Decizia civilă nr. 379/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 379/2011
Ședința 01 februarie 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE : D. P.
JUDECĂTOR : A.-I. A. JUDECĂTOR : C. I. GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de A. F. P. A M. C. - N., împotriva sentinței civile nr. 2401 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
T.ui C., cauza privind și pe intimatul B. M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este legal investită să judece recursul raportat la dispozițiile art. 3 pct. 3 C.pr.civ. În baza actelor și a probelor de la dosar apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 2401 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. au fost respinse, ca neîntemeiate, excepțiile invocate de pârâtă. S-a admis în parte de chemare în judecată formulată de reclamantul B. M., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului C. - N. A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3.621 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare, precum și dobânda legală aferentă calculată de la data plății și până la restituirea integrală. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. În motivare se arată că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de (...) sub nr.(...), reclamantul B. M. a solicitat obligarea pârâtei A. F. P. a municipiului C. - N. să îi restituie suma de bani reprezentând taxa de primă înmatriculare pentru autovehicule achitată în vederea înmatriculării definitive a unui autoturism pe numele său. Reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând și practică națională și europeană relevantă. În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: chitanța de plată a taxei de primă înmatriculare, cartea de identitate a vehiculului, actul prin care a dobândit autoturismul, corespondență purtată cu AFP C.-N., alte înscrisuri considerate ca fiind relevante. Pârâta A. F. P. a municipiului C. - N. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, invocând: - excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât reclamantul nu a contestat în termenul legal decizia prin care i s-a restituit acestuia diferența dintre suma de bani plătită ca taxă de primă înmatriculare și cea stabilită ca fiind datorată ca taxă de poluare, care a fost emisă la cererea sa; - excepția tardivității contestației, întrucât cererea de restituire a taxei a fost formulată cu depășirea termenului legal de 30 de zile; Pe fondul cauzei, pârâta a precizat faptul că suma de bani solicitată de reclamant este datorată ca taxă de poluare în temeiul OUG 5., despre care reclamantul nu a susținut că ar contraveni normelor de drept comunitar. Mai mult, conform Deciziei Curții Constituționale nr.499/2009, taxa specială de primă înmatriculare prevăzută de C. fiscal este o taxă de poluare instituită pentru protecția mediului și nu contravine normelor de drept comunitar. Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, instanța a reținut următoarele: Reclamantul a achiziționat un autoturism tip M1, norma de poluare E., anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in R. a achitat, în temeiul art.214¹ și art.214³, o taxă de primă înmatriculare în cuantum de 5894 lei la AFP C. N., în data de (...). La data de (...), reclamantul a obținut, în temeiul OUG 5., restituirea sumei de 2273 lei, reprezentând diferența dintre taxa specială achitată în anul 2007 și taxa de poluare. La data de (...), reclamantul a solicitat restituirea restului de taxă achitată, cerere ce i-a fost respinsă, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Examinând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 C.proc.civ., excepțiile invocate de pârâtă, instanța le-a respins, pentru următoarele argumente: Instanța a observat că reclamantul nu contestă însăși decizia AFP de restituire a diferenței de taxă, care, în fapt, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale interne în vigoare la acea dată, ci compatibilitatea prevederilor C.ui fiscal cu legislația comunitară. Reclamantul a adresat, ulterior restituirii diferenței, o cerere către organul încasator - AFP C. - N., care a fost respinsă, invocându-se aceleași prevederi naționale, iar ceea ce se contestă în prezenta cauză este refuzul de restituire, față de care reclamantului nu i se pot opune excepțiile invocate, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea. Pe fondul cauzei, instanța a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este reglementată de art.214¹ Cod fiscal sub forma unui impozit nou, aplicabil de la data de (...), ca urmare a apariției