Decizia civilă nr. 96/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 96/2011
Ședința publică de la 18 N. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuent V. R. B. împotriva deciziei civile nr. 2. a C. de A. C., în contradictoriu cu intimat D. G. A F. P. A J. S. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. A M. Z., intimat A. F. P. A M. Z., intimat A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că cererea de revizuire este legal timbrată, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2
C.pr.civ.
La data de 27 mai 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 2685 din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) s-a admis recursul declarat de D. S. în nume propriu și pentru AFP Z. împotriva sentinței civile nr. 2012 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. pe care a modificat-o în parte în sensul că a respins cererea formulată de reclamantul V. R. B. împotriva D. S. și AFP Z.. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței recurate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2012 din 0(...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea reclamantului V. R. B., împotriva pârâtei D. G. A F. P. S. - A. F. P. A M. Z. și s-a dispus anularea adresei nr.
665/(...), emisă de pârâtă, pe care a obligat-o la restituirea către reclamant a sumei de 737 lei, reprezentând taxă de poluare. S-a respins capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere. S-a respins cererea de chemare în garanție a M.UI M.LUI - A. F. DE M.. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin chitanța seria TS5 nr.1959830/(...), reclamantul a achitat suma de 737 lei cu titlu de taxă de poluare (fila 5). Ulterior, considerând că taxa achitată nu are temei legal a solicitat restituirea acesteia. Prin adresa nr.
665/(...) pârâta de rândul II a comunicat reclamantului faptul că nu este îndreptățit la restituirea sumei solicitate întrucât aceasta nu se încadreazăîn categoria sumelor care pot fi restituite contribuabililor (fila 13). Referitor la acest document pârâtele susțin că nu constituie un act administrativ fiscal împotriva căruia reclamantul să se poată adresa direct instanței judiciare. S. pârâtelor nu poate fi primită atâta timp cât între adresa din prezenta cauză și a Deciziei de restituire emisă de către aceeași pârâtă, în substanța lor, nu există decât o diferență de titulatură. Ambele înscrisuri conduc spre aceeași finalitate și anume aceea că, sumele plătite cu titlu de taxă de poluare nu se consideră, conform art. 117 din O.92/2003 sume care se pot restitui contribuabililor. Pe de altă parte, adresa atacată exprimă punctul de vedere oficial al pârâtei în legătură cu un drept pretins de către reclamant. Așa fiind excepția inadmisibilității acțiunii, formulată de pârâte este neîntemeiată .
Pe fond acțiunea reclamantului este întemeiată.
Potrivit art.2141 - 214 3 din C. fiscal și pct. 311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în R., de către persoana fizică s-au juridică care face înmatricularea , atât pentru persoane și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. Conform art.90 par.1 din tratatul Constitutiv al U. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect,produselor naționale similare. Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în R. nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141 - 214 3 din C. fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.C.E., în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în R. și cele existente în R.. Organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal. R. a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. Instanța a constatat că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente: 1. Constituția R.: de la 1 ianuarie 2007, R. este un stat membru al U. E.. Potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U. E., precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2) , iar Parlamentul, Președintele R., G.ul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin.4). De altfel, prin L. nr.157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al C., dinainte de aderare. 