Decizia civilă nr. 3561/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3561/2011
Ședința publică de la 30 S. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele A. F. P. T. și A. F. P. C.- N. împotriva sentinței civile nr.584 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C., privind și pe intimat B. A. C., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. I. Prin sentința civilă nr.584 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. s-a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâte. S-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. A. C., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului T., și cu A. F. P. a municipiului C.-N., și au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 1116,2 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare, precum și dobânda legală aferentă calculată de la data plății și până la restituirea integrală. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism tip M1, norma de poluare E., anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in R. a achitat, în temeiul art.214¹ și art.2., o taxă de primă înmatriculare în cuantum de 1116,2 lei la AFP C.-N., în data de (...). La data de (...), reclamantul a solicitat restituirea taxei achitate, cerere ce i-a fost respinsă, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Examinând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 C.proc.civ., excepțiile invocate de către pârâte, instanța le-a respins, pentru următoarele argumente: I. a observat că reclamantul nu contestă însăși decizia AFP de restituire a taxei, care, în fapt, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale interne în vigoare la acea dată, ci compatibilitatea prevederilor Codului fiscal cu legislația comunitară. Reclamantul a adresat o cerere către organul încasator - AFP C.-N., acesta a trimis-o la organul care îl administrează fiscal pe reclamant - AFP T., care i-a respins-o, invocându-se aceleași prevederi naționale, iar ceea ce se contestă în prezenta cauză este refuzul de restituire, față de care reclamantului nu i se pot opune excepțiile invocate, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul prevăzut de lege, pârâte fiind ambele administrații financiare - cea care a încasat suma de bani și cea în raza căreia domiciliază în prezent reclamantul. Pe fondul cauzei, instanța a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este reglementată de art.214¹ Cod fiscal sub forma unui impozit nou, aplicabil de la data de (...), ca urmare a apariției Legii 343/2006 care a suferit modificări prin OUG 1., în sensul stabilirii unor categorii de persoane exceptate cât și situații de scutire de la plata acestei taxe. Rezultă din reglementările cuprinse la art.214¹ Cod fiscal că la data importului autoturismului de către reclamant taxa specială pentru autoturism este datorată cu ocazia primei înmatriculări în R. a acelui autoturism. Modul de stabilire a întinderii acestei taxe este determinat în raport de parametrii și după formula cuprinsă la art.214¹ alin. 3 Cod fiscal. Esențial este că taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în R., și care în urma vânzării suferă o nouă înmatriculare, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Comunității E. și reînmatriculate în R. după aducerea acestora în țară. Procedându-se astfel, se constată existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în R. din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în țara noastră, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în R., taxa nu se mai percepe. Reglementată în acest mod, taxa diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în R. a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în R.. Î.ucât dispozițiile se regăsesc în art.214¹ din C. 2¹ Cod fiscal potrivit cărora persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național sunt obligate să achite o taxă specială pentru înmatricularea autoturismelor în R., acestea instituie o taxă cu efect echivalent în înțelesul art.25 TCE, care are drept efect împiedicarea libertății circulației mărfurilor în spațiul Comunității E.. De altfel, noțiunea de taxă cu efect echivalent rezultă din jurisprudența Curții care constată ca fiind orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia (a se vedea în acest sens hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C-90/94, Rec.p.I-4085, punctul 20, din 2 aprilie 1998, Outokumpu, C- 213/96, Rec.p.I-1777, punctul 20). Potrivit dispozițiilor art.90, paragraful 1 din T.ul Comunității E. „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție";. Mai mult, Curtea Europeană de Justiție a statuat deja că art.90 TCE reprezintă în cadrul T.ului Comunității E. o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (vezi hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium C-393/04 și C-41/05 punctul 55 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi et Nemeth, punctul 45). Astfel, prin taxa specială pe care o impune, textul din legea internă, respectiv C. 2¹, inclusiv art. 214¹ Cod fiscal contravine dispozițiilor cuprinse în T.ul Comunității E. arătate mai sus și care au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Prin urmare, rezultă că prin art.214¹ - 2. Cod procedură civilă se încalcă dispozițiile art.90 TCE care au prioritate de aplicare, ceea ce imprimă un caracter nedatorat taxei percepute în temeiul acestora. De altfel, această situație a fost în mod implicit recunoscută de statul român, aceasta fiind rațiunea adoptării OUG 5., prin care s-a stipulat că se vor restitui persoanelor plătitoare diferența dintre taxa de primă înmatriculare și o sumă de bani denumită taxă de poluare. I. apreciază că adoptarea acestui act normativ nu „validează"; dispozițiile din Codul fiscal în temeiul cărora s-a achitat taxa de primă înmatriculare, acestea rămânând percepute cu încălcarea dispozițiilor comunitare la acel moment inițial. Nu s-ar putea susține întemeiat că diferența de bani rămasă nerestituită ar fi legal percepută în temeiul OUG 5. ca taxă de poluare, întrucât acest act normativ ar avea astfel efecte retroactive. Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat că, în speță, taxa de primă înmatriculare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.90 din TCE, motiv pentru care cererea reclamantului va fi admisă, pârâtele urmând a fi obligate să-i restituie reclamantului taxa de primă înmatriculare achitată necuvenit, împreună cu dobânda legală aferentă, de la data plății și până la data restituirii integrale. P. nu au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu li se poate reține o culpă procesuală, chiar în condițiile admiterii cererii reclamantului. P. au făcut aplicarea în mod corect a textelor legale naționale în vigoare, nefiind îndrituite a face aprecieri cu privire la compatibilitatea acestora cu normele comunitare pentru a acționa în consecință. