Decizia civilă nr. 6075/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 6075/2011
Ședința publică de la 16 D. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C. împotriva Sentinței civile nr. 1. pronunțată de Tribunalul Cluj în contradictoriu cu intimata SC O. O. S., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic M. C. A. în reprezentarea intereselor intimatei, lipsă fiind recurenta.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. Reprezentantul intimatei depune la dosar împuternicire de reprezentare și întâmpinare, solicitând instanței acordarea unui termen de judecată pentru comunicarea întâmpinării cu partea adversă. Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare formulată, apreciind că nu se impune amânarea judecării cauzei pentru motivele arătate, întrucât prin întâmpinare nu se aduc apărări noi, altele decât cele evocate cu prilejul soluționării pe fond a cauzei. Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale. Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, pentru argumentele expuse prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată. Curtea reține cauza în pronunțare. { F. | }CURTEA Prin sentința civilă nr. 1992 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis contestația formulată de contestatoarea SC O. O. S. în contradictoriu cu intimata A. J. PENTRU O. F. DE M. C. și, în consecință : S-a anulat Decizia nr. 405 emisă de intimată la data de (...). A fost obligată intimata să emită o nouă decizie prin care să aprobe plata subvenției în conformitate cu art. 80 alin. 2 din L. nr. 7. în favoarea contestatoarei. A fost obligată intimata să vireze contestatoarei suma de 771 - diferențe de restituit rezultate prin deducere cu dobânda legală de la data scadenței până la data efectuării plății. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin Decizia nr. 405/(...) intimata a respins solicitarea contestatoarei privind subvenția prevăzută la art. 80 din L. nr. 7. modificată și completată, invocând prevederile art. 4 alin. 2, alin. 3 coroborat cu art. 14,22 din L. nr. 5.. În conținutul deciziei se menționează că s-a avut în vedere atingerea limitei maxime a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă prin epuizarea sumelor alocate acestor credite bugetare în concordanță cu prevederile legale menționate. Probațiunea administrată în cauză atestă că, contestatoarea prin cererea înregistrată sub nr. 53/(...) a solicitat intimatei dreptul de a beneficia de subvenția prevăzută de art. 80 din L. nr. 7. modificată și completată. În contextul acestor prevederi legale contestatoarea în cursul lunii octombrie 2009 a angajat un absolvent de facultate M. A. C. încheind cu aceasta Contractul individual de muncă pe durată nedeterminată înregistrat sub nr. 172/(...) pe durată nedeterminată (f.32-33). Potrivit prevederilor art. 80 pct. 1 lit.c „angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenți ai unor instituții de învățământ, sunt scutiți, pe o perioadă de 12 luni, de plata contribuției datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă absolvenților încadrați, și primesc lunar, pe această perioadă, pentru fiecare absolvent o sumă egală cu de 5 ori valoarea indicatorului social de referință în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenții de învățământ superior";. Actele de la filele 24-31 atestă că, contestatoarea a depus lunar toate actele prevăzute de art. 52 alin. 1 din L. nr. 7., respectiv tabelul cu persoana angajată, declarația, statul de plată și convenția nr. 1/(...) însă intimata nu și-a onorat obligația asumată. Intimata așa cum rezultă din întâmpinarea depusă la dosar s-a prevalat de prevederile L. nr. 5. respectiv art. 4 alin. 3 și 22 care nu îi permit să efectueze plăți după atingerea sumei maxime aprobate prin bugetul asigurărilor sociale iar pe de altă parte faptul că se supune ordonatorului principal de credite având responsabilitățile prevăzute de art. 22 alin. 1 din acest act normativ. Față de apărarea invocată instanța a apreciat că aceasta nu poate fi imputată contestatoarei iar pe de altă parte aceste împrejurări nu pot afecta drepturile stabilite în mod imperativ prin L. nr. 7.