Decizia civilă nr. 34/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 34/2011
Ședința publică de la 15 A. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE G.-A. N. JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR A. C. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de către contestatorul C. LOCAL AL C. P. împotriva deciziei civile nr. 2521 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Curții de A. C., privind și pe intimatul B. V.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă Primarul comunei P. asistat de avocat B. D. A. și intimatul B. V. personal, asistat de avocat J. D.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că nu s-a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în original și timbrul judiciar aferente contestației formulate.
Reprezentantul contestatorului depune la doar împuternicirea avocațială și dovada achitării taxei judiciare de timbru în original și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Reprezentantul intimatului invocă excepția inadmisibilității căii de atac, raportat la dispozițiile art. 318 C.pr.civ.
Curtea pune în discuție excepția invocată, cu precizarea că va fi luată în considerare ca o apărare și nu ca o excepție.
Reprezentantul intimatei arată că s-a indicat art. 318 C.pr.civ. ca temei juridic al contestației formulate, iar în motivarea acesteia s-au reluat de fapt toate motivele invocate în fața instanței de recurs. C. repune în discuție însuși fondul recursului, nu se critică o greșeală materială ci un raționament juridic al instanței. Raportat la prevederile art. 318 C.pr.civ., un raționament greșit nu este o greșeală materială.
Reprezentantul contestatorului arată că o greșeală materială poate fi considerată omisiunea instanței de fond de a analiza aspectele invocate de recurent. A. că prezenta contestație este admisibilă și solicită admiterea acesteia, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței justificative pe care o va depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin decizia civilă nr.2521 din 21 octombrie 2010 pronunțată în dosarul nr.(...) al Curții de A. C. s-a admis recursul declarat de reclamantul B. V., împotriva sentinței civile nr. 1028/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului M., pe care a modificat-o în întregime, în sensul că:
S-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul C. LOCAL AL C. P. și în consecință, a anulat H. nr. 5/(...), adoptată de pârâtul C. Local al C. P., J. M., privind eliberarea din funcția de viceprimar al comunei P.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului cu titlu de despăgubiri materiale indemnizația aferentă perioadei cuprinse între data adoptării actului administrativ anulat prin prezenta deciziei și pana la restabilirea situației anterioare, respectiv pana la reintegrarea efectivă în funcție a reclamantului.
A fost obligat pârâtul C. LOCAL P. să plătească reclamantului și suma de
5000 lei cu titlu de daune morale.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului și suma de 2.849,45 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de A. a reținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre susceptibilă de reformare conform art. 20 alin. 3 din L. contenciosului administrativ nr. 554/2004 având în vedere că este dat a fi fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. sub aspectul că instanța de fond a reținut, interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale pertinente incidente în materie.
Astfel, prin H. nr. 5 din 29 ianuarie 2009 adoptată de C. Local al comunei
P., județul M. s-a dispus eliberarea din funcție a reclamantului recurent B. V. din funcția de viceprimar.
Pentru a adopta o astfel de hotărâre s-a reținut în preambulul actului administrativ că s-a avut în vedere proiectul de hotărâre și referatul prezentat de primarul localității.
Dispozițiile art. 69 din L. nr. 3. privind Statutul aleșilor locali prevăd următoarele:
(1) Pentru abateri grave si repetate, savarsite in exercitarea mandatului de viceprimar, de presedinte sau de vicepresedinte al consiliului judetean, persoanelor in cauza li se pot aplica urmatoarele sanctiuni:a) mustrare;b) avertisment;c) diminuarea indemnizatiei cu 5-10% pe timp de 1-3 luni;d) eliberarea din functie.
(2) Sanctiunile prevazute la alin. (1) lit. a) si b) se aplica, prin hotarare aconsiliului, la propunerea motivata a primarului, respectiv a presedintelui consiliului judetean. In cazul presedintelui consiliului judetean, propunerea trebuie facuta de cel putin o treime din numarul consilierilor in functie si va fi temeinic motivata. Motivele care justifica propunerea de sanctionare vor fi aduse la cunostinta consilierilor cu cel putin 5 zile inaintea sedintei.
(3) In cazul sanctiunilor prevazute la alin. (1) lit. a) si b), hotararea se adopta cu votul deschis al majoritatii consilierilor in functie, iar in cazul sanctiunilor prevazute la lit. c) si d), cu votul secret a cel putin doua treimi din numarul consilierilor in functie.
