Decizia civilă nr. 3747/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3747/2011
Ședința publică de la 14 O. 2011
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
G. A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta I. P. M.-S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V. împotriva sentinței civile nr. 3. pronunțată de Tribunalul Maramureș, în contradictoriu cu intimatul B. O. F., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite înmatriculare auto fără taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.
Se mai menționează faptul că la data de 11 octombrie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. CURTEA Prin sentința civilă nr. 3044 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea formulată de către reclamantul B. O. F. în contradictoriu cu pârâta I. P. J. M. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V. A fost obligată pârâta I. P. J. M. - S. P. C. R. P. de C. si Î. a V. să înmatriculeze autovehiculul marca BMW, serie șasiu WBAAL31060JJ27404, fără achitarea taxei de poluare prevăzută de OUG nr. 5., cu modificările și completările ulterioare. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Istoricul taxei de poluare instituită prin art. 1 din OUG nr. 5. relevă că această taxă își are originea legislativă în prevederile art. 214 Cod fiscal și a fost denumită inițial taxă specială de primă înmatriculare. Urmare scrisorii adresate S. Român de către C. E. în luna martie 2007, prin care S. Român a fost notificat asupra neconcordanței acestei taxe cu dispozițiile art. 90, paragraf 1. din T.ul de F. a U. E. și a fost somat cu declanșarea procedurii de infringement, Guvernul României, în baza prerogativelor sale constituționale prevăzute de art. 115 din Constituția R., aemis OUG nr. 5., prin care a instituit taxa de poluare pentru autovehicule, cu aplicare din 01 iulie 2008, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de către A. F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Modificările succesive cu privire la această taxă (OUG nr. 208/2008, OUG nr. 2., OUG nr. 7., OUG nr. 1. și OUG nr. 1.) nu fac decât să confirme că, în încercarea de a corela normele interne cu dreptul comunitar, Guvernul României a făcut corecturi de natură a deplasa accepțiunea acestei taxe dinspre „. de primă înmatriculare"; înspre „. de poluare";. Acest fapt rezidă din dispoziția constant menținută în fiecare dintre formele O. că taxa se datorează, în principal, cu ocazia primei înmatriculări, precum și în argumentațiile folosite în preambulul ordonanței, unde, de la motivația „. producției autohtone de autovehicule";, „. importantă a piețelor auto și a producției industriei furnizoare";, „păstrarea locurilor de muncă în economia românească";, s-a ajuns la „. G. de a avea un parc auto cu o performanță de mediu mai ridicată, și în consecință, o mai bună calitate a aerului, fapt compatibil cu normele de drept europene, prin încurajarea achiziției de autoturisme electrice, cele cu propulsie hibridă și cele dotate cu tehnologii avansate de reducere a emisiilor poluante";. În virtutea aceleiași tendințe de corectare, s-a intervenit și asupra situațiilor în care plata taxei este obligatorie, potrivit formei ultime prevăzute de OUG nr. 118/(...), aceasta fiind datorată: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9; c) la reintroducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 8. Mai mult, în preambulul argumentativ al OUG nr. 1. se invocă cu titlu de principiu al dreptului U. E., argumentul „poluatorul plătește";, ca mijloc de atingere a obiectivelor de mediu stabilite la nivelul U. E. Aceste modificări succesive, deși înlătură parțial discriminarea cu privire la care S. Român a fost somat de către C. E., nu înlătură total această discriminare, ca efect indirect al faptului că un autovehicul de ocazie dobândit din parcul național nu este supus acestei taxe, spre deosebire de un autovehicul cu aceleași caracteristici și performanțe tehnice dobândit din spațiul comunitar, astfel încât, în continuare, este încurajată cumpărarea de autovehicule deja înmatriculate în R., față de cele ce provin din spațiul U. E. A se reține și că modificarea introdusă prin OUG nr. 1., potrivit căreia taxa de poluare se plătește și la reintroducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 8, nu acoperă și situația cetățenilor români, proprietari de autoturisme în state ale U. E. cărora nu li s-a restituit valoarea reziduală a taxei