Decizia civilă nr. 318/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA C.Ă, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ Nr. 318/2011

Ședința publică de la 28 I. 2011

PREȘEDINTE G.-A. N. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR S. AL H. GREFIER A. B.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. C., în calitate de administrator al SC M. C. S., împotriva sentinței civile nr. 2042 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., privind și pe intimații S. J. I., și D. G. A F. P. A JUD.C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul M. C., în calitate de administrator al SC M. C. S., lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de 25 ianuarie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare formulată de D. C., iar la 27 ianuarie 2011 s-a depus la dosar o adresă din partea lichidatorului judiciar al recurentei - S. J. I., prin care aceasta învederează că nu își însușește demersul judiciar al recurentei.

Se comunică un exemplar din înscrisul depus de lichidator cu recurentul, care depune la dosar sesizarea făcută împotriva d-lui P. R. și raportul privind stadiul procedurii falimentului împotriva debitoarei SC M. C. S.

Curtea solicită acestuia lămuriri în legătură cu demersul său judiciar, dacă acesta este făcut ca persoană fizică, sau ca reprezentant al societății.

Recurentul arată că s-a adresat instanței atât în nume propriu, cât și ca reprezentant al SC M. C. S.

Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.

Recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. de mai sus la data de 5 ianuarie 2010, reclamantul M. C., în calitate de administrator special al SC M. C. S., aflată în procedura insolvenței, a solicitat instanței de contencios administrativ ca prin hotărârea ce se vapronunța în cauză să se dispună anularea deciziei nr.145 emisă de D. G. a

F. P. a județului C. la data de 1 iulie 2009.

Prin sentința civilă nr.2. pronunțată de Tribunalul Cluj la 4 iunie

2010, s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a județului C.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a relevat că deciziile de impunere nr.269/(...) au fost emise de A. F. P. a municipiului C. după deschiderea procedurii simplificate prevăzute de L. 8.. T. a reținut că ambele decizii au fost comunicate societății comerciale M. C. S. prin lichidatorul judiciar împuternicit să exercite prerogativele prevăzute de L. insolvenței , iar acesta din urmă nu a formulat contestație în temeiul prev.art.207 din OG

92/2003, contestația fiind însă formulată de către reclamantul M. C. care are doar calitatea de administrator special, neavând capacitatea de sta în justiție în numele persoanei morale..

T. a statuat că decizia Direcției Generale a F. P. a jud.C. este legală și temeinică, atât timp cât societatea comercială M. C. S., după intrarea sa în faliment, putea fi reprezentată numai de lichidatorul judiciar, mandatul administratorului special fiind limitat la reprezentarea intereselor acționarilor / asociaților.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs reclamantul M. C., solicitând reformarea sentinței civile 2. pronunțată de Tribunalul Cluj în sensul admiterii acțiunii și anulării deciziei nr.145/2009 emisă de pârâta D. G. a F. P. C.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a învederat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată, considerând că administratorul special nu poate reprezenta societatea aflată în procedura judiciară a falimentului.

Recurentul a arătat că din poziția sa de creanțier intern al societății, are atât calitatea procesuală activă de a ataca legalitatea deciziilor de impunere care stabilesc obligații fiscale suplimentare în sarcina entității unde deține părți de interes, cât și calitatea de a reprezenta persoana juridică în orice demers judiciar ce are drept scop conservarea patrimoniului. El a relevat că recunoașterea puterii de a reprezenta societatea aflată în procedura falimentului numai pe seama lichidatorului judiciar, este lipsită de fundament legal, făcând imposibilă exercitarea drepturilor conferite asociațiilor de legea societăților comerciale.

Analizând cererea de recurs, Curtea reține următoarele:

Reclamantul M. C. este asociat al SC M. C. S. La data de 16 octombrie

2008 prin sentința comercială nr.2405/2008 pronunțată de Tribunalul

Comercial Cluj s-a dispus dizolvarea societății comerciale M. C. S. și intrarea acesteia în faliment, SP J. I. fiind desemnată în calitate de lichidator judiciar pentru realizarea operațiunilor de lichidare a patrimoniului.