- art. 80, prevederi care nu condiționează în nici un fel acordarea subvenției. De asemenea apărarea invocată de intimată în sensul că nu și-a dat consimțământul la încheierea convenției cu contestatoarea instanța nu o poate reține ca fiind întemeiată deoarece acordarea drepturilor menționate nu este condiționată de semnarea acesteia cu atât mai mult cu cât restul cerințelor pentru a fi beneficiarul prevederilor art. 80 pct. 1 lit. c din L. nr. 7. sunt îndeplinite. Față de cele expuse instanța a apreciat că, contestația contestatoare este fondată urmând a dispune admiterea acesteia, în sensul: anulării Deciziei nr. 405/(...) ca nelegală; obligării intimatei să emite o nouă decizie prin care să aprobe plata subvenției în conformitate cu prevederile art. 80 alineatul 2 din L. nr.7. în favoarea contestatoare; intimata să plătească contestatoarei subvenția menționată și să vireze suma de 771 lei cu titlu de diferențe de restituiri rezultate prin deducere cu dobânda legală de la data scadenței până la data efectuării plății. Referitor la petitul 2 al contestației instanța a reținut incidența în speță a prevederilor art.54 alineat 1, și art. 61 alineat 2 din HG nr.174/2002 conform cărora subvenția se acordă de la încheierea convenției iar A. se obligă să acordă sumele cuvenite în conformitate cu prevederile legale prin deducerea subvenției din suma reprezentând din contribuția angajatorului la B. A. pentru șomaj. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C. solicitând admiterea recursului si modificarea in totalitate a sentintei civile recurate si respingerea contestatiei inaintata de reclamanta SC O. O. S. În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurenta că L.5. stabileste principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitatile institutiilor publice implicate in procesul bugetar. La art. l alin.2 lit.b) din L.5. se prevede ca dispozitiile acestei legi se aplica in domeniul elaborarii, aprobarii, executarii si raportarii bugetului asigurarilor sociale de stat. I. legea bugetara anuala prevede si autorizeaza, pentru anul bugetar, veniturile si cheltuielile bugetare, precum si reglementarile care sunt specifice exercitiului bugetar, reiese in mod clar din textul de lege faptul ca sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevazute la art.l alin.2, in cadrul carora se angajeaza, se ordonanteaza si se efectueaza plati, reprezinta limite maxime care nu pot fi depasite, in conformitate cu art. 4, alin.2. Mai mult, in continutul art. 4, alin.3 din L.5. se prevede in mod strict faptul ca angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai in limita creditelor bugetare aprobate, rezultand astfel ca acest tip de cheltuieli nu poate fi depasit fiind definit si materielizat ca un cuantum fix alocat si cu o destinatie precisa. Astfel toate institutiile publice, implicate in procesul bugetar sunt obligate sa respecte prevederile prezentei legi supunandu-se in cazul de fata la o limitare a cheltuielilor ca urmare a atingerii unui preg maxim al fondurilor cu destinatie precisa. Totodata, in conformitate cu art.l4, alin.l-3, cheltuielile bugetare au o destinatie precisa si limitata si sunt determinate de autorizarile continue in legi specifice si in legile bugetare anuale. De asemenea nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in bugetele prevazute la art.I alin.2 si nici angajata si efectuata din aceste bugete, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala, asa cum nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonantata si platita daca nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare. A.J.O.F.M. C., la fel ca alte institutii publice are doar calitatea de ordonator tertiar de credite si in consecinta se supune ordonatorului principal de credite avand responsabilitatile prevazute la art.22 alin.I din L.5., articol al carui continut prevede ca ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale. A.J.O.F.M. C. nu este obligata si nu poate sa prevada sau sa anticipeze un viitor numar de conventii sau un numar de persoane ce vor fi angajate, aceste actiuni tinand cel mai mult de evolutia sectorului de activitate economica care in unele perioade poate creste, depasind posibilitatile financiare de acordare de subventii pentru angajatori, dintr-un bugat prestabilit si limitat ca suma. Cu privire la sumele de bani acordate in temeiul art.85 din L., angajatorii beneficiaza de aceste sume de bani cu titlu de subventii dar doar in urma incheierii unor conventii cu agentiile judetene pentru ocuparea fortei de munca. C. reprezinta, in cazul de fata, acordul bilateral de vointa necesar in vederea materializarii acesteia dar conventiei nu i s-a dat curs intrucat una dintre parti, respectiv A. C. nu si-a dat consimtamantul pentru ca se afla in imposibilitatea legala a onorarii obligatiei fata de angajatortocmai din cauza lipsei de fonduri, imposibilitate generata de atingerea limitei maxime a cheltuielilor