Sentința civilă nr. 13/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 13/2011
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A. C.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare, după repunerea pe rol a cauzei, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta F. A. C. în contradictoriu cu pârâții A. N. S. V. ȘI P. S. A., P. A. N. S. V. ȘI P. S. A. și D. S. V. ȘI P. S. A. C., având ca obiect anularea Ordinului nr. 69529/(...) emis de pârâtul de rândul II.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat L. L. pentru reclamantă, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este îndeplinită.
Acțiunea promovată este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar in valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantei precizează că data eliberării din funcție a reclamantei a fost după data reîntoarcerii din concediu medical, respectiv (...) și, nemaiavând de formulat cereri în probațiune solicită cuvântul pe fond.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și 10 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză și constatând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond . Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii, anularea Ordinului nr. 69529/(...) emis de P. A. N. S. V. ȘI P. S. A. prin care s-a dispus eliberare din funcția de director executiv adjunct a reclamantei, obligarea pârâtei la reîncadrarea reclamantei în funcția avută anterior și la plata drepturilor salariale de la data eliberării din funcție, respectiv (...) și până la data reîncadrării, pentru motivele expuse pe larg în scris și susținute în fața instanței, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial (f.80). În susținere se arată că emiterea Ordinului nr. 69529/(...) s-a făcut cu încălcarea drepturilor reglementate de L. nr.1. care prevede expres cazurile în care poate fi dispusă eliberare din funcție a reclamantei. Se susține că deși s-a invocat o reducere de personal, în realitate eliberare din funcție a reclamantei s-a făcut cu încălcarea prevederilor Legii nr.1. întrucât nu a intervenit în mod real vreo restructurare sau reducere a posturilor. De asemenea, reprezentanta reclamantei învederând instanței că ambele acte normative pe care s-a întemeiat Ordinului nr. 69529/(...) și apoi poziția procesuală a pârâților sunt în contradicție cu Constituția României. Se arată că, prin decizie nr.1629 din 3 decembrie 2009 s-a constatat că dispozițiile O .U.G nr.1. sunt neconstituționale, ulterior sesizării Curții Constituționale cu excepția de nelegalitate invocată de reclamantă. C U R T E A Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta F. A. C. în contradictoriu cu pârâții A. N. S. V. ȘI P. S. A., P. A. N. S. V. ȘI P. S. A. și D. S. V. ȘI P. S. A. C., se solicită anularea ordinului nr.69529/(...) emis de președintele A. N. S. V. și P. S. A. pentru eliberarea reclamantului din funcția publică de conducere de D. executiv adjunct al Direcției S. V. și P. S. A. ca fiind nelegal; obligarea pârâților la reîncadrarea sa în funcția publică de director executiv adjunct și la plata tuturor drepturilor salariale neplătite pentru perioada cuprinsă între momentul eliberării sale din funcție și cel al reîncadrării; obligarea pârâților de rândul 1 și 2 la plata cheltuielilor de judecată. În motivare se arată că în data de (...) i-a fost comunicat ordinul nr.69529/(...) a președintelui A. N. S. V. și P. S. A. prin care se dispunea eliberarea sa din funcție din motive neimputabile în temeiul prevederilor art.III din OUG nr.3.. Se mai arată că ordinul atacat este nelegal pentru că in calcă drepturile sale de funcționar public, reglementate prin L. nr. 1.. precum și pe cele garantate de C. muncii și de an 41 din Constituția României. Actul normativ in temeiul căruia a fost emis ordinul atacat respectiv Ordonanța de Urgență a G. nr 3., consider că este neconstituțional. astfel încat nu poate constitui un temei valid pentru eliberarea mea din funcție C. prevederilor art 106 din L. 1881999. coroborate cu cele ale art. 7 din L. 554/2004. am formulat o plângere administrativă prealabilă împotriva Ordinului nr. 69529/(...), emis de P. A. N. S. V. și pentru S. A., solicitând revocarea acestuia. In această plângere a arătat că eliberarea sa din funcția publică pentru motive care nu îi sunt imputabile poate fi făcută numai în cazurile limitativ prevăzute de lege și că motivul menționat in actul atacat nu se încadrează printre acestea. A precizat de asemenea că a fost în concediu medical încă din 1903 