Decizia civilă nr. 3429/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR.3429
Ședința publică din 23 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: AL H. S.
JUDECĂTORI : I.-M. I.
A.-G. N.
G.: M. ȚÂR
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâta D. G. A F. P. A J. M. PRIN A. F. P. B. M. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva Sentinței civilă nr. 5169 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui M. în contradictoriu cu intimatul V. L. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatului - concluzii scrise prin care se solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art. 10 alin.2 din L. nr.5. și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 5169 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui M., a fost respinsă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâta D. G. A F. P. M.. S-a admis în parte cererea formulată de reclamantul V. L., în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M., A. F. P. A M. B. M. și A. F. PENTRU M. S-a constatat nelegalitatea deciziei de calcul nr. 47708/(...) emisă de pârâta A. F. P. a M. B. M. Au fost obligate, în solidar, pârâtele D. G. a F. P. M. și A. F. pentru M. să plătească reclamantului suma de 3381 lei cu dobândă în cuantum de 0,1% pe fiecare zi de întârziere, calculată de la data de (...) până la restituirea integrală a sumei. Prin aceeași sentință s-a respins cererea de obligare a pârâtei A. F. P. a M. B. M. la restituirea sumei. În final, au fost obligate, în solidar, pârâtele D. G. a F. P. M. și A. F. pentru M. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 43,3 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în conformitate cu certificatul de înmatriculare și cărții de identitate a vehiculului depuse în copie la filele 15,16 din dosarul instanței de fond, reclamantul este proprietarul autoturismului cu nr. de înmatriculare (...), înmatriculat la data de (...) . Autovehiculul a fost înmatriculat pentru prima dată în anul 1999 în țara din care provine - Franța conform înscrisului depus în copie la fila 14 din dosar fond. La data îndeplinirii procedurii de înmatriculare era în vigoare OUG nr. 5., în conținutul ulterior modificărilor aduse prin OUG nr. 2. care a intrat în vigoare la data de (...) și anterior intrării în vigoare a OUG nr. 117/2009 care a înlăturat începând cu data de (...) exceptarea de la plata taxei de poluare a vehiculelor cu caracteristici similare celor de producție autohtonă pentru care s-a instituit inițial prin OUG nr. 2. exceptarea de la plata taxei de poluare. Decizia de calcul a taxei de poluare nr. 47708 din (...) prin care s-a stabilit obligația de plată a sumei de 3.381 lei a fost emisă de către pârâta A. F. P. a M. B. M., suma fiind achitată conform chitanței seria TS6 nr. 4561295 din (...), data de (...) fiind data în raport de care se verifică legalitatea actului administrativ care face obiectul judecății din perspectiva conținutului OUG nr. 5. care în art. 4 stabilește obligația de plată a taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări în România a unui vehicul. Data la care s-a îndeplinit procedura de înmatriculare nu are relevanță sub acest aspect întrucât cererea de înmatriculare trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de lege la data la care se depune documentația impusă de art. 7 din Ordinul nr. 1501/2006 (în conținutul avut la acea dată). Potrivit art. 7 lit. g. din Ordinul nr. 1501/2006 reclamantul era obligat să depună dovada plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, stabilită potrivit legii, a căror înmatriculare se solicită ulterior datei de (...). Reclamantul a contestat prin cererea înregistrată la data de (...) (f. 8 dosar fond) legalitatea deciziei de calcul, cerere soluționată de pârâta D. G. a F. P. M. prin decizia nr. 424/(...) (f.12 dosar fond) prin care a fost respinsă ca nedepusă în termen. T. a apreciat că actul atacat, respectiv refuzul de restituire a taxei de poluare al pârâtelor este un act administrativ emis de o autoritate publică în vederea executării legii, fiind deci admisibilă verificarea legalității lui potrivit art. 8 alin. 1 din L. nr. 5. pe calea acțiunii în contencios administrativ. Întrucât temeiul restituirii îl constituie greșita reglementare în dreptul intern a taxei de poluare, cu încălcarea normelor comunitare cuprinse în art. 90 alin. 1 din TCE (art.110 din TFUE), tribunalul a considerat că ar fi excesiv să se impună reclamantului parcurgerea procedurii administrativ fiscale conform art.205 Cod procedură fiscală, cu termenele specifice, pentru a solicita restituirea taxei, demers oricum ineficient indiferent de momentul temporal la care s-ar fi exercitat cât timp, chiar și pe parcursul judecării cererii de către instanță nu s-a schimbat poziția pârâtelor în a căror competență administrativă este dispunerea restituirii integrale. Efectul direct al normelor comunitare și obligația aplicării lor în detrimentul normelor interne contrare revine nu numai instanțelor de judecată ci, potrivit jurisprudenței CJCE (Cauza Fratelli Costanzo SpA) și autorităților administrative . Temeiul cererii de chemare în judecată îl constituie refuzul nejustificat al pârâtelor de restituire a taxei în sensul art. 2 alin. 2 și art. 7 alin. 5 din L. nr. 5., exceptat de la regula caracterului obligatoriu al plângerii prealabile,motiv pentru care instanța va respinge excepția neîndeplinirii procedurii prealabile. Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al U. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. În aplicarea art. 90 din Tratat CJCE a apreciat, în cauzele reunite C- Z90J2005 Nadasdi și C-33312005 Nemeth, că o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare (în speță de poluare) nu este relevantă. Potrivit art. 110 din Tratatul privind funcționarea U. E. (TFUE) și art. 90 din fostul Tratat de I. al C. E. (TCE): „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";. De asemenea, a menționat instanța de fond, trebuie enunțat în acest context faptul că, deși inițial taxa de poluare era datorată la prima înmatriculare a autoturismelor în România, indiferent dacă este vorba despre autoturisme noi sau second hand, prin modificările OUG nr. 5., o anumită categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. A.,prin art. III din OUG nr. 2. care s-a aplicat începând cu data de (...) până la împlinirea termenului stabilit în articolul unic al din OUG nr. 117/2009 s-a stabilit că „autovehiculele MI cu norma de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cm.c., precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale U. E. în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor OUG nr. 5.";. Într- un mod deloc întâmplător, categoria de autoturisme exceptată de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în România, o nouă dovadă a intenției clare de protejare a industriei interne în detrimentul produselor importate. Pentru aceste argumente, prin ultimele modificări aduse OUG nr. 5., tribunalul a apreciat că taxa de poluare încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de I. a C. E. A., în jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție E. a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, articolul 90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare. OUG nr. 5., în conținutul de la data emiterii deciziei de calcul contestate, este contrară art. 90 din TCE întrucât era destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculateîntr-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second- hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. După aderarea R. la U. E. acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale uniunii, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegea consumatorilor. În consecință, instanța de fond a constatat nelegalitatea deciziei de calcul a taxei de poluare ca fiind contrară art. 90 din TCE( art.110 TFUE) și a dispus anularea ei, cu consecința restabilirii situației anterioare ca efect al anulării. Obligația de plată a fost stabilită numai în sarcina pârâtei D. G. a F. P. M. care este organ administrativ cu personalitate juridică, cu toate atributele pe care le implică această calitate, inclusiv patrimoniul și împotriva căreia poate fi începută executarea silită în cazul nerespectării hotărârii pronunțate în soluționarea prezentei cauze. Întrucât administrațiilor finanțelor publice nu li se conferă prin lege personalitatea juridică, fiind concepute ca structuri în subordinea direcțiilor generale potrivit H.G. nr. 109/2009, nu au patrimoniu și nu pot fi obligate în mod eficient la plată pentru realizarea creanței stabilite în favoarea reclamantului. Calitatea procesuală pasivă a administrației finanțelor publice, a mai precizat tribunalul, decurge din calitatea de emitent a actului administrativ atacat iar capacitatea procesuală, ca o condiție generală de exercițiu a acțiunii, este recunoscută în mod excepțional în materia contenciosului administrativ și entităților fără personalitate juridică care sunt abilitate prin lege să emită acte administrative. Această capacitate administrativă restrânsă este conferită exclusiv în raport de petitul privind legalitatea actului împuternicită prin lege să îl emită, fără a putea fi obligate însă la plata despăgubirilor întrucât nu au patrimoniu propriu. Inexistența temeiului legal pentru plata taxei de poluare și implicit pentru perceperea acestei sume de către organele fiscale justifică repararea integrală a prejudiciului cauzat reclamantului prin privarea de folosința sumei de bani achitată cu acest titlu. Obligația reparării integrale a prejudiciului este fundamentată pe privarea plătitorului de către stat, prin autoritățile fiscale, de dreptul său de creanță corelativ obligației de restituire a sumei încasate nelegal,cu