Legii 343/2006 care a suferit modificări prin OUG 1., în sensul stabilirii unor categorii de persoane exceptate cât și situații de scutire de la plata acestei taxe. Rezultă din reglementările cuprinse la art.214¹ Cod fiscal că la data importului autoturismului de către reclamant taxa specială pentru autoturism este datorată cu ocazia primei înmatriculări în R. a acelui autoturism. Modul de stabilire a întinderii acestei taxe este determinat în raport de parametrii și după formula cuprinsă la art.214¹ alin. 3 Cod fiscal. Esențial este că taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în R., și care în urma vânzării suferă o nouă înmatriculare, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Comunității E. și reînmatriculate în R. după aducerea acestora în țară. Procedându-se astfel, se constată existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în R. din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în țara noastră, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în R., taxa nu se mai percepe. Reglementată în acest mod, taxa diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în R. a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în R.. Î.ucât dispozițiile se regăsesc în art.214¹ din C. 2¹ Cod fiscal potrivit cărora persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național sunt obligate să achite o taxă specială pentru înmatricularea autoturismelor în R., acestea instituie o taxă cu efect echivalent în înțelesul art.25 TCE, care are drept efect împiedicarea libertății circulației mărfurilor în spațiul Comunității E.. De altfel, noțiunea de taxă cu efect echivalent rezultă din jurisprudența Curții care constată ca fiind orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia (a se vedea în acest sens hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C-90/94, Rec.p.I-4085, punctul 20, din 2 aprilie 1998, Outokumpu, C-213/96, Rec.p.I-1777, punctul 20). Potrivit dispozițiilor art.90, paragraful 1 din T.ul Comunității E. „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție";. Mai mult, Curtea Europeană de Justiție a statuat deja că art.90 TCE reprezintă în cadrul T.ului Comunității E. o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (vezi hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium C-393/04 și C-41/05 punctul 55 șijurisprudența citată, precum și Nadasdi et Nemeth, punctul 45). A., prin taxa specială pe care o impune, textul din legea internă, respectiv C. 2¹, inclusiv art. 214¹ Cod fiscal contravine dispozițiilor cuprinse în T.ul Comunității E. arătate mai sus și care au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Împotriva sentinței a formulat recurs A. F. P. C.-N., solicitând admiterea recursului si modificarea sentintei civile recurate in sensul admiterii exceptiilor tardivitatii si inadmisibilitatii actiunii si respingerii actiunii formulate de B. M. Consideră ca sentinta civila recurata este netemeinica si nelegala in conf. cu art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila. În motivarea recursului, recurenta arată că acțiunea reclamantului trebuia respinsa ca tardiva de catre prima instanta deoarece a fost depusa la T ribunalul Cluj cu depasirea termenului de un an de zile prevazut de art. 11 alin. 2 din L. nr. 554/2004 care, a inceput sa curga la data la care a fost efectuata plata taxei speciale de prima inmatriculare. Taxa de prima inmatriculare a fost achitata de catre reclamant la data de (...), in timp ce actiunea in contencios administrativ a fost inregistrata la Tribunalul Cluj doar la data de (...), termenul de un an de zile pentru depunerea actiunii prevazut, sub sanctiunea decaderii, de art. 11 alin. 2 din L. nr. 554/2004 fiind depasit cu peste 23 de luni de zile. Art. 11 alin. 2 din L. nr. 554/2004 prevede foarte clar si expres data de la care incepe sa curga termenul de un an pentru introducerea actiunii in contencios administrativ, avand urmatorul cuprins: "Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz". Este evident faptul că reclamantul a luat cunostinta despre taxa speciala pe care o are de achitat cel mai târziu la data la care a efectuat plata taxei speciale de prima inmatriculare, documentul de plata (chitanta ordin de plata) constituind titlu de creanta conform art. 110 alin. 3 din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata. Prima instanta nu a motivat in nici un fel de ce termenul de un an prevazut de art. 11 alin.2 din L. nr. 554/2004 nu ar fi inceput sa curga la data efectuarii platii taxei speciale de prima inmatriculare. Actiunea reclamantului trebuia respinsa ca tardiva si datorita faptului ca aceasta actiune nu a fost depusa la Tribunalul Cluj nici macar in termen de un an de la intrarea in vigoare a OUG nr. 5. (0l.07.2008) sau de la data la care reclamantului i-a fost comunicata D. de restituire nr. 26989/(...) care constituie titlu de creanta si prin care s-a stabilit ca suma de 3.621 lei este datorata de reclamant cu tilu de taxa pe poluare. . exceptiei tardivitatii s-a datorat incalcarii de catre prima instanta a prevederilor art. 11 alin.2 din L. nr. 554/2004 si faptului ca prima instanta a interpreetat in mod gresit actele aflate la dosar (documentul de plata - chitanta si decizia de restituire) . Î.