2009 (până în prezent) și in această situație nu poate fi dispusă încetarea raporturilor sale de serviciu. Prin adresa nr. 7726/l(...), care i-a fost comunicată la data de (...), pârâții de rândul 1 și 2 au respins plângerea reclamantei ca neîntemeiată, motivând că au făcut aplicarea unui act normativ in vigoare. O U G. 3., care, conform opiniei lor, este menit să îmbunătățească activitatea de conducere a instituțiilor publice. Se mai arată in acest răspuns că, in conformitate cu prevederile acestui act normativ, au fost desființate funcțiile publice de director executiv și director executiv adjunct din direcțiile județene sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, înființându-se funcțiile de director coordonator, director coordonator adjunct sanitar-veterinar, director coordonator adjunct pentru siguranța alimentelor și director coordonator adjunct economic, care urmează a fi ocupate pe baza unei evaluări a cunoștințelor manageriale, conform prevederilor O. U. G. nr. 3.. Reclamanta consideră că eliberarea sa din funcția publică este abuzivă, fiind făcută cu încălcarea prevederilor Legii nr 1. și ale C. M. întrucât nu a intervenit în mod real vreo restructurare sau reducere a posturilor instituției in care a lucrat, ci doar o modificare formală a denumiri lor posturilor de conducere, care să permită încetarea raporturilor de serviciu cu persoanele care le ocupau, pentru ca apoi să poată fi încadrate alte persoane, care nutrebuiau să facă față unor cerințe de competență, ci doar unor cerințe politice. Își susține această afirmație și prin aceea că in actul normativ invocat, respectiv în OUG nr 3., se și prevede încadrarea așa zișilor manageri pe o perioadă determinată de 4 ani, exact un ciclu electoral. astfel încât conducerea instituțiilor publice să poată fi schimbată de fiecare dată după alegerile parlamentare (și locale) . OUG nr.3. este neconstituțională, nerespectând prevederile art. 41 și ale art. 115 al. 4 și 6, raportat la 73 al 3 lit j din Constituția României. Argumentarea detaliată a excepției de neconstituționalitate pe care o invocă o va face intr-un memoriu separat. Încetarea raporturilor de serviciu prin eliberarea din funcția publică poate fi dispusă doar în cazurile limitativ prevăzute de lege. C. prevederilor art. 99 din L. nr. 1., eliberarea din funcția publică reprezintă un caz de încetare a raporturilor de serviciu pentru motive neimputabile funcționarului public și poate fi dispusă de persoana care are competenta legală de numire in funcția publică numai in acele situații care sunt prevăzute expres de lege, tocmai pentru ca o) astfel de măsură să nu poată fi luată abuziv. Ordinul atacat nu se întemeiază pe niciuna dintre posibilele cauze, enumerare in art. 99 din L. nr. 1. .. care ar fi putut determina eliberarea sa din funcția publică pentru motive care nu îi sunt imputabile în cadrul Direcției S. V. și pentru S. A. C. nu a intervenit o reducere a personalului ca urmare a reorganizării activității, care să fi generat reducerea postului ocupat de reclamantă, astfel încât nu poate fi invocat al b) din art 99 (iar celelalte situații prevăzute de acest articol sunt in totalitate excluse in cazul de față). După cum se afirmă chiar de către pârâții de rândul I și 2 in răspunsul la plângerea sa prealabilă, s-au desființat posturile de director executiv și director executiv adjunct care în cadrul Direcției S. V. și pentru S. A. C. erau in număr de 4 respectiv 1 director executiv și 3 directori executivi adjuncți. și concomitent s-au înființat patru posturi identice dar cu alte denumiri director coordonator, director coordonator adjunct sanitar-veterinar, director coordonator adjunct pentru siguranța alimentelor și director coordonator adjunct economic în ce privește strict postul ocupat de reclamant acela de director executiv adjunct cu atribuții economice, acesta, fără nici un dubiu a fost desființat și reînființat prin același act normativ, fără a interveni o reducere de posturi sau vreo schimbare semnificativă a atribuțiilor de serviciu T. cele 4 posturi de conducere au fost doar redenumite, nefiind vorba de o reorganizare care să fi generat vreo reducere reală de personal. N. condiții de încadrare pe cele 4 posturi de conducere au fost concepute in așa fel încat poziția persoanelor care urmau să le ocupe să devină mult mai vulnerabilă din punct de vedere politic, acestea urmând a fi încadrate pe o perioadă determinată de 4 ani, fără a beneficia de statutul de funcționar public, in timp ce anterior punerii în