bugetare, prin epuizarea sumelor alocate masurilor de stimulare a ocuparii fortei de munca, institutia neputandu-se angaja la o obligatie de plata pentru o suma si dintr-un fond a carui limita maxima a fost atinsa si a carui continut financiar aprobat a fost epuizat. Pe de alta parte, asa cum a aratat instanta de fond lipsa bugetului nu poate fi imputata reclamantei dar considera ca nici paratei, avand in vedere calitatea acesteia de ordonator tertiar de credite, care are o pozitie de subordonare fata de ordonatorul principal de credite si in consecinta cuantumul financiar scazut al bugetului sau chiar lipsa acestuia nu poate fi imputata paratei, aceasta desfasurandu-si activitatea pe acest segment pana la epuizarea bugetului alocat sau pana la atingerea limitei maxime de cheltuieli, stare de fapt care a dus la refuzul justificat de a se angaja la o obligatie de plata pe care nu putea sa o onoreze avand in vedere prevederile stricte si imperative ale L.5. cu privire la regimul de aplicare al cheltuielilor bugetare cu destinatie speciala. De asemenea aduce la cunostiinta instantei de judecata urmatoarele modificari aduse de L. pentru modificarea si completarea L. si care consolideaza legatura dintre prevederile L. cu privire la acordarea subventiilor ca masuri de stimulare a ocuparii fortei de munca si prevederile L.5. cu privire la aplicabilitatea regulilor de efectuare de plati din bugetul special destinat al masurilor de stimulare a ocuparii fortei de munca si anume: 1. In continutul art. 4, alin.3 din L.5. se prevede in mod strict faptul ca angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai in limita creditelor bugetare aprobate, rezultand astfel ca acest tip de cheltuieli nu poate fi depasit fiind definit si materializat ca un cuantum fix alocat si cu o destinatie precisa. Totodata, in conformitate cu art.14, alin.1-3, cheltuielile bugetare au o destinatie precisa si limitata si sunt determinate de autorizarile continue in legi specifice si in legile bugetare anuale. 2. De asemenea nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in bugetele prevazute la art.l alin.2 si nici angajata si efectuata din aceste bugete, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala, asa cum nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonantata si platita daca nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare. 3. In sprijinul sustinerilor aratate in intampinarea depusa la dosar, a adus in atentia instantei modificarile si completarile aduse la L. prin L., act normativ care reglementeaza segmentul masurilor de stimulare a ocuparii fortei de munca, precum si acordarea subventiilor, modificari si completari aduse in corelare cu L.5., dupa cum urmeaza: a) Masurile de stimulare a ocuparii fortei de munca a caror finantare se asigura din bugetul asigurarilor pentru somaj si care, potrivit prevederilor legale, continua si in anul bugetar urmator vor fi finantate din bugetul anului respectiv, din creditele aprobate cu acest scop si b) Masurile de stimulare a ocuparii fortei de munca finantate din bugetul asigurarilor pentru somaj, pentru a caror acordare se prevede, potrivit dispozitiilor legale, incheierea de contracte sau conventii cu agentiile pentru ocuparea fortei de munca, se acorda in limita sumelor aprobate in bugetul asigurarilor pentru somaj cu aceasta destinatie, cu respectarea prevederilor L.5. privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare. Din cele doua modificari aduse L., rezulta faptul ca legiuitorul a dorit sa evidentieze stransa legatura dintre prevederile celor doua acte normativelimitand posibilitatea acordarii de subventii, la un buget anual, cu o destinatie precisa si limitat ca si cuantum financiar. In ceea ce prezintă mai jos, aduce in atentia instantei de judecata urmatoarele lamuriri cu privire la situatia faptica, care a creat contextul in care AJO.F.M. C. a fost nevoita sa emita Decizia de respingere nr.405/(...) si anume: 1. Pentru anul bugetar 2009, la C. 80.04/57/02/01 - Ajutoare sociale (destinate mobilitatii si subventionarii locurilor de munca), a solicitat AN.O.F.M., prin adresa de fundamentare a bugetului, transmisa sub nr.1372/(...) suma de 12.028.000 lei reprezentand estimarea nevoilor de cheltuieli pentru acest segment. 