Ulterior deschiderii procedurii simplificate, A. F. P. a județului C. a întocmit decizia de impunere nr.269/(...) și decizia privind nemodificarea bazei de impunere 270 din (...), urmare a întocmirii raportului de inspecție fiscală din data de (...). Actele de impunere au fost comunicate lichidatorului judiciar care nu a înțeles să formuleze contestație în conformitate cu prevederile art.205 din OG 92/2003.

Împotriva actelor de impunere emise de A. F., reclamantul M. C. a formulat contestație la data de 9 iunie 2009 prevalându-se de calitatea sa de administrator special. El a solicitat examinarea legalității actelor de impunere, susținând că aceste obligații fiscale nu au caracter datorat.

Organul de soluționare al contestației a respins contestația apreciind că reclamantul nu are calitatea procesuală activă de a contesta legalitatea obligațiilor fiscale stabilite prin actul de control în sarcina societății M. C. S. întrucât această societate comercială se află în procedura falimentului, putând fi reprezentată în orice procedură judiciară doar de lichidatorul judiciar , în calitatea sa de organ al procedurii insolvenței.

În subsidiar s-a relevat că, SC M. C. S. este decăzută din dreptul de a formula contestația, termenul procedural stabilit de art.207 din OG 92/2003 fiind împlinit atât timp cât deciziile de impunere au comunicate lichidatorului judiciar la 25 martie 2009 iar contestația contestația a fost formulată la 9 iunie 2009, cu mult timp după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege.

Curtea reține că intrarea unei persoane juridice în procedura simplificată aduce schimbări în privința subiectelor înzestrate cu prerogative de reprezentare a entității. Din momentul deschiderii acestei proceduri, numai lichidatorul este cel care conduce întreaga activitate a debitorului și care îl poate reprezenta în orice demers judiciar. D. înainte de deschiderea procedurii insolvenței reprezentarea persoanei morale este asigurată numai de către executivul investit de către organul deliberativ în acest sens , după deschiderea procedurii insolvenței și ridicarea dreptului de administrare, reprezentarea entității devine atributul exclusiv al administratorului/.ului judiciar, după caz.

Cu alte cuvinte, de la data declarării falimentului, organul de conducere al persoanei morale, desemnat prin lege sau statut, care avea capacitatea de a sta în justiție în numele acesteia, își pierde această calitate. Numai lichidatorul în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.25 din L. 8. va putea uza de această prerogativă. Chiar în cazul lichidării voluntare a societăților comerciale, după publicarea numirii lichidatorilor , administratorii trebuie să fie înlocuiți de către aceștia din urmă și orice acțiune în justiție poate fi exercitată pentru societate sau contra acesteia, numai în numele lichidatorilor ori împotriva lor1.

Reamintim că trebuie făcută o distincție clară între titularul dreptului subiectiv dedus judecății și cel care are calitatea de a sesiza instanța pentru a obține protecția privitoare la drept.

Titularul dreptului de a contesta legalitatea actului de impunere, care stabilește obligații fiscale în seama persoanei morale, este chiar aceasta din urmă. Cât timp, SC M. C. S. se afla în procedura falimentului la data emiterii deciziilor de impunere, contestația întemeiată pe prev.art.205-207 din OG 92/2003, putea fi exercitată doar de către lichidatorul judiciar desemnat de judecătorul sindic, să aplice procedura reglementată de L. 8.. L. insolvenței nu permite, în cazul pasivității lichidatorului, ca drepturile debitoarei să fie exercitate de către creditorii acesteia sau de către asociați, pe calea acțiunii oblice. Aceștia din urmă au la îndemână alte pârghii procesuale prin care pot acționa în vederea conservării patrimoniului falitei, un exemplu în acest sens fiind contestația cu privire la creanțele si drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar/. în tabelul preliminar de creanțe.

Răspunderea civilă delictuală a lichidatorului constituie un alt remediu legal lăsat la îndemâna celor ce se pretind vătămați de neexercitarea unor acțiuni în justiție, cu scop de conservare sau reîntregire a patrimoniului debitoarei falite.

1 252 alin.3 din Legea societăților comerciale.

