Sentința civilă nr. 725/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 725/2011
Ședința publică de la 08 D. 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul I. D., în contradictoriu cu pârâții M. E., C., T. ȘI S., C. C. DE O. AL M. E., C., T. ȘI S. și M. E. D. F., având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că acțiunea este legal timbrată, iar la dosar s-au depus întâmpinări, comunicate cu reclamantul.
Curtea cere reclamantului să precizeze care este actul administrativ anulat de o instanță și în legătură cu care se solicită prezentele despăgubiri, explicând acestuia că precizarea este necesară pentru determinarea competenței instanței.
Reclamantul arată că despăgubirile solicitate derivă din litigiul de dreptul muncii pe care a fost obligat să îl urmeze, ca urmare a soluționării cu întârziere a plângerii sale prealabile, că din culpa exclusivă a pârâților cererea formulată în fața instanțelor de dreptul muncii i-a fost respinsă ca inadmisibilă și că pretențiile solicitate reprezintă cheltuielile efectuate în cadrul litigiului de dreptul muncii,precum și daune morale.
Curtea invocă, din oficiu, excepția necompetenței materiale, pe care o pune în discuția părții prezente.
Reclamantul solicită respingerea excepției.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la (...) de reclamantul I. D., în contradictoriu cu pârâții M. E., C., T. ȘI S., C. C. DE O. AL M. E., C., T. ȘI S. și M. E. D. F. s-a solicitat: a) Obligarea Pârâților la plata sumei de 32.078,12 lei care reprezintă daune materiale cu dobânzile legale calculate de la data punerii În Întârziere
și până la plata efectivă; b) Obligarea pârâților la achitarea daunelor morale În sumă de 50,000 lei, pentru suferințele morale produse conform celor indicate mai sus, c) Obligarea pârâților la achitarea cheltuielilor de judecată, în motivarea cererii, a arătat reclamantul că, la data de 7 iulie 2008, a fost concediat disciplinar prin D. rectorului Universității Tehnice din C.-N. cu nr.16735 / 7 iulie 2008, în textul deciziei de sancționare fiind precizate căile de contestare a acesteia și termenele pe care le avea la dispoziție.
In baza informației cuprinse În decizia de concediere și a prevederilor art.122 din Legea nr.128/1997 a Statutului personalului didactic, a expediatmemoriul de contestare a deciziei de concediere la C. de O. a M. E., unde reclamantul este Înregistrat În mod unic sub numărul nr.17258 / 29 iulie
2008, pe cale poștală În 22 iulie 2008, apoi a repetat expedierea pe data de
23 iulie 2008.
Deoarece M. E. nu a răspuns În niciun fel la contestația depusă, reclamantul a introdus o acțiune În justiție, soluționată de Curtea de A. C. prin decizia nr. 7. din 14 noiembrie 2008, pronunțată În dosarul nr. (...), prin care instanța a obligat C. de O. al M. E. să răspundă la contestația reclamantului Î. concedierii.
Cum nici În urma acestei decizii M. E. nu a reactionat În niciun fel, reclamantul s-a adresat din nou justiției, care, prin decizia nr.104/2009 din data de 9 iulie 2009, pronunțată de Curtea de A. C. În dosarul nr. (...), a sancționat M. E., C. de O. al M. E. și pe M. E. pentru nepunerea În executare a deciziei nr.7. din 14 noiembrie 2008, până la aplicarea acesteia.
La convocarea din 23 iulie 2009, C. de O. al M. E. a analizat contestația reclamantului și s-a pronunțat asupra ei prin hotărârea nr.1/2009. Deoarece reclamantul a fost nemulțumit de solutia C. de O., a introdus o actiune În contencios la Curtea de A. B., acțiune care nu este finalizată la acest moment.
Reclamantul a introdus la Tribunalul Cluj, secția de L. de muncă, pe data de 5 august 2008, contestația prin care se formează dosarul cauzei cu nr. (...). După strămutarea cauzei la Tribunalul Dâmbovița, instanța s-a pronunțat prin sentința nr. 6/(...) În dosarul nr.(...) și a admis contestația. La recursul declarat de ambele părți, Curtea de A. P. s-a pronunțat prin decizia nr.1530/12 octombrie 2010 În dosarul nr.(...), prin care desființează În tot sentința T.ui D. și declară inadmisibilă contestația reclamantului la desfacerea contractului de muncă.