-un caz absolut identic, T. Mures, prin S. nr.447/2009 (Anexa 1), a considerat ca termenul de un an prevazut de art. 11 alin. 2 din L. nr. 554/2004 a inceput sa curga de la data platii taxei speciale de prima inmatriculare si a respins ca tardiva cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamantul din acel dosar. De asemenea, si exceptia inadmisibilitatii actiunii a fost in mod gresit respinsa de catre prima instanta, pentru urmatoarele considerente: Actul prin care s-a stabilit ca taxa in suma de 3.621 lei este datorata de catre reclamant este D. de restituire nr.26989/(...) care a fost emisa de catre recurentă în conformitate cu art. 11 din O. nr.5., urmare cererii depuse de catre reclamant la recurentă. Impotriva deciziei de restituire mai sus-mentionate, reclamantul nu a exercitat calea administrativa de atac prevazuta de art. 205 si urm. din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata, desi avea o astfel de posibilitate. În conformitate cu art. 218 alin.2 din O. G. nr.92/2003, actul care ar fi putut fi atacat la instanta de contencios administrativ ar fi fost decizia prin care D. G. a F. P. a J. C. ar fi solutionat contestatia formulata de catre reclamant, in cazul in care reclamantul ar fi exerccitat o astfel de cale de atac si că, atâta timp cât decizia de restituire nu a fost desfiintata, nu se poate vorbi despre vreun refuz nejustificat din partea recurentei. Actiunea formulata de catre reclamant este inadmisibila si datorita faptului că, procedura pe care reclamantul avea posibilitatea să o urmeze este cea prevazuta de art. 11 din O. U.G. nr. 5. si de normele metodologice de aplicare. La solutionarea prezentei cauze solicită să se aibă în vedere D. Curtii Constitutionale nr.499/2009 (M. Of. nr.341/(...)) prin care a fost respinsa ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a art. 11 din O. nr. 5. cu motivarea ca "textul contestat reprezintă o normă de procedură care dă posibilitatea contribuabilului ce a achitat o sumă mai mare în raport cu cea datorată să își recupereze suma plătită în plus, normă care, de altfel, îi este și favorabilă" si ca, "critica potrivit căreia dispozițiile art. 11 din Ordonanța de urgență a G. nr. 5. ar retroactiva nu poate fi reținută". Deci, reclamantul nu are deschisa calea actiunii in conteencios administrativ pentru a obtine plata unei sume de bani mai mari decât îi permite legea, ci trebuie mai întâi să parcurgă procedura prevazuta de art. 11 din O. nr.5. si doar daca organul fiscal nu ar respecta aceste prevederi legale s-ar putea adresa instantei de contencios administrativ competente. Petitul de obligare a recurentei la plata dobanzii legale trebuia respins ca inadmisibil de catre prima instanta deoarece pentru acest petit nu a fost parcursa procedura prealabila prevăzută de art. 7 din L. nr. 554/2004 întrucât prin cererea de restituire înregistrată la recurentă sub nr. 13985(...) reclamantul nu a solicitat dobanzi. . exceptiei inadmisibilitatii actiunii s-a datorat incalcarii de catre prima instanta a prevederilor art. 7 din L. nr. 554/2004, art. 205 si 218 alin. 2 din O.G. nr.92/2003 si a prevederilor art. 11 din OUG nr. 5. si faptului ca prima instanta a interpretat in mod gresit decizia de restituire si nu a observat ca aceasta decizie constituie titlu de creanta. In al treilea rând, actiiunea formulata de către reclamant este neîntemeiată si in mod gresit a fost admisă de către prima instantă, pentru urmatoarele motive: Conform Deciziei de restituire nr. 26989/(...), suma de 3.621 lei este datorata de către reclamant cu titlu de taxa pe poluare prevazuta de O. nr.5., despre care reclamantul nu a sustinut ca ar contraveni normelor de drept comunitar. In plus, reclamantul nu a depus la dosar nici un act din care să rezulte ca autovehiculul pentru care a achitat taxa speciala ar fi fost inmatriculat anterior intr-un stat membru al U. E.ne, astfel încât art. 90 din T.ul CE nu este aplicabil in cazul de față. Din contractul de vanzare-cumparare depus de către reclamant la dosarul cauzei rezultă că autovehiculul pentru care reclamantul a achitat taxa de prima inmatriculare a fost "neinmatriculat" iar din Cartea de identitate a autovehiculului - traducere din limba germana rezultă că autovehiculul respectiv a fost pus in circulatie la data de (...) dar a fost radiat la data de (...). Solicitarea reclamantului de obligare a recurentei la plata dobanzii legale trebuia respinsa si ca neintemeiata deoarce recurenta a procedat cconform prevederilor legale in vigoare, nu a savarsit nici o fapta ilicita, plata taxei speciale de prima inmatriculare a fost efectuata voluntar de catre reclamant iar prevederile OG nr. 9/2000 nu sunt aplicabile in materia conteenciosului fiscal. In ceea ce priveste data de la care recurenta ar putea fi, eventual, obligata la plata de dobanzi legale, consideră că dobânda nu poate fi datorata de catre aceasta, decât incepând din data la care a expirat termenulde 45 de zile prevazut de art. 70 din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata, calculat de la data la care reclamantul a depus la recurentă cererea de restituire sau de la data depunerii la Tribunalul Cluj a cererii de chemare in judecata. Examinând recursul declarat de către pârâta A. F. P. C.-N., prin prismamotivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 pct. 6 și 304 1C.pr.civ., Curtea l- a apreciat ca fiind neîntemeiat pentru următoarele considerente: Raportat la faptul că reclamantul solicită restituirea unei sume de bani achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cererea acestuia este formulată în termenul de prescripție. Cu privire la maniera în care instanța de fond a soluționat excepția inadmisibilității invocată de recurenta pârâtă în procedura de fond, Curtea reține următoarele: Așa cum se va arăta și mai jos, reclamantului i se impută faptul că nu a urmat o procedură administrativă prealabilă pentru a cerere și obține taxa specială de primă înmatriculare și mai apoi să purceadă la facerea unui demers pe calea acțiunii judiciare. A., referitor la eventuala incidență a disp. O. nr. 5., Curtea constată următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6.. Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141 - art.2143 C.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din T.. Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 (la (...)) și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul - intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare la obiectul cererii, normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: C.J.C.E., cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de O.nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Împrejurarea că la nivelul U. E. s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O. nr. 5. nu este contrară T.ului (procedura de infrigement) nu are nici o influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile T.ului. Curtea constată că în cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt incidente dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol, „Parlamentul, Președintele României, Guvernul și Autoritatea Judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2";. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale menționate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor interne să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Conform dispozițiilor art. 11 din O. 5., taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin H. nr. 6.. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare. Pentru repararea integrală a prejudiciului suferit, urmare a achitării unei taxe nedatorate, reclamantul are dreptul la acordarea dobânzii legale, cum corect a dispus instanța de fond. Față de toate considerentele menționate anterior, Curtea apreciază că sentința instanței de fond este legală și temeinică și drept consecință, în temeiul art. 312 alin 1 Cod procedură civilă va respinge recursul declarat de A. F. P. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 2401/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o va menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de A. F. P. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 2401/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică azi (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. P. A. I. A. C. I. V. D. Red. D.P. dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: C. P.
| ← Sentința civilă nr. 555/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 753/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