Administratorul special are doar dreptul de a reprezenta interesele asociaților în procedura falimentului, legea nerecunoscându-i calitatea de a exercita acțiuni în justiție în numele societății atunci când aceasta este titulara dreptului dedus judecății1.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că prima instanță a făcut o corectă aplicare a hotărârii incidente în materia analizată, atunci când a statuat că reclamantul M. C. în calitatea sa de administrator special, nu mai are calitatea de a formula contestație împotriva unui act administrativ fiscal care stabilește obligații fiscale în sarcina persoanei juridice, după intrarea acesteia în procedura falimentului.

Schimbarea statutului juridic al persoanei morale atrage modificări și în privința persoanelor care au capacitatea de a sta în justiție în numele acesteia. După faliment, în mod indiscutabil, capacitatea de a sta în justiție în numele societății revine numai lichidatorului judiciar, mandatul administratorului special fiind redus doar la dreptul de a reprezenta interesele asociaților.

Din aceste motive, nu se poate recunoaște administratorului special dreptul de a reprezenta persoana morală într-o acțiune în justiție.

Recurentul a arătat că, din poziția sa de creanțier intern al societății, are atât calitatea procesuală activă de a ataca legalitatea deciziilor de impunere care stabilesc obligații fiscale suplimentare în sarcina entității unde deține părți de interes, cât și calitatea de a reprezenta persoana juridică în orice demers judiciar ce are drept scop conservarea patrimoniului. El a relevat că recunoașterea puterii de a reprezenta societatea aflată în procedura falimentului numai pe seama lichidatorului judiciar, este lipsită de fundament legal, făcând imposibilă exercitarea drepturilor conferite asociațiilor de legea societăților comerciale.

Curtea constată însă că, legiuitorul urmărind să asigure un echilibru în clivajul dintre interesele generale ale creditorilor priviți ca și colectivitate

și interesele individuale ale asociaților, a limitat drastic rolul și accesul asociaților la procedura insolvenței, reglementând clar statutul juridic al administratorului special.

Asociații nu au acces direct la procedură, iar administratorul special, în caz de faliment, are un rol clar, mandatul său fiind redus numai la reprezentarea intereselor acționarilor. Rolul său este limitat și descris prin atribuțiile prevăzute de art.18 alin.2 din L. 8..

Această limitare nu este în măsură să aducă atingere substanței drepturilor pe care asociațiile pot invoca în etapa lichidării patrimoniului.

Drepturile subiective și interesele legitime ale persoanei morale, pot fi valorificate în justiție numai de cel care are calitatea de a o reprezenta după deschiderea procedurii judiciare a falimentului.

Mandatul aparține în acest ultim caz numai lichidatorului judiciar, iar îndeplinirea defectuoasă de către acesta din urmă a obligațiilor ce-i revin în calitate de organ a procedurii, poate fi sancționată doar pe temeiul răspunderii civile delictuale.

De aceea, Curtea conchide că actul procesual făcut de reclamant care s-a prevalat de calitatea sa de administrator judiciar este săvârșit de o persoană care nu avea puterea de a reprezenta entitatea după deschiderea procedurii judiciare a falimentului.

2 Art.18 din Legea 85/2006 prevede că după ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care conduce și activitatea comercială, iar mandatula dministratorului judiciar va fi redus la a reprezenta interesele acționarilor/asociaților.

Prin acest transfer al prerogativelor de reprezentare nu se poate considera că asociaților li se aduce o limitare la drepturile ce le sunt consacrate prin L. 3..

Schimbarea impusă de legiuitor în materie de reprezentare a persoanei morale, nu face altceva decât să respecte caracterul colectiv al procedurii, urmărind realizarea scopului legii și anume, acoperirea pasivului debitorului aflat în stare de insolvență. Restricția păstrează principiul proporționalității, drepturile asociaților, prescrise de L. 3., nefiind atinse în substanța lor, atât timp cât pentru orice faptă culpabilă, lichidatorul poate răspunde pe temei delictual.

Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge recursul exercitat de către reclamantul M. C. împotriva sentinței 2. pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C., pe care o va menține în întregime.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul M. C. împotriva sentinței civile nr.2042 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C., pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, G.-A. N. D. M. S. AL H. A. B.

Red.S.Al H./A.C.

2 ex. - (...) Jud.fond.G. G.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 318/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal