Decizia civilă nr. 5041/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5041/2011
Ședința publică de la 24 N. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile formulate de pârâții D. R. PENTRU A. SI O. V. C. ÎN NUME P. ȘI ÎN R. A. N. A V. B., D. G. A F. P. A J. C. și de reclamanta SC I. M. & E. G. S., împotriva sentinței civile nr. 1., pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de (...), reclamanta intimată SC I. M. & E. G. S. a depus al dosar concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1059/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. s-a admis în parte acțiunea reclamantei SC I. M. & E. G. S., în contradictoriu cu ANAF - AUTOR.TEA NAȚI.ALĂ A V. - D. R. PENTRU A. SI O. V. C., s-a dispus anularea în parte a Deciziei nr. 187/(...), pronunțată de D. C., cu consecința admiterii în parte a contestației reclamantei, împotriva procesului verbal de control 1.-SMTD/(...) și a deciziei de regularizare 1.- SMTD/(...), întocmită de D. C., pe care a anulat-o în parte, doar în privința calculării majorărilor de întârziere aferente drepturilor de import de 1. lei, majorările de întârziere datorate de reclamantă fiind în cuantum de doar
8715 lei, iar totalul sumelor datorate de 129.331 lei, au fost obligate pârâtele în solidar la plata sumei de 6950 lei, cheltuieli de judecată și s-a respins acțiunea având ca obiect, remitere drepturi de import.
T. a reținut că pe motivul lipsei unui răspuns din partea autorităților vamale olandeze, certificatele EUR 1 emise în 2006 au fost invalidate de către administrația vamală cehă, că art. 100 din Legea nr.
86/2006 acordă posibilitatea autorității vamale să verifice aceste documente
și să ia măsuri pentru regularizarea situației, că invocarea erorii care nu a putut fi detectată în mod rezonabil nu poate fi invocată, întrucât momentul până la care autoritățile vamale trebuie să cunoască inexactitatea îl constituie momentul la care se împlinește termenul de 5 luni, de la data solicitării controlului. De asemenea, buna-credință a reclamantei nu este contestată, însă nu este un motiv de anulare a datoriilor vamale deoarece sistemul este declarativ. În ceea ce privește majorările de întârziere experții au concluzionat că data de la care se calculează majorări de întârziere estedata de (...), respectiv (...) și în consecință se impun modificări față de decizia contestată, doar în privința majorărilor de întârziere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. C., solicitând modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului se invocă incidența prevederilor art. 304 pct. 9, coroborat cu 304 ind. 1 C. pr. Civ., întrucât, momentul de la care se calculează majorările de întârziere îl reprezintă momentul nașterii datoriei vamale, respectiv momentul acceptării declarațiilor vamale în cauză.
Pe de altă parte se critică acordarea cheltuielilor de judecată considerându-se că este vorba despre o sumă nerezonabilă, acordată cu acest titlu.
D. a declarat recurs în nume propriu și în numele ANV, solicitând modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantei. În recurs se invocă nerespectarea normelor privind realizarea de expertize fiscale aprobate prin H. nr. 1., întrucât expertiza nu a fost făcută de membrii
C. C. F., iar instituția recurentă nu a fost convocată nici un moment la expertiza efectuată în cauză.
Referitor la anularea majorărilor de întârziere, sentința instanței este nemotivată, întrucât și-a însușit părerea experților fără să-și exprime punctul propriu de vedere și să indice o bază legală aplicabilă. Se susține că, calculul majorărilor de întârziere se face de la momentul nașterii datoriei vamale, iar cât privește obligarea la cheltuielile de judecată, acestea sunt disproporționate, deoarece pretențiile reclamantei au fost admise doar în parte.
Reclamanta SC I. M. & E. G. S. a declarat recurs, solicitând modificarea sentinței, în sensul admiterii în întregime a acțiunii, arătând că instanța de fond nu a făcut distincția cuvenită între controlul vamal ulterior și verificarea ulterioară a dovezilor de origine.
Pe lângă lipsa temeiului legal al activității de control efectuate de D.
C. nu s-au aplicat dispozițiile art. 241 și 243 Cod V. care stabilesc că pârâta avea obligația înscrierii acestor evidențe contabile în momentul acordării liberului de vamă. De asemenea, dacă eliberarea unui certificat de către aceste autorități se dovedește incorectă, aceasta constituie o eroare care nu a putut fi detectată în condiții rezonabile.
Totodată, refuzul de remitere a drepturilor de import este nelegală, întrucât înscrierea în evidența contabilă reprezintă o înscriere contrară art. 243 alin. 2 și 3 Cod V., astfel că, în conformitate cu art. 259 alin. 2 C. V., reclamanta avea dreptul de a solicita și obține remiterea dreptului de import.
D. C. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat pe motive de formă, deși textele legale invocate nu sunt incidente speței, iar datoria vamală este însoțită de majorările de întârziere, începând cu momentul acceptării declaraților vamale de import, până la data întocmirii actelor de control.