2. Jurisprudența C. de Justiție E. Prin D. în cazul Costa / Enel (1964) , CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de T. - un izvor independent dedrept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a C. însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o rodine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin L. nr.343/2006 privind C. fiscal. De asemenea în cauza Simmenthal ( 1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare , în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale. Cererea de chemare în garanție a M.ui M.lui - A. F. pentru M. pentru ca în caz de pretenții bănești, acesta să fie obligat la plata lor, va fi respinsă neexistând pretenții bănești din partea reclamantului. R. solicită însă majorări de întârziere de 0,1 % pe zi de întârziere de la data plății - (...) și până la restituirea efectivă. Acest nivel al dobânzii prev. de art. 120 alin.7 Cod procedură fiscală se poate acorda doar în situația în care s-ar depăși termenul de 45 de zile de la înregistrarea cererii prev. de art. 70 alin.1 Cod procedură fiscală, care prevede că cererile depuse de contribuabil se soluționează în termen de 45 de zile de la înregistrare. Ori inițial reclamantul a solicitat pârâtei anularea adresei nr.665/(...), restituirea contravalorii taxei de poluare prin cererea înregistrată sub nr. 77794/(...) - fila 3 și a penalităților de întârziere prev. de art. 124 Cod procedură fiscală, la care a primit răspunsul înregistrat sub nr. 665/(...), deci în termenul de 45 de zile prev. de art. 70 alin. 1 Cod procedură fiscală (fila 13). Penalitățile de întârziere curg însă conform art. 124 alin.1 Cod procedură fiscală din ziua următoare expirării termenului prev. de art. 70 alin.1 Cod procedură fiscală, termen ce în speță nu a expirat până la darea răspunsului către reclamant de către pârâtă, condiție în care acestea nu se pot acorda. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. a județului S. în nume propriu si in numele A. F. P. a M. Z. solicitând admiterea recursului, desființarea în parte a Sentinței Civile nr. 2012 din 0(...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, iar pe cale de consecință: - admiterea cererii de chemare în garanție a A. F. pentru M., respingerea racțiunii formulată de V. R. B., în principal ca inadmisibilă, iar pe fondul cauzei ca nefondată. Consideră criticabilă sentința pronunțată prin prisma art. 304 punct. 9 Cod Procedură Civilă si in considerarea dispozitiilor art. 304 ind. 1 deoarece interpretînd greșit dispozițiile O. Nr.5. instanța de fond a admis actiunea reclamantului, a dispus anularea adresei nr. 665/(...) emisă de AFP Z., obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 737 lei, sumă ce reprezintă taxa de poluare și de asemenea în mod eronat a respins cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M. - M. M.lui. Consideră legală hotărârea instanței cu privire la respingerea capătului de cerere prin care s-a solicitat obligarea la plata majorărilor de întârziere aferente taxei pe poluare. R. a solicitat anularea adresei nr. 665 din (...) emisă de AFP Z. și obligarea acesteia la restituirea sumei de 737 lei reprezentind taxa pe poluare, stabilită de organul fiscal în conformitate cu dispozitiile OUG nr. 5.,achitată cu acest titlu cu chitanța Seria TS5 Nr. 1959830/(...). R. nu atacă un act administrativ în înțelesul Legii nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, art. 2. Simplele adrese cum este cea emisă de AFP, sau notificări, puncte de vedere, etc., sunt exceptate controlului judecătoresc în procedura de contencios administrativ iar acțiunile îndreptate împotriva unei adrese sunt fără echivoc inadmisibile, instanța de judecată trebuind să le respingă ca atare. A. în vedere faptul că adresa nu constituie act administrativ, solicită admiterea excepției inadmisibilității actiunii pe calea contenciosului administrativ. Critică sentinta instantei de fond și sub aspectul respingerii cererii de chemare în garantie a Administratie F. pentru M. având în vedere următoarele considerente: venit la bugetul F. pentru mediu si se gestioneaza de A. F. pentru M., în vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului. Totodata, alineatul 2 al aceluiasi articol prevede programele si proiectele pentru protectia mediului finantate din plata taxei pe poluare. Mai departe, art. 5 alin. (4) prevede ca taxa se plateste de catre contribuabil într-un cont distinct deschis la unitatile T. S. pe numele A. F. pentru M.. Intimatul V. R.-B., legal citat, a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de către D. G. A F. P. A J. S. ca nefondat menținerea in totalitate a hotărârii instanței de fond nr.2012 din 0(...), ca fiind temeinică și legală. În ce privește excepția inadmisibilității, invocată de către recurenta- intimară D., consideră că Art. 1 alin. (1) din L. nr.554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori intr-un interes legitim de a se adresa instantei de judecată pentru recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată. A., m-am adresat instanței de fond, în baza acestui text legal. Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă) impotriva titlului de creanță precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestatie potrivit legii. Contestatia este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Prin urmare, raportat la faptul că a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din L. nr.554/2004, iar pârâta i-a comunicat refuzul său, așa încât consideră că cererea sa se încadrează în termenul general în care instanta de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din L. nr. 554/2004. În privinta excepției invocate de către chemata în garanție, este de observat că prin petitele acțiunii a solicitat explicit anularea actului administrativ fiscal, încât nu se poate susține că cererea de restituire a taxei achitare în baza acestei decizii ar fi inadmisibilă. În ce privește fondul cauzei, prin chitanța TS5 nr. 1959830/(...) a achitat în contul pârâtei suma de 737 lei, cu titlu de taxă de poluare, după care m-am adresat pârâtei cu o cerere de restituire a acestei taxe, cu adresa nr.77794/29.l2.2009, aceasta din urmă comunicând refuzul său cu adresa nr.665/(...). Potrivit OUG nr.5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculări a unui autovehicul în R. [art. 4 lit, a)], fără ca textul să facă distincția nici intre autoturismele produse în R. și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand, Deoarece OUG a intrat învigoare la data de 1 iulie 2008 [art. 14 alin. (1)], rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în R., nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă [art. 5 alin. (1)]. Deci diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate in situații comparabile (deja înmatriculare) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din U. E. în scopul reînmatriculării lor în R.. Totodată taxa instituită prin O. nr. 5. contravine in mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. A., conform art. 90 par. I din T. Constitutiv al C. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor nationale similare. De asemenea, conform hotărârii CJ.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Așa fiind, consideră că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția R., republicată și L. nr. 157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E.. Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.C.E. în sensul că dreptul Referitor la cererea de chemare în garanție, taxa de poluare, percepută în baza OG nr. 5., constituie buget la F. de M. și se gestionează de către A. F. pentru M., însă taxa de poluare a fost reținută dintr-o sumă achitată inițial bugetului de stat, fără a se proba vărsarea ei ulterioară către fondul pentru M. și deci nu a fost dovedit faptul că această taxă a fost intrată în contul chematei în garanție. Analizând motivele de recurs prin prisma dispozițiilor art. 304, 304 ind. 1 Cod proced. civilă, Curtea a reținut următoarele: Potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Tot astfel, art. 6 alin. (2) din L. nr. 554/2004 spune că "actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să fie obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională". Aceste prevederi nu sunt altceva decât o consacrare în plan legislativ a principiului fundamental privind "accesul liber la justiție" prevăzut de art. 21 din Constituția R. în sensul că "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime" și "nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept". În acest context, și disp. art. 7 din L. nr. 554/2004, care instituie procedura "recursului grațios" în materie de contencios-administrativ, trebuie analizate și aplicate cu multă atenție, tocmai pentru a nu se încălca dreptul fundamental prev. de art. 21 din Constituție și care se completeazăcu "dreptul la un proces echitabil" prevăzut de art. 6 din Convenția E. a Drepturilor Omului. În acest sens, art. 20 din Constituție prevede fără echivoc că "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care R. este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Dincolo însă de aceste aspecte care se referă la încălcarea unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, trebuie observat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din L. nr. 544/2004 pentru simplul motiv că obiectul acțiunii judiciare îl constituie "refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prev. de art. 8 alin. (1) teza a II-a, din aceeași lege. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta pe care reclamantul le- ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Atât timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii are deschisă calea prev. de art. 1 al. 1 din L. 