Decizia civilă nr. 3909/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A C., DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3909/2011
Ședința publică de la 21 O. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Judecător S. Al H.
G. A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de A. F. PENTRU M. și D. G. A F. P. A J. M. în nume propriu și pentru A. F. P. S. M. împotriva sentinței civile nr. 4205/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș, privind și pe intimat C. D. M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursurile declarate sunt scutite utit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. CURTEA Prin sentința civilă nr. 4205 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea formulată de reclamantul C. D. M. în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. M., A. F. P. S. M. și A. F. pentru M. B. și, în consecință: S-a constatat nelegalitatea deciziei de stabilire a taxei de poluare nr. 12.158 din (...) emisă de pârâta A. F. P. S. M. Au fost obligate pârâtele A. F. P. S. M. și A. F. pentru M. B. să restituie reclamantului suma de 10.091 lei achitată cu titlu de taxă de poluare cu chitanța seria TS7 nr. 1503230 din (...). Au fost obligate aceleași pârâte să plătească reclamantului suma de 1043,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamantul a achitat în contul Trezoreriei S. M. suma de 10.091 lei cu titlu de taxă de poluare, aspect dovedit cu chitanța seria TS7 nr. 1503230 din (...), (f.7). Conform prevederilor art. 90 par. 1 din T. Constitutiv al U. E., în prezent art. 110 din T.F.U.E nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură,mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. In contextul celor de mai sus, instanța a considerat că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, ținând cont de faptul că începând cu 1 ianuarie 2007, România este stat membru al U. E., iar potrivit art. 148 din Constituția R., ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U. E., precum si celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, P., P. R., G. și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din normele legale cuprinse în alineatul 2 din articolul menționat. De asemenea, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare. Deoarece în România, stat comunitar, se percepe taxă de primă înmatriculare pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament față de vehiculele autohtone, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din T. CE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, astfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone. Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze, încasată în baza OUG nr. 5. modificată, este contrară normelor comunitare, ipoteză în care, se aplică principiul conform căruia statul membru care a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. În urma analizei conținutului Hotărârii Curții de J. a U. E. în cauza C- 402/09 (Cauza T.), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O. nr. 5., în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial, partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE, se constată că aceasta are aplicabilitate, directă și obligatorie, în toate cauzele având ca obiect restituirea taxei de poluare achitată de către contribuabili începând cu (...). Din această perspectivă, reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare și nu poate fi primită apărarea pârâtei conform căreia S. Român are un temei legal de reținere a taxei de poluare percepută în baza O. nr. 5., modificată, act normativ în baza căruia s-a încasat taxa specială. Constatând că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, dat fiind faptul că autoturismul reclamantei a fost înmatriculat pentru prima dată la 5 iulie 2002 în Olanda tribunalul a considerat că taxa trebuie restituită în întregime, cu dobânda legală calculată în baza art. 3 din O.G. nr. 9/2000 începând cu data cererii de restituire a sumei și până la achitarea integrală a acesteia. Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, acțiunea reclamantului este întemeiată și a fost admisă, în temeiul prevederilor art. 18 al. 1 din L. nr. 5. privind contenciosul administrativ, conform dispozitivului. Văzând și dispozițiile art. 274, raportat la art. 277 Cod pr. civilă, pârâtele au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. . M., in nume propriu si pentru A. F. P. S.-M. solicitând admiterea recursului modificarea sentintei atacate in sensul respingerii actiunii formulate de reclamant C. D. M. ca neintemeiata, mentinerea Deciziei de stabilire a taxei de poluare ca legala si temeinica. În motivare s-a arătat că: In fapt, prin sentinta civila nr. 4205/(...) T. M. admite actiunea formulata de reclamant C. D. M. impotriva paratelor D. G. a F. P. M. si A. F. P. S.-M., obligand paratale sa restituie rec1amantului suma solicitata si de asemenea sa P. R. S. DE 1043,3 LEI CU T. DE C. DE J. In urma petitiilor, Comisia pentru petitii din cadrul P.ui European a recunoscut ca "nu exista o armonizare la nivelul U. E. in domeniul taxelor referitoare la autoturisme. A. inseamna ca statele membre pot impune astfel de taxe si pot decide in mod unilateral cu privire la nivelul acestora si la metodele de calcul. De fapt, Curtea de Justiție a stabilit in hotararea din cauza Comisia c. D.emarca faptul ca articolul 90 TCE nu are ca scop cenzurarea nivelului excesiv de taxare si ca statele membre pot stabili rata de taxare la nivelul pe care il considera adecvat. ( Hotararea Curtii din 11 decembrie 1990 in cauza C - 47 / 88 Comisis Comunitatilor E. v Regatul D.emarcei, ECR 1990, p. 1 - 04509, punctul 10.) In conformitate cu jurisprudenta Curtii, nici macar ratele foarte ridicate ale taxelor nu pot fi considerate contrare legislatiei comunitare, cu conditia ca acestea sa fie aplicate in mod identic in cazul produselor interne si ale celor aduse din alte state membre. Astfel, luand in discutie Hotararea din 07 aprilie 2011 pronuntata de Curtea E. de J. in cauza C-402/09, hotarare prin care instanta s-a pronuntat asupra prevederilor OUG.5. forma publicata in Monitorul Oficial al R. nr.327/2008, - stabilind ca fiind obligatoreie pentru instanta nationala in procesul de solutionare a cauzei, "Nevoia obiectivă" din litigiul T. a fost identificată prin raportare la data emiterii deciziei de aplicare a taxei, (...). Orice reglementare ulterioară în materie nu este relevantă pentru soluționarea dosarului, asa încât descrierea modificărilor aduse OUG 5. nu este pertinentă pentru această trimitere preliminară (pct. 28-29 din hot.; în același sens Și AG, pct. 25 din concl.). Avand in vedere aceste precizari, data de referinta .pe baza careia se stabileste legislatia nationala ce guverneaza raportul juridic care face obiectul actiunii in discutie, retinuta de Curtea de Justiție a U. E. in cauza C- 402/09- T. este asa cum am mai precizat (...). Astfel, aceste efecte ale Hotararii CJUE , nu pot fi aplicate "in extenso" in toate cauzele in care contribuabilii au achitat taxa pe poluare in temeiul modificarilor aduse prin OUG nr.208/2008, OUG 2., OUG nr.1. sau OUG nr.118/2011 .Este evident faptul ca aceste ordonante nu sunt aplicabile , in conditiile in care drepturile si obligatiile partilor - continutul raportului juridic - au fost stabilite la o data la care cele patru acte normative nu erau in vigoare. Concluzia care se impune este aceea ca in dosarele aflate pe rolul instantelor de judecata al caror obiect il constituie cererile contribuabililor de restituire a" taxei de poluare ", stabilita in conformitate cu alte prevederi legale decat cele ale OUG nr.5. in forma in care a fost publicata in Monitorul O ficial al R. nr.327/(...), efectele Hotararii Curtii de J. a U. E. in cauza C- 402/09 - T. nu sunt incidente, nu produce efecte juridice. De asemenea, in ceea ce priveste neutralizarea taxei pe poluare, Curtea E. de justitie a reiterat practica sa in aplicabilitatea art.11O TFUE in sensul ca: Art. 110 TFUE: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare". De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție. Raportat la interpretarea dată art. 110 TFUE în recenta hotărâre și în considerarea suveranității fiscale a unui stat membru, G. consideră relevantă analiza considerentelor pe care Curtea și-a fundamentat dispozitivul hotărârii. Taxa pe poluare este