aplicare a OUG nr.3., funcția de conducere era ocupată pe o perioadă nedeterminată, de către un funcționar public, tocmai in scopul detașării efective a exercitării funcțiilor cu caracter administrativ de influențele și presiunile politice, precum și de schimbările de ordin politic care intervin ca urmare a ciclurilor electorale, in vederea creării unui corp al funcționarilor publici stabil și bine pregătit, care să presteze serviciile publice fără nici o părtinire față de toți cetățenii. C. prevederilor C. muncii. reducerea postului trebuie să fie efectivă și nu formală. Modificarea denumirii postului și a duratei raportului de serviciu când sunt menținute exact aceleași atribuții și responsabilități, nu reprezintă decât unpretext care să poată permite eludarea unor dispoziții legale cu caracter imperativ de către cei interesați a schimba conducerea unor instituții publice. Prevederile OUG nr 3. nu pot modifica prevederile Legii nr. 1., care este o lege organică conform dispozițiilor constituționale cuprinse in art. 73 al 3 lit j din Constituția României, întrucât nu există o justificare serioasă a unei situații de urgență care să nu fi putut fi amânată, din moment ce acest act normativ nu a vizat o restructurare a instituțiilor publice, ci doar schimbarea persoanelor care ocupau funcții de conducere, din motive neimputabile acestora. Felul în care este reglementată eliberarea din funcția publică prin acest act normativ emis de G. vădește un evident caracter politizat al modului în care este desemnată conducerea instituțiilor publice, ceea ce contravine principiilor de bază instituite prin L. nr 1. cu privire la exercitarea unei funcții publice Încetarea raporturilor de serviciu nu poate fi dispusă de autoritatea sau instituția publică pe perioada concediilor de boală. C. prevederilor art 36 din L. nr 188/l 999, in perioada concedii lor de boală raporturile de serviciu nu pot înceta și nu pot ti modificate decât in ințiativa funcționarului public în cauză. Ordinul atacat a fost emis in data de 23 0., fiind dispusă încetarea raporturilor de serviciu începând cu aceeași dată. cu un preaviz de 30 de zile, și i-a fost comunicat in data de (...), fără a se ține cont de faptul că se afla in concediu de boală din (...), raporturile de serviciu fiind suspendare de drept, conform prevederilor art 94 lit h din L. nr.1.. Pe perioada suspendării raportului de serviciu instituția publică avea obligația de a-i rezerva postul, conform prevederilor art. 96 al 3 din L. nr.1. fără a putea dispune unilateral eliberarea sa din funcția publică P rin întâmpinarea formulată de pârâta D. S. V. și pentru S. A. C. se solicitărespingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată, cu respingerea implicit a tuturor capetelor de cerere, ce formează obiectul judecății. În motivare se arată că pârâta de rândul 3 se afla in subordinea tehnica si administrativa a paratei de rândul 1, respectiv cea a A. S. V. si pentru S. A. B., in conformitate cu prevederile OG nr. 4.. aprobata prin L. 2., cu modificările si completările ulterioare potrivit Anexei nr.1 la OG,4., care cuprinde definirea termenilor cu privire la care actul normativ citat. In contextul legal arătat, parata a luat act de ordinul transmis de autoritatea centrala, adoptând in aplicarea acestuia. o conduita legala si temeinica, in acord cu dispozițiile legale in vigoare. Ținând cont de considerentele expuse in preambulul ordinului atacat, de către emitentul acestuia, s-a constatat ca ordinul stabilea, eliberarea din funcția publica de director executiv adjunct economic, a reclamantei, cu acordarea preavizului legal stabilit pin actul normativ specific aplicabil funcțiilor publice respectiv L. nr.1. republicata, cu modificările si completările ulterioare, dar si prin OUG nr.3.. Raportat la situația faptica existenta la data transmiterii ordinului de către emitent spre pârâta D. C. si care determina in mod indubitabil particularitatea spetei deduse judecății, având in vedere ca reclamanta se afla in incapacitate temporara de munca la data transmiterii ordinului, grefat pe conduita netendențioasa si obiectiva a paratelor, s-a apreciat ca au fost respectate toate dispozițiile legale in vigoare la data emiterii ordinului atacat. moment față de care consideră ca se apreciază legalitatea oricărui act administrativ. Astfel, in conformitate cu prevederile unui act normativ. cu caracter legislativ adică OUG. nr. 3.. care nu a permis exercitarea unui drept de opțiune din partea paratelor termenele si condițiile stabilire prin actul normativ precizat având putere indiscutabil superioara actului atacat si care a fost emis, tocmai spre conformare, executarea si aplicarea întocmai a OUG nr. 3., desființarea unor funcții publice, printre care si cea deținuta de reclamanta are susținerea legala, fiind astfel legiferata, pe de o parte de faptul ca au fost respectare prevederile legale ce stau la baza emiterii ordinului atacat, iar pe de alta parte de faptul ca la data abrogării OUG nr. 3. au intrat in vigoare prevederile OUG nr.1.. prin care la art IV, alin.