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. Față de aceste considerente, excepția inadmisibilității acțiunii a fost în mod judicios analizată de către tribunal. În ceea ce privește fondul litigiului, Curtea a constatat că reclamantul solicită restituirea taxei de poluare achitată la data de (...), sub imperiul OG 5. în prima sa formă. A., din cuprinsul OUG nr. 5., în forma în vigoare la momentul achitării taxei, rezultă că aceasta respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 din T. CE. A., determinarea taxei pe poluare se face pe baza unor criterii obiective - capacitatea cilindrică, emisia de poluanti - luându-se în considerare și deprecierea autovehiculului conform coeficientilor din Anexa nr. 4. Pe de altă parte, atât timp cât taxa pe poluare percepută pentru prima înmatriculare a autovehiculului reclamantului este egală cu valoarea reziduală a taxei pentru un autovehicul identic cu cel cumpărat de reclamant și scos din parcul auto național în aceeași zi cu care s-a solicitat înmatriculare a primului, exigențele stipulate de T. CE sunt respectate. Față de sistemul de calcul al taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, reglementat la T. VII din C. fiscal, C. E., prin avizul motivat din data de (...), a considerat că se încalcă principiile T. de instituire a C. E., însensul că se aplica un regim discriminatoriu pentru autovehiculele second hand achiziționate din alte state membre, invitând țara noastră să adopte măsurile necesare pentru a se conforma avizului menționat anterior în termen de 2 luni de la primirea acestuia. Față de această observație a Comisiei E., s-a menționat că, potrivit reglementărilor naționale, taxa pentru autoturismele noi, care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în R., este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare. P. care a apărut s-a datorat nivelului ridicat de taxare a autovehiculelor second hand provenite din achiții din alte state membre, considerându-se că reprezintă o barieră privind libera circulație a mărfurilor. In acest caz, prima recomandare a Comisiei a fost ca taxa să se reducă pe măsură ce valoarea autoturismului scade. Ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru ca R. să se conformeze avizului motivat adresat de C. C. E. în temeiul art. 226 din T. de instituire a C. E., prin care s-a declanșat cea de-a doua etapă a procedurii de contestare a nerespectării obligațiilor de stat membru în cazul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a fost aprobată OUG nr. 5., act normativ acceptat de C. E. ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar. În forma publicată în aprilie 2008, OUG nr. 5. stabilește, prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.90 din T. de instituire a C. E., taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal C. E. a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propusa de G., în care emisiile CO2 sunt luate in considerare la taxarea masinilor Euro 4 si Euro 3, iar pentru autovehicule noi, cu o durata lungă de folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante. Or, câtă vreme chiar C. E. a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG nr. 5. corespunde normelor comunitare, nu pot fi reținute susținerile reclamantului potrivit cărora prin instituirea acestei taxe se constituie o discriminare a regimului fiscal și că aceasta taxă contravine dispozițiilor arte 90 din T. C. E.. De asemenea, Curtea a hotărât că taxa de înmatriculare plătită pentru un vehicul nou face parte din valoarea de piată a acestuia, statele membre având astfel obligatia de a tine seama de deprecierea reală a vehiculului atunci când calculează respectiva taxă (a se vedea cauzele CE] Nunes Tadeu, C-345/93, C./Danemarca, C47/88 si C./Republica E., C-375/95). Rezultă dintr-o jurisprudentă constantă că articolul 90 primul paragraf CE este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import si cel aplicat produsului national similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar si în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import (a se vedea în special Hotărârea C./Grecia, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C- 393/98, Rec., p. 1-1327, punctul 21, precum si Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies si Siilin, C-l0l/00, Rec., p. 1-7487, punctul 53). A., Curtea a considerat ca fiind contrară articolului 90 CE perceperea de către un stat membru a unei taxe pe vehiculele de ocazie provenite dintr- un alt stat membru atunci când valoarea acestei taxe, calculată fără luarea în cazul a deprecierii reale a vehiculului, depăseste valoarea taxei