Decizia civilă nr. 3435/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR.3435
Ședința publică din 23 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: AL H. S.
JUDECĂTORI : I.-M. I.
A.-G. N.
G.: M. ȚÂR
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul T. A. G. împotriva Sentinței civile nr.122 pronunțată în data de (...), în dosarul nr.
(...) al T.ui M. în contradictoriu cu intimatele D. G. A F. P. A J. M. , A. F. P. T. L., A. F. P. M. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 21,5 lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatei-întâmpinare prin care se solicită reursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art.8 și 10 alin.2 din Legea nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. C U R T E A Prin sentința civilă nr.122 din (...) pronunțată în dosar nr.(...) de Tribunalul Maramureș s-a respins excepția invocată de pârâta D. G. a F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. T. L. și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul T. A. G. împotriva pârâtelor D. G. a F. P. M., A. F. P. T. L. și A. F. P. M. B. P. a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 205 din Codul de procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate face contestație conform legii însă această cale administrativă nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consilderă lezat în drepturile sale printr-un act fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Reclamantul a uzat de această procedură, aspect ce rezultă din decizia nr. 155 din (...), pârâta D. G. a F. P. M. a respins contetația formulată ca nedepusă în termen (f.6 - 8) Examinând acțiunea care a fost legal timbrată, prin prisma celor invocate de reclamant, din coroborarea probatoriului administrat și a prevederilor legale incidente în materie, instanța reține următoarele: Decizia de calcul a taxei de poluare atacată prin acțiunea dedusă judecății în prezentul dosar a fost emisă la 8 decembrie 2008 iar suma de 4417 lei a fost achitată de reclamant în aceeași zi. Potrivit art.7 din OUG 5. privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilirea, verificarea, calcularea și executarea silită inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili se soluționează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Critica reclamantului vizând regimul fiscal discriminatoriu care ar rezulta din aplicarea taxei de poluare nu este fondată întrucât taxa care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în R., pentru autoturismele noi este aceeași indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare. Astfel OUG nr.5., act normativ care a suferit mai multe modificări prin OUG 2., OUG 2. și OUG 7. este acceptată de C. E. ca fiind compatibil cu aquis-ul comunitar. Este real faptul că autoturismul marca Audi achiziționat de reclamant în anul 2008 a fost înmatriculat în Germania la (...) însă după cum se poate observa, la data formulării cererii de înmatriculare, era aplicabilă forma inițială a O. nr. 5., ce nu prevedea discriminarea între autoturismele importate și cele din producția internă, ca atare aceasta nu contravine prevederilor comunitare cuprinse în art. 25 și 28 din T.ul de instituire a C. E. actualmente art. 30 și 34 din acelaș tratat, rerspectiv cele ale art. 90, actualmente art. 110 din T.F.U.E. Constatând că reclamantul a achitat o taxă datorată potrivit dispozițiilor legale în vigoare, taxă care nu contravine normelor comunitare, instanța consideră neîntemeiată acțiunea și a respins-o conform dispozitivului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs T. A. G. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată. În motivele de recurs se arată că taxa solicitată la restituire a fost aplicată în baza O. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care prevede la art. 4 lit. a) că "obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R."; de asemenea, la art. 4 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a acestei Ordonanțe de urgență, se prevede că "în cazul autovehiculelor rulate care se înmatriculează pentru prima dată în R., data primei înmatriculări utilizată la calculul taxei este cea înscrisă la rubrica corespunzătoare a documentului de înmatriculare străin". De asemenea, conform expunerii de motive a O. nr. 208/(...), publicată în M. Of. nr. 825/(...), de modificare a O. nr. 5., în vigoare la momentul stabilirii taxei în discuție ((...)), scopul taxei pe poluare nu mai este protejarea mediului înconjurător ci protejarea industriei interne de autovehicule și a locurilor de muncă din această industrie, devenind și mai evidentă intenția legiuitorului de a influența alegerea consumatorilor, ceea ce denotă că adevărata intentie a Guvernului R. vizează protectionismul pietei auto interne si mai putin protectia mediului. Aceleași motive se regăsesc și în preambulul O. nr. 218/(...), publicată în M.Of. nr. 836/(...), intrată în vigoare la (...), prin care a fost modificată O. nr. 5.. În conformitate cu dispozițiile arte 90 din T.ul de instituire a C. E. (devenit art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E., în urma intrării în vigoare a T.ului de la L.): ,,Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare." Raportat la aceste dispoziții imperative, apreciez că prevederile O. 5. sunt discriminatorii întrucât taxează autovehiculele second-hand la prima înmatriculare în