Decizia civilă nr. 3794/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3794/2011
Ședința din data de 17 O. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. P. A M. T. împotriva Sentinței civile nr. 1151 din data de (...) pronunțată în dosarul nr.
(...) al T.ui C., în contradictoriu cu reclamantul C. A. V., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Prin sentința civilă nr. 1151 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis acțiunea in contencios administrativ formulată de reclamantul C. A. V. in contradictoriu cu pârâta A. F. P. a mun. T. și în consecință: A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3490,54 lei cu titlu de taxa de prima înmatriculare nedatorata cu dobânda legala in materie civila calculata de la data de (...) si pana la data restituirii efective a sumei sus indicate . A fost obligată parata sa plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. A M. T. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată. Prima instanță a reținut faptul că refuzul AFP T. de a dispune restituirea taxei este unul nejustificat. Nu se poate pune problema unui refuz nejustificat din partea organului fiscal atâta timp cât nu s-a cerut în prealabil desființarea deciziei prin care obligația fiscală este stabilită. Cererea de restituire a unor sume fără desființarea deciziei prin care acestea au fost stabilite este inadmisibilă. Atâta timp cât decizia de calcul a taxei de poluare nu a fost contestată și desființată în condițiile art. 205 și urm. din OUG 92/2003, reclamanta nu se putea adresa instanței cu o cerere de restituire a taxei. Pe de altă parte, dispozițiile OUG nr. 5. nu contravin prevederilor tratatelor europene deoarece taxa de poluare se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în R., indiferent de proveniența lor geografică sau națională. Nici OUG nr. 218/2008 nu creează un regim distinct pentru autovehiculele aduse din celelalte state membre, referirea din cuprinsul ei făcându-se la înmatricularea pentru prima dată în R. sau „în alte state membre ale UE";. O altă critică adusă sentinței recurate vizează obligarea AFP T. la plata dobânzii legale, dobândă considerată nedatorată de către pârâtă. De asemenea, hotărârea este criticată și în ceea ce privește momentul acordării dobânzii legale, susținându-se faptul că potrivit art. 1088 Cod civil, daunele interese pot fi avute în vedere de către instanță, doar de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată și nicidecum de la momentul efectuării plății. În drept au fost invocate disp. art. 229 din OG nr. 92/2003, art. 17 din L. nr. 146/1997 și art. 1 din OG nr. 32/1995. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele: Reclamantul a achiziționat un autoturism marca OPEL, autoturism care era înmatriculat într-un alt stat membru al U. E. din anul 2002. In vederea înmatriculării în R. a autoturismului sus indicat , reclamantul a fost obligat să achite suma de 5366,54 lei cu titlu de taxă de prima înmatriculare , taxă pe care a achitat-o la A. F. P. a mun. T.. In temeiul OUG 5. i s-a restituit suma de 1876 lei. Considerând nelegală perceperea acestei taxe in întregime , s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi restituită si diferența , la data de (...) parata comunicându-i refuzul sau expres de restituire. In ceea ce privește soluția dată excepției inadmisibilității, ea este judicioasă în condițiile în care se contestă refuzul nejustificat de restituire. Taxa de prima înmatriculare a fost perceputa in baza prevederilor art. 241 ind.1 si urm C. fiscal. Ca atare tribunalul a analizat compatibilitatea dispozițiilor art. 214 ind. 1 Cod fiscal cu dreptul comunitar. Plecând de la cele invocate , în raport de actele depuse tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art.90 din Protocol. Recurenta A. F. P. T. a susținut însă că acțiunea este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței. Cele susținute de recurentă nu pot fi primite întrucât este unanim admis în practica judiciară internă și cea a CJCE că art.90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Nu poate fi reținută susținerea pârâtei că s-a aflat într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din T.. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a C. E., dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din T.ul instituind Comunitatea Europeană, acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor T.ului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul U. E. statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie săcontravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față. Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 5. antamate de recurentă prin concluziile scrise Curtea reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6.. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamanta intimata are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5. dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prinaplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. Pornind de la teoria actului clar, Curtea împărtășește teza conform căreia taxa internă impusă autoturismelor second-hand, prin dispozițiile legale anterior enunțate, era discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful I din tratat. Prima instanță a rezolvat în mod corect raportul juridic litigios, făcând aplicarea prioritară și directă a dispozițiilor din tratat, recunoscând reclamantei dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. Ca atare, problema legată de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2141-2142 C.pr.civ., este o problemă falsă, nefiind necesar ca în această chestiune să se exercite un control de constituționalitate. Chiar dacă legiuitorul a calificat această obligație a particularului ca taxă, această taxă specială reprezintă în realitate un impozit, așa cum această noțiune a fost definită de legiuitorul român. Și din această perspectivă, apărările invocate de recurentă referitoare la neaplicarea dispozițiilor T.ului C. E. nu sunt pertinente, întrucât tratatul se referă în mod expres la impozite interne de orice natură. Acordarea dobânzii reprezintă o modalitate de reparare integrală a prejudiciului cauzat prin instituirea acestei taxe cu caracter discriminatoriu. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară asumată de R. ca stat membru justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea la repararea prejudiciului patrimonial cauzat celor cărora li s-au perceput taxe ce contravin normelor comunitare. Așa cum s-a arătat mai sus obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabil numai jurisdicțiilor ei și executivului, organelor competente ale acestuia cum sunt autoritățile fiscale. În acest context al reparării se impune, așa cum de altfel a și procedat instanța de fond, plata dobânzilor legale prevăzute de art. 3 alin 3 din OG nr.9/2000 calculate asupra sumei de restituit. Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va respinge recursul declarat de A. F. P. A M. T. împotriva sentinței civile nr. 1151 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o va menține în întregime. Fără cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge recursul declarat de A. F. P. A M. T. împotriva sentinței civile nr. 1151 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința din 17 O. 2011. Red./dact.M.H. 2 ex./(...) Jud.fond: A.-M. B.
| ← Decizia civilă nr. 2099/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2633/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