reziduale încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul national (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C-345/93, Rec.,p. 1479,punctul 20, si Hotărârea Gomes Valente,punctul 23). Pentru aplicarea articolului 90 CE si în special în vederea comparării regimului de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate cu cel al autovehiculelor de ocazie cumpărate pe loc, care constituie produse similare sau concurente, este necesar să se ia în considerare nu numai valoarea impozitului intern care se aplică direct sau indirect produselor nationale si produselor importate ci si baza de impozitare si modalitătile de percepere a impozitului în cauză (Hotărârea din 22 martie 1977, Lannelli & Volpi, 74/76, Rec.,p. 557,punctul 21, Hotărârea din 11 decembrie 1990, C./Danemarca, C47/88, Rec.,p. 14509, punctul 18, precum si Hotărârea Nunes Tadeu, punctul 12). R. ar fi trebuit să producă probe din care să rezulte fără dubiu că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care reclamantul și-a achiziționat autoturismul. În această privință, Curtea a considerat că luarea în calcul a deprecierii reale a vehiculelor nu trebuie în mod necesar să dea naștere la o evaluare sau la o expertiză a fiecăruia dintre acestea. Într-adevăr, evitând dificultățile inerente unui astfel de sistem, un stat membru poate stabili, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ si calculate pe baza unor criterii precum vechimea, kilometrajul, starea generală, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoare a vehiculelor de ocazie care, ca regulă generală, ar fi foarte apropiată de valoarea lor reală (Hotărârile citate anterior, Gomes Valente, punctul 24, si Weigel, punctul 73). Față de aceste considerente, Curtea a admis, în baza art. 312 Cod proced. civilă, recursul declarat de D. S. în nume propriu și pentru AFP Z. împotriva sentinței civile nr. 2012 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. pe care a modificat-o în parte în sensul că a respins cererea formulată de reclamantul V. R. B. împotriva D. S. și AFP Z.. Dată fiind soluția pronunțată asupra cererii principale, au fost menținute restul dispozițiilor sentinței recurate cu privire la penalități și cererea de chemare în garanție. Fără cheltuieli de judecată. Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire V. R. B. solicitând în temeiul prev.art.322 pct.9 Cod procedură civilă raportat la art.21 din L. nr.554/2004, schimbarea în tot a acesteia și menținerea hotărârii instanței de fond prin respingerea recursului. În motivare s-a arătat că: Prin sentința civilă nr.2012/0(...) a T.ui S. a fost admisă acțiunea înaintată de reclamant împotriva pârâtei D. G. a F. P. S. - A. F. P. a M. Z., dispunându-se anularea adresei nr.665/(...) emisă de pârâta, care a fost obligată la restituirea către reclamant a sumei de 737 lei, reprezentând taxă de poluare. Prin decizia civilă nr.2685/(...) a C. de A. C., a fost admis recursul declarat de D. G. a F. P. S. în nume propriu și pentru A. F. P. a M. Z., împotriva sentinței civile nr.2012/0(...) a T.ui S., care a fost modificată în parte în sensul respingerii cererii reclamantului împotriva Direcției Generale a F. P. S. și A. F. P. a M. Z.. Prin Hotărârea nr.C-402/2009 a C. de Justiție a U. E. (Cauza T.) referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O. nr.5., în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial, partea I-a nr.327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art.110 din T. se constată că aceasta are aplicabilitate, directă și obligatorie, în toatecauzele având ca obiect restituirea taxei de poluare achitată de către contribuabili în intervalul (...) - (...). Taxa de poluare reclamantul a achitat-o prin chitanța seria TS nr.1959830/(...), iar Curtea de A. C. a respins acțiune a tocmai pe faptul că a achitat această taxă sub imperiul OG 5. în prima sa formă care este compatibilă cu T. C. E.. Întrucât hotărârea preliminară este obligatorie pentru instanța națională care a solicitat aceasta, iar conform art.21 alin.2 din L. 554/2004 constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art.148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția R., republicată, se impune schimbarea acestei decizii a curții de A. C., pe calea revizuirii și menținerea hotărârii instanței de fond. Asupra cererii de revizuire de față, Curtea constată următoarele: Potrivit art. 21 alin. 2 din L. nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin nr. 2., constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția R., republicată. Noul motiv de revizuire introdus prin nr. 2. a fost conceput ca un