( 1) se dispune că funcțiile publice care conferă calitatea ele conducător al instituțiilor publice deconcentrate precum si adjuncții acestora, sunt si rămân desființare sau după caz, se desființează. Pe aceste considerente legale, eliberarea reclamantei din funcția ocupata este legală si temeinica. Este evident față de dispozițiile legale in vigoare, in contextul legal aplicabil si prezentei spețe că funcțiile prevăzute la art.III si I.(3) sunt altele decât cea reclamata prin acțiunea dedusa judecății, iar funcția pretinsa de reclamanta a fost si rămâne desființata, cu caracter de continuitate, potrivit celor doua acte normative citate, menținându-se practic, cu suportul legal indubitabil, efectele juridice ale ordinului atacat. De asemenea, in aplicarea dispozițiilor legale arătate pârâții si-au respectat obligațiile legale de redistribuire a funcționarului (reclamantei ) care ocupa o funcție publica, pana la data desființării acesteia printr-un alt act normativ, cu caracter legislativ, reglementând prin conținutul ordinului atacat si posibilitatea de opțiune a funcționarului, pentru o funcție publică vacanta corespunzătoare. In mod concret față de particularitatea situației existente, parata de rândul 3, luând act de ordinul transmis si cunoscând starea de incapacitate temporara de munca a reclamantei, a procedat de îndată la comunicarea acestuia, la adresa de domiciliu existenta in evidentele oficiale ale instituției angajatoare. Deși comunicarea a fost făcută la o astfel ele adresa cu privire la care nu a fost transmisa angajatorului vreo modificare, corespondenta a fost returnata paratei, astfel că prin aceasta modalitate de comunicare, din motive care nu sunt imputabile paratei, ordinul atacat nu a putut fi transmis reclamantei. Comunicarea sub semnătura a actului atacat s-a realizat cu ocazia depunerii înregistrării concediului medical de către reclamantă la sediul pârâtei de rândul 3. De asemenea parata de rândul 3 a procedat la plata tuturor concediilor medicale ale reclamantei, în cuantumul legal cuvenit acesteia respectându-se modalitatea de calcul și decontare a acestora, astfel încât au fost respectate toate drepturile materiale ale reclamantei, aceasta nefiind prejudiciată sub aspectul drepturilor de asigurări sociale, plata acestora, ținând cont de corelația legala cu drepturile salariale, ce constituie alături de alte elemente, baza de calcul a oricărui concediu pentru incapacitate temporara de munca. Se arată totodată, in acord cu actele normative menționate prin prezenta, faptul ca dispozițiile C. M., completează, atât dispozițiile Legii nr.18811999, cat si pe cele ale OUG. nr.3., ca act normativ, in vigoare la data emiterii ordinului atacat, precum si dispozițiile OUG.nr. 1., ca act normativ, ce menține ca desființata funcția publica ocupata de reclamanta, de la aceeași data la care se abroga prevederile OUG 3., iar in literatura juridica si practica judiciara, s-asusținut, respectiv s-a statuat, contrar susținerilor reclamantei, ca prevederile restrictive la care reclamanta face trimitere, nu sunt operante in cazul in care postul se desființează, iar in cadrul unității (instituției) nu mai exista post de aceeași natura cu cel desființat, situație care se regăsește si in cauza de fata, dedusa judecății. Ca o concluzie la cele arătate, instanțele au hotărât in mod constant, faptul ca inadmisibilitatea desfacerii contractului de munca sau încetarea raporturilor de serviciu, in perioada de incapacitate temporara de munca, nu operează atunci când postul se desființează, ca in cazul de fata. Desigur ca, raportat la situația expusa, desfacerea contractului de munca sau încetarea raportului de serviciu, nu priveză persoana in cauza de drepturile sale de asigurări sociale, ceea ce s-a respectat si in cazul de fata, reclamantei, fiindu-i achitate toate drepturile de asigurări sociale cuvenite. Desființarea postului, in cazul de fata, este mai mult decât evidenta, prevederile OUG.nr. 3., iar