Decizia civilă nr. 3209/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3209/2011
Ședința ta de 14 septembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. A J. S. în numele A. F. P. ȘIMLEUL S. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 6619 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul L. E. A., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
P. de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 C. pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 6619 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarulnr. (...) s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P. S. . S-a respins acțiunea reclamantei formulată împotriva pârâtei de rândul 2, pentru restituirea aceleași sume, pentru lipsă calitate procesuală pasivă. S-a respins excepția inadmisibilității formulării cererii de restituire a sumei de 2068 lei, invocată de pârâtele A. F. P. a O. Ș. S. și D. G. a F. P. S. . S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul L. E. A. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a orașului Ș. S. și în consecință: A fost obligată pârâta de rândul 1 la restituirea sumei de 2068 lei în favoarea reclamantei, încasată cu titlu de taxă de poluare, conform chitanței seria TS5 nr.1963573/(...) cu dobânda aplicabilă în materie fiscală, de la data de 12 martie 2010 și până la plata efectivă. S-a admis cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M., formulată de pârâta de rândul 1. S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta de rândul 2. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Sălaj la data de 02 iunie 2010, reclamantul L. E. A. a solicitat obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 2068 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, cu plata dobânzii legale de la data încasării și până la plata efectivă a acesteia. În motivare a arăta că a achitat această taxă în baza O.U.G.nr.5. pentru înmatricularea definitivă a autoturismului marca FORD, cu nr. de identificare W. care a fost prima dată înmatriculat într-un stat membru al U. E. Reclamantul susține neconcordanța acestui act normativ cu art. 90 din T.ul de I. a C. E., existând după intrarea în vigoare a acestuia o diferență de tratament fiscal între produsele importate și cele similare autohtone . Pârâtele au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a F. P. a județului S. și excepția inadmisibilității formulării cererii de restituire a sumei de 2068 lei. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii arătând că taxa de poluare instituita de dispozițiile OUG nr. 5. nu poate fi asimilata impozitelor interne, această taxa fiind perceputa pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora in România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul R., contribuind astfel la poluarea mediului. Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită restituirea sumei precum și a dobânzii legale eferente, calculate de la data achitării taxei pe poluare și până la restituirea efectiva, pârâta solicită respingerea acestuia, având in vedere dispozițiile Codului de P. F. coroborate cu dispozițiile Ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget. In termen procedural, pârâta a formulat cerere de chemare in garanție a A. F. Pentru M. arătând in motivare că art. 1 alin. 1 prevede că taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, alineatul 2 al aceluiași articol prevede programele și proiectele pentru protecția mediului finanțate din plata taxei pe poluare. Mai departe, art. 5 alin. 4 prevede că taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile T. S. pe numele A. F. pentru M.. Conformându-se exigențelor articolului 137 alin.1 C.Proc.Civ., la prima zi de înfățișare, instanța a soluționat cu prioritate excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare. Excepția lipsei calitatii procesuale pasive a Direcției Generale a F. P. a județului S. a fost admisa instanța reținând ca, inscrisurile a caror anulare se solicita nu au fost emise de aceasta. Excepția inadmisibilitatii cererii de restituire pentru neindeplinirea procedurii prealabile a fost respinsa pentru urmatoarele considerente: A. 1 alin.1 din legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată. Reclamanta s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal. Potrivit art. 205 alin 1 Cod P. F., împotriva titlului de creanță precum și împotriva altor acte administrative fiscale, se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Așadar, raportat la faptul că reclamanta a inițiat procedura prevăzută de art.7 din legea nr.554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său, cererea reclamantului deîncadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art.11 din Legea nr. 554/2004 Asupra fondului cauzei, instanța a retinut că suma a cărei restituire se solicită a fost calculată și percepută în baza prevederilor Ordonanței de U. nr. 50 din 21 aprilie 2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, și a intrat în vigoare la data de (...), conform art. 14 din acest act normativ. În raport cu diferitele modificări ale Ordonanței de U. nr. 5., instanța a constatat, în esență, că sunt încălcate prevederile art. 90 din T.ul de I. a C. E. Pentru aceste considerente, a obligat pârâta la restituirea sumei de 2068 lei în favoarea reclamantului, încasată cu titlu de taxă pe poluare, conform chitanței seria TS5 nr. 1963573/(...), fiind admisă și cererea de chemare în garanție. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtele-recurente D . G. A F. P. S., în nume propriu și în numele A. F. P. ȘIMLEU S. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului. În recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. ȘIMLEU S. se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerea acțiunii formulate de reclamant ca inadmisibilă, respingerea capătului de cerere privind acordarea dobânzii legale ca nefondat. În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 și în considerarea dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea reclamantului și a dispus obligarea sa la restituirea sumei de 2.680 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda fiscală, reclamantul nesolicitând acest lucru, de la data de (...) și până la restituirea efectivă, cu toate că în mod nelegal a respins excepția inadmisibilității acțiunii. În motivarea respingerii acestei excepții, pârâta susține că instanța de fond a reținut în mod eronat incidența disp. Ordinului MFN nr. 1899/2004, deoarece acesta reglementează procedura de restituire și rambursare a sumelor de la buget precum și de acordare a dobânzii cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal. În această situație, pârâta apreciază că instanța de fond a schimbat în mod nelegal obiectul acțiunii determinat de reclamant prin cererea de chemare în judecat și anume acțiune în contencios administrativ în obligație de a face, respectiv restituirea unei sume, ce a fost achitată în prealabil în temeiul legii conform deciziei de restituire, iar aceasta nu poate fi soluționată de instanța de contencios administrativ care, esențialmente, este chemată să cenzureze acte administrative emise de autoritățile publice. Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca nefondată pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. În recursul declarat de chemata în garanție A. F. PENTRU M. (AFM) se solicităadmiterea acestuia și modificarea în tot a sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. O primă critică formulată de recurenta este sub aspectul determinării corect a dispozițiile din T.ul C.E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea O.U.G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Astfel, în analiza taxei prin prisma art. 90 din T.ul C.E., recurenta susține că instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevantă cu privire la înțelesul și întinderea art. 90 din T. în materia taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea română ci la cea comunitară. O altă critică formulată de pârâtă privește soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată,considerând că în mod nelegal s-a dispus obligarea sa la plata către reclamant a acestora, deoarece nu este titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, respectiv nu a emis actul administrativ - decizia de calcul - iar virarea sumelor în contul său de se face în temeiul O.U.G. nr. 5., neputând fi reținută vreo culpă. Astfel, atâta timp cât nu ea a stabilit suma de plată reprezentând taxă de poluare, respectiv nu a emis decizia de calcul, iar virarea sumelor la bugetul F. pentru M. se face în temeiul O.U.G. nr. 5., nefiind titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, nu poate fi reținută vreo culpă în sarcina sa și astfel nu poate fi obligată la plata unei dobânzi legale și a cheltuielilor de judecată. Drept urmare, recurenta a apreciat că instanta fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CEJ, dar și textului propriu-zis al T.ului CE. Analizând recursurile formulate, raportat la probele administrate în cauză și ladispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele: În vederea efectuării primei înmatriculări in România a unui autovehicul second-hand provenit dintr-un stat membru UE, reclamantul a solicitat pârâtei A. F. P. Ș. S. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, prin care s-a stabilit pentru plata suma de 2068 lei. Reclamantul a achitat la T. din cadrul A. F. P. Ș. S., suma de 2068 lei, cu titlu de taxa de poluare, conform chitanței din (...) (fila 6, dosar fond). Ulterior, s-a adresat acestei instituții, solicitând restituirea sumei, iar ca urmare a faptului că cererea sa nu a fost soluționată, s-a adresat instanței, care a dispus în sensul obligării pârâtei la restituirea ei. În ceea ce privește criticile susținute de către cele două recurente, Curtea ia act de faptul că este unanim admis, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J., că art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE) și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Instanța de recurs constată faptul ca taxa de poluare a fost achitată în baza formei modificate a O.U.G. 5.. În consecință, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente, trebuie analizata la normele în vigoare la momentul plății taxei, prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-263/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare în procedura privind pe reclamantul I. N. În această cauză, C. a făcut trimitere la jurisprudența sa anterioară în materie, statuând următoarele: „Astfel cum a arătat Curtea la punctul 58 din Hotărârea Tatu, citată anterior, o reglementare precum OUG nr. 5. are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante suntsupuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seamade deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre. Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 5., astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a OUG nr. 5. menținun regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Pe de altă parte, cu ocazia ședinței, care a avut loc după pronunțarea Hotărârii Tatu, citată anterior, guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă, în scopul examinării compatibilității cu articolul 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de OUG nr. 5., între versiunea inițială a OUG nr. 5. și versiunile ulterioare ale acesteia."; Prin cele două hotărâri, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pepoluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Or, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, apreciind astfel, Curtea își îndeplinește misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Din această perspectivă, având în vedere imperativitatea asigurării preeminenței dreptului comunitar, prin prisma efectelor produse de hotărârile C., Curtea apreciază că la acest moment sunt neavenite orice apărări care s-ar raporta la normele naționale și care ar fi de natură să pună un obstacol în calea cererilor de restituire a taxelor de poluare percepute în temeiul OUG nr. 5., cum ar fi, spre exemplu, cele referitoare la excepția inadmisibilității. Deși Curtea admite că în absența unor reglementări comunitare în materie de restituire a taxelor naționale percepute necuvenit, este de competența ordinii juridice interne din fiecare stat membru să desemneze instanțele competente și să stabilească modalitățile procedurale ale acțiunilor în justiție menite să asigure protejarea drepturilor conferite justițiabililor prin efectul direct al dreptului comunitar, de reținut este că aceste modalități nu pot fi mai puțin favorabile decât cele care vizează acțiuni similare din dreptul intern și că, în nici un caz, acestea nu pot fi modificate astfel încât să facă practic imposibilă exercitarea drepturilor pe care instanțele naționale au obligația să le apere.( cauza Hans Just I/S împotriva M.ui danez al impozitelor și accizelor - cauza nr.C/79; cauza Aprile Srl, în lichidare împotriva Amministrazione delle Finanze dello Stato - cauza nr.C -228/96, paragraful nr.18). Condițiile impuse de dreptul comunitar în astfel de situații sunt, conform jurisprudenței Curții E. de Justiție, respectarea principiului echivalenței (care impune ca aceste modalități de restituire a taxelor să nu fie mai puțin favorabile decât cele care privesc acțiunile similare la nivel intern) și a principiului eficienței,care impune ca aceste reglementări să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară. Așa fiind, în ceea ce privește dispoziția referitoare la restituirea taxei de poluare, se va constata că tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente cauzei, criticile din recurs fiind nefondate. Pentru a dispune astfel, s-a luat act și de faptul că, dacă particularii nu ar avea posibilitatea de a obține o despăgubire atunci când le-au fost lezate drepturile printr-o încălcare a prevederilor dreptului comunitar, imputabilă unui stat membru, atunci s-ar limita însăși eficacitatea normelor comunitare, împiedicându-se și apărarea drepturilor pe care acestea le-a consacră. Organele fiscale din România trebuie să țină cont atunci când fac aplicarea normelor fiscale naționale, de un aspect important și anume că, întotdeauna impozitele și taxele prelevate ilegal, cu încălcarea dreptului comunitar trebuie restituite. Curtea de Justiție E. a consacrat în altfel în afaceri, precum SpA San Giorgio sau Weber’s Wine World Handels GmbH, o jurisprudență în materia îmbogățirii fără justă cauză la nivel european. Recursurile sunt însă fondate în privința criticilor legate de incidența în cauză a prev. art. 304 pct. 6 C.pr.civ., recurentele învederând în mod întemeiat că, deși reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în materie civilă, iar nu în materie fiscală, așa cum s-a acordat prin sentința fondului. Drept consecință, în baza prev. art. 20 din Legea nr. 554/2005, art. 312 alin. 1 C.pr.civ., recursurile declarate în cauză vor fi admise, cu consecința modificării sentinței, în sensul că vor fi obligate pârâta A. F. P. ȘIMLEU-S. și A. F. PENTRU M. B. la plata dobânzii prevăzute de art. 3 alin. 3 din OG 9/2000, fiind menținute restul dispozițiilor date. Totodată, se vor constata ca fiind fără obiect criticile chematei în garanție legate de obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII D E C I D E : Admite recursurile declarate de D. G. A F. P. A J. S. în numele A. F. P. ȘIMLEU-S. și A. F. PENTRU M. B. împotriva sentinței civile nr. 6619 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta A. F. P. ȘIMLEU-S. și A. F. PENTRU M. B. la plata dobânzii prevăzute de art. 3 alin. 3 din OG 9/2000. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința din 14 Septembrie 2011. Red.M.B./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.fond: A. R. P.
| ← Decizia civilă nr. 5762/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3364/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