considerată un impozit intern, fapt pentru care trebuie examinată în raport cu art.11O 2 TFUE, care are ca obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență. Interpretarea art. 110 TFUE trebuie privită în lumina principiului suveranității fiscale a statelor membre și a jurisprudenței anterioare a Curții, care a recunoscut constant autonomia fiscală a statelor membre și faptul că art. 110 TFUE nu aduce atingere acestei autonomii fiscale. De asemenea, jurisprudenta confirmă că prima înmatriculare pe teritoriul unui stat membru poate reprezenta un fapt generator al obligației de plată a unei taxe interne, deci aspectul exigibilității la prima înmatriculare nu poate fi considerat în sine interzis de legislația primară a U. E.. (Hotărârea în cauza C-387/0l Weigel, punctul 65 și Hotărârea în cauza C-383/0l De D.ske Bilimportorer punctul 34). Tot Curtea a arătat că instituirea unei taxe fiscale printr-un act normativ începând de la o anumită dată nu poate, prin ea însăși, să fie considerată ca având un efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt ulterioare intrării în vigoare a noii prevederi legale. Prin urmare, 110 TFUE nu poate fi invocat în mod util pentru a stabili un efect discriminatoriu al unei taxe pentru simplul motiv că aceasta se aplică unor vehicule înmatriculate pentru prima dată după intrarea în vigoare a legii privind această taxă, iar nu și celor înmatriculate prima dată anterior acestei intrări în vigoare. La punctul 49 din cauza C-290/05 Akos Nadasdi și C-333/05 Bona Nemeth, Curtea consemnează că nu este relevantă compararea cu vehiculele aflate în circulație anterior instituirii noului regim fiscal. Curtea confirmă și în recenta hotărâre în cauza T. că art. 110 TFUE nu are ca scop să împiedice un stat membru să introducă noi taxe sau să modifice rata sau baza de impunere a acestora. (Cauzele conexate C-290/OS Akos Nadasdi și C-333/0S Bona Nemeth, punctul 49 și cauza C-402/09, T., punctul 5O: "Art. 90 CE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente. "") Deși in principiu este valabil argumentul potrivit căruia competența statelor membre de a introduce noi taxe este limitată, dacă se dovedește că regimul fiscal instituit este de natură să descurajeze bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale, ipoteza în care plasează Curtea acest raționament este, în opinia G.ui, discutabilă. A. întrucât ar fi absurd să ne imaginăm că poate exista o situație in care un stat membruinstituie un nou regim fiscal, cu taxe noi sau valori mai mari ale unor taxe existente, fiind inerentă o diferență între sarcinile fiscale care incumbă situațiilor juridice constituite anterior și ulterior intrării în vigoare a normei care instituie noul regim fiscal. Urmând raționamentul Curții, ar acesta ar insemna o limitare a libertății statui membru de a stabili cuantumul unei taxe dacă această ar reprezenta o măsură fiscală al cărei regim ar fi similar taxei pe poluare instituite prin OUG 5. (taxă cu exigibilitate 1-. momentul punerii în circulație). Într-o primă fază (pct. 38-47), Curtea aplică testul comparației cu valoarea reziduală a taxei încorporate în vehiculul național similar. Produsul național similar cu care se face comparați a îl reprezintă vehiculele de ocazie importate anterior importului efectuat de dl. T., dar înmatriculate tot în perioada de aplicare a OUG 5012008 versiunea inițială, adică 1.07-(...) și deci supuse aceluiași regim de taxare. A. analiză era cea previzibilă , în considerarea jurisprudenței anterioare în materie. Rezultatul acestei analize este că regimul de impozitare instituit prin OUG 5. este legal din perspectiva art. 110 TFUE. Alineatul (1) al articolului 110 TFUE interzice discriminarea directă Și discriminarea indirectă. Mai întâi, Curtea a evaluat taxa din punct de vedere al unei posibile discriminări directe, atât în general, cât Și specific pentru cazul reclamantului din actiunea principală și a statuat (pct. 36):În actiunea principală, este cert că, din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin OUG nr. 5. nu face vreo deosebire nici între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa în cauză este datorată independent de cetățenia sau nationalitatea proprietarului vehiculului menționat, de statul membru în care acest vehicul a fost produs Și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat. Prin hotărârea pronunțată , Curtea amintește că dreptul U. interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor nationale similare. A. interdicție vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În continuare, Curtea constată că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau nationalitatea lor. Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau nationalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat. Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale. Pentru a verifica dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, Curtea examinează în primul rând dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză. În al doilea rând, Curtea examinează neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv la l iulie 2008. In ceea ce priveșteprimul aspect al neutralității taxei, Curtea amintește că există o încălcare a dreptului U. atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național. În această privință, Curtea constată că reglementarea română este conformă cu dreptul U. întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că această taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor. Avand in vedere cele precizate, se opune admiterii actiunii in sensul de a fi obligat organul fiscala restituirea taxei pe poluare, de vreme ce nu sunt respectate dispozitiile Codului de procedura F. in ce priveste termenele de constatare a deciziei de calcul a taxei de poluare , ca act administrativ fiscal. Taxa achitata de rec1amant a fost virata la bugetul F. pentru M. gestionat de A. F. pentru M. Obligarea organului fiscal la restituirea taxei de poluare, nu se v-a putea face decat de la bugetul in care s-au virat banii , iar organul fiscal va fi in imposibilitatea de-a executa de buna credinta o hotarare judecatoreasca a carei aplicare intra in contradictie cu prevederile Ordinului MFP nr.l899/(...) pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget , precum si de acordarea a dobanzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depasirea termenului legal. In ce priveste solicitarea dobanzii legale fiscale, solicită Onoratei Instante sa respinga cererea ca neintemeiata, avand in vedere ca taxa pe poluare nu este o taxa fiscala si nu se circumscrie situatiilor limitativ reglementate de art. 117 Cod P. F., iar repararea prejudiciului se realizeaza in conditiile dreptului comun - art.l088 alin.2 cod civil cu aplicarea O.G. nr. 9 / 2000 de la data cererii de chemare in judecata si nu de la data achitarii taxei. In ce priveste solicitarea dobanzii legale fiscale, solicită sa se respinga cererea ca neintemeiata, avand in vedere ca taxa pe poluare nu este o taxa fiscala si nu se circumscrie situatiilor limitativ reglementate de art. 117 Cod P. F., iar repararea prejudiciului se realizeaza in conditiile dreptului comun - art.l088 alin.2 Cod Civil cu aplicarea O.G. nr. 9 / 2000 de la data cererii de chemare in judecata si nu de la data achitarii taxei. Totodata in cazul in care instanta va admite cererea reclamantului privind dobanda legala, aceasta ar trebui acordata tot de la bugetului A. F. de M., conform art. 124 alin. 2 Cod P. F." dobanda se suporta din acelasi buget din care se restituie ori se ramburseaza", De asemenea, solicită Onoratei Instante sa aiba in vedere si dispozitiile art.1088 alin.2 Cod Civil, dobanda legal putand fi acordata numai de la data cererii de chemare in judecata si nu de la data achitarii taxei pe poluare. In plus, dobanda legala fiscala pe care o solicita reclamantul nu se circumscrie situatiilor prevazute de art. 117 Cod P. F., astfel încât, nici reclamantul nu a facut plata in temeiul unui titlu de creanta care sa fi avut un termen scadent de plata si sa fie expus unor majorari de intarziere. Cu privire la C. DE J., solicită Onoratei Instante sa respinga petitul cu privire la cheltuielile de judecata ca fiind inadmisibil astfel cum a fost formulat. Potrivit arte 274 Cod P. C., obligatia de plata a cheltuielilor de judecata se stabileste fata de partea care a pierdut