2. B. initial aprobat pentru anul 2009, la acest capitol, a fost in cuantum de 2.926.000 lei, rectificat ulterior la 4.565.000 lei, iar angajamentele lega le aferente conventiilor incheiate in anul 2008 cu angajatorii si cu derulare pe parcursul anului 2009 au fost in cuantum de 5.644.000 lei. 3. Tinind cont de acest fapt s-a aflat in imposibilitatea de a incheia conventii in anul 2009 deoarece nu a putut onora plata conventiilor incheiate in totalitate pentru anul 2008, in conditiile in care bugetul pentru anul 2008 a fost in cuantum de 8.068.000 lei. Mentionează faptul ca pe parcursul anului 2009 s-a solicitat in repetate randuri suplimentarea bugetului la nivelul nevoilor. 4. B. initial pentru anul 2010 la acest capitol a fost in cuantum de 4.291.000 lei, rectificat ulterior la suma de 4.488.000 lei. Din acest buget s- au achitat conventiile restante anului 2008 precum si conventiile depuse in anul 2009 si aprobate in anul 2010, iar suma ramasa nealocata s-a folosit in vederea aprobarii solicitarilor in ordine cronologica de pe parcursul anului 2010, pana la atingerea nivelului maxim al bugetului aprobat si alocat. Si pe parcursul anului 2010 a solicitat aprobarea AN.O.F.M. de a plati conventiile depuse in 2009, dar neaprobate tocmai din lipsa de credite bugetare. 5. B. pentru anul 2011 la acest capitol este de 6.000.000 lei din care executia (plati efectuate) pana la data de (...) au fost in cuantum de 1.538.103 lei iar totalul angajamentelor pana la aceasta data este in cuantum de 2.000.000 lei. 6. Din situatia prezentata mai sus rezulta in mod clar diferentele de sume alocate pe acest tip de capitol bugetar, iar insuficienta creditelor bugetare aprobate si alocate pentru anii 2009 - 2010 au pus in dificultate institutia, aceasta neputindu-si onora in totalitate obligatiile ce-i reveneau fata de angajatori si in consecinta au dus la emiterea de decizii de respingere pentru solicitanti, acte motivate conform prevederilor L.5.. Examinând recursul, instanța constată următoarele: Reclamanta a formulat cerere pentru a beneficia de subvenția prevăzută la art.85 alin.1 din L. 7., solicitare respinsă prin decizia 405/(...) de către A. C. R. a fost datorată lipsei fondurilor bugetare destinate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă fără să se conteste că reclamanta se încadrează în dispozițiile textului legal mai sus arătat. Este de reținut că prevederile legale incidente nu condiționează acordarea subvențiilor de la stat de existența unor fonduri cu această destinație care să acopere solicitările angajatorilor. Recurenta-pârâtă însă nu a negat faptul că au existat fonduri în acest scop și nici nu a specificat pe ce criterii s-a făcut atribuirea acestor fonduri altor angajatori de la data cererii reclamantei (...) și până la (...), data emiterii deciziei 405 prin care s-a respins solicitarea reclamantei. Prin art.4 alin.3din L. 5. s-a dispus ca angajarea cheltuielilor din bugetele prevăzute la art.1 alin.2 în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite însă, acest fapt nu este de natură a înlătura dreptul reclamantei recunoscut legal de a beneficia de aceste subvenții. Pentru a-și putea exercita atribuția de control al legalității actelor administrative, instanța de judecată trebuie să cunoască rațiunile pentru care emitentul actului, în îndeplinirea puterii sale discreționare, a ales soluția criticată de cel vătămat, iar această motivare trebuie să fie intrinsecă actului administrativ. Obligația autorității emitente de a motiva actul administrativ, constituie o garanție contra arbitrariului administrației publice și se impune mai ales în cazul actelor prin care se suprimă drepturi recunoscute de lege. Decizia contestată afirmă generic că subvenția nu poate fi acordată datorită absenței creditului bugetar. Autoritatea nu justifică însă nici limitele bugetare, nici depășirea cheltuielilor în perioada în care reclamanta a depus cererea de acordare a subvenției. În acest context, actul atacat apare ca fiind dat cu exces de putere. Prin urmare, sunt justificate aspectele reținute de tribunal, astfel că în conformitate cu art.312 C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat nefiind îndeplinite motivele de modificare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 C.proc.civ. și va menține sentința atacată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE Respinge recursul declarat de A. J. PENTRU O. F. DE M. C. împotriva sentinței civile nr. 1992 din (...) pronunțată de T. C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...).{ F. | Președinte, S. Al H. Judecător, M.-I. I. Judecător, G.-A. N. Grefier, A. B. } Red.G.A.N./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: G. G.
| ← Sentința civilă nr. 312/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2767/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