similare, dar pentru înmatricularea aceluiași autoturism scos din parcul național al respectivului stat și reînmatriculat în R. datorează o nouă taxă și, prin urmare, o dublă taxă. De altfel, invocarea principiului „poluatorul plătește"; și obligarea la plata taxei de poluare doar a cetățenilor care dobândesc autoturismul sub imperiul actului normativ în discuție este de natură a crea o nouă discriminare, contrară atât dreptului constituțional intern, cât și dreptului U.E., atâta timp cât proprietarii de autoturisme anterior înmatriculate, deșicirculă cu aceste autoturisme pe teritoriul R. și, prin urmare, poluează în aceeași măsură sau chiar mai mare, nu sunt supuși acestei taxe de poluare. Pentru a fi conformă cu scopul propus în preambulul de motive al O. nr. 5., în forma sa modificată de OUG nr. 1., taxa de poluare se impune a fi plătită de către toți deținătorii de autovehicule care circulă cu acestea pe teritoriul R., fără vreo legătură cu momentul înmatriculării. Menținerea acesteia ca o condiție a înmatriculării autovehiculului la introducerea sau chiar la reintroducerea în parcul național auto, conduce indirect la discriminarea și defavorizarea pe care art. 110 T.F.U.E. (art. 90) o interzice. Pentru aceste considerente și reținând că prin adresa depusă la dosar reclamantul a făcut dovada refuzului autorității administrative de a-i soluționa voluntar cererea, instanța a admis acțiunea acestuia, dispunând, în consecință, obligarea pârâtei la înmatricularea autovehiculului în litigiu, fără plata taxei de poluare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta I. P. J. M. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V. solicitând admiterea recursului în baza prevederilor art. 304, pct.9 și art. 304 ind. 1 din Codul de procedură civilă; modificarea sentinței civile atacate și, pe cale de consecință, să se respingă acțiunea reclamantului. În motivare s-a arătat că: În fapt, reclamantul a chemat În judecată I. P. J. M. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V. solicitând obligarea I. P. - S. P. C. R. P. de C. și Î. a vehiculelor la înmatricularea definitivă a autovehiculului achizitionat de reclamant fără plata taxei de poluare stabilită conform O. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru vehicule. Prin sentința civilă atacată instanța de fond admite acțiunea promovată de reclamant și obligă I. P. - S. P. C. R. P. de C. și Î. a V. la înmatricularea definitivă a autovehiculului fără achitarea taxei de poluare prevăzută de O. nr. 5.. cu modificările și completări le ulterioare. În ceea ce privește acțiunea reclamantului, promovând o acțiune În contencios administativ. instanța trebuia să se pronunțe asupra legalității sau nelegalității refuzului S.ui P. C. R. P. de C. și I. a V. de Î. a autovehiculului În cauză fără prezentarea dovezii de achitare a taxei de poluare prevăzută de OUG nr. 5.. cu modificările și completările ulterioare. Astfel refuzul de Î. fară prezentarea dovezii de achitare a taxei de poluare nu poate fi considerat un refuz nejustificat În accepțiunea art. 2, alin.( 1). lit.i) din Legea nr. 554/2004 Legea contenciosului administrativ atât timp cât potrivit art. 4. lit. a) din O. nr. 5. taxa de poluare se plătește cu ocazia primei inmatriculări a autovehicului În R.. astfel că la depunerea dosarului de primă Î. este obligatorie prezentarea dovezii de achitare a taxei de poluare. iar cererea reclamantului nu se Î. În situațiile expres prevăzute de O. nr. 5. În care autovehiculele pot fi înmatriculate fară plata taxei de poluare. S. P. C. R. P. de C. și Î. a V. M. are obligația Înmatriculării vehiculelor cu respectarea actelor normative În vigoare din dreptul intern care reglementează acest domeniu de activitate, astfel. atât timp cât OUG nr. 5. privind taxa de poluare, modificată și completată. este În vigoare și nu a fost constatată neconstituționalitatea acesteia, punerea În aplicare a dispozițiilor acestui act normativ este o obligație pentru toate autoritățile publice implicate. Referitor la principiul priorității normelor comunitare față de normele naționale arătă că. În conformitate cu prevederile art.102. alin.( 1) din Constituția R.. G. asigură realizarea politicii interne și externe a tării și exercită conducerea generală a administrației publice. Această .. conduceregenerală a administrației publice" este realizată de G. prin actele sale. respectiv hotărârile și ordonanțele adoptate, care se semneaza de primul- ministru, se contrasemnează de miniștrii care au obligația punerii lor În executare, conform prevederilor art. 108 din Constituția R.. Ori.