procesul, prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala sau , prin atitudinea sa in cursul derularii procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli, situatia de fata A. Cod proc.civila prevede urmatoarele:"Parteacare cade in pretentii va fi obligata ,la cerere, sa plateasca cheltuieli de judecata". De asemenea , dispozitiile arte 275-276 Cod P. C. fac o aplicare particulara a principiului potrivit caruia acordarea cheltuielilor de judecata se bazeaza pe culpa procesuala a partii ce a pierdut litigiul. Partea din vina careia s-a purtat procesul trebuie sa suporte cheltuieli de judecata - la baza obligatiei de restituire a cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala. Astfel, solicită Onoratei Instante sa aiba in vedere ca insasi Curtea C. a confirmat legalitatea dispozitiilor art. 11 din O. nr. 5., iar organul fiscal a aplicat dispozitiile legale privind restituirea catre reclamant a sumei pentru care exista temei legal de restituire. De asemenea, solicită Onoratei Instante sa aiba in vedere faptul ca taxa pe poluare achitata de reclamanta nu a ramas la bugetul de stat, ci potrivit dispozitiilor legale aceasta taxa se vireaza in contul A. F. pentru M. O eventuala culpa procesuala poate fi retinuta in sarcina organului fiscal doar daca prin modul de calcul a taxei pe poluare reclamanta a suferit un prejudiciu, ori criticile aduse de reclamanta vizeaza insasi actul normativ in baza caruia a fost calculata taxa pe poluare. In cazul in care se va admite actiunea, solicită intanței sa aiba in vedere ca organul fiscal a avut doar atributii in calculul taxei pe poluare, taxa fiind virata in contul A. F. de M. conform Normelor metodologice emise in aplicarea O. nr. 5., iar restituirea taxei pe poluare( si dobanda legala) unnand sa se faca tot de la bugetul A. F. de M. Pentru aceste motive, solicita admiterea recursului si modificarea hotararii atacate in sensul celor de mai sus. In drept s-au invocat prevederile: Cod de P. C., L. nr.571/2003 privind Codul Fiscal, O.G nr.92/2003 privind Codul de P. F., T. C., OUG nr. 5.. Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și chemata în garanție A. F. pentru M. solicitând admiterea acestuia, casarea în întregime a hotărârii atacate și pe cale de consecință, rejudecând cauza pe fond, să se respingă acțiunea reclamantului. HOTĂRÂREA A FOST DATĂ CU APLICAREA GREȘITĂ A LEGII (art. 304 pct. 9 tz. a II-a C. proc. civ.). Hotărârea instanței de fond nelegală sub aspectul gresitei interpretări si aplicări a legii. In speță, acțiunea este inadmisibilă motivat de faptul că reclamantul ar fi trebuit să atace un act administrativ si să îndeplinească procedura prealabilă a recursului grațios. conform dispozițiilor legale. în termen de 30 de zile, fiind incidente dispozițiile art. 7 alin.l din L. 5. privind contenciosul administrativ. În cauza C33/1976 Rewe-Zentralfinanz eG și Rewe-Zentral AG v Landwirtschaftskammer fiir das Saarland, Curtea E. de J. a stabilit că restituirea unor taxe se realizează după regulile nationale. In cauză nu a fost urmată calea stabilită prin reglementarea internă, astfel că nu se poate analiza caracterul "comunitar" al taxei pe poluare pentru autovehicule. Reclamantul nu atacă un act administrativ, în înțelesul Legii nr. 5. a contenciosului administrativ denumită în continuare L. nr. 5., și nici un act administrativ fiscal, în înțelesul O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare (denumit în continuare Cod de procedură fiscală), ci solicită restituirea unei sume pe care consideră că nu o datorează. Subliniază că instanța de contencios administrativ este competentă să judece cererile în materie care au ca temei L. nr. 5.. Potrivit art. 8 din acestact normativ, în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ, reclamantul are trei variante pe care le pot îmbrăca pretențiile sale: • de anulare, în tot sau în parte, a actului; • de anulare a actului și de obligare la plata unor despăgubiri; • de obligare la plata unor despăgubiri. Față de obiectul acțiunii reclamantului, și coroborat cu art. 207 din Codul de procedură fiscală, solicită instanței a observa că acesta nu a formulat plângere prealabilă împotriva