In condițiile În care M. E. și celelalte instituții și persoane responsabile ar fi răspuns În timp util contestației, reclamantul nu ar fi ales calea legală a litigiilor de muncă, În urma căreia cheltuielile cu deplasările și cu onorariile avocațiale s-au ridicat la suma de 32.078,12 lei.
Consideră că aceste cheltuieli sunt În sarcina M. E. și a celorlalte instituții, organe și persoane responsabile, care s-au aflat În culpă.
Solicită, de asemenea, achitarea daunelor morale În sumă de 50,000 lei având În vedere suferințele produse prin lipsa de acțiune a instituțiilor responsabile.
Reclamantul a înaintat, în data de 7 octombrie 2011 o plângere prealabilă în acord cu prevederile art. 7 din legea 554/2004, la care nu a primit nici un răspuns până în depunerii acțiunii.
Daunele materiale reprezintă prejudiciul direct și dovedit suferit de reclamant în urma refuzului de a pune în aplicare de către pârâtul M. E. a deciziei nr. 7. din 14 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. (...).
Acest prejudiciu se compune din cheltuielile suportate de reclamant cu procesele rezultate din această pasivitate, respectiv cu litigiile de muncă înaintate în termenul legal pentru a-și apăra drepturile încălcate prin decizia de desfacere a contractului de muncă.
Litigiul de muncă a fost câștigat de reclamant în prima instanță și pierdut apoi la Curtea de A. P. La Curtea de A. P., instanța apreciază că acțiunea reclamantului este inadmisibilă deoarece prin alegerea căii contenciosului administrativ, nu se putea apela la calea litigiilor de muncă conform principiului electa una via.
Din cele mai sus prezentate rezultă însă fără echivoc faptul că reclamantul a fost silit să urmeze calea litigiilor de muncă întrucât pârâțiinu au dat curs procedurilor legale care să-i permită apelul în termenele prevăzute de lege la calea de contencios. Nu poate fi vina sa că a încercat pe toate căile legii
Mai mult, evoluția evenimentelor a dovedit că pasivitatea pârâților a fost caracterizată de rea-voință, întrucât aceștia nu au procedat la aplicarea prevederilor legale, apoi la executarea hotărârii C. de A. C., decât în urma unui alt proces și a unei decizii care-i penaliza printr-o amendă zilnică până la aplicarea prevederilor legale de tratare a contestației reclamantului.
Daunele materiale suferite de reclamant reprezintă echivalentul a două luni de zile de muncă, în care acesta nu a putut munci prin obligația civică de a fi prezent în instanță, au fost considerate la valoarea minimă a salariului său de profesor universitar echivalent a 3,000 Iei/lună.
Daunele morale decurg din suferința produsă prin nerespectarea, de către pârâți, a drepturilor sale, un aspect important constând în imposibilitatea de a publica unele lucrări științifice în perioada în care a trebuit să se prezinte la toate aceste procese..
Derularea evenimentelor sunt în măsură să confirme că toate daunele morale suferite de reclamant au o singură cauză. Aceasta este a pârâților, în parte și împreună, care prin lipsa lor de acțiune precizată prin lege și apoi dispusă de instanțe, au împiedicat accesul reclamantului la calea legală cea mai potrivită. In acest fel reclamantul a fost determinat să aleagă o cale de acțiune nepotrivită sub riscul inacceptabil oricărei persoane libere, într-o țară europeană liberă, de a fi lipsit de posibilitatea de a-și apăra dreptatea pe care consideră de partea sa.
In aceste condiții, reclamantul face un calcul simplu și consideră că instanța are posibilitatea de a găsi ca rezonabilă dezdăunarea sa cu o sumă de 50,000 lei care este proporțională cu durata și intensitatea eforturilor sale și cu faptul că alte instanțe au găsit anterior ca justificate dezdăunări similare, aplicate de alte instanțe acelorași pârâți, pentru daune morale petrecute anterior antrenării reclamantului În această aventură judiciară absurdă și lipsită de sens.