consecința încălcării art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, în acest sens pronunțându-se și CEDO în jurisprudența creată prin aplicarea acestui articol (Cauzele D.geville c/a Franței și Fernandez - Molina Gonzales și alții c/a Spaniei). În aplicarea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 Curtea a consacrat principiul restabilirii situației anterioare care în materia creanțelor bănești impune indemnizarea persoanei îndreptățite cu o sumă care să acopere nu numai deprecierea monedei naționale ci și beneficiul pe care îl putea obține cel puțin prin constituirea unui depozit bancar. T. a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 21 alin. 4 Cod procedură fiscală în conformitate cu care în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Modalitatea de restituire sub aspectul dobânzilor este cea prevăzută în art. 117 alin. 9 Cod procedură fiscală care face trimitere expresă la art. 124 alaceluiași act normativ în care se prevede că: Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. (2) Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori. Potrivit acestor dispoziții legale dobânda legală de 0,05 % prevăzută în art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală (în conținutul temporal de la data la care s-a formulat cererea de restituire) aplicabilă pentru sumele achitate organelor fiscale fără temei legal este diferită de dobânda legală prevăzută de O.G nr. 9. în materie civilă, fiind neîndoielnic că încasarea taxei de primă înmatriculare s-a făcut în temeiul unui raport de autoritate între reclamantă și organul fiscal, iar nu de drept civil. Cum dispozițiile art. 117 alin. 2 nu sunt incidente în cauză, referindu- se la sume datorate cu titlu de impozit pe venit, termenul de la care curge dobânda fiscală este cel prevăzut de art. 70 Cod procedură fiscală și anume din ziua următoare termenului de 45 de zile de la data înregistrării cererii de restituire dacă nu a fost soluționată favorabil. În temeiul acestor dispoziții legale dobânda curge numai de la data la care se solicită restituirea, situație în care instanța de fond a respins cererea cu privire la acordarea dobânzilor anterior datei la care s-a depus cererea de restituire. În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtelor care s-au opus admiterii cererii și argumentele expuse mai sus cu privire la nelegalitatea și ineficiența impunerii oricărei obligații de plată în sarcina administrației finanțelor publice, s-a stabilit și obligația de plată a cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar. Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâta D. G. A F. P. A J. M. prin A. F. P. A M. B. M., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată și menținerea deciziei de stabilire a taxei de poluare ca legală și temeinică. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat cu privire la anularea actelor administrativ fiscale că sentința este netemeinică întrucât criticile aduse împotriva acestora nu vizează modul de calcul și stabilire a taxei ci însăși instituirea taxei în sistemul fiscal al statului. Asupra acestui aspect organul fiscal nu are prerogativa de a face aprecieri cu consecința restituirii taxei, iar instanța verificând condițiile de fond și de formă a acestor acte, în mod greșit a statuat în sensul anulării lor; cel mult putea face abstracție de existența acestor acte fără a se impune anularea lor. În cazul în care se va menține sentința cu privire la celelalte capete de cerere, pârâta solicită instanței să aibă în vedere că organul fiscal a avut doar atribuții în calculul taxei pe poluare, taxa fiind virată în contul A. F. de M. conform Normelor metodologice emise în aplicarea O. nr.5., iar restituirea taxei pe poluare (și dobânda legală) ar trebui să se facă tot de la bugetul A. F. de M., conform art.124 alin.2 C.ă. Nu se poate reține vreo culpă procesuală în sarcina organului fiscal, prin urmare nici dobânda legală nici cheltuielile de judecată nu pot fi suportate de acesta. În plus, a mai menționat pârâta, dobânda legală fiscală pe care o solicită reclamantul nu se circumscrie situațiilor prevăzute de art. 117 C., astfel încât nici reclamantul nu a făcut plata în temeiul unui titlu de creanță care să fi avut un termen scadent de plată și care, prin nerespectarea lui săatragă impunerea de majorări de întârziere. D. însă instanța de recurs are în vedere acordarea de despăgubiri sub forma dobânzii legale, aceasta nu poate fi acordată altfel decât ca daune interese prevăzute de art.1088 alin.2 C.civ. de la data cererii de chemare în judecată. A mai precizat pârâta că în urma notificărilor emise de C. E. către Guvernul României și a consultărilor în vederea alinierii noului act normativ cu legislația comunitară, noua taxă a fost calificată ca o taxă de mediu, ceea ce conferă legitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul proiecției