în aceste condiții, rolul I. P. - S. P. C. R. P. de C. și I. a V. este de a respecta și a pune În executare actele G. (in speță, O. nr. 5.), și nu de a da o interpretare jurisdicțională aplicării sau nu a unei dispoziții legale nationale În plină vigoare care ne impune o anumită conduită În domeniul nostru de activitate. Referitor la susținerea că OUG nr. 5. este contrară art.11O TFUE (ex. 90) din T.ul de I. a C. E. întrucât este destinată să diminueze introducerea în R. a unor autoturisme second-hand deja Înmatriculate Într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturisme lor second-hand deja înmatriculate În R. și vânzarea autoturisme lor noi produse în R., arătă că norma invocată mai sus se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru UE cu privire la anumite produse ale statelor membre, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare sau dezavantaj economic pentru produsele similare provenind din alte state membre. Ori, OUG nr. 5. asigură același tratament autovehiculelor importate din state membre UE, înmatriculate deja acolo și reinmatriculate mai apoi În R. și autovehiculele produse și comercializate În R., înmatriculate pentru prima dată În țara noastră. Referitor la discriminarea și defavorizarea indirectă la care conduce obligația de plată a taxei de poluare la introducerea sau reintroducerea În parcul național auto reținută de instanța de fond, precizează că prima Î. pe teritoriul unui stat membru poate reprezenta un fapt generator al obligației de plată a unei taxe interne, deci aspectul exigibilității la prima inmatriculare nu poate fi considerat În sine interzis (Hotărârea În cauză C- 387/01 Weigel, punctul 65 și Hotărârea În cauza C 383/01 De D.ske Bilimportorer, punctul 34). I.a unei taxe fiscale printr-un act normativ începând de la o anumită dată nu poate, prin ea Î., să fie considerată ca având un efect discriminator Între situațiile constituite anterior și cele care sunt ulterioare intrării În vigoare a noii prevederi legale. Existența unei reglementări naționale de introducere a unei taxe aplicate la prima Î. a unui autovehicul În R. nu Încalcă art. 110 TFUE doar pentru că pe piața națională existau deja vehicule echivalente anterior introducerii taxei, care nu sunt supuse acestei taxe. Nu există nicio dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre să instituie un sistem general de impozite interne aplicate potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri. precum autovehiculele. De asemenea, conform art. 4, lit. a) din O. nr. 5., obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul În R., fără a se face vreo distincție nici Între autoturismele produse În R. și cele produse în afara acesteia, nici Între autoturismele noi și cele de ocazie. În ceea ce privește cuantumul taxei, taxa de poluare este stabilită pe baza acelorași criterii, criterii obiective aplicabile tuturor autovehiculelor, astfel Încât nu poate conduce la influențarea directă sau indirectă a opțiunii cumpărătorilor spre produsele interne similare, În defavoarea celor importate. Conform jurisprudenței Curții, nici măcar ratele foarte ridicate ale taxelor nu pot fi considera contrare legislației comunitare, cu condiția ca acestea să fie aplicate În mod identic atât produselor interne, cât și celor aduse din alte state membre. Mai mult, forma actuală a OUG nr. 5. este rezultatul negocierilor dintre R. și C. E., astfel că nu se poate susține că este incompatibilă cu legislația comunitară, dovadă fiind și faptul că împotriva acesteia nu s-a deschis procedura de infringement cum s-a întâmplat în cazul fostei taxe de primă Î. sau În cazul adoptării OUG nr. 2.. În consecință, în forma aplicabilă cauzei deduse judecății, taxa de poluare se percepe pentru toate autovehiculele la prima Î. În R., independent de proveniența lor și de cetătenia și naționalitatea proprietarilor și fără a se face vreo distincție nici Între autoturismele produse În R. și cele produse În afara acesteia, nici Între autoturismele noi și cele de ocazie, asigurând același tratament autovehiculelor importate din state membre UE, inmatriculate deja acolo și reînmatriculate mai apoi În R. și autovehiculele produse și comercializate În R., înmatriculate pentru prima dată În țara noastră, motiv pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. În