Deciziei de calcul a taxei pe poluare (denumită în continuare Decizia de calcul) și, ulterior, nemulțumit de răspunsul la această plângere sau pentru că nu ar fi primit niciun răspuns, acțiune în contencios administrativ întemeiată pe acest aspect. Necontestarea în 30 de zile a titlului de creanță(mențiune care se regăsește in terminis în cuprinsul Deciziei de calcul) atrage decăderea persoanei din dreptul de a contesta ulterior taxa. Decizia de calcul se circumscrie notiunii de act administrativ fiscal, astfel cum este definit în art. 41 din Codul de procedură fiscală. Din procedura reglementată de art. 205 din Codul de procedură fiscală rezultă că procedura contestării actului administrativ fiscal este o procedură prealabilă introducerii actiunii si care se finalizează cu pronuntarea unei decizii care se poate contesta în instantă. Suntem în situația în care reclamanta a eludat legea procesual fiscală, care prevede în mod clar o normă derogatorie care presupune în primul rând atacarea titlului de creanță pe cale administrativă și apoi judecătorească. Mai mult, prin prevederea de la art. 7 din O. nr. 5. privind taxa pe poluare pentru autovehicule(denumită în continuare OUG nr. 5.), este evident că legiuitorul a d [să instituie o procedură specială imperativă, privind contestatea taxei pe poluare, în strânsă legătură cu natura sa de creanță fiscală. L. specială prevede o procedură obligatorie și prealabilă dreptului persoanei nemulțumire de a se adresa instantei Judecătoresti. Câtă vreme nu a fost formulată o contestatie administrativă, instanta de judecată nu poate să cenzureze actele adminsitrariv fiscale asupra cărora organul administrativ- jurisdicțional nu s-a pronunțat (omissio medio). Practic, reclamantul nu invocă si nu solicită anularea deciziei de solutionare a contestației administrative, acțiunea sa având ca obiect constatarea faptului că pretinderea plății este nelegală si dispunerea restituirii sumei plătite cu titlu de taxă pe poluare. Consideră prezenta acțiune ca fiind inadmisibilă motivat de faptul că reclamantul NU a formulat contestație/plângere în contencios administrativ, adresată organului emitent al Deciziei de calcul, în termen de 30 de zile. Chiar o așa-zisă" Cerere de restituire a taxei pe poluare pe care reclamantul ar formula-o, nu întrunește conditiile de admisibilitate prevăzute de art. 7 din L. nr. 5., coroborat cu art. 205 din Codul de procedură fiscală. Sediul materiei pentru cererea de restituire a unei sume achitate cu titlu de creanță fiscală îl reprezintă art. 117 din Codul de procedură fiscala, care prevede, expres și limitativ, situatiile în care se poate solicita restituirea de sume. Or, această "Cerere de restituire a taxei pe poluare formulată de reclamant la chemată în garanție, nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele de restituire prevăzute de la litera a) la h) la art. 117. Taxa achitată de către reclamant este datorată și este stabilită în temeiul unei legi în vigoare. Prevederile art. 117 se activează, spre pildă, în situatia în care reclamantul a obtinut o hotărâre judecătorească favorabilă și, prevalându-se de lit. f), solicită restituirea sumei. Refuzul organului fiscalsau subscrisei de restituire a taxei pe poluare, în lipsa unei hotărâri judecătorești de desfiintare a titlului de creanță nu poate fi calificat ca refuz nejustificat, devreme ce titlul există în continuare și produce efectele specifice. În cauză nu poate fi analizată conformitate a cu dreptul UE a taxei pentru că reclamantul nu a învestit legal instanta cu un capăt de cerere privind anularea actului și pentru că, anterior promovării actiunii, nu a fost urmată procedura administrativă, aflându-ne într-un caz de fine de neprimire. HOTĂRÂREA A FOST DATĂ FĂRĂ TEMEI LEGAL(art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). 1. Critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozițiilor din T. Comunitatii E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare. Instanțele naționale nu pot să ceară CJUE să interpreteze dreptul comunitar prin declararea unei prevederi din legislația națională ca fiind compatibilă sau incompatibilă cu dreptul comunitar, întrucât sarcina Curții este să interpreteze dreptul comunitar, nu aplicarea acestuia în dreptul național (a se vedea Cauzele conexate C 48 si 49/93 Brasserie du Pecheur). CJUE are competența de a interpreta tratatele, actele instituțiilor comunitate care sunt obligatorii sau nu, acorduri internaționale încheiate de comunități și acte ale instituțiilor create prin astfel de acorduri, prevederi ale dreptului comunitar la care se face referire în legislațiile nationale și, potrivit unei jurisprudențe constante, se consideră că interpretarea unei norme de drept UE în cadrul unei trimiteri preliminare lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare al acestei norme. La 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a U. E. a pronunțat hotărârea preliminară în cauza C-402/09 I. T. c. S. Român și, răspunzând întrebării adresate de Tribunalul Sibiu, s-a pronunțat astfel: ,,A. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională." Aceeași soluție a fost menținută de instanța europeană în răspunsul la întrebarea preliminară adresată de Tribunalul Gorj în cauza C-263/10 Nisipeanu c. S. Român. Cu alte cuvinte, articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplica te autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzârii autovehiculelor de ocazie nationale și, prin aceasta, descurajarca importului de autovehicule de ocazie similare. Curtea de Justiție a U. E. a reținut că în cauză nu sunt intrunite condițiile unei discriminări directe, și a subliniat că e necesar ca reglementarea națională să nu aibă ca efect favorizarea vânzării autovehiculelor de ocazie nationale și descurajarea, în acest mod, a importului de autovehicule de ocazie similare. Răspunzând întrebării preliminare, Curtea de Justiție a U. E. a dat interpretarea art. 110 TFUE și nu a verificat compatibilitatea O. nr. 5. cu prevederile TFUE. Ceea ce este relevant din perspectiva interpretării art. 110 TFUE este identificarea unui eventual efect protecționist care se produce în situațiaimpunerii unei astfel de măsuri fiscale. Acest efect protecționist este evident dacă se poate demonstra, pe baza unor parametrii obiectivi și cuantificabili, o cauzalitate directă între favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea importului de autovehicule de ocazie similare. Se poate constata că, în contextul prezentat, în lipsa unor criterii oferite de Curtea de Justiție a U. E. pentru a putea evalua, de la caz la caz, efectul descurajant asupra importurilor, se impune o analiză întemeiată, criterii obiective, cum ar fi categoriile de vehicule si caracteristicile de vechime si uzură similare ale acestora. Se pune întrebarea legitimă: a fost în mod real reclamantul descurajat când a achizitionat autovchiculul? Întrebarea pare un nonsens, raportat cel puțin la împrejurarea că, totuși, a ales să achiziționeze autovehiculul. Deci, nu a fost cu adevarat descurajati Mai mult, la momentul achiziției reclamantul avea reprezentarea faptului că va trebui să plătească taxa pe poluare pentru autovehicule, și tot nu a fost descurajat! Ipoteza își pierde cu atât mai mult logica când în discuție este un autovehicul importat care nu și-ar găsi un echivalent pe piata autovehiculelor de ocazie nationale. În mod indiscutabil cetățeanul nostru nu ar putea susține că este discriminat, nici măcar indirect, din simplul motiv că opțiunea sa nu se găsea pe piața națională. Analiza unei descurajări(sau discriminări) presupune, cu necesitate, cel puțin două elemente comparabile. În lipsa unor dovezi concludente că reclamantul a fost direcționat spre oferta de autovehicule de ocazie nationale dar, totusi, în ciuda atractivității acesteia, a ales să achizitioneze un autovehicul de ocazie importat, apreciază că acțiunea nu poate fi primită. Întrucât reclamantul nu a făcut dovada existentei unei discriminări fată de un autoturism existent în parcul auto, cu aceleași caracteristici, și a faptului că, în mod real ar fi fost descurajat să achiziționeze autovehiculul pe care l-a achiziționat, consideră că nu se poate susține, cu temei, că s-ar fi încălcat libera circulație a mărfurilor, premisa art. 110 TFCE. Ca urmare a numeroase sesizări primite de la cetățenii români, Comisia E. - D. G. Impozitare si Uniune Vamală a emis următorul comunicat: "La nivelul U. E. nu există o armonizare a taxei percepute pentru înmatricularea automobilelor. Așadar, statele membre pot decide unilateral în ce privește cuantumul taxei și modalitatea de calcul a acesteia, respectând în același timp principiul nediscriminării. România poate să mențină taxa de înmatriculare pentru automobile și poate să stabilească un nivel oricât de ridicat al acesteia.