Decizia civilă nr. 4086/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 4086/2011
Ședința a 27 O. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul M. P. împotriva Sentinței civile nr.5010 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui M. în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. M., A. F. P. D., A. F. PENTRU M. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Recursul promovat este legal timbrat, iar părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin sentința civilă nr. 5010 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins excepția invocată de pârâta A. F. pentru M. S-a respins acțiunea promovată de reclamantul M. P. în contradictoriu cu pârâtele: D. G. A F. P. M., A. F. P. D. și A. F. PENTRU M. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Referitor la excepția inadmisibilității invocată de pârâtă reține că, prin admiterea excepției inadmisibilității s-ar încălcat art. 13 din CEDO în sensul încălcării dreptului la un recurs efectiv. Convenția garantează un drept de acces în fața judecătorului intern sau în fața oricărei alte autorități competente ce ar putea dispune redresarea situației litigioase. Prin urmare se impune a se verifica dacă aceste demersuri interne să nu fie inutile sau chiar imposibile. Deși se susține că reclamantul putea contesta decizia de calcul a taxei de poluare în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia conform art. 209 alin. 1 lit. b Cod procedură fiscală, pârâtele nu au depus dovada existenței unei jurisprudențe în această materie, în sensul că acea cale de atac ar fi una efectivă și accesibilă, și că prin exercitarea ei se pot valorifica drepturi recunoscute de convenție și conferite în cazuri similare de instanțele de judecată. Existența unei practici previzibile a organelor administrative (în sensul nerestituirii taxei de poluare) îndreptățește reclamantul să caute un remediu efectiv direct în fața instanțelor de judecată. În acest sens s-a pronunțat Curtea de A. C. prin D. civilă nr. 2292/(...), pronunțată în Dosar nr. (...). Potrivit art. 90 par. I din Tratatul de I. al C. E. prevede: „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impoziteinterne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";. Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne. OUG NR. 5. este contrară art. 90 din Tratatul de I. a C. E., întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second- hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. După aderarea R. la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegea consumatorilor. În situația de față, deși s-a pus în vedere reprezentantei reclamantului să facă dovada înmatriculării autoturismului din litigiu într-un stat membru UE, nu s-a făcut această dovadă. Astfel, a fost depus la dosar un înscris în limba italiană (fila 21), precum și traducerea legalizată a acestuia (fila 29), din conținutul acestora nereieșind faptul că autoturismul ar fi fost înmatriculat anterior în Italia sau în alt stat membru UE, motiv pentru care acțiunea va fi respinsă potrivit dispozitivului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. P. solicitând admiterea recursului, casarea Sentintei Civile atacate si rejudecand cauza in fond. solicitam sa se admită actiunea astfel cum a fost formulata in sensul de a dispune anularea Deciziei de calcul nr.3285 din (...) emisa de catre A. F. P. D. ,obligarea paratei AFM. la restituirea sumei in cuantum de 7.902 lei RON reprezentand taxa de poluare platita pentru autoturismul marca Renault Megane precum si obligarea paratei AFM la plata dobanzii legale, ca1culate de la data platii pana la restituirea efectiva a sumei, cu cheltuieli de judecata in cuantum de 2.000 lei reprezentand onorar avocat pentru cheltuielile generate de judecarea cauzei in fond cat si in recurs( conform chitantelor) precum si taxa timbru În motivarea recursului, recurentul a arătat, în esență, că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a normelor de drept comunitare. In drept s-au invocat dispozițiile art.299 si urm.C.Proc.civ. Pârâta intimată D. G. A F. P. A J. M. în nume propriu și pentru A. F. P. D. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. Deliberând asupra recursului, Curtea constată următoarele: În prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxăpe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare. Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008. Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc). Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Prin urmare, soluția instanței de fond de respingere a cererii reclamantului vizând anularea deciziei de calcul nr. 3283/(...) emisă de A. F. P. D. și de obligare a pârâtelor la restituirea taxei de poluare apare ca fiind nelegală. În ceea ce privește, însă, cererea de obligare a pârâtelor la plata dobânzilor reglementate de C. de procedură fiscală, Curtea constată că aceasta este nefondată. Astfel, încălcarea dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită care atrage obligativitatea statului, prin organele fiscale, să reparare prejudiciul în integralitatea sa, iar această reparație urmează a fi făcută în conformitate cu prevederile legii civile, respectiv OG nr. 9.. Prin urmare, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală, cererea de acordare a acestor dobânzi urmează a fi respinsă. Pe cale de consecință, Curtea constată că recursul reclamantului este fondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi admis, cu consecința modificării sentinței recurate, în sensul admiterii în parte a cererii formulate de reclamant, potrivit celor reținute mai sus. În conformitate cu dispozițiile art. 276 Cod procedură civilă, pârâtele vor fi obligate la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale la fond și recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Admite recursul declarat de reclamantul M. P. împotriva sentinței civile nr. 5010 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o modifică în sensul că admite în parte cererea formulată în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. A J. M., A. F. P. D. și A. F. PENTRU M. Obligă pârâtele să restituie reclamantului suma de 7902 lei taxă de poluare. Anulează decizia de calcul nr. 3285 din (...) emisă de A. F. P. D. Respinge cererea de obligare a pârâtelor la plata dobânzii fiscale. Obligă pârâtele la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată parțiale în fond și recurs. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința de la 27 O. 2011. Red.M.D./dact.L.C.C. 3 ex./(...). Judecător fond: M. P.
| ← Decizia civilă nr. 3078/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3654/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