drept, își intemeiază susținerile pe dispozițiile art. 275, art. 299, art. 304, pct.9, art. 312, raportat la art. 304 ind. 1 C. Proc. Civ., Constituția R., republicată, actualizată, Legea nr. 554/2004, cu modificările și completări le ulterioare, OUG nr.5., cu modificările și completările ulterioare. Reclamantul intimat B. O. F. a formulat întâmpinare/concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele: Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-aapreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J. că art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE) și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul U. E. Reclamantul a achiziționat din Spania un autoturism second-hand, iar la data de (...), a adresat o cerere recurentei pârâte, I. P. J. M. - S. P. C. R. P. de C. si Î. a A. prin care a solicitat înmatricularea autoturismului fără achitarea taxei de poluare. Cererea a fost respinsă, invocându-se faptul ca nu se poate proceda la înmatricularea autoturismului in lipsa dovezii achitării taxei de poluare, cu motivarea ca prima înmatriculare a vehiculelor in R. se poate efectua doar daca sunt respectate dispozițiile art. 7 din OMAI 1501/2006, atât în sensul prezentării documentelor cât și în sensul achitării tuturor taxelor prevăzute de legislația în vigoare, inclusiv taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, stabilita de OUG 5. argumente pe care se bazează și recursul promovat. Așa cum rezultă din dispozițiile legale pertinente taxa pe poluare se datorează la prima înmatriculare a vehiculului (art. 4 lit. a din OUG nr. 5.) încât dreptul intern aplicabil raportului juridic de drept material secircumscrie normelor juridice în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare. Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O. 5., constată faptul ca solicitarea de înmatriculare a autoturismului și refuzul autorității administrative de a înmatricula acel autoturism, în absenta dovezii de achitare a taxei de poluare, a avut loc după data modificării O. 5. prin O. 2. și respectiv OUG 7.. În consecință, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente trebuie analizata prin raportare efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru Mediu și M. Mediului. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Chiar dacă din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5., este necesar ca în lumina celor statuate să se deceleze dacă argumentele utilizate de Curtea de Justiție sunt valabile și față de normele juridice care reglementau obligativitatea plății taxei pe poluare în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare. Trebuie notat că la data formulării cererii de înmatriculare ca efect al OUG nr. 1. a încetat efectul art. III introdus prin OUG nr. 2. și ca atare practic s-a revenit la forma inițială de calcul și stabilire a taxei pe poluare cu mențiunea că nivelul taxei pe poluare percepută în noile condiții legale era mai mare ca și cea stabilită ca datorată în prima variantă a OUG nr. 5.. Or, Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Aceste statuării sunt valabile în opinia Curții de A. și în cauza de față cu atât mai mult cu cât reglementarea aplicabilă în această cauză prevede plata unei taxe pe poluare mai mare ca și cuantum decât cea reglementată în forma inițială. Or, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Față de cele ce preced, raportat la considerentele menționate în precedent care înlocuiesc sentința pronunțată de instanța de fond, soluția de admitere a acțiunii și obligare a autorității administrative de resort la îndeplinirea operațiunii administrative de înmatriculare a autovehiculului, fără plata taxei pe poluare, este întemeiată. Din această perspectivă, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 rap. la 312 C. să respingă recursul ca nefondat și să mențină în întregime hotărârea recurată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge recursul declarat de I. P. J. M. împotriva sentinței civile nr. 3044 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o menține în întregime. Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 14 O. 2011. { F. | Președinte, S. Al H. Judecător, M.-I. I. Judecător, G.-A. N. G., A. B. } Red.G.A.N./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: E. C.
| ← Sentința civilă nr. 700/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 680/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