R., anterior fiind înmatriculate în Comunitatea E., dar nu le taxează la reînmatriculare pe cele care au fost înmatriculate deja în R.. Discriminarea se realizează între autoturismele second-hand în funcție de locul în care a fost realizată prima înmatriculare, fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de cele similare autohtone, cu toate că T.ul U. E. interzice categoric astfel de discriminări. Din textele citate mai sus, rezultă clar că taxa se aplică cu ocazia importării unor autovehicule noi sau second-hand, respectiv la prima înmatriculare în R., în timp ce autovehiculele indigene sunt taxate doar cele noi, susceptibile de primă înmatriculare, iar autovehiculele second-hand indigene, nu fac obiectul Ordonantei pe considerentul că nu mai sunt la prima înmatriculare; nu se ține seama că și autovehiculele second-hand de import au fost deja taxate la prima înmatriculare într-un stat membru al U. E., iar prin înmatricularea în R. se realizează o dublă taxare. În acest fel, s-a creat o discriminare de regim fiscal între autovehiculele second-hand de import și cele second-hand indigene, cu efect protecționist și de limitare a comerțului între statele membre, prin determinarea cumpărătorului român să achiziționeze produse din R. în defavoarea celor similare din Comunitate, astfel încât se încalcă prevederile T.ului de funcționare a U. E. În jurisprudența referitoare la art. 90 din T.ul C.E., Curtea de Justiție E. a explicat care sunt condițiile în care se poate face aplicarea acestui text: a.- trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate (Hotărârea din 11 august 1995, Cauzele reunite C - 367/93 la C - 3.); b.- trebuie să existe o similitudine sau un "raport de concurență" între produsele importate vizate de taxe și produsele interne favorizate (Hotărârea din 7 mai 1987, Cauza 184/85, C. contra Italia); c.- prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (Hotărârea din 7 mai 1987, Cauza 193/85). De observat că toate aceste condiții sunt aplicabile speței de față. De asemenea, prima instanță și-a întemeiat hotărârea pe o premisă străină de natura privcinii, respectiv argumentul reținut în considerente potrivit căruia "taxa care se plăteste cu ocazia primei înmatriculări în R., pentru autoturismele noi este aceeasi indiferent de provenienta lor", fără să observe că speța de față privește un autoturism second-hand și fără să dea un răspuns convingător motivelor invocate de mine și reiterate prin declarația de recurs. 2.- Potrivit art. 148 alin. (2) din Constituția R., în urma aderării țării noastre la U. E., prevederile tratatelor constitutive ale U.E. au prioritate în raport cu dispozițiile contrare din legile interne. La art. 148 alin. (4) din Constituția R. se prevede clar că "Parlamentul, Președintele R., Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)". Față de motivele invocate mai sus, apreciez că hotărârea primei instanțe s-a dat cu aplicarea greșită a legii, motiv pentru care solicit instanței de recurs modificarea în tot a Sentinței civile pronunțate în cauză în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată inițial. Prin întâmpinarea depusă la dosar, în data de 27 iunie 2011 intimata D. G. a F. P. M. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate. Deliberând asupra recursului Curtea reține următoarele: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J. că art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE) creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente trebuie analizata prin raportare efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un statmembru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Chiar dacă din paragraful 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5., este necesar ca în lumina celor statuate să se deceleze dacă argumentele utilizate de Curtea de Justiție sunt valabile și față de normele juridice care reglementau obligativitatea plății taxei pe poluare în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare. Trebuie notat că la data formulării cererii de înmatriculare ca efect al OUG nr. 1. a încetat efectul art. III introdus prin OUG nr. 2. și ca atare practic s-a revenit la forma inițială de calcul și stabilire a taxei pe poluare cu mențiunea că nivelul taxei pe poluare percepută în noile condiții legale era mai mare ca și cea stabilită ca datorată în prima variantă a OUG nr. 5.. Or, Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Aceste statuării sunt valabile în opinia Curții de A. și în cauza de față cu atât mai mult cu cât reglementarea aplicabilă în această cauză prevede plata unei taxe pe poluare mai mare ca și cuantum decât cea reglementată în forma inițială. Or, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. P. a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Din această perspectivă, având în vedere dezideratul asigurării preeminenței dreptului comunitar, prin prisma efectelor produse de hotărârile C., Curtea apreciază că la acest moment sunt neavenite orice apărări care s-ar raporta la normele naționale și care ar fi de natură să pună un obstacol în calea cererilor de restituire a taxelor de poluare percepute în temeiul OUG nr. 5., cum ar fi, spre exemplu, cele referitoare la excepția inadmisibilității. Deși Curtea admite că în absența unor reglementări comunitare în materie de restituire a taxelor naționale percepute necuvenit, este de competența ordinii juridice interne din fiecare stat membru să desemneze instanțele competente și să stabilească modalitățile procedurale ale acțiunilor în justiție menite să asigure protejarea drepturilor conferite justițiabililor prin efectul direct al dreptului comunitar, înțelegându-se că aceste modalități nu pot fi mai puțin favorabile decât cele care vizează acțiuni similare din dreptul intern și că, în nici un caz, acestea nu pot fi modificate astfel încât să facă practic imposibilă exercitarea drepturilor pe care instanțele naționale au obligația să le apere.