Decizia civilă nr. 3736/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3736/2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Grefier A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta A. F. P. T. și chemata în garanție A. F. pentru mediu împotriva sentinței civile nr.990 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C., privind și pe intimat R. G. C., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. INSTANȚA Prin sentința civilă nr.990 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) de Tribunalul Cluj s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul R. G. C., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a mun. T. și a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 6748 lei, reprezentând taxa de poluare precum și dobânda legală aferentă calculată de la data plății și până la restituirea integrală. S-a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. . A fost obligată chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească pârâtei A. F. P. a mun.T. suma de 6748 lei, reprezentând taxa de poluare. A fost obligată pârâtă să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cheltuielile de judecată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca VW Pasat, înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru UE.Pentru înmatricularea autoturismului în R., reclamantul a achitat cu titlu de taxă de poluare suma de 6748,00 lei cu chitanța seria TS6 nr.3258458/(...). Taxa de poluare a fost percepută în baza prevederilor OUG nr.5. în forma modificată prin OUG nr.2. și OUG nr.7.. La data de (...) reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea i-a fost respinsă motivat de faptul că taxa de poluare are temei legal, respectiv dispozițiile OUG nr.5.. Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că OUG nr.5., în forma inițială, stabilește prin art.1 cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.. Potrivit disp.art.148 al.2 din Constituția R., prevederile tratatelor constitutive ale U. E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar. Analizând compatibilitatea acestei taxe în forma modificată a OUG nr.5., prin OUG nr.2. și OUG nr.7., cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că, în cauza de față, sunt încălcate dispozițiile art.90 din T.ul de instituire a C. E.(actualmente art.110 TFUE). Disp.art.90 paragraful 1 din T.ul C. E. (art.110 TFUE ), aplicabile, în speță, stabilesc că „ nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție„.Mai mult Curtea E. de Justiție a statuat deja că art.90 TCE reprezintă în cadrul T.ului C. E. o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu echivalent.Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Dacă inițial, scopul declarat al adoptării OUG nr.5., era unul de asigurare a protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit acestui act normativ, prin modificările aduse prin OUG nr.2. și OUG nr.7., acest scop s-a transformat în protejarea industriei interne de autovehicule și păstrarea locurilor de muncă angrenate în producția de autovehicule. Astfel, în preambulul OUG nr.2. se prevede faptul că adoptarea acesteia a fost necesară având în vedere:";concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a pieței auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională". Intenția legiuitorului nu a suferit vreo modificare prin OUG nr.7. sub aspectul protejării industriei interne de autovehicule, ci acest ultim act normativ are un declarat caracter reparator, propunându-și înlăturarea discriminărilor între contribuabilii care au achitat taxa de poluare anterior și ulterior datei de 15 decembrie 2008, data intrării în vigoare a OUG nr.2..Impactul negativ in plan social enunțat în preambulul ordonanței a fost înlăturat printr-o ajustare a nivelului taxei, însă acest fapt nu a produs nici o modificare cu privire la scopul declarat al OUG nr.2.. Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în R. a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru;cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în R.. Având în vedere cele de mai sus, instanța a apreciat că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prev.art.90 din TCE, motiv pentru care va admite cererea și va obliga pe pârâtă să restituie reclamantului suma de 6748,00 și dobânda legală aferentă calculată de la data plății și până la restituirea integrală. În ce privește dobânda legală, are rolul de a asigura o reparație integrală a prejudiciului suferit de către reclamant prin încasarea și folosirea de către pârâtă a unei sume, fără temei legal. Întrucât pârâta a căzut în pretenții, în tem.art.60 și urm.cod pr.civ., tribunalul a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. și va obliga pe chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 6748,00 lei reprezentând taxă de poluare. În tem.art.274 cod pr.civ., instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cheltuielile de judecată. Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri A. F. P. a municipiului T. și A. F. pentru M.. Prin recursul său A. F. P. T. solicită admiterea recursului si modificarea sentintei atacate in sensul respingerii acțiunii ca fiind inadmisibilă, iar în subsidiar, admiterea în partea a cțiunii și respingerea cereriid e obligare a subscrisei la plata dobânzii legale solicitate de reclamant în temeiul disp.art.1082 și art.1084 C.civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond a fost a admis acțiunea reclamantului și a obligat recurenta să restituie acestuia suma de 6.748 lei cu titlu de taxă de poluare, cu dobând alegală aferentă în conformtiate cu prevederile în materie civilă calculată d ela data de (...) și până la data restituirii efective.. Consideră ca, sentinta civila recurata este netemeinica si nelegala raportat la dispozitiile art.304 pct.8 si 9 C.proc.civ. Respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a institutiei noastre s-a datorat incalcarii de catre prima instanta a prevederilor art.l coroborat cu cele ale art.5 din OUG nr.5., conform carora "Prezenta ordonanta de urgenta stabilestge cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentruautovehicule, denumita in continuare taxa, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestioneaza de A. F. pentru M. in vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului ... ", "Taxa se calculeaza de autoritatea fiscala competenta ". In ceea ce priveste exceptia de inadmisibilitate, solicită a se constata ca prima instanta a omis sa analizeze aceasta exceptie in sensul ca solutia de respingere a acesteia este total nemotivata. Asa cum am aratat prin intampinarea depusa la dosarul instantei de fond, actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta R. G. C. este inadmisibila pentru urmatoarele considerente: Taxa pe poluare a carei restituire a solicitat-o reclamanta a fost stabilita de catre A. F. P. a municipiului T. prin D. de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr.49725/(...) , decizie emisa ca urmare a cererii depuse de catre reclamanta la A. T. Asa cum se mentioneaza in cuprinsul ei, D. de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule putea fi contestata de catre reclamant in termen de 30 de zile de la data comunicarii, sub sanctiunea decaderii, potrivit art.207 alin. 1 din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata, la organul fiscal competent potrivit art.209 alin. 1 din acelasi act normativ. Reclamanta nu a exercitat insa calea administrativa de atac a contestati ei prevazuta de art.205 si urm. din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata impotriva D.ziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule. In conformitate cu art.218 alin.2 din O.G. nr.92/2003 rep.si modifi., actul care ar fi putut fi atacat la instanta de contencios administrativ competenta ar fi fost decizia prin care D. a jud.C. ar fi solutionat contestatia prevazuta de art.205 si urm. din ordonanta, in cazul in care o astfel de contestatie ar fi fost formulata de catre reclamant. D., actul care a produs efecte juridice este decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule care constituie titlu de creabta si in baza careia reclamantul a achitat taxa pe poluare. Atata timp cat D. de calcul al taxei pe poluare nu a fost desfiintata prin exercitarea caii speciale de atac a contestati ei administrative prevazuta de art.205 si urm. din OG nr.92/2003 rep. si modificata, reclamanta nu se putea adresa instantei cu o cerere de restituire a taxei pe poluare si nu se poate vorbi despre vreun refuz nejustificat din partea Administratiei F. P. a municipiului T. In concluzie, solicitam instantei sa retina ca legea aplicabila raportului juridic legat de inmatricularea autovehiculului este aceea sub imperiul careia s-a cerut efectuarea operatiunii de inmatriculare si nu aceleia sub care a fost efectuata achizitia intracomunicara, mai ales ca in sistemul normativ avem de-a face cu o succesiune intertemporala de legi materiale si procesuale. Asa fiind, analiza compatibilitatii normei legale interne care stabileste obligatia de a plati taxa speciala de prima inmatriculare cu normele comunitare primare trebuie facuta prin prisma mediului normativ de la epoca efectuarii operatiunii de prima inmatriculare cand particularului i se impune obligatia de a plati o astfel de taxa in cuantumul si cu procedura prevazuta de legea care guverneaza tempus regit actum raportul fiscal.. Solicita, de asemenea, a se constata ca cererea de restituire inregistrata de reclamanta in faza administrativa practic autoritatea fiscala era pusa in situatia de a analiza legalitatea si temeinicia de stabilire a taxei pe poluare, altfel spus aceasta ar fi fost in situatia de a incalca dispozitiile art.207 si urm. din Codul de procedura fiscala care confera autoritatea de a statua asupra contestatiei in materie administrativa organului de soultionare prevazut anume de lege. Prin urmare, autoritatea fiscala nici macar nu avea competenta de a statua efectiv daca si in ce masura actul administrativ fiscal odata emis si comunicat este legal incheiat daramite sa fie adusa în discutie tardivitatea contestati ei raportat la termenul imperativ de 30 de zile prevazut sub sanctiunea decaderii de legea procesuala fiscala. Apreciază că reclamantul a disimulat demersul sau de a pune in discutie legalitatea stabilirii si incasarii taxei pe poluare prin prisma apelarii la procedura administrativa de drept comun, ignorand faptul ca pentru a se statua asupra acestui conflict exista norme procesuale speciale clare, accesibile, previzibile si predictibile, compatibile cu exigentele de calitate a unei legi asa cum rezulta din jurisprudenta instantei europene de contencios