Decizia civilă nr. 3165/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3165/2011
Ședința publică din (...)
Completul compus din: PREȘEDINTE: A.-I. A. JUDECĂTOR: C. I. JUDECĂTOR: D. P. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de A. J. PENTRU O. F. DE M. C., împotriva sentinței civile nr. 429 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., cauza privind și pe intimata SC D. P. M. S., având ca obiect anulare act administrativ ( L. 7.).
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de (...), s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei, prin care s-a solicitat respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. 10 alin. 2 din L. nr. 554/2004. În urma deliberării, în baza actelor și a probelor de la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 429 din 28 ianuarie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., s-a admis cererea formulată de reclamanta S. D. P. M. S. C.-N., în contradictoriu cu pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C., s-a anulat Decizia nr.274/2010 emisă de A. C. și a fost obligată pârâtă la plata către reclamantă a subvenției prevăzute de art.80 alin.1 lit. b din L. 7. aferentă perioadei februarie 2009 - februarie 2010. În final, a fost obligată pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 1064,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de (...), reclamanta a încheiat un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată cu Șomlea I.ela-Răduța, persoana care la data respectivă îndeplinea condițiile prevăzute de art.80 din L. nr. 7.. Ulterior, la data de (...) reclamanta a adresat o cerere către pârâtă cu solicitarea de a beneficia de subvenția prevăzută la articolul menționat, scop în care a prezentat și convenția conform anexei la actul normativ, cerere care i-a fost respinsă motivat de faptul că au atinse limitele maxime a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimularea ocupării forței de muncă, că s-au epuizat sumele alocate acestor credite bugetare și că nu se poate dispune angajarea cheltuielilor din aceste bugete decât numai în limita creditelor bugetare. Potrivit art. 80 alin. 1 din L. 7., angajatorii care încadrează în muncă, pe perioadă nedeterminată, absolvenți ai unor instituții de învățământ superior sunt scutiți pe o perioadă de 12 luni de plata contribuțiilor datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă absolvenților încadrați, și primesc lunar, pe această perioadă, pentru fiecare absolvent: b). O sumă egală cu de 1,2 lei valoarea indicatorului social de referință al asiguraților pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenții de învățământ secundar superior sau învățământ postliceal. Reclamanta a depus toate actele pentru a beneficia de subvenția prevăzută de art.80 alin.1 din L. 7., a depus toate documentele legale și a virat la bugetul de stat toate sumele datorate raportat la beneficiile acordate prin legea sus indicată. Nu s-a făcut dovada virării sumelor de bani cuvenite reclamantei, deși aceasta a făcut dovada depunerii documentației aferente până în luna februarie 2010 inclusiv. Ulterior, reclamanta a primit decizia contestată, emisă la mai mult de un an de la data depunerii cererii inițiale de acordare a sumelor prevăzute de lege, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că solicitarea sa a fost respinsă, fiind atinsă limita maximă a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă. Pârâta a invocat prevederile relevante ale Legii 500/2002 care îi interzic să efectueze plăți după atingerea sumei maxime aprobate prin bugetul asigurărilor sociale, fiind numai ordonator terțiar de credite și se supune ordonatorului principal de credite, însă instanța de fond a apreciat că nu pot fi în niciun caz imputabile reclamantei disfuncționalitățile generale de ordin financiar sau cele legate de distribuirea fondurilor între ordonatorii de credite. A. aspecte nu pot sub nicio formă afecta existența și/sau cuantumul unor drepturi stabilite imperativ de lege care, în speță, sunt de natură a stimula încadrarea în muncă a unor anumite categorii sociale. Instanța observă că textul legal nu condiționează acordarea subvenției de prevederile bugetare sau de un acord al vreunei autorități, ci prevede că angajatorul beneficiază de acea sumă de bani prin simpla îndeplinire a condițiilor prevăzute la art.85, desigur doar dacă formulează cerere în acest sens. Tribunalul nu a putut fi reținută nici susținerea conform căreia pârâta nu și-a dat consimțământul la încheierea convenției cu reclamanta; instanța apreciază că, dacă sunt îndeplinite restul cerințelor legale pentru acordarea subvenției, aceasta nu poate fi condiționată de semnarea propriu - zisă a convenției (care poate fi refuzată pe motive neîntemeiate de agenția județeană, cum, de altfel, se și invocă în speță). Având în vedere considerentele expuse, instanța a reținut că decizia contestată este nelegală, motiv pentru care a admis acțiunea, a anulat decizia nr.274/2010 și a obligat pe pârâtă la plata către reclamantă a subvenției prevăzute de art.80 alin.1 lit.b din L. 7. aferentă perioadei februarie 2009 - februarie 2010. În temeiul art.274 C.proc.civ, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1064,3 lei, reprezentând onorariul avocațial, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate de reclamantă. Împotriva acestei sentințe, pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinței recurate și respingerea contestației înaintată de reclamanta S. D. M. S.