(de exemplu, în D.emarca, o taxă similară se ridică la 1. din valoarea automobilului)." 2. Cât privește capătul de cerere privind acordarea DOBÂNZII LEGALE, consideră soluția instantei de fond ca fiind nelegală. În mod total neîntemeiat, instanța a dispus obligarea la plata către reclamant a dobânzii legale, aferente sumei reprezentând taxa pe poluare. A. au prevederile art. 70 și 124 alin. 1 din OG ar. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. A. F. pentru M. nu este titulara vreunei obligații ,în raport de contribuabil, astfel încât nu putem fi obligați la plata unei dobânzi legale. Prin urmare, din punctul de vedere al acordării dobânzii legale, hotărârea instanței fondului este absolut nelegală, fiind dată cu încălcarea evidentă a prevederilor legale. În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 299 și urm. C. Deliberând asupra recursurilor, Curtea constată următoarele: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J. că art. 110 din T. privind funcționarea U. E. (TFUE) și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul U. E.. Așa cum rezultă din dispozițiile legale pertinente taxa pe poluare se datorează la prima înmatriculare a vehiculului (art. 4 lit. a din OUG nr. 5.) încât dreptul intern aplicabil raportului juridic de drept material se circumscrie normelor juridice în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare. Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O. 5., constată faptul ca solicitarea de înmatriculare a autoturismului și plata taxei de poluare, a avut loc după data modificării O. 5. prin O. 2. și respectiv OUG 7.. În consecință, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente trebuie analizata prin raportare efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Chiar dacă din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5., este necesar ca în lumina celor statuate să se deceleze dacă argumentele utilizate de Curtea de Justiție sunt valabile și față de normele juridice care reglementau obligativitatea plății taxei pe poluare în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare. Trebuie notat că la data formulării cererii de înmatriculare ca efect al OUG nr. 1. a încetat efectul art. III introdus prin OUG nr. 2. și ca atare practic s-a revenit la forma inițială de calcul și stabilire a taxei pe poluare cu mențiunea că nivelul taxei pe poluare percepută în noile condiții legale era mai mare ca și cea stabilită ca datorată în prima variantă a OUG nr. 5.. Or, Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele deocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Aceste statuării sunt valabile în opinia Curții de A. și în cauza de față cu atât mai mult cu cât reglementarea aplicabilă în această cauză prevede plata unei taxe pe poluare mai mare ca și cuantum decât cea reglementată în forma inițială. Or, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T. de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de J. (cauza Simmenthal). Din această perspectivă, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 5. rap. la 312 C. să respingă recursul ca nefondat și să mențină în întregime hotărârea recurată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge recursurile declarate de A. F. PENTRU M. și D. G. A F. P. A J. M. în nume propriu și pentru A. F. P. S.-M. împotriva sentinței civile nr. 4205 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 21 O. 2011. { F. | Președinte, M.-I. I. Judecător, G.-A. N. Judecător, S. Al H. G., A. B. } Red.G.A.N./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Judecător fond: V. I.
| ← Decizia civilă nr. 2537/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 91/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
