Decizia civilă nr. 3267/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 3267/2011
Ședința din data de 19 septembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. S. JUDECĂTOR : A. C. JUDECĂTOR : C. P.
G. : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta I. P. M.-S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V. împotriva sentinței civile nr. 3069 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu intimatul B. C. F., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - înmatriculare fără plata taxei de poluare OUG nr. 5..
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 14 septembrie
2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea intimatului.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Deliberând constată că, Prin sentința civilă nr.3069 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr.(...), s-a admis cererea formulată de reclamantul B. C. F., în contradictoriu cu pârâta I. P. J. M. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V. A fost obligată pârâta să înmatriculeze fără plata taxei de poluare prevăzută de OUG 5. autovehiculul marca RENAULT LAGUNA identificat cu nr. VF1BGOCO528491549. P. a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta deține autoturismul marca RENAULT LAGUNA identificat cu nr. VF1BGOCO528491549, anterior înmatriculat într-un stat membru al U. E. (FRANȚA) iar pentru înmatricularea în R. i s-a solicitat de către pârâtă să facă dovada achitării taxei de poluare în temeiul OUG nr. 5., urmare a cererii sale formulate la data de (...). Pârâta a respins cererea prin adresa nr. R/1662/(...), invocându-se prevederile legale referitoare la condițiile de înmatriculare fără plata taxei în care acesta nu s-ar fi încadrat (fila 5). Instanța a constatat că potrivit O. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin O. ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art. 3). Autoturismul nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art. 3 alin. 2 și art. 9 alin. 1), iar obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui a unui autovehicul în R. (art. 4 lit. a), nu și pentru cele aflate deja în circulație și înmatriculate în țară. Din analiza dispozițiilor legale care stabilesc condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare în vigoare la data la care s-a solicitat înmatricularea, instanța a apreciat că norma de drept intern nu este conformă cu art. 110 T. Prin hotărârea pronunțată la data de (...) de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza I. T. contra României s-au statuat următoarele: „Articolul 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională";. „Din Hotărârea Nádasdi și Németh nu rezultă în niciun fel că competența statelor în stabilirea regimului unor noi taxe este nelimitată. Dimpotrivă, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 1. trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând produsele naționale . Altfel, articolul 1. ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de intrarea în vigoare a taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TF(...)E și 34 T. Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale"; ale acestuia în sensul articolului 1.. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare"; vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, din alte state membre, constituie produse concurente (a se vedea în special Hotărârile citate anterior Comisia/D.emarca, punctul 17, precum și Kalinchev, punctele 32 și 40). Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții a rezultat fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazieimportate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre";. Nelegalitatea taxei de poluare reglementată de către OUG nr. 5. ca fiind este contrară art. 1., se impune a fi constatată de către instanță, prin prisma considerentelor care au fundamentat hotărârea Curții, independent de modificările legislative care au fost aduse ulterior, inclusiv pentru varianta în vigoare la data soluționării prezentei cereri. Efectele impunerii taxei de poluare numai la prima înmatriculare în R. a unui vehicul conform art.4 din OUG nr. 5., chiar necondiționat de proveniența sa și dacă este sau nu unul nou, fără a se impune această taxă la vânzarea autovehiculelor similare , deja înmatriculate pe piața națională,sunt contrare scopului urmărit prin art.110 T. întrucât descurajează introducerea în țară a vehiculelor cu caracteristici similare provenind de pe piața intracomunitară. Instanța națională este nu numai competentă ci și obligată în temeiul art.148 din Constituția României să aplice cu prioritate dispozițiile cu caracter obligatoriu din T. în cazul în care se constată că reglementarea internă cuprinsă în OUG nr. 5. este contară normelor comunitare. În consecință, având în vedere caracterul nelegal al taxei de poluare impuse prin OUG nr. 5., atitudinea pârâtei de a condiționa înmatricularea vehiculului aflat în proprietatea reclamantei nu este justificată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul I. P. județului M. - S. P. C. R. P. de C. și I. a V. solicitând admiterea recursului, casarea sentințeiatacate și cu ocazia rejudecării în fond, respingerea ca nefondată a acțiuniiformulate de reclamant. În motivarea recursului, pârâta a arătat că prin hotărârea atacată, prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamantul-intimat și în consecință a obligat serviciul specializat din cadrul P. J. Sălaj la înmatricularea autoturismului proprietate personală, fără achitarea taxei de poluare. Pârâtul consideră criticabil acest mod de interpretare a legii deoarece O. nr.5. stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care se constituie venit la fondul pentru mediu și se gestionează de A. F. P. M., în vederea finanțării proiectelor și programelor pentru protecția mediului. Conform art.4 din O. nr.5., obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.. Referitor la principiul priorității normelor comunitare, față de normele naționale pârâta-recurentă, arată că în în conformitate cu prevederile art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, Parlamentul, Președintele României, G.ul și autoritatea judecătorească, garantează respectarea și aplicarea principiului priorității normelor comunitare față de normele naționale contrare. Însă, în conformitate cu prevederile art.102 alin.1 din Constituția României, G.ul asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice. Această „conducere generală a administrației publice"; este realizată de G. prin actele sale, respectiv hotărârile și ordonanțele adoptate, care se semnează deprimul-ministru, se contrasemnează de miniștri care au obligația punerii lor în executare, conform prev.art.108 din Constituția României. Ori, în aceste condiții, rolul Instituției P. - S. P. C. R. P. de C. și Î. a A. este de a respecta și a pune în executare actele G. - în speță OUG nr.5. - nu „de a se abține, din proprie inițiativă";, de la aplicarea acestora, atât timp cât ne aflăm în prezența unui act normativ în vigoare care ne impune o anumită conduită în domeniul nostru de activitate. Analizând compatibilitatea textului citat cu normele dreptului comunitar, apreciază că în speță nu sunt încălcate prevederile art.90 din T.. Astfel, potrivit dispozițiilor O. nr.5., R., stat membru al C. E., nu supune direct sau indirect produsele altor state membre (în speța autovehiculele provenite dintr-un stat membru a U. E.) prețuri sau taxe, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. Or, taxa pe poluare instituită prin O. nr.5., nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece această taxă este percepută pentru asigurarea protecției mediului, tuturor proprietarilor de autovehicule care, prin înmatricularea acestora în R., înțeleg să le utilizeze pe teritoriul nostru, contribuind astfel la poluarea mediului. Pe de altă parte, această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în R. autoturisme second-hand, importante din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze un autovehicul, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei, instituit de O. nr.5. ca fiind unul pe poluare rezultă din dispozițiile art.1 alin.2, în care urmează să fie finanțate urmare a aplicării acestui act normativ. Prin urmare, chiar dacă legislativul nu a găsit o formulă mai potrivită, prin condiționarea înmatriculării autovehiculelor de plata acestor taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare, cum era cea prevăzută de dispozițiile art.2141 C.fisc. Și apreciată ca nelegală de practica judiciară. În final, pârâta a mai precizat faptul că instituirea taxei pe poluare a fost rezultatul negocierilor și acordului dintre R. și Comisia Europeană, astfel încât aceasta nu contravine legislației comunitare. P. considerentele arătate, pârâtul solicită în condițiile art.20 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza în fond, respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantului-intimat. Curtea analizând recursul declarat, reține următoarele: În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.ul de instituire a C. E. (în continuare, T.). Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Cum R. este stat membru al U. E. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legiiinterne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și G. însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. Art. 2 din Legea contenciosului administrativ definește nesoluționarea în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, daca prin lege nu se prevede alt termen iar refuzul nejustificat de a soluționa o cerere ca exprimarea explicita, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea. Se asimilează actelor administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal potrivit disp art 2 alin 2 din Legea nr. 554/2004 Interpretarea dispozițiilor legale invocate de reclamant ca fiind incidente în cauză referitoare la nesoluționarea în termen și refuzul nejustificat de a soluționa o cerere relevă că nu orice refuz de a soluționa favorabil o cerere adresată autorității se poate califica drept refuz nejustificat ci doar acel refuz care se fundamentează pe un exces de putere. Refuzul de a soluționa favorabil o cerere de către autoritatea publică presupune exprimarea neechivocă a poziției de către aceasta urmare a unei solicitări exprese , cu depășirea limitelor dreptului de apreciere cu care a fost investită autoritatea . Alegațiile reclamantului vizând împrejurarea că prin promovarea acestei acțiuni a urmărit sancționarea autorității întrucât dispozițiile legii speciale nu prevăd un termen de soluționare a acestora și în acest mod autoritatea dispune de puteri discreționare iar abuzul pe care îl săvârșește golește de conținut drepturile particularilor nu pot fi primite întrucât răspunsul autorității nu poate fi calificat ca un refuz nejustificat . Refuzul nejustificat al autorității ar fi presupus un exces de putere și o apreciere discreționară ori autoritatea în procedura demarată a urmărit tocmai asigurarea transparenței și legalității. P. a asigura dreptul părții de a ataca potrivit disp. art. 1 din Legea contenciosului administrativ refuzul autorității de a satisface o cerere cu privire la un drept recunoscut și nerezolvarea unei astfel de cereri în termenul stabilit de lege, refuzul trebuie să fie nejustificat. Principiul legalității în organizarea executării legii și exercitarea competenței înseamnă dreptul și obligația autorității administrației de a interveni, manifestându-și voința juridică de a satisface pretențiile persoanelor care li se adresează. Compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului comunitar, în speță art. 110 din T., a fost analizată prin raportare efectele produse în dreptul intern de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată, înprocedura privind pe reclamantul T. în contradictoriu cu pârâții S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Curtea de Justiție a U. E. a stabilit că: Articolul 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Curtea de Justiție a interpretat art. 110 din T. din perspectiva neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate conchizând că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Prima instanță a reținut în mod corect că de la momentul adoptării OUG 117/2009 emisă pentru punerea de acord a de urgență nr. 2. privind modificarea Ordonanței de urgență a G. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu prevederile art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E., intrat în vigoare în decembrie 2009 (T.ul de la L.), luând în considerare faptul că neasigurarea concordanței cu reglementarea comunitară va aduce prejudicii importante în relația României cu Uniunea Europeană, taxa de poluare a încetat să mai fie contrara prevederilor comunitare considerentele aplicabile formei inițiale a OUG 5. fiind pe deplin aplicabile și pentru perioada de după epuizarea termenului de 45 de zile instituit. Pârâta s-a aflat în sfera abuzului când a condiționat înmatricularea autoturismului reclamantei de plata taxei de poluare reglementate de dispozițiile OUG nr. 5., astfel cum acestea erau în vigoare la momentul investirii autorității, dispozițiile analizate nu sunt compatibile cu dreptul comunitar, acțiunea formulată fiind declarată ca atare fondată. P. toate aceste considerente, in baza art.312 C.pr.civ,. Curtea va respinge recursul declarat de pârâta I. P. J. M. - S. P. C. R. P. DE C. împotriva sentinței civile nr.3059 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. pe care o va menține în întregime. P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta I. P. J. M. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A A. împotriva sentinței civile nr.3069 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. M. S. A. C. C. P. L. F.red.M.S./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond. H. M.
| ← Decizia civilă nr. 2780/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 49/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