Asupra recursurilor, Curtea va reține următoarele:
Organele vamale au efectuat un control ulterior pentru a verifica certificatele EUR 1 emise de administrația vamală din Cehia, în beneficiul exportatorului, care reprezintă dovada cu care reclamanta a indicat originea bunurilor importate. Ca urmare a lipsei unui răspuns a autorităților vamale olandeze administrația vamală din Cehia a invalidat certificatele EUR 1 și astfel s-au întocmit procesul-verbal de control 16093/(...) și decizia pentru regularizarea situației nr. 16094/(...) stabilindu-se obligații fiscale suplimentare în sumă de 260.605 lei, reprezentând taxe vamale, comision vamal, TVA și majorările de întârziere aferente.
În ceea ce privește posibilitatea ca autoritatea vamală să modifice declarația vamală, ea este prevăzută de art. 100 din Legea nr. 86/2006 și de O. 7. art. 77, sens în care nu se poate vorbi de nelegalitatea controlului ulterior al organului vamal.
S-a argumentat faptul că este o distincție între controlul vamal ulterior și verificarea ulterioară a dovezilor de origine însă prevederile legale incidente, respectiv acceptarea sau modificarea unei declarații vamale de import trebuie înregistrată în evidența contabilă a birului vamal conform art. 241, raportat la 243 C V. în cel mult 2 zile de la data la care autoritatea vamală a luat cunoștință de această situație, poate calcula suma datorată legal și stabili debitorul acesteia, înscriere însă care nu este posibilă în condiția în care conform art. 243 alin. 3 eliberarea unui certificat de către o autoritatea administrativă a altei țări se dovedește incorectă.
Această situație constituie din punct de vedere al codului vamal o eroare care nu ar fi putut fi detectată în mod rezonabil. Toate aspectele speței arată că autoritățile care au eliberat certificatul nu au știut și nu ar fi trebuit să știe că mărfurile nu îndeplineau condițiile prevăzute pentru a beneficia de tratamentul preferențial, întrucât au invalidat certificatele de origine doar pentru că nu au primit vreun răspuns de la autoritățile vamale olandeze și că bunurile ar putea fi totuși originare nefiind însă acoperite de certificatul invalidat.
Prin urmare, fiind vorba de această situație de excepție, autoritatea vamală nu a putut înscris în evidența contabilă cuantumul drepturilor care să fie comunicate debitorului conform art. 244 Cod vamal și astfel nu pot fi incidente nici prevederile prevăzute de art. 120 C. pr. F. privind calculul majorărilor de întârziere care dacă datoria vamală ar fi putut fi stabilită ulterior se calculau într-adevăr de la momentul la care a fost acceptată declarația vamală de import.
Astfel, cu toate că printr-o expertiză contabilă au fost stabilite și obiective care țin de domeniul expertizei consultantului fiscal, această expertiză nu era necesară și nici utilă, raportat la aspectele mai sus expuse.
În consecință, Curtea în baza prevederile art. 312, raportat la art. 304 pct. 9 C. pr. Civ. va admite recursul reclamantei, va modifica hotărârea atacată, în sensul că va admite cererea reclamantei și va anula decizia nr.
187/(...), procesul-verbal de control nr. 1. - SM.TD/(...) și decizia de regularizare nr. 1.-SM.TD/(...), emise de D. C.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 259 alin. 2 C. vamal va obliga pârâtele la emiterea deciziilor de remitere a drepturilor de import individualizate prin decizia de regularizare nr. 1.-SM.TD/(...) și prin procesul-verbal de control nr. 1.-SM.TD/(...).
În conformitate cu prevederile art. 312 C. pr. Civ. va respinge recursurile formulate de D. C., D. și ANV, împotriva sentinței civile nr. 1., pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...).
În conformitate cu prevederile art. 274 C. pr. Civ. va dispune obligarea pârâtelor la plata către reclamantă a sumei de 18.257,15 lei, cheltuieli de judecată la fond și recurs, conform tabelului de cheltuieli, fila
49, neacordându-se doar onorariul expertizei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE R espinge recursurile declarate de pârâtele D. G. A F. P. A J. C. și D. R. PENTRU A. SI O. V. C..
Admite recursul declarat de reclamanta SC I. M. & E. G. S.
Modifică hotărârea atacată, în sensul că admite cererea reclamantei și anulează decizia nr. 187/(...), procesul-verbal de control nr. 1. - SM.TD/(...) și decizia de regularizare nr. 1.-SM.TD/(...), emise de D. R. PENTRU A. SI O. V. C..
Obligă pârâtele la emiterea deciziilor de remitere a drepturilor de import individualizate prin decizia de regularizare nr. 1.-SM.TD/(...) și prin procesul-verbal de control nr. 1.-SM.TD/(...).
Obligă pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 18.257,15 lei, cheltuieli de judecată la fond și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 N. 2011.
{ F. |
PREȘEDINTE,
R.-R. D.
JUDECĂTOR,
L. U.
JUDECĂTOR,
M. D.
GREFIER, M. T.
}
Red./Dact. RRD/MT (...)/2 ex.
| ← Decizia civilă nr. 680/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 566/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
