Decizia civilă nr. 638/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR 638/2011
Ședința din data de 14 februarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. I. I. JUDECĂTOR : A. C. JUDECĂTOR : M. S.
G. : L. F.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele D. G. A F. P. M. și D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C. ÎN NUME P. ȘI ÎN R. A. N. A V. împotriva sentinței civile nr. 1757 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu intimații SC C. S., D. J. PENTRU A. ȘI O. V. M. și B. V. S., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art.10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. După închiderea dezbaterilor s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei SC C. S. C U R T E A Prin sentința civilă nr.1757 din 26 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta SC C. S. în contradictoriu cu pârâții A. N. a V., D. R. pentru A. și O. V. C., D. J. pentru A. și O. V. M. -B. V. S. și în consecință s-a dispus anularea procesului verbal de control încheiat sub nr.3237/(...) de către B. V. S. S-a dispus anularea Deciziei de regularizare a situație privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.12/(...). S-a dispus anularea Deciziei nr.214/(...) a D.G.F.P. M., privind soluționarea contestației formulată de către reclamantă. Au fost obligate pârâtele, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 8,3 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că potrivit art.27, din OG 51/1997 (republicată), bunurile mobile care sunt introduse în țară de către utilizatori, persoane fizice sau juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu societăți de leasing, persoane juridice străine, se încadrează în regimul vamal de admitere temporară, pe toată durata contractului de leasing, cu exonerarea totală de la obligația de plată a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a operațiunilor vamale, termenul în cadrul căruia bunurile urmează să fie restituite sau să primească o nouă destinație vamală fiind cel cuvenit între părți prin contractul de leasing, care nu poate fi însă mai mare de 7 ani de la data introducerii în țară a bunului. Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că regimul vamal de admitere temporară nu este lăsat la aprecierea organului vamal, ci este stabilit de lege pe toată durata derulării contractului de leasing, cu singura condiție ca această durată să nu depășească 7 ani de la data introducerii în țară a bunului. Reclamanta a făcut dovada prin convenția încheiată la data de (...), deci în intervalul termenului pentru care organul vamal îi recunoscuse regimul vamal de admitere temporară, că a prelungit contractul de leasing până la data de (...). Prin urmare, organul vamal nu poate înlătura acest regim contrar legii și să stabilească obligații de plată pe care legea nu le prevede, sancțiunea aplicabilă titularului regimului vamal de tranzit pentru neîndeplinirea termenelor, condițiilor și obligațiilor prevăzute pentru derularea și încheierea acestor regimuri printre care și încălcarea obligației, prevăzută de art.92, alin.3 din Legea nr.141/1997, de a cere în mod expres și justificat prelungirea termenului pentru încheierea regimului, fiind răspunderea contravențională instituită prin art.652, lit.m, din HG nr.707/2006. Pentru aceste considerente, admițând acțiunea reclamantei ca întemeiată, instanța a dispus anularea actului de control nr.3237/(...) și a deciziilor emise în baza acestui act. Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. M. solicitândadmiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate și menținerea catemeinică și legală a deciziei nr.214/2009 a Direcției Generale a F. P. M. - B. Soluționarea Contestațiilor. În motivare se arată că instanța de fond a considerat în principal că regimul vamal de admitere temporară nu este lăsat la aprecierea organului vamal ci este stabilit de lege pe toată durata derulării contractului de leasing cu condiția ca să nu fie depășită durata de 7 ani de la data introducerii în țară a bunului. În baza contractului de leasing financiar reclamanta a solicitat B.ui V. S. acordarea unui regim vamal de admitere temporară cu exonerarea totală a plății drepturilor de import. B. V. S. a probat regimul vamal solicitat de reclamantă prin eliberarea autorizației de admitere temporară prin care s-a stabilit termenul de 48 de luni de la data livrării acestor mărfuri, prevăzut pentru încheierea regimului vamal suspensiv , respectiv până la data de (...) mărfurile trebuind să primească o altă destinație vamală sau să fie plasate sub un alt regim vamal. Deoarece titularul regimului vamal de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import S. C. SRl nu s-a prezentat la B. V. S. în termenul stabilit de autoritatea vamală în vederea finalizării operațiunii vamale, a încălcat obligațiile stabilite prin reglementările vamale privind