ulterior cele ale OUG 1., fiind fără echivoc, in ceea ce privește conduita dictata paratelor de aceste acte normative, dar si reala, având in vedere diferențele substanțiale existente intre atribuțiile care definesc legal si caracterizează orice funcție publica, potrivit actului normativ specific si atribuțiile funcției manageriale deținuta in baza unui contract de management, potrivit actelor normative precizate, de asemenea cu un alt specific. În considerarea celor arătate si ca o dovada a aplicării prevederilor legale, in mod imparțial, fără subiectivism, dat fiind ca la data transmiterii ordinul atacat, parata s-a aflat in incapacitate temporara de munca, pe timpul concediului medical, fiindu-i suspendat termenul de preaviz acordat, precum si ca o dovada a îndeplinirii, de către parata, a obligației legale cu privire la solicitarea si cunoașterea opțiunii reclamantei referitoare la existenta posibilității de redistribuire, la data revenirii acesteia din concediul pentru incapacitate temporara de munca, respectiv data de (...), (perioada de incapacitate, fiind fără întrerupere, in intervalul (...) - (...)), reclamantei i-a fost acordat preavizul de 30 de zile, conform Legii 1., republicata, cu modificările si completările ulterioare, urmând ca in funcție de existenta unui post vacant corespunzător si a opțiunii reclamantei, situația sa fie rezolvata in mod obiectiv, conform prevederilor legale incidente situației create. Analiza probatoriului administrat în raport de limitele investirii instanței ,relevă următoarele : A. N. S. V. și pentru S. A. prin ordinul nr.69529 din 23 aprilie 2009 emis de președintele A. N. S. V. și P. S. A. în temeiul prevederilor art.III din OUG nr.3., în baza OG nr.4., a Legii nr.130/2006 și a OG nr.3. a hotărât că începând cu data de 23 aprilie 2009 d-na F. A. este eliberată din funcția de director executiv al Direcției S. V. și pentru S. A. C. iar în conformitate cu art.99 alin.3 din L. nr.1. s-a acordat un termen de preaviz de 30 de zile calendaristice. Reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva acestui ordin arătând că la data de (...) i s-a comunicat ordinul atacat prin care s-a stabilit că începând cu data de 23 aprilie este eliberată din funcție nefiind astfel respectat termenul de 30 de zile și drepturile sale câștigate în baza a numeroase concursuri iar ordonanța în baza căreia s-a adoptat actul contestat este neconstituțională. Ordinul nr.10820 din 15 noiembrie 2004 confirmă că începând cu data de (...) d-na F. A. C. s-a definitivat în funcția de director executiv al Direcției S. V. și pentru S. A. C.. Reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a O. nr. 1. raportat la art. 41, 115 alin. 4 și 6, rap. la art. 73 alin. 3 lit. j din Constituția României. În motivare, reclamanta a arătat că Ordinul președintelui A. N. S. V. și pentru S. A. prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția publică de conducere a fost emis în temeiul Ordonanța de Urgență a G. nr. 3., iar în data de (...) a fost abrogată această ordonanță, adoptându-se O. nr.1., care păstrează toate efectele juridice ale precedentei ordonanțe. Având în vedere această situație, deși eliberarea reclamantei din funcția publică s-a făcut în temeiul unui act normativ care în prezent este abrogat, din moment ce o nouă ordonanță de urgență reia prevederile celei abrogate, păstrându-i efectele - art. IV din O. nr. 1. - reclamanta a invocat pe aceleași temeiuri excepția de neconstituționalitate a Ordonanța de Urgență a G. nr. 1.. Curtea Constituțională prin decizia nr 715/(...) a respins excepția ca devenită inadmisibilă întrucât prin decizia nr 1629//(...) a admis excepția de neconstituționalitate și a constat că dispozițiile art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1. privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ- teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local sunt neconstituționale. În considerente s-a reținut că la data de 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională a pronunțat, în cadrul controlului de constituționalitate a priori, Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009, prin care L. pentru aprobarea de urgență a G. nr. 3. privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice a fost declarată ca fiind neconstituțională. Așadar, cu acel prilej, Curtea Constituțională a examinat, înainte de promulgare, deci de intrarea sa în vigoare, L. de aprobare a de urgență a G. nr. 3., controlul de constituționalitate raportându-se, în mod indisolubil, la