mediului, C. E. exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar. În nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că în statele membre ale U. E., taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. A., în opinia pârâtei, evaluarea conformității O. nr.5. cu normele comunitare trebuie efectuată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional al taxei și nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul. Or, O. nr. 5. este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă. În privința comparației cu autovehiculele deja existente în parcul auto național, C.E.J s-a pronunțat ca o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art.90 din Tratatul C.E. nu este menit să împiedice un stat membru să introducă taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente (decizia CEJ în cauzele conexate C-290/05 și 333/05 Akos Nadasdi și Ilona Nemeth parag.49). Împotriva aceleași hotărâri a declarat recurs și chemata în garanție A. F. pentru M. B. solicitând admiterea acestuia și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamante. În motivarea recursului său, chemata în garanție a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul de terminării corecte a dispozițiilor din Tratatul C. E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare. In privința analizei taxei prin prisma art. 110, teza I, TIUCE, atunci când si o astfel de exigență a fost supusă analizei, opinează că, astfel cum a arătat în continuare, instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevanta cu privire la întelesul si întinderea art. 110, teza I, TFUE în materia taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea româna, ci la cea comunitară. A., cauza C-402/09 T. împotriva S.ui român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui având ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunalul Sibiu, Secția comercială și de contencios administrativ, este prima în care au fost prezentate concluziile de către avocatul general Eleanor Sharpston, la termenul din 27 ianuarie 2011. În concluzie, pârâta a susținut că taxa pe poluare pentru autovehicule este conformă cu articolul 110 TFUE și nu reprezintă o măsură discriminatorie. Obiectivul articolului 110 TFUE, așa cum a reținut avocatulgeneral, este să interzică impozitarea internă care discriminează, direct sau indirect, produsele importate în favoarea produselor naționale. Or, atât timp cât legea română taxează atât autovehiculele introduse in țară, cât și pe cale produse aici, nu se poate pune problema discriminării. De asemenea, o reglementare națională de introducere a unei noi taxe aplicate la prima înmatriculare a unui autovehicul de ocazie importat dintr-un alt stat membru nu încalcă articolul 110 TFUE doar pentru că pe piața națională existau deja vehicule echivalente anterior introducerii taxei, care nu sunt supuse acestei taxe. Cât privește cea de-a doua concluzie a avocatului general, aduce în discuție valoarea reziduală a taxei pe poluare, pârâta apreciază că această condiție este întrunită în legislația românească (art. 8 din O. nr. 5. prevede posibilitatea restituirii valorii reziduale a taxei). Și din această concluzie rezultă compatibilitate a taxei pe poluare cu articolul 110 TFUE, deoarece cuantumul taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat nu depășește cuantumul rezidual al taxei inclus în prețul de vânzare al unui vehicul de ocazie echivalent, care a fost supus taxei atunci când a fost înmatriculat pentru prima dată ca vehicul nou. Explicația constă în faptul că O. nr. 5. prevede ca taxa cea mai mare (în funcție de norma de poluare) este cea pentru mașina nouă, în timp ce pentru un autovehicul de ocazie, aceasta se reduce în funcție de vechime și corespunzător deprecierii autovehiculului. A., valoarea de vânzare a unui autovehicul de ocazie, pentru care s-a achitat taxa la un moment dat, cuprinde și valoare reziduală a acesteia. Referitor la cea de-a treia concluzie a avocatului general, pârâta apreciază că și aceasta pune în evidență faptul că legea română întrunește cerințele de compatibilitate cu norma europeană. În concluzie, toate considerațiile pe care avocatul general Eleanor Sharpston le-a expus Curții de Justiție a U. E., pun în evidență faptul că taxa pe poluare pentru autovehicule instituită prin O. nr. 5. este compatibilă cu articolul 110 TFUE și nu reprezintă o măsură discriminatorie. O altă critică formulată de pârâtă se referă la soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată. A., consideră că instituția pârâtă nu poate fi obligată la plata acestora în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ Decizia de calcul, și, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face în temeiul OUG nr. 5., neputând fi re ținută vreo culpă. Suma aferentă taxei pe poluare este virată în contul său de către organul fiscal care calculează și încasează taxa în temeiul legii, subscrisa