In drept s-au invocat prevederile: art. 7, art. 19 din legea 554/ 2004, art. 1385 Noul cod civil (art. 998-999 Cod civil), art. 242 alin. 2, art. 274 Cod procedură civilă.
La termenul de astăzi, Curtea a ridicat excepția necompetenței sale materiale și a rămas în pronunțare asupra acesteia.
Analizând, cu prioritate, excepția invocată, Curtea constatăurmătoarele:
Reclamantul I. D. a solicitat obligarea pârâților M. E., C., T. și S., C. C. de O. al M. E., C., T. și S. și M. E., D. F., la plata sumei de 33.078,12 lei, reprezentând daune materiale, cu dobânzile legale calculate de la data punerii în întârziere și până la plata efectivă și a sumei de 50.000 lei, reprezentând daune morale, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 7, 19 din Legea nr. 554/2004, art. 998-999 Cod civil.
Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere, în același timp, și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubiri curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei, urmând ca cererile să fie adresate instanțelor de contencios administrativ competente, în termenul de 1 an prevăzut la art. 11 alin. 2.
Rezultă, astfel, că cererea în despăgubiri întemeiată pe dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004 este condiționată de soluționarea unei acțiuni anterioare în contencios administrativ, formulată în temeiul art. 1 din lege.
Din acest motiv, o cerere prin care se solicită obligarea unei autorități publice la plata de despăgubiri materiale și morale, astfel cum este cazul de față, chiar întemeiată pe dispozițiile art. 19, dar care nu este precedată de o acțiune în contencios administrativ formulată și soluționată în temeiul art. 1 din lege, are un obiect pur patrimonial și este de competența instanțelor de drept comun.
În acest context, Curtea observă că cererea reclamantului nu este precedată de o acțiune în contencios administrativ formulată și soluționată în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, ci este în legătură cu necesitatea introducerii unui litigiu de dreptul muncii, având legătură cu cheltuielile efectuate cu soluționarea acestui litigiu, fiind incidente dispozițiile art. 998-
999 Cod civil, invocate, de altfel, de reclamant, alături de cele ale art. 19 din
Legea nr. 554/2004.
De altfel, litigiul în contencios administrativ, având ca obiect anularea
Hotărârii nr. 1/2009 emisă de C. de O. al M. E. nu a fost încă soluționat, fiind pe rolul C. de A. B., astfel încât, cu atât mai mult, despăgubirile solicitate nu au legătură cu anularea vreunui act administrativ.
Prin urmare, nefiind incidente dispozițiile art. 19 din Legea nr.
554/2004, ci cele ale art. 998-999 Cod civil, privind răspunderea civilă delictuală, competența de soluționare a prezentei cereri aparține instanței de drept comun, respectiv celei de la sediul pârâților, potrivit regulii de drept comun înscrisă în dispozițiile art. 5 Cod procedură civilă și nu instanței de contencios administrativ.
În consecință, având în vedere considerentele expuse anterior, în temeiul prevederilor art. 158 Cod procedură civilă raportat la art. 19 din
Legea nr. 554/2004, art. 1 pct. 1, art. 5 din Cod procedură civilă, instanța va admite excepția necompetenței materiale a C. de A. C. invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 B..
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
{ F. |HOTĂRĂȘTE}
Admite excepția necompetenței materiale a C. de A. C.
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul
I. D. cu domiciliul în C.-N., str. D., nr. 25, ap. 5, jud. C., în contradictoriu cu pârâții M. E., C., T. ȘI S., C. C. DE O. AL M. E., C., T. ȘI S. și M. E. D. F., toți cu sediul în B., str. General B., nr. 28-30, sector 1, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 B..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 08 D. 2011.
PREȘEDINTE, GREFIER, M. D. M. T.
Red.M.D./dact.L.C.C.
3 ex./(...).
| ← Decizia civilă nr. 1402/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 00/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