(4) Aplicarea sanctiunilor prevazute la alin. (1) lit. c) si d) poate fi facuta numai daca se face dovada ca viceprimarul, presedintele sau vicepresedintele consiliuluijudetean a incalcat Constitutia, celelalte legi ale tarii sau a prejudiciat interesele tarii, ale unitatii administrativ-teritoriale sau ale locuitorilor din unitatea administrativ-teritoriala respectiva.
(5) La eliberarea din functie se aplica in mod corespunzator prevederile Legii nr.
2., cu modificarile si completarile ulterioare.
Din economia textului legal mai sus redat rezultă că eliberarea din funcție, între lații, a viceprimarului ca sancțiune se aplică prin hotărârea adoptată deconsiliul local al localității respective cu votul a cel puțin două treimi din numărul consilierilor în funcție.
Această normă legală are regim derogator de la norma generală consacrată de L. nr. 2..
Și este așa deoarece dispozițiile art. 69 alin. 5 din L. nr. 3. conțin o normă de trimitere la L. nr. 2. a căror dispoziții completează corespunzător normele speciale edictate de L. nr. 3..
Și este așa deoarece textul art. 57 alin. 4 din L. nr. 2. potrivit căruia schimbarea din funcție a viceprimarului se poate face de consiliul local, prin hotărâre adoptată cu votul majorității consilierilor în funcție, la propunerea primarului sau a unei treimi din numărul consilierilor locali în funcție are caracter general. Această normă se referă la toate ipotezele care au incidență cu referire la schimbarea din funcție a viceprimarului.
Însă Curtea a observat că pentru ipoteza aplicării sancțiunii privind eliberarea din funcție a viceprimarului prevăzute la art. 69 alin. 1 lit. d) din L. nr. 3. aplicarea sancțiunii se face prin hotărâre adoptată de consiliul local cu alt cvorum de vot decât cel prescris de legea generală, mai precis cu votul secret a cel puțin două treimi din numărul consilierilor în funcție.
Concursul de norme juridice care reglementează același obiect este dat de regula de drept conform căreia legea generală nu poate deroga de la legea specială, legea generală putând doar să completeze legea specială iar legea specială poate deroga de la legea generală.
În analiza acestei chestiuni Curtea a stabilit că L. nr. 2. se referă la un domeniu general al administrației publice locale inclusiv la aspecte privind statutul aleșilor locali însă legea specială cu referire la acest din urmă obiect statutul aleșilor locali este reprezentată de L. nr. 3..
Așa fiind, între norma consacrată de art. 57 alin. 4 din L. nr. 2. și norma consacrată de art. 69 alin. 1 lit. d) corelat cu alin. 3 din L. nr. 3. care reglementează schimbarea din funcție a viceprimarului se stabilește următoarea relație: prima consacră o normă generală ce se referă la toate ipotezele de schimbare din funcție a viceprimarului iar a doua are caracter special deoarece derogă de la prima stabilit în mod particular procedura de schimbare din funcție a viceprimarului pentru ipoteza în care acestuia i se aplică sancțiunea eliberării din funcție pentru abateri grave și repetate, săvârșite în exercitarea mandatului.
Din această perspectivă, Curtea observând că instanța de fond a dat prevalență normei generale în detrimentul normei speciale care avea prioritate conform regulii de drept mai sus menționate a pronunțat o hotărâre susceptibilă de modificare dat fiind că a nesocotit principiul de drept conform căruia legea generală nu derogă de la legea specială, aceasta din urmă aplicându-se cu prioritate, motiv de recurs consacrat de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Într-o astfel de situație, pentru a asana nelegalitatea hotărârii primei instanțe care a validat un act administrativ adoptat cu încălcarea regulilor speciale de formare a voinței autorității administrației publice locale, element esențial ce ține de structura internă a actului administrativ individual, Curtea în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 5547/2004 a admis recursul cu consecința modificării în întregime, iar urmare rejudecării în temeiul art. 18 alin. 1 din L. nr. 554/2004 corelat cu art. 69 alin. 1 lit. d) corelat cu alin. 3 din L. nr. 3. se va admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul C. LOCAL AL C. P. și drept urmare s-a anulat H. nr.