actul normativ supus aprobării prin lege. C. dacă ordonanța de urgență astfel examinată era la acel moment abrogată prin efectul XIV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1., un transfer al obiectului controlului asupra acestui din urmă act normativ în vigoare ar fi fost inadmisibil, deoarece, în cadrul controlului de constituționalitate exercitat a priori, deci numai asupra legilor înainte de promulgare, Curtea Constituțională se pronunță doar în limitele sesizării sale. Cu alte cuvinte, în contextul arătat, unele dispoziții ale de urgență a G. nr. 1. ori actul normativ în integralitatea sa puteau fi examinate fie în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori, pe calea excepției de neconstituționalitate ridicate în condițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, fie în cadrul controlului a priori, dar exercitat numai asupra Legii de aprobare a de urgență a G. nr. 1., la sesizare, potrivit art. 146 lit. a) din Constituție. Prin procedeul legislativ utilizat, G.ul a determinat ca prevederile actului normativ abrogate și declarat neconstituțional - de urgență a G. nr. 3. - să producă în continuare efecte juridice, sub forma unui act nou - Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1. - care, așa cum s-a arătat, a preluat în integralitate, cu unele modificări nesemnificative, dispozițiile inițiale în materia respectivă. Așa cum s- a menționat și în Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, o astfel de situație "pune în discuție comportamentul constituțional de ordin legislativ al Executivului față de P. și, nu în cele din urmă, față de Curtea Constituțională." Prin Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, mai sus menționată, Curtea Constituțională a constatat că prin de urgență a G. nr. 3., aprobată prin lege de către P., a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate în sensul încălcării prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituție. În esență, Curtea a reținut, în acest sens, că "prin reglementările sale, de urgență a G. nr. 3. «. statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, stabilit prin nr. 1., republicată, cu modificările și completările ulterioare, adoptată de P. în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din L. fundamentală, potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică" și că "prin întreg conținutul reglementării, G.ul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competența materială, încălcând, astfel, dispozițiile 115 alin. (6) din Constituție." De asemenea, cu același prilej, Curtea a analizat ordonanța de urgență în ansamblul său și sub aspectul noii concepții pe care o consacră în domeniul administrației publice, referitoare la desființarea funcțiilor publice, a funcțiilor publice specifice și a posturilor încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, precum și adjuncții acestuia și instituirea, corelativ, a funcției de "director coordonator al serviciului public deconcentrat", persoană numită, în urma câștigării unui concurs anume organizat, prin "act administrativ" al ordonatorului principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat respectiv și care își exercită funcțiile în baza unui "contract de management" încheiat cu ordonatorul principal de credite, pe o perioadă de maximum 4 ani, contract asimilat "contractului individual de muncă". Curtea a conchis că "această construcție juridică deficitară și confuză ridică problema statutului juridic al «. coordonator» și a naturii juridice a «. de management»". Așa cum s-a arătat, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1. privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local. Întrucât aceste dispozițiile legale determinate din cuprinsul de urgență a G. nr. 1. conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative ca și cele ce au constituit obiectul criticii formulate de autorul excepției, Curtea constată că argumentele reținute în Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, referitoare la încălcarea 115 alin. (6) din Constituție și menționate mai sus, sunt, mutatis mutandis, valabile și în prezenta cauză. În plus, potrivit art. 147 alin. (4) din L. fundamentală, deciziile Curții Constituționale "sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor." Analizând din perspectiva legalității actul administrativ contestat instanța reține că acesta nu a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă impuse de legiuitor prin norme juridice imperative. Astfel, potrivit