încheiereaacestor regimuri respectiv prevederile art.89 alin.1 din regulamentul Consiliului (CEE) nr.2913/1992 de instituire a C. V. comunitar. În temeiul prevederilor legale citate s-a reținut că reclamanta a beneficiat de regimul vamal de admitere temporară cu exonerare totală a plății drepturilor de import acordat de B. V. S. în baza contractului de leasing încheiat cu firma V. T. C. începând cu data de (...) pe toată durata contractului de leasing, respectiv până la data de (...). Motivarea contestatoarei că în data de (...) a fost încheiată o convenție prin care termenul contractului de leasing a fost prelungit până la data de (...) însă actul a fost transmis de finanțator cu întârziere și că prin prelungirea termenului contractual a fost prelungit de drept termenul de finalizare a operațiunii vamale nu a putut fi reținută în soluționarea favorabilă a contestației deoarece conform art.92 din Legea nr.141/1997 privind Codul vamal al României prevede că : „regimul vamal suspensiv se solicită în scris de titularul operațiunii comerciale. A. vamală aprobă cererea numai în cazul în care se poate asigura supravegherea și controlul regimului vamal suspensiv. Prin aprobarea emisă, se fixează termenul pentru încheierea regimului vamal suspensiv. Prelungirea termenului pentru încheierea regimului vamal suspensiv se face la cererea expresă și justificată a titularului operațiunii, cu aprobarea autorității vamale";. Prin recursul declarat de D. R. pentru A. și O. V. C. se solicită admiterearecursului, modificarea în tot a sentinței civile recurate și pe cale de consecință respingerea acțiunii intimatei reclamante ca nefondată și neprobată. În motivare se arată că hotărârea instanței de fond este dată cu interpretarea greșită a legii, fiind incident motivul de modificare prev. la art.304 pct.9 C.pr.civ. În speța dedusă judecății nu este vorba de o excepție pe care legea specială să o instituie prin raportare la dreptul comun în materie vamală. Regimurile vamale suspensive, printre care și cel al admiterii temporare sunt reglementate atât în privința aprobării producerii efectelor, dar și a încheierii acestora în exclusivitate cu Codul vamal explicitat și interpretat de R. vamal. Interpretarea dar mai ales aplicarea dispozițiilor art.27 din OG nr.51/1997 nu poate fi făcută decât în sensul că operațiunile de leasing sunt calificate/numite ca fiind din punct de vedere vamal operațiuni de admitere temporară, așa încât textul de lege precitat face trimitere la reglementarea C. regulamentului vamal. Analiza recursurilor formulate în raport de motivele invocate și deprevederile legale incidente relevă următoarele : Bunurile care fac obiectul unui contract de leasing încheiat între locatori/finanțatori, persoane juridice române, cu locatari/utilizatori, persoane fizice ori juridice străine, și care se exportă din România în temeiul acestor contracte se încadrează în regimul vamal de export temporar, în conformitate cu prevederile legale în materie. Termenul în cadrul căruia bunurile obiect al unui contract de leasing, încheiat în condițiile alin. (6), urmează să fie restituite locatorului/finanțatorului sau să primească o nouă destinație vamală este cel convenit între părți prin contractul de leasing, dar nu poate fi mai mare de 7 ani de la data exportului din țară al bunului respectiv. A. vamală a stabilit ca termen de încheiere al regimului de admitere temporară acordat produselor din cele patru declarații vamale, data de (...). Un regim suspensiv cu impact economic se încheie când se atribuie o altă destinație vamală admisă fie mărfurilor plasate în acest regim , fie produselor compensatoare sau transformate plasate sub acest regim. Autoritățile vamale iau toate măsurile necesare pentru a reglementa situația mărfurilor pentru care nu s-a încheiat un regim în condițiile prevăzute. Depunerea , la biroul vamal , a unei declarații semnate de către declarant sau reprezentantul acestuia îl obligă pe acesta să răspundă de corectitudinea informațiilor,autenticitatea documentelor anexate,dar mai ales de respectarea tuturor obligațiilor ce decurg din plasarea respectivelor mărfuri sub regimul avut în vedere iar în ipoteza contrară devin incidente prevederile art 95 alin 1 și2 din Legea nr 141/1997 și art 155 alin 1și 2 din HG 1114/2001. Art.4, pct.22 din Codul vamal al României/Legea nr. 6/2006,corespunzător art. 4, pct. 21 din Codul vamal comunitar-R. nr. 2., prevede că prin declarant se înțelege "persoana care întocmește declarația vamală în nume propriu sau persoana în numele căreia se face o declarație vamală"iar titularul regimului vamal este, potrivit art. 4, pct. 25 din Legea nr. 86/2006 "persoana în numele căreia s-a făcut declarația vamală sau persoana căreia i-au fost transferate drepturile și obligațiile persoanei menționate anterior în privința regimului vamal..." Cum intimata reclamantă, în calitate de declarant, dar