-N., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.8 si 9 Cod proc. civ.. În motivarea recursului, pârâta a arătat că așa cum reiese din conținutul art.l al deciziei nr. 274/(...) emisă de A. C., respingerea solicitării s-a făcut în temeiul Legii nr. 500/2002 actualizata, privind finanțele publice, care stabilește principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitățile instituțiilor publice implicate in procesul bugetar. Astfel, la art.l alin.2 lit.b) din L. nr.500/2002 se prevede că dispozițiile acestei legi se aplica in domeniul elaborării, aprobării, executării si raportării bugetului asigurărilor sociale de stat. Î. legea bugetară anuală prevede si autorizează, pentru anul bugetar, veniturile si cheltuielile bugetare, precum si reglementările care sunt specificeexercițiului bugetar, reiese în mod clar din textul de lege faptul că sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prev. la art.l alin.2, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează si se efectuează plăti, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite, in conformitate cu art.4, alin.2. Mai mult, in continutul art.4, alin.3 din L. nr. 500/2002 se prevede în mod strict faptul că angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate, rezultând astfel că acest tip de cheltuieli nu poate fi depășit, fiind definit si materializat ca un cuantum fix alocat si cu o destinatie precisă. Astfel toate instituțiile publice, implicate în procesul bugetar sunt obligate să respecte prevederile prezentei legi supunându-se în cazul de față la o limitare a cheltuielilor ca urmare a atingerii unui prag maxim al fondurilor cu destinație precisă. Totodată, în conformitate cu art. 14 alin. l-3, cheltuielile bugetare au o destinație precisă si limitată si sunt determinate de autorizările continute în legi specifice si în legile bugetare anuale. De asemenea, nici o cheltuiala nu poate fi înscrisă în bugetele prev. la art.l alin.2 si nici angajată si efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuiala, asa cum nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonantă si plătită dacă nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare. AJ.O.F.M. C., la fel ca alte instituții publice are doar calitatea de ordonator tertiar de credite si în consecință se supune ordonatorului principal de credite având responsabilitățile prev. la art.22 alin. 1 din L. nr. 500/2002, articol al cărui conținut prevede că ordonatorii de credite au obligația de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor si destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective si cu respectarea dispozițiilor legale. Pe de altă parte, pârâta a menționat că nu este obligată si nu poate să prevadă sau să anticipeze în viitor un număr de conventii sau un număr de persoane ce vor fi angajate. Cu privire la sumele de bani acordate în temeiul art. 85 din L. nr. 7., pârâta a precizat că angajatorii beneficiază de aceste sume de bani cu titlu de subvenții dar doar în urma încheierii unor convenții cu agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă. Conventia reprezintă, în cazul de față, acordul bilateral de voință necesar în vederea materializării acesteia, dar convenției nu i s-a dat curs întrucât AJ.O.F.M. C. nu si-a dat consimțământul pentru că se află in imposibilitatea legală a onorării obligației față de angajator tocmai din cauza lipsei de fonduri, imposibilitate generata de atingerea limitei maxime a cheltuielilor bugetare, prin epuizarea sumelor alocate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă, institutia neputându-se angaja la o obligație de plată pentru o sumă si dintr-un fond a cărui limită maximă a fost atinsă si a cărui conținut financiar aprobat a fost epuizat. Pe de alta parte, pârâta a menționat că lipsa bugetului nu poate fi imputată reclamantei, dar nici pârâtei, având în vedere calitatea acesteia de ordonator tertiar de credite, care are o poziție de subordonare față de ordonatorul principal de credite si în consecință cuantumul financiar scăzut al bugetului sau chiar lipsa acestuia nu poate fi imputată pârâtei, aceasta desfășurându-si activitatea pe acest segment până la epuizarea bugetului alocat sau până la atingerea limitei maxime de cheltuieli, stare de fapt care a dus la refuzul justificat de a se angaja la o obligație de plata pe care nu putea să o onoreze având în vedere prevederile stricte si imperative ale Legii nr. 500/2002 cu privire la regimul de aplicare al cheltuielilor bugetare cu destinație specială. În continuarea