5/(...), adoptată de pârâtul C. Local al C. P., J. M., privind eliberarea din funcția de viceprimar al comunei P. S-a avut în vedere că autoritatea publică cu prilejuladoptării hotărârii atacate nu a respectat cerințele de cvorum de vot expres prevăzute de art. 69 alin. 3 din L. nr. 3.,
În temeiul art. 18 alin. 3 din L. nr. 554/2004, Curtea a obligat pârâtul să plătească reclamantului cu titlu de despăgubiri materiale indemnizația aferentă perioadei cuprinse între data adoptării actului administrativ anulat prin prezenta deciziei și pana la restabilirea situației anterioare, respectiv pana la reintegrarea efectivă în funcție a reclamantului.
De asemenea, cât privește cererea de plată a daunelor morale, Curtea a avut în vedere următoarele:
Jurisprudența admite că pentru consecințele nefavorabile de ordin moral suferite de funcționarul public ca efect al unui act administrativ individual ce vizează raportul de serviciu să poată fi acordate despăgubiri sub forma daunelor morale.
De altfel, este de evocat aici și prevederea de principiu consacrată de art. 18 alin. 3 din L. contenciosului administrativ care impune cu deosebită forță că instanța de contencios administrativ, în cazul soluționării cererii, va hotărî și asupra daunelor materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
Curtea a avut în vedere că prin comportamentul abuziv și ilegal al pârâtei, reclamantului i-au fost afectate onoarea, prestigiul și demnitatea dobândite în comunitatea locală în funcția încredințată de viceprimar și anterior ca ales local și în raporturile cu colegii de serviciu, atribute ocrotite de lege oricărei persoane.
Cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța a avut în vedere împrejurarea că reclamantul a beneficiat de soluția anulării de către
Curte a actului administrativ vătămător, că față de acesta s-a dispus înlăturarea consecințelor negative de ordin salarial iar, pe de altă parte, se va avea în vedere că daunele morale prin nivelul sumei globale stabilite trebuie să imprime un caracter compensatoriu, nefiind admisibil ca aceasta să constituie nicio amendă excesivă pentru autorii faptelor ilicite și prejudiciabile și nici să constituie venituri nejustificate pentru victima acestora.
Față de toate aceste considerente, instanța în temeiul art. 18 alin. 3 din
L. contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu aplicarea art. 998, art. 999 din Codul civil a admis doar parțial cererea de acordare a daunelor morale apreciind că nivelul solicitat la suma de 100.000 lei nu satisface considerentele mai sus evocate.
Astfel fiind, Curtea a apreciat că suma de 5.000 lei este justă și oferă o satisfacție echitabilă reclamantului.
Așa fiind, în temeiul art. 18 alin. 3 din L. nr. 554/2004 a obligat pârâtul
C. LOCAL P. să plătească reclamantului și suma de 5000 lei cu titlu de daune morale.
Având în vedere dispozițiile art. 274 C.pr.civ. Curtea a obligat pârâtul să plătească reclamantului și suma de 2.849,45 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în ambele instanțe reprezentând taxe de timbru și onorariu avocațial.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, pârâtul C.
Local P. solicitând admiterea contestației, anularea în întregime a deciziei atacate și, pe cale de consecință, reluarea judecării cauzei în vederea pronunțării unei noi hotărâri temeinice și legale; suspendarea executării hotărârii contestate, urmând a fixa în sarcina subscrisei plata cauțiunii aferente și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele de recurs se arată că recurentul a fost eliberat din funcție respectându-se prevederile Legii nr.393 din 28 septembrie 2004 privind statutul aleșilor locali, art.69 alin.5 care prevede: ";la eliberarea din funcție se aplică înmod corespunzător prevederile Legii 2., cu modificările și completările ulterioare";.
Precizează că L. 215 din 23 aprilie 2011 a administrației publice locale prevede la art.57 alin.4 următoarele: „schimbarea din funcție a viceprimarului se poate face de consiliul local, prin hotărâre adoptată cu votul majorității consilierilor în funcție, la propunerea primarului sau a unei treimi din numărul consilierilor locali în funcție";. Chiar dacă L. 3. privind Statutul aleșilor locali a apărut ulterior legii administrației publice locale, aceasta, la art.69 alin.5 face trimitere la L. 2. cu aplicarea corespunzătoare a acesteia, respectiv art.57 alin.4
Arată că L. 3. este ulterioară Legii 2. și în principiu o nouă lege înlătură efectele vechii legi, noua lege face trimitere expresă la legea administrației publice locale, aceasta fiind modificată și completată cu L. 286/2006 care apare ulterior
Legii 3., legea aleșilor locali, de aici și această trimitere imperativă.