ne făcând nicio operațiune legată de acestea. A. F. pentru M. nu este titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, astfel încât nu putem fi obligați la plata unei dobânzi legale §i a cheltuielilor de judecată. În considerarea celor ce preced, apreciază că instanța fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CE], dar și textului propriu-zis al Tratatului CE., motiv pentru care, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacată în sensul respingerii acțiunii. În drept, a invocat dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 1., precum și pe prevederile L. nr. 5. a contenciosului administrativ. Analizând recursurile formulate din prisma motivelor invocate, Curtea le- a apreciat ca fiind fondate din următoarele considerente: Reclamantul a achiziționat un autovehicul second-hand marca Renault, iar în cadrul demersurilor în vederea înmatriculării în România a plătit suma de 3.381 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare prin chitanta seria TS6 nr. 4561295/(...), sumă stabilită de pârâtă A. B. M. prin decizia de calcul a taxei de poluare nr. 4.7708/(...). Prin decizia nr. 424/(...), pârâta D. M. a respins contestația reclamantului având ca obiect restituirea sumei de 3.381 lei reprezentând taxă de poluare, ca nedepusă în termen. Compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 (ulterior pronunțării prezentei decizii) de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Din paragraful 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a O. nr. 5., varianta taxei analizată în cazul concret dedus judecății cu privire la prima decizie de impunere. Și în cazul formelor ulterioare ale taxei de poluare efectul descurajator al achiziționării unui autoturism din export se menține, cu atât mai mult cu cât nivelul taxei a crescut în mod constant în intervalul 2009-2011. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, O. nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea aplicată în speță produce efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Aceste statuării sunt valabile în opinia Curții de A. și în cauza de față cu atât mai mult cu cât reglementarea aferentă anului 2009 în materia taxei de poluare aplicabilă în această cauză prevede plata unei taxe pe poluare maimare ca și cuantum decât cea reglementată în forma inițială, avută în vedere de către C. la pronunțarea deciziei în speța T.. Și este așa, deoarece raționamentul C. din cauza T. este pe deplin valid și aplicabil și în legătură cu reglementările succesive primei forme a O. nr. 5.. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. A. fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că O. nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 paragraful 1 din TFUE. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). În ceea ce privește incidența în speță a dispozițiilor art. 124 C.pr.fisc., Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Pe de altă parte însă, nu sunt incidente dispozițiile referitoare la dobânzile de întârziere reglementate de dispozițiile art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 7 Cod Procedură Fiscală, deoarece taxa nu a fost recuperată în baza unei proceduri de contestare a vreunui act administrativ fiscal, situație în care nu sunt incidente penalitățile de întârziere reglementate de textul anterior enunțat și nici termenul de 45 zile reglementat în domeniu pentru a fixa momentul de debut al intervalului pentru care curg aceste penalități. În consecință, devin incidente normele de drept comun în materie de dobândă legală în materie civilă reglementate de O. 9.. În baza dispozițiilor art. 304 alin. 1 punctul 9 C.p.c. sentința recurată va fi modificată sub acest aspect al stabilirii intervalului pentru care este datorată dobânda legală și al precizării naturii acestei dobânzi. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea apreciază că recursurile pârâtelor D. G. A F. P. M. și A. F. PENTRU M. B. sunt întemeiate în parte, impunându-se modificarea hotărârii recurate în sensul obligării recurentelor la plata dobânzii legale în materie civilă de la data efectuării plății și până la achitarea efectivă a sumelor. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii recurate. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E : Admite recursurile declarate de pârâtele D. G. A F. P. M. și A. F. PENTRU M. B. împotriva sentinței civile nr. 5.169 din 9 decembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în parte, în sensul că obligă D. M. și A.F.M. la plata dobânzii în materie civilă. Menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 23 septembrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, AL H. S. I.-M. I. A.-G. N. Dact.M.I.I./(...) Dact.H.C./2 ex./ Jud.fond: M. H.; G., M. ȚÂR
| ← Decizia civilă nr. 1950/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 02/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