art.97 din L. nr.1., încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competența legală de numire în funcția publică (…). Analiza motivelor care au stat la baza emiterii acestuia relevă că actul administrativ contestat nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au determinat autoritatea publică să adopte această măsură. Este cunoscut faptul că potrivit art. 97 alin.1 lit.a-e din L. nr.1., încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competența legală de numire în funcția publică și intervine: de drept; prin acordul părților, consemnat în scris; prin eliberare din funcția publică; prin destituire din funcția publică; prin demisie. În speță, nu este indicat nici unul din motivele amintite anterior dar nu există nici o altă motivare în fapt sau în drept relativ la justificarea adoptării măsurii de încetare a contractului de management al reclamantei și implicit al raporturilor de serviciu cu pârâta, decizia fiind astfel nelegală. Nici din perspectiva contractului de management nu se poate susține cu temei că decizia contestată respectă cerințele de legalitate impuse de legiuitor prin norme juridice cu caracter imperativ. Probele administrate în cauză evidențiază fără echivoc împrejurarea că nici una din ipotezele expuse anterior nu sunt îndeplinite. Astfel, nu există probe care să arate că activitatea reclamantei a fost supusă unei evaluări și a fost stabilită ca fiind necorespunzătoare, că nu și-a îndeplinit sau și-a îndeplinit necorespunzător obligațiile prevăzute în lege si contract, că a avut loc o reorganizare sau a fost desființată autoritatea publică sau că există alte situații prevăzute expres de lege, susținerile contrare ale pârâtei fiind nefondate. Nefondate sunt și apărările pârâtei potrivit cărora unicul temei, apreciat și ca suficient, pentru adoptarea deciziei contestate de către reclamantă l-a constituit OUG nr.1.. C. art.VIII din OUG nr.1., persoanele care ocupă funcțiile prevăzute la art. III și art. IV alin. (3) își păstrează statutul și celelalte drepturi prevăzute de lege, iar contractele de management educațional, respectiv contractele de management încheiate de acestea, aflate în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, își produc efectele până la expirarea termenului pentru care au fost încheiate sau, după caz, până la data la care intervine un motiv legal de încetare sau reziliere a acestora. Curtea reține că actul administrativ individual emis în executarea și aplicarea unei dispoziții legale declarate neconforme cu Constituția înfrânge principiul legalității și drept urmare, este nelegal. Astfel, în temeiul art. 109 rap. la art. 106 din L. nr. 1. corelat cu art. 9 alin. 5 și 18 alin. 1 din L. nr. 554/2004 se va admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta F. A. C. în contradictoriu cu pârâții A. N. S. V. ȘI P. S. A., P. A. N. S. V. ȘI P. S. A. și D. S. V. ȘI P. S. A. C., și va dispune anularea Ordinului nr. 69529/(...) emis de P. A. N. S. V. ȘI P. S. A. Consecința anulării actului administrativ vătămător trebuie să fie repunerea părții în situația existentă anterior momentului la care a fost adoptat actul apreciat ca fiind nelegal, înlăturarea completă a consecințelor fiind de esența aplicării prevederilor Legii nr.554/2004 și în consecință în bazaart. 106 din L. nr. 1., art. 18 alin. 3 și art. 9 alin. 5 din L. nr. 554/2004, va dispune reîncadrarea reclamantei în funcția de director executiv adjunct și la plata drepturilor salariale de la data de 0(...) și până la reîncadrare. P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta F. A. C. domiciliată în C.-N., str. Donath nr.107, bl.P1, ap.18, jud. C. în contradictoriu cu pârâții A. N. S. V. ȘI P. S. A., P. A. N. S. V. ȘI P. S. A. ambii cu sediul în B. str. Negustori, nr.1B, sector 2 și D. S. V. ȘI P. S. A. C., cu sediul în C.-N. P. M. nr.1, jud. C., având ca obiect anularea Ordinului nr. 69529/(...) emis de pârâtul de rândul II. Dispune anularea Ordinului nr. 69529/(...) emis de P. A. N. S. V. ȘI P. S. A. Dispune reîncadrarea reclamantei în funcția de director executiv adjunct și la plata drepturilor salariale de la data de 0(...) și până la reîncadrare. Obligă pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1504,3 lei. Definitivă și executorie. Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE GREFIER A. C. L. F. Red.A.C./S.M.D. /6 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 1843/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 73/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