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele A. F. P. T. și A. F. P. C.- N. solicitând admiterea recursului, admiterea excepțiilor invocate și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului. În motivele de recurs se arată că instanța de fond în mod greșit a respins excepțiile invocate arătând lipsa calității procesuale pasive a A.F.P,C.-N., întrucât reclamantul are domiciliul fiscal în T., iar în conformitate cu prev.art.33 din OG 92/2003 și cap.1 pct.2 din OMFP nr.1899/2004, instituția competentă să efectueze restituirea taxei speciale de primă înmatriculare este A.F.P.T.. Invederează faptul că acțiunea formulată de reclamant este tardiv introdusă, solicitând a se constata că taxa de primă înmatriculare în sumă de 1.116,2 lei a fosta chitată de către reclamant la data de (...), în timp ce acțiunea în contencios administrativ a fost înregistrată la Tribunalul Cluj, la data de (...), termenul de un an de zile pentru depunerea acțiunii prevăzut, sub sancțiunea decăderii, de art.11 din L. 554/2004, fiind depășit. Precizează că este evident faptul că reclamantul a luat cunoștință despre taxa specială pe care o are de achitat cel mai târziu la data la care a efectuat plata taxei speciale de prima înmatriculare. Solicită, ca la soluționarea cauzei a se avea în vedere Decizia Curții Constituționale nr.499/2009, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a art.11 din OUG 5. cu motivarea că „textul contestat reprezintă o normă de procedură care dă posibilitatea contribuabilului ce a achitat o sumă mai mare în raport cu cea datorată să își recupereze suma plătită în plus, norma care, de altfel îi este favorabilă"; și că „critica potrivit căreia dispoz.art.11 din OUG 5. ar retroactiva nu poate fi reținută";. Mai arată faptul că, potrivit dispoz.art.8 și 10 din OUG 5., a art.7 și art.8 din Anexa la HG 6., ale cap.3 și cap.5 din Ordinul președintelui ANAF 986/2008, precum și ale art.117 alin.1 din OG nr.92/2003, rep. cu modificările și completările ulterioare, la cererea contribuabilului, se restituie numai: sumele reprezentând valoarea reziduală a taxei pe poluare; sumele reprezentând diferențe de taxa pe poluare rezultate în urma contestării taxei pe poluare; sumele pentru care se face dovada că nu sunt datorate, conform legislației în vigoare. Arată că, dispozițiile mai sus citate, nu contravin prevederilor tratatelor europene invocate. Precizează că în lipsa unei armonizări la nivelul U. E. în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora. Așa cum arată și Curtea Constituțională în Decizia nr.499/2009, taxa specială de primă înmatriculare prevăzută de art.214/1-2. din L. 571/2003 este o taxă de poluare instituită pentru protecția mediului. Solicită a se avea în vedere faptul că reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale, respectiv nu a făcut dovada înmatriculării anterioare într-o țară membră a U.E., așa încât să fie încălcate prevederile art.90 din T.ul Comunității E.. În ceea ce privește dobânzile solicitate și acordate până la data plății, solicită a se constata că acest petit este total neîntemeiat, plata taxei a fost efectuată voluntar de către reclamant. Deliberând asupra cererii de recurs în temeiul prevederilor art. 312 C.proc.civ Curtea reține următoarele: 1.Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul U. E.. Reclamantul a cumpărat și importat dint-un alt stat membru al UE un autovehicul iar cu ocazia înmatriculării în R., a achitat suma de 1116,2 cu titlu detaxă specială de primă înmatriculare U lterior, a solicitat restituirea taxei însă, cu adresa nr. 30759/(...), AFP T. i- a comunicat că taxa s-a încasat legal și nu poate fi restituită. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta recurentă pe care reclamantul le-ar fi putut urma și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Împrejurarea că reclamantul a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acestuia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata, iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie. Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantei să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit sau implicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Reclamantul a atacat acest refuz, considerat ca fiind nejustificat, ori, potrivit art. 2 al. 2 din L. nr. 554/2004, refuzul nejustificat este asimilat actului administrativ. În concluzie, excepțiile invocate de către recurentă vor fi respinse. 2.În ceea ce privește fondul raportului juridic litigios Curtea reține următoarele: Prevederile OUG nr. 5. nu sunt incidente în cauză raportul juridic de drept fiscal fiind născut anterior intrării în vigoare a acestui act normativ. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 (110) din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea legii fiscale interne, ulterioare momentului achitării taxei, înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului, în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T., ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. Numai în această manieră instanța de fond și-ar fi îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia, precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). 3.Cu referire la incidența în speță a prevederilor OUG nr. 5. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Așa fiind, în ceea ce privește dispoziția referitoare la restituirea taxei de primă înmatriculare, se va constata că tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente cauzei, criticile din recurs fiind nefondate. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul acelor dispoziții care reglementează dobânda aplicabilă în materia raporturilor civile. Numai în maniera de acordare a dobânzilor de la data plății sumei este pus în practică, în mod efectiv, principiul reparării integrale a prejudiciului, astfel cum el a fost dezvoltat în jurisprudența CEJ, dobânda curgând de drept. A. principiu este aplicabil și în privința acordării cheltuielilor judiciare. În mod greșit însă prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P,C.-N., întrucât reclamantul are domiciliul fiscal în T., iar în conformitate cu prev.art.33 din OG 92/2003 și cap.1 pct.2 din OMFP nr.1899/2004, instituția competentă să efectueze restituirea taxei speciale de primă înmatriculare este A.F.P.T.. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtele A. F. P. T. și A. F. P. C.-N. împotriva sentinței civile nr.584 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C., pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea reclamantului față de pârâta A. F. P. C.-N. ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M . I. I. G. A. N. S. AL H. A. B.red.S.Al H./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.P. C.
| ← Decizia civilă nr. 1610/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3440/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