și de titulară de regim vamal nu a respectat termenele și condițiile aferente plasării mărfurilor în regim vamal de admitere temporară, organele vamale au procedat corect la încheierea din oficiu a regimului vamal suspensiv de admitere temporară acordat intimatei, conform prevederilor art. 204 alin. 1 lit. b din Codul V. Comunitar și art. 226 alin. 1 lit. b din Legea nr. 86/2006 din Codul V. al României,texte care prevăd că datoria vamală ia naștere prin nerespectarea unei condiții care reglementează plasarea mărfurilor sub regimul respectiv, sau acordarea unor drepturi de import reduse sau 0, în funcție de destinația finală. A. vamală în mod legal a procedat la încheierea din oficiu a operațiunilor vamale, în conformitate art. 204 din R. CEE nr. 2913/1992. Aserțiunea reclamantei referitoare la incidența dispozițiilor art.27, din OG 51/1997 potrivit cărora , bunurile mobile care sunt introduse în țară de către utilizatori, persoane fizice sau juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu societăți de leasing, persoane juridice străine, se încadrează în regimul vamal de admitere temporară, pe toată durata contractului de leasing, cu exonerarea totală de la obligația de plată a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a operațiunilor vamale, termenul în cadrul căruia bunurile urmează să fie restituite sau să primească o nouă destinație vamală fiind cel cuvenit între părți prin contractul de leasing, care nu poate fi însă mai mare de 7 ani de la data introducerii în țară a bunului nu pot fi primite pentru argumentele evidențiate anterior . Prima instanță a reținut în mod greșit că din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că regimul vamal de admitere temporară nu este lăsat la aprecierea organului vamal, ci este stabilit de lege pe toată durata derulării contractului de leasing, cu singura condiție ca această durată să nu depășească 7 ani de la data introducerii în țară a bunului întrucât așa cum s-a evidențiat interpretarea textelor legale nu poate fi realizată în sensul în care regimul vamal poate fi modificat de părțile contractului de leasing fără a se produce efecte și în raporturile vamale . Interpretarea dată de reclamantă dispozițiilor legale ar însemna ca părțile să poată menține exclusiv prin voința lor un bun intr-un regim vamal suspensiv deși condițiile legale pentru acordarea lui nu mai sunt îndeplinite ceea ce fără îndoiala nu a fost voința legiuitorului atunci când a edictat acest text de lege. Aplicarea art. 27 alin 5 din OG 51/1997 nu poate duce la concluzia ca in speța regimul vamal suspensiv a durat pana la (...) cum greșit a reținut instanța de fond. Mai mult așa cum s-a reținut decizia contestată părțile in contractul de leasing nu au prevăzut expres un termen in sensul interpretării date de către reclamanta art. 27 alin. 5 din OG 51/1997 ci au prevăzut doar durata contractului de leasing ceea ce susține concluzia de mai sus. A admite ipoteza contrară ar presupune că părțile pot să mențină exclusiv prin voința lor un bun într-un regim vamal suspensiv deși condițiile legale pentru acordarea lui nu mai sunt îndeplinite nesocotind normele legale imperative ale textului de lege amintit. Prima instanță a apreciat greșit că organul vamal nu poate înlătura acest regim contrar legii și să stabilească obligații de plată pe care legea nu le prevede, sancțiunea aplicabilă titularului regimului vamal de tranzit pentru neîndeplinirea termenelor, condițiilor și obligațiilor prevăzute pentru derularea și încheierea acestor regimuri printre care și încălcarea obligației, prevăzută de art.92, alin.3 din Legea nr.141/1997, de a cere în mod expres și justificat prelungirea termenului pentru încheierea regimului, fiind răspunderea contravențională instituită prin art.652, lit.m, din HG nr.707/2006 întrucât așa cum s-a evidențiat devin incidente prevederile art 95 ali 1și2 din Legea nr 141/1997și ale art 155 alin 1și2 din HG 1114/2001 . Constatând că s-a aplicat greșit legea la soluționarea cauzei, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art 312 Cod procedură civilă va admite recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. M. și D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C. ÎN NUME P. ȘI ÎN R. A. N. A V. împotriva sentinței civile nr.1757 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea reclamantei. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. M. și D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C. ÎN NUME P. ȘI ÎN R. A. N. A V. împotriva sentinței civile nr.1757 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea reclamantei. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. I. I. A. C. M. S. G. L. F. Red.A.C./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond. E. C.
| ← Decizia civilă nr. 295/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 685/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