motivării recursului, pârâta a invocat și dispozițiile art. 4 alin. 3, art. 14 alin. 1 și 3 din L. nr. 500/2002, referitoare la modul strict de angajare a cheltuielilor din aceste bugete se face numai in limita creditelor bugetare aprobate, rezultând astfel ca acest tip de cheltuieli nu poate fi depășit fiind definit si materializat ca un cuantum fix alocat si cu o destinatie precisă, limitată si sunt determinate de autorizările continue în legi specifice si în legile bugetare anuale. În final, pârâta a făcut trimitere la modificările si completările aduse la L. nr. 7. prin L. nr. 2., care reglementează segmentul măsurilor de stimulare a ocupării forței demuncă, precum si acordarea subvențiilor, modificări si completări aduse în corelare cu L. nr. 500/2002, act normativ care, de asemenea, limitează posibilitatea acordării de subvenții, la un buget anual, cu o destinație precisă si limitată ca si cuantum financiar. Reclamanta S. D. P. M. S.-N. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, argumentat de faptul că aspectele invocate de recurentă nu pot sub nicio formă afecta existența și cuantumul unor drepturi stabilite imperativ de lege, care sunt de natură a stimula încadrarea în muncă a unor anumite categorii sociale, cu cheltuieli de judecată. Analizând hotărârea criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele: Reclamanta S. D. P. M. S.R.L a formulat cerere pentru a beneficia de subvenția prevăzută la art. 85 alin. 1 din L. 7., solicitare respinsă prin decizia 274/(...) de către A. C. R. a fost argumentată de recurentă pe lipsa fondurilor bugetare destinate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă. Pe de altă parte, nici un moment pârâta recurentă nu a contestat faptul că reclamanta intimata se încadrează în dispozițiile textului legal mai sus arătat pentru a fi beneficiara subvențiilor invocate atât în procedura prealabilă cât și în demersul dedus judecății în prezentul dosar. Trebuie enunțat în acest context faptul că prevederile legale incidente nu condiționează acordarea subvențiilor de la stat de existența unor fonduri cu această destinație care să acopere solicitările angajatorilor. Recurenta-pârâtă nu a negat faptul că au existat fonduri în acest scop și nici nu a specificat pe ce criterii s-a făcut atribuirea acestor fonduri altor angajatori de la data cererii reclamantei SC D. P. M. S. - (...) și până la (...), data emiterii deciziei 274 prin care s-a respins solicitarea reclamantei. Prin art. 4 alin.3 din L. 500/2002 s-a dispus ca angajarea cheltuielilor din bugetele prevăzute la art. 1 alin. 2 în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite, însă acest fapt nu este de natură a înlătura dreptul reclamantei recunoscut legal de a beneficia de aceste subvenții, așa cum a făcut-o pârâta prin emiterea deciziei 274/(...). Prima instanță a mai reținut într-o manieră corectă faptul că nu pot fi în niciun caz imputabile reclamantei disfuncționalitățile generale de ordin financiar sau cele legate de distribuirea fondurilor între ordonatorii de credite. A. aspecte nu pot sub nicio formă afecta existența și/sau cuantumul unor drepturi stabilite imperativ de lege care, în speță, sunt de natură a stimula încadrarea în muncă a unor anumite categorii sociale. Instanța de recurs reține la rândul său și subliniază aspectul relevant conform căruia textul legal nu condiționează acordarea subvenției de prevederile bugetare sau de un acord al vreunei autorități, ci prevede că angajatorul beneficiază de acea sumă de bani prin simpla îndeplinire a condițiilor prevăzute la art. 85, dacă formulează cerere în acest sens, condiție care în cazul concret analizat este îndeplinită. Nu este considerată întemeiată de către instanța de recurs nici susținerea formulată prin întâmpinare conform căreia pârâta recurentă nu și-a dat consimțământul la încheierea convenției cu reclamanta. D., instanța apreciază că, dacă sunt îndeplinite restul cerințelor legale pentru acordarea subvenției, aceasta nu poate fi condiționată de semnarea propriu - zisă a convenției (care poate fi refuzată pe motive subiective de agenția județeană, cum, de altfel, se și invocă în speță). Prin urmare, sunt justificate aspectele reținute de către prima instanță, astfel că în conformitate cu art. 312 C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat nefiind îndeplinite motivele de modificare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 C. proc. civ. și va menține sentința atacată ca fiind pe deplin legală și temeinică. PENTRU A. MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C., cu sediul în C.-N., str. G. C., nr.2, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 429 din 28 ianuarie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 13 septembrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A. A. I. C. I. D. P. V. D. GREFIER, Red.A.A.I. Dact.H.C./2 ex./(...) Jud.fond: C.P.;
| ← Decizia civilă nr. 71/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 816/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