al drepturilor omului (in cauza Sunday Times impotriva Regatului unit, cauza R.u impotriva R.). Nu este fondata astfel teza de la care pleaca reclamanta si pe care o impartaseste si instanta de fond, respectiv aceea conform careia contenciosul general este singura procedura prevazuta de lege prin care se poate aduce in discutie refuzul nejustificat de restituire a taxei si ca doar acest cadru ofera posibilitatea antamarii compatibilitatii normei pertinente interne cu cea comunitara europeana incidenta in aceasta materie. Dimpotriva, Curtea observa ca reclamantul a platit voluntar taxa pe poluare supunandu-se astfel normei interne aplicate de organul fiscal prin intermediul deciziei administrative de stabilire si calculare a taxei. Desigur, plata acestei taxe si maniera in care a fost stabilita nu inlatura dreptul contribuabilului de a contesta taxa si implicit de a solicita verificarea in substanta a legalitatii impunerii. In acest context, de fapt si de drept, atat in faza administrativa de solutionare cat si ulterior in faza de control judecatoresc si ulterior judiciar se poate pune in discutie nu numai modalitatea de stabilire a taxei ci si compatibilitatea normei interne retinute de organul fiscal cu norma comunitara europeana pertinenta. Prin urmare, calea aleasa de reclamanta ignora procedura deschisa de lege pentru contestarea actului de impunere si astfel, daca s-ar valida, s-ar deturna normele procesual fiscale care guverneaza solutionarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis. Ar insemna ca in speta, validand demersul reclamantei, sa o repunem pe aceasta in termenul procedural de 30 de zile prevazut la art.207 C., ceea ce evident iarasi nu poate fi admis. Alegatia conform careia decizia de calcul a taxei pe poluare nu ar intruni exigentele si trasaturile actului administrativ fiscal in sensul prevazut la art.41 din codul de procedura fiscala este neintemeiata. Natura juridica a acestui act este surprinsa de insusi legiuitorul delegat in continutul art.7 din OUG nr.5. si a fost determinata de initierea si desfasurarea procedurii de infrigement demarata de C. E. in cursul careia una dintre criticile adresate statului a fost aceea ca taxa nu este stabilita pe baza unui act administrativ de impunere care mai apoi sa poata fi contestat in concret si efectiv de catre contribuabil. Prin recursul său, A. F. pentru M.(AFM), solicită modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei. Având în vedere că recursul de față privește o hotărâre care nu poate fi atacată cu apel, nu este obligatorie limitarea la motivele de recurs precizate la art. 304 C. proc. civ., cauza putând fi examinatâ sub toate aspectele. În motivele de recurs arată că acțiunea este inadmisibilă, motivat de faptul că reclamanta ar fi trebuit să atace un act administrativ și să îndeplinească procedura prealabilă a recursului grațios, conform dispozițiilor legale, în termen de 30 de zile, fiind incidente dispoz.art.7 alin.1 din Legea 554/2004. În privința analizei taxei prin prisma art.110 (fost 90) din T.ul C. E. atunci când și o astfel de exigență a fost supusă analizei, invederează că, instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevanta cu privire la înțelesul și întinderea art.110 teza I TFUE în materia taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea română ci la cea comunitară. Art.110 din T. prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs o taxă în exces față de un produs autohton. E.luarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din T. citat mai sus și la jurisprudența C. de Justiție a C. E., astfel încât taxarea autovehiculelor se impune a fi analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar, precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. În privința comparației cu autovehicule deja existente în parcul auto național, Curtea E. de Justiție, s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art.90 din T.ul C. europene nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor texte deja existente. Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște, pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește Cât privește capătul de cerere privind acordarea dobânzilor legale, recurenta consideră că nu poate fi obligată la plata acestora, în primul rând pentru că, nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ, D. de calcul, și în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul fondului pentru mediu se face în temeiul OUG 5., neputând fi reținută vreo culpă. Suma aferentă taxei pe poluare este virată în contul său de către organul fiscal care calculează și încasează taxa în temeiul legii, subscrisa nefăcând nicio operațiune legată de acesta. A. că nu este titulara vreunei obligații înr aport de contribuabil, astfel încât nu poate fi obligată la plata unei dobânzi legale și a cheltuielilor de judecată. Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele: Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul U. E.. Reclamantul achiziționat un autoturism ce a fost înmatriculat anterior în UE. La înmatricularea autovehiculului în R., pârâta AFP T. a emis decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule pentru suma de 6748 lei, reprezentând taxă de poluare, ce a fost achitată de către reclamant . Prin contestația înregistrată ulterior petentul a solicitat restituirea taxei achitate ,dar i s-a refuzat restituirea sumei, cu motivarea că taxa încasată fiind legală, ea nu poate fi restituită . Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O. 5., constată faptul ca taxa de poluare a fost achitată după data modificării O. 5. prin O. 2. și respectiv OUG 7.. În consecință, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente, trebuie analizata la normele în vigoare la momentul plății taxei, prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Chiar dacă din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul C. de referă la varianta inițială a OUG nr. 5., este necesar ca în lumina celor statuate să se deceleze dacă argumentele utilizate de Curtea de Justiție sunt valabile și față de normele juridice care reglementau obligativitatea plății taxei pe poluare în vigoare la data achitării sumei în litigiu. Trebuie notat că la acest moment, ca urmare a incidenței OUG nr. 2., nivelul taxei pe poluare percepută era mai mare ca și cea stabilită ca datorată în prima variantă a OUG nr. 5.. Or, Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Aceste statuării sunt valabile în opinia C. de A. și în cauza de față cu atât mai mult cu cât reglementarea aplicabilă în această cauză prevede plata unei taxe pe poluare mai mare ca și cuantum decât cea reglementată în forma inițială. Or, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție (cauza Simmenthal). Din această perspectivă, având în vedere imperativul asigurăriipreeminenței dreptului comunitar, prin prisma efectelor produse de hotărârile C., Curtea apreciază că la acest moment sunt neavenite orice apărări care s-ar raporta la normele naționale și care ar fi de natură să pună un obstacol în calea cererilor de restituire a taxelor de poluare percepute în temeiul OUG nr. 5., cum ar fi, spre exemplu,cele referitoare la excepția inadmisibilității. Deși Curtea admite că în absența unor reglementări comunitare în materie de restituire a taxelor naționale percepute necuvenit, este de competența ordinii juridice interne din fiecare stat membru să desemneze instanțele competente și să stabilească modalitățile procedurale ale acțiunilor în justiție menite să asigure protejarea drepturilor conferite justițiabililor prin efectul direct al dreptului comunitar, înțelegându-se că aceste modalități nu pot fi mai puțin favorabile decât cele care vizează acțiuni similare din dreptul intern și că, în nici un caz, acestea nu pot fi modificate astfel încât să facă practic imposibilă exercitarea drepturilor pe care instanțele naționale au obligația să le apere.( cauza Hans Just I/S împotriva M.ui danez al impozitelor și accizelor - cauza nr.C/79; cauza Aprile Srl, în lichidare împotriva Amministrazione delle Finanze dello Stato - cauza nr.C -228/96, paragraful nr.18). Condițiile impuse de dreptul comunitar în astfel de situații sunt, conform jurisprudenței C. E. de Justiție, respectarea principiului echivalenței (care impune ca aceste modalități de restituire a taxelor să nu fie mai puțin favorabile decât cele care privesc acțiunile similare la nivel intern) și a principiului eficienței, care impune ca aceste reglementări să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară. Așa fiind, în ceea ce privește dispoziția referitoare la restituirea taxei de poluare, cu dobânda legală aferentă, calculată în baza prev. art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000, se va constata că tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente cauzei, criticile din recurs fiind nefondate. Pentru a dispune astfel, s-a luat act și de faptul că, dacă particularii nu ar avea posibilitatea de a obține o despăgubire atunci când le-au fost lezate drepturile printr-o încălcare a prevederilor dreptului comunitar, imputabilă unui stat membru, atunci s-ar limita însăși eficacitatea normelor comunitare, împiedicându-se și apărarea drepturilor pe care acestea le-a consacră. Organele fiscale din R. trebuie să țină cont atunci când fac aplicarea normelor fiscale naționale, de un aspect important și anume că, întotdeauna impozitele și taxele prelevate ilegal, cu încălcarea dreptului comunitar trebuie restituite. Curtea de Justiție E. a consacrat de altfel în afaceri precum SpA San Giorgio sau Weber’s Wine World Handels GmbH o jurisprudență în materia îmbogățirii fără justă cauză la nivel european. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. care reglementează dobânda aplicabilă în materie civilă. Numai în maniera de acordare a dobânzilor de la data plății sumei este pus în practică, în mod efectiv, principiul reparării integrale a prejudiciului, astfel cum el a fost dezvoltat în jurisprudența CEJ, dobânda curgând de drept. A. principiu este aplicabil și în privința acordării cheltuielilor judiciare. Pentru aceste considerente în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ. recursurile vor fi respinse ca nefondate. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâta A. F. P. T. și chemata în garanție A. F. pentru mediu împotriva sentinței civile nr.990 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER S. AL H. M. I. I. G. A. N. A. B.red.S.AL H./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.C. C.
| ← Sentința civilă nr. 636/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 184/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