remediu intern în cazul hotărârilor pronunțate prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, în scopul îndeplinirii obligației generale ce revine statelor membre ale U. E., în temeiul art. 10 din T.. În cauza dedusă judecății, instanța de recurs, cu prilejul soluționării recursului, a constatat că taxa de poluare, în raport de data la care s-a solicitat înmatricularea autoturismului fără plata taxei, nu încalcă dispozițiile dreptului comunitar. (art. 110 din T.). Așa cum subliniază revizuientul, la data de 7 aprilie 2011 Curtea de Justiție a U. E. cu ocazia soluționării unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunalul Sibiu a stabilit că deși statele membre păstrează în materie fiscală competențe extinse care le permit să adopte o varietate de măsuri acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută de art. 110 T., iar articolul 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională";. Curtea a concluzionat că OUG nr. 5., în prima variantă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre. Prin urmare susținerea revizuientului potrivit căreia decizia C. de A. C. ar fi dată prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar este reală, astfel că se impune admiterea cererii de revizuire cu consecința modificării acesteia și rejudecării recursului. Procedând la rejudecarea recursului formulat, raportat la probeleadministrate în cauză, Curtea reține următoarele: Analizând recursul formulat Curtea reține următoarele: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J. că art. 110 din T. privind funcționarea U. E. (T.) și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (T.) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul U. E.. Așa cum rezultă din dispozițiile legale pertinente taxa pe poluare se datorează la prima înmatriculare a vehiculului (art. 4 lit. a din OUG nr. 5.) încât dreptul intern aplicabil raportului juridic de drept material se circumscrie normelor juridice în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare. Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O. 5., constată faptul ca plata taxei de poluare a avut loc anterior modificării O. 5. prin O. 2. și respectiv OUG 7.. În consecință, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din T., incidente trebuie analizata prin raportare efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Or, Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din T., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. A. fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din T.. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T. de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție (cauza Simmenthal). Față de cele ce preced, curtea, raportat la considerentele menționate va admite recursul declarat de D. G. A F. P. S. în nume propriu și pentru A. F. P. Z., împotriva sentinței civile nr. 2012 din 0(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o va modifica în parte, în sensul că va admite în parte cererea de chemare în judecată si va respinge cererea de anulare a adresei nr.665/(...), aceasta neconstituind un act administrativ fiscal care sa indeplineasca exigentele art 41 din OG nr 92/2003. De asemenea curtea va admite cererea de chemare în garanție si va obliga chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 737 lei, reprezentând taxă de poluare achitată de către reclamant. Curtea va mentine restul dispozițiilor sentinței civile nr. 2012 din 0(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII DECIDE Admite cererea de revizuire formulată de revizuientul V. R. B., împotriva deciziei civile nr. 2685 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al C. de A. C., pe care o schimbă în parte și în consecință: Admite recursul declarat de D. G. A F. P. S. în nume propriu și pentru A. F. P. Z., împotriva sentinței civile nr. 2012 din 0(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o modifică în parte, în sensul că admite în parte cererea de chemare în judecată. Respinge cererea de anulare a adresei. Admite cererea de chemare în garanție. Obligă chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 737 lei, reprezentând taxă de poluare achitată de către reclamant. Menține restul dispozițiilor sentinței. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). { F. | Președinte, G.-A. N. Judecător, S. Al H. Judecător, M.-I. I. Grefier, A. B. } Red.G.A.N./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.recurs: F.T., M.H., M.B. Jud.fond: Pop Rada-M.lena
| ← Decizia civilă nr. 5895/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 213/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