( cauza Hans Just I/S împotriva M.ui danez al impozitelor și accizelor - cauza nr.C/79; cauza Aprile Srl, în lichidare împotriva Amministrazione delle Finanze dello Stato - cauza nr.C -228/96, paragraful nr.18). Condițiile impuse de dreptul comunitar în astfel de situații sunt, conform jurisprudenței Curții E. de Justiție, respectarea principiului echivalenței (care impune ca aceste modalități de restituire a taxelor să nu fie mai puțin favorabile decât cele care privesc acțiunile similare la nivel intern) și a principiului eficienței, care impune ca aceste reglementări să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prinordinea juridică comunitară. Raportat la considerentele menționate o soluție de admitere a acțiunii formulate de reclamant ar fi fost pe deplin justificată, soluția primei instanței fiind dată cu aplicarea greșită a legii motiv pentru care se impune a fi reformată. Numai în maniera de acordare a dobânzilor de la data plății sumei este pus în practică, în mod efectiv, principiul reparării integrale a prejudiciului, astfel cum el a fost dezvoltat în jurisprudența CEJ, dobânda curgând de drept. D. particularii nu ar avea posibilitatea de a obține o despăgubire atunci când le-au fost lezate drepturile printr-o încălcare a prevederilor dreptului comunitar, imputabilă unui stat membru, atunci s-ar limita însăși eficacitatea normelor comunitare, împiedicându-se și apărarea drepturilor pe care acestea le-a consacră. Organele fiscale din R. trebuie să țină cont atunci când fac aplicarea normelor fiscale naționale, de un aspect important și anume că, întotdeauna impozitele și taxele prelevate ilegal, cu încălcarea dreptului comunitar trebuie restituite. Curtea de Justiție E. a consacrat de altfel în afaceri precum SpA San Giorgio sau Weber’s Wine World Handels GmbH o jurisprudență în materia îmbogățirii fără justă cauză la nivel european. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr. 9.. Numai în maniera de acordare a dobânzilor de la data plății sumei este pus în practică, în mod efectiv, principiul reparării integrale a prejudiciului, astfel cum el a fost dezvoltat în jurisprudența CEJ, dobânda curgând de drept. În privința modului de soluționare a cererii de chemare în garanție Curtea apreciază că în cauză sunt pe deplin aplicabile prev. art. 60-63 C.pr.civ., întrucât textul OUG nr. 5. cuprinde suficiente prevederi care sa asigure si sa garanteze afectațiunea specială a sumelor de bani rezultate din plata taxei de poluare. Art. 1 alin. (1) prevede ca taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, alineatul 2 al aceluiași articol prevede programele si proiectele pentru protecția mediului finanțate din plata taxei pe poluare. Mai departe, art. 5 alin. (4) prevede ca taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile T. S. pe numele A. F. pentru M.. Dovada faptului ca suma plătită la trezorerie a fost achitata in contul A. F. pentru M., contul 51.16.10.09, indicat in HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5. , rezultă din chitanța atașată la dosarul cauzei. În același sens sunt și prevederile HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5., conform cărora unitățile T. S. transferă în contul deschis pe numele A. F. pentru M., la T. S. 6, sumele colectate în baza ordonanței. Aceeași este situația si in cazul restituirii sumelor reprezentând diferențele de taxa pe poluare rezultate în urma contestării taxei, cererea de restituire fiind soluționată de organul fiscal competent, iar restituirea sumelor reprezentând diferența de taxa se face din bugetul F. pentru mediu. P. aceste motive Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 raportat la prevederile art. 312 C.pr.civ. să admită recursul conform dispozitivului. Culpa procesuală a pârâtelor fiind dovedită în baza prevederilor art. 276 C.proc. civ. acestea vor fi obligate în solidar să plătească reclamantului suma de 649,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată P. ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul T. A. G. împotriva sentinței civile nr.122 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., pe care o modifică în parte în sensul că, admite în parte acțiunea, anulează decizia nr.618/2008 emisă de A. F. P. T.. Obligă pârâtele să restituie reclamantului suma de 4417 lei cu dobânda legală calculată în materie civilă calculată începând cu (...) și până la achitarea integrală. Obligă pârâții în solidar să plătească reclamantului suma de 649,5 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 23 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. S. AL H. M. I. I. A. G. N. M. ȚÂRred.S.Al H/A.C. 2 ex.- (...)jud.fond.I. V.
| ← Decizia civilă nr. 4934/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3036/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
