Decizia civilă nr. 3742/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3742/2011
Ședința publică de la 14 O. 2011
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de C. J. DE P. S. împotriva sentinței civile nr. 61 din 13 ianuarie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., privind și pe intimat C. S., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici
(L. Nr.1.) anulare decizie de imputare nr. 1. emisă de CJP S.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
La data de 6 octombrie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în baza actelor existente la dosar. C U R T E A, Prin sentința civilă nr. 61 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Sălaj s-a admis cererea formulată de reclamanta C. S., în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. S. și s-a dispus anularea Deciziei nr.120/(...) și a consecințelor ce decurg din aceasta, respectiv anularea debitului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a promovat o acțiune de recuperare a debitului, dar acesta a fost respinsă ca prescrisă. Angajarea răspunderii reclamantei este reglementată de L. nr. 1., iar culpa în cauză revine în exclusivitate reclamantei. În cursul lunii aprilie 2010, la sediul unității pârâte a avut loc un control financiar efectuat de către Curtea de Conturi a României - C. de C. S. Prin Decizia nr.14/2010 a Curții de C. s-au constatat mai multe abateri de la legalitatea și regularitate care au determinat producerea de prejudicii. T. s-au stabilit și măsurile ce urmează a le lua pentru recuperarea lor. Printre debite, figura și acela în valoare de 5.659 lei, care face obiectul prezentului litigiu. În realitate, reclamanta în calitate de consilier juridic al pârâtei a formulat încă în cursul anului 2007, un litigiu având ca obiect recuperarea acestei sume reprezentând indemnizație pentru creșterea copilului, considerată a fi încasată necuvenit. Prin Sentința Civilă nr.85/2008 a T.ui S. cererea a fost respinsă ca fiind prescrisă. Între timp, reclamanta a fost în concediu de maternitate iar apoi a revenit începând cu data de (...). Cu toate că existența prejudiciului a fost constatată de unitatea pârâtă odată cu formularea acțiunii în 2007 și mai apoi cu pronunțarea Sentinței Civile nr.85/2008, împotriva reclamantei sau a unui alt angajat, nu s-a luat nici o sancțiune. Conform prevederilor art. 84 din L. nr.188 din 8 decembrie 1999 privind funcționarilor publici, modificată și completată, „Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu vinovăția patrimoniului autorității sau a instituției publice în care funcționează. Conform prevederilor art.85 ale aceleiași legi: 1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit.a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit.c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. 2) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ. 3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei. Textul de lege mai sus enunțat, prevedea posibilitatea unității de a emite în 30 de zile de la constatare pagubei, a unui ordin sau a unei decizii de imputare. Pe de altă parte, a mai precizat tribunalul, din cuprinsul deciziei nu rezultă care este temeiul de drept al acesteia, și nici actele care au stat la baza D. Or, procesul verbal de constatare întocmit de Curtea de C. nu poate fi temei de drept. Prin urmare, tribunalul a admis cererea formulată de reclamanta C. S. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. S. și a dispus anularea Deciziei nr.120/(...) și a consecințelor ce decurg din aceasta, respectiv anularea debitului. Împotriva acestei sentințe, pârâta C. J. DE P. S. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia în baza art. 304 lit. 9, și 3041 Cod proc. civ. și casarea în totalitate a sentinței atacate. În motivarea recursului, pârâta a arătat că decizia nr. 120/(...) a Casei Judetene de P. S., privind imputarea sumei de 5.659 lei, reprezentând indemnizatie pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 2 ani, a fost întocmită în urma procesului-verbal de constatare nr. 3693/(...) si a Deciziei nr. 14/(...), emise de Curtea de Conturi a României - C. de C. S. In fapt, a arătat pârâta, în data de (...), s-a emis de către S. E. C. decizia de debit cu nr. 7, prin care s-a constatat un debit în valoare de 5.659 lei, reprezentând indemnizație pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 2 ani, acordat în mod necuvenit numitei M. V., în urma contractului de asigurare nr. 144 din (...), încheiat de aceasta cu C. J. de P. S., conform art. 5 alin. 2 din L. nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, întrucât d-na M. V. a desfășurat activitate cu contract individual de muncă. Ulterior, în data de (...), Serviciu E. C., care a constatat debitul, a înaintat dosarul Compartimentului Juridic în vederea recuperării acestuia. In urma preluării dosarului, d-na C. S., angajată în cadrul Compartimentului Juridic, în data de (...), a introdus acțiune în instanță pentru recuperarea debitului, acțiune tardiv introdusa, întrucât debitul s-a prescris în data (...), așa cum rezulta si din Sentinta Civila nr. 85/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...). În argumentarea poziției sale, pârâta a invocat dispozitiile art. 7 alin. (1) din L. nr. 19/2000 și pe cele ale art. 84 lit. a din L. nr. 1., privind Statutul functionarului public concluzionând că în speță, culpa îi aparține reclamantei, având în vedere atribuțiile din fisa postului. Prin întâmpinare, reclamanta C. S. a solicitat respingerea acestuia și menținerea în totalitate a sentinței recurate, deoarece decizia de impunere nr. 120/(...) emisă de C. S. a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale, respectiv art. 84 lit. a și art. 85 din L. nr. 1.. Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele: Reclamanta C. S. deține funcția publică de consilier juridic clasa I, gradul profesional principal, treapta a doua de salarizare, gradația 3 în cadrul Casei Județene de P. S. Prin decizia nr. 120/(...), recurenta C. J. de P. S. i-a imputat suma de 5.659 lei cu titlu de prejudiciu adus instituției publice angajatoare ca urmare a neinițierii demersurilor legale în interiorul termenului de prescripție în vederea recuperării de la numita M. V. a sumei de5.659 lei, încasată în mod necuvenit cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului până la doi ani, în perioada (...)-(...). Înscrisurile aflate la dosarul cauzei relevă faptul că intimata C. S. a introdus în numele recurentei, la data de 6 noiembrie 2007, o cerere de chemare în judecată împotriva numitei M. V. în vederea recuperării debitului de 5.659 lei, însă acțiunea a fost respinsă ca prescrisă prin sentința civilă nr. 85 din 21 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. Ca atare, momentul la care recurenta a aflat de producerea pagubei în patrimoniul său coincide cu data respingerii ca prescrisă a acțiunii având ca obiect obligarea numitei M. V. la plata sumei de 5.659 lei, iar nu cu data încheierii procesului verbal de constatare de către C. de C. S., urmare a controlului efectuat în 01.04.-(...). Pentru a concluziona în acest sens, Curtea reține că este de ordinul evidenței că omisiunea compartimentului juridic de a iniția acțiuni judiciare în interiorul termenului de prescripție pentru recuperarea sumelor încasate în mod necuvenit este prejudiciabilă pentru instituția publică care a efectuat plata prestațiilor respective, deoarece o lipsește de orice speranță legitimă de a-și reîntregi bugetul de venituri cu aceste sume. Așadar, intervenția unui organ de audit extern, pentru a stabili că nerestituirea unei prestații sociale încasate în mod necuvenit este de natură a cauza un prejudiciu recurentei era superfluă și nu poate influența în nici un caz stabilirea momentului la care a fost constatată paguba în patrimoniul recurentei. Curtea insistă asupra importanței stabilirii cu exactitate a acestui moment deoarece potrivit prevederilor art. 85 alin1 din L. nr. 1. repararea pagubelor aduse autorității sau instituției pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei. După cum se poate observa, acest text de lege instituie un termen imperativ de 30 de zile în interiorul căruia trebuie emisă decizia de impunere. L.a statuat că acest termen începe să curgă din momentul constatării pagubei care în cazul de față a avut loc în data de 21 ianuarie 2008. Prin urmare, decizia de imputare emisă la 7 iulie 2010 este tardivă, fiind depășit cu mult termenul de 30 de zile reglementat de prevederile art. 85 alin.1 din L. nr. 1.. În nici un caz nu poate fi agreată opinia potrivit căreia termenul de 30 de zile ar fi unul de recomandare, și nu unul imperativ în condițiile în care legiuitorul a optat pentru utilizarea unei formule imperative în redactarea textului de lege și anume: „. pagubelor…se dispune prin emiterea …. ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei";. Rațiunea instituirii unui asemenea termen rezidă din necesitatea înlăturării stării de incertitudine ce planează asupra situației patrimoniale a funcționarului care prin fapta sa a cauzat un prejudiciu instituției publice angajatoare. Astfel se dă eficiență principiului securității raporturilor juridice prin menținerea unui just echilibru între scopul urmărit: apărarea bugetului de stat și mijloacele utilizate: emiterea în mod unilateral a unui titlu executoriu, fără intervenția instanței de judecată, însă cu respectarea unui termen de decădere de 30 de zile, previzibil și accesibil pentru ambele părți. Chiar dacă am admite că paguba a fost constatată de către recurentă doar la data întocmirii procesului verbal de constatare din 27 aprilie 2010 și a Deciziei nr. 14/(...) de către C. de C. S. și am da eficiență măsurii de suspendare a raportului de serviciu al intimatei care a încetat la (...) ( f. 11 dosar fond ), emiterea deciziei de impunere la data de (...) s-a făcut tot cu depășirea termenului de 30 de zile anterior menționat, astfel încât decizia nr. 120 este tardivă si se impune a fi anulată pentru acest motiv, cum de altfel a reținut și instanța de fond. Întrucât apărarea intimatei-reclamante C. S. referitoare la tardivitatea deciziei de imputare nr. 120/(...) a fost primită de către Curte, orice altă analiză vizând existența în sarcina intimatei a elementelor răspunderii materiale este neavenită.. Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul prevederilor art. 312 C.proc civ. va respinge recursul declarat de C. J. DE P. S. împotriva sentinței civile nr. 61 din 13 ianuarie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o va menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de C. J. DE P. S. împotriva sentinței civile nr. 61 din 13 ianuarie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 14 octombrie 2011. { F. | PREȘEDINTE, S. AL H. JUDECĂTOR, M.-I. I. JUDECĂTOR, G.-A. N. GREFIER, A. B. } Red.M.I.I./(...) Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: P. R.M.lena
| ← Decizia civilă nr. 4562/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4793/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