Mai arată că, normele generale se caracterizează prin aceea că, au sfera cea mai largă de aplicabilitate într-o ramură de drept, spre deosebire de normele speciale care sunt aplicabile unei sfere restrânse de relații, ele cunosc un regim restrictiv, în aceste condiții legea specială face trimitere la legea generală, respectiv L. 2. modificată cu L. 286/2006 apărută ulterior legii speciale unde, schimbarea viceprimarului este strict detaliată cum se face și cu votul majorității consilierilor în funcție. De aceea, este indiscutabil ca instanța de fond a apreciat corect faptul că fracția impusă de lege a fost respectată, hotărârea de schimbare din funcție fiind adoptată cu votul a 6 consilieri dintr- un număr de 11 consilieri în funcție. Arată că la alegerea în funcția de viceprimar, s-a făcut tot cu numărul majorității consilierilor respectiv, 6 din 11 consilieri în funcție.
Precizează că instanța de recurs, a reținut corect faptul că „această normă legală are regim derogator de la norma generală consacrată de L. 2. și așa este deoarece dispozițiile art.69 alin.5 din L. 3. conțin o normă de trimitere la L. 2. a căror dispoziții completează corespunzător normele speciale edictate de L. nr.3.; și așa este deoarece textul art.57 alin.4 din L. 2. potrivit căreia schimbarea din funcție a viceprimarului se poate face de consiliul local cu votul majorității consilierilor în funcție, această normă se referă la toate ipotezele care au incidența cu referire la schimbarea din funcție a viceprimarului";.
Contestația în anulare specială poate fi deci exercitată atunci când
„dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale";. Sensul acestei formulări va fi mai bine deslușit prin precizările care urmează: a) fiind un text de excepție, noțiunea de „. materială"; nu trebuie interpretată extensiv, fiind vorba numai de stabilirea eronată a situației de fapt de către instanța de recurs. L. are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate, greșeli pe care instanța le-a comis prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale. O asemenea eroare trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății. În orice caz, textul nu vizează stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor, ceea ce ar putea semnifica „netemeinicia"; hotărârii, nu însă o „. materială"; de natură să justifice contestația în anulare; b) greșeala materială, la care se referă art.318 C.nu trebuie să fie rezultatul modului în care instanța a înțeles să interpreteze un text de lege, căci, dacă s-ar admite astfel, s-ar ajunge, pe o cale ocolită, la judecarea încă o dată a acelui recurs; c) în sensul prevederilor arătate, nu poate fi vorba de o greșeală materială decât față de situația existentă la dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă, art.305 C. cu privire la depunerea unor înscrisuri noi în recurs nefiind aplicabil; d) textul nu vorbește de o greșeală a instanței, ci, în mod obiectiv, de o greșeală materială, indiferent din vina cui s-a produs. Totuși, este necesar că se constate o culpăprocesuală a părții însăși; e) prevederile art.318 C., implică ideea că nu orice greșeală materială poate fi primită ca motiv de contestație, ci numai acele greșeli care au fost esențiale, determinând soluția eronată a instanței. Greșeala materială nu trebuie confundată cu erorile sau omisiunile dacă se referă la art.318 C.
În cuprinsul contestației sale contestatoarea solicită în realitate o reapreciere a probelor și reluarea judecății. Contestatoarea se plânge de modul în care instanța de recurs a înțeles să interpreteze textele legale aplicabile în speță. Prin urmare, dezlegarea dată de instanța de recurs nu poate fi calificată ca fiind rezultatul unei greșeli materiale. Contestația în anulare nu constituie în sine un mijloc de reformare a hotărârii atacate. Or, ceea ce urmărește contestatoarea este tocmai obținerea acestui din urmă remediu.
Soluția instanței de recurs nu este rezultatul unei greșeli materiale.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.318 C., Curtea va respinge contestația formulată de contestatorul C. local P. împotriva deciziei civile nr.2521/2010 pronunțată în dosar nr.(...).
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea C. LOCAL P. împotriva deciziei civile nr.2521 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al Curții de A. C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER G. A. N. S. AL H. A. C. A. B.
Red.S.Al H./A.C.
2 ex. - (...)
Jud.recurs:U. L.; T. A; D. R.
| ← Decizia civilă nr. 1279/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 29/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
