Decizia civilă nr. 67/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 67/2011
Ședința ata de 12 septembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. S. JUDECĂTOR : C. P. JUDECĂTOR : A. C.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea R. M. împotriva deciziei civile nr.1055 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al Curții de A. C., în contradictoriu cu intimata I. P. J. S. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 31 martie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei un exemplar din contestația în anulare formulată ce poartă semnătura contestatoarei R. M..
În data de 11 mai 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei I. P. J. S. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 319 C. este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Deliberând reține că, Prin contestația în anulare formulată, contestatoarea R. M. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta I. P. J. S., prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.1055, pronunțată la data de 11 martie 2011 de către Curtea de A. C., rejudecarea recursului declarat de către intimată cu consecința respingerii acestuia ca fiind inadmisibil. În motivarea contestației se susține că decizia pronunțată de Curtea de A. C. este rezultatul unei erori materiale. Precizează că la data declarării recursului, sentința atacată era definitivă și irevocabilă prin renunțarea la recurs formulată de intimate. În baza acestui act, de renunțare la recurs, cuprins într-un referat depus de intimată la grefa T. S., sentința pronunțată de această instanță, prin care a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de contestatoare, a fost definitivată, iar autoturismul proprietatea sa, a fost astfel înmatriculat fără plata taxei pe poluare, conform sentinței civile nr.4232 din (...), definitivă la data de (...). Contestatoarea mai arată că cererea de definitivare formulată de ea precum și referatul cuprinzând renunțarea la recurs formulată de intimate, nu se găsesc la dosarul cauzei, iar datorită acestei omisiuni, instanța de recurs a pronunțat decizia a cărei anulare o solicită. Consideră că această situație se încadrează în motivul contestației în anulare speciale prevăzute de art.318 C., decizia în recurs fiind pronunțată în urma unei erori materiale. Analizând contestația în anulare formulată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.318 C., Curtea a apreciat-o ca fiind nefondată pentru următoarele considerente: Potrivit art. 318 C., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l doar în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Este cunoscut, însă, faptul că dispozițiile art.318 C. vizează doar greșelile materiale care înseamnă o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite; prin urmare, greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale. În speță se constată că ipoteza normei legale instituită de legiuitor prin dispozițiile legale amintite mai sus nu este întrunită. Astfel, contestatoarea susține în principal că greșeala materială a instanței de recurs constă în soluționarea cauzei aplicând greșit normele procedurale prevăzute de art.246 C. referitoare la renunțarea la judecată în sensul că instanța de recurs a apreciat greșit înscrisurile depuse și care ar fi îndrituit-o să ia act de renunțarea recurentei la calea de atac promovată. Din cuprinsul deciziei contestate, Curtea reține că instanța de recurs a făcut o analiză pertinentă a probațiunii administrate în cauză, concluzionând că recursul trebuie analizat pe fond, neexistând nici un înscris care să susțină că recurenta a renunțat la judecată. Contestatoarea susține, însă, că referatul de renunțare la recurs întocmit de către intimată reprezintă chiar manifestarea de voință a pârâtei și că doar dintr-o eroare instanța de recurs nu a luat act de renunțarea la judecată. Se poate observa, însă, că și dacă un astfel de înscris ar fi existat la dosar, greșita lui interpretare nu poate deschide calea unei contestații în anulare fundamentată pe prevederile art.318 C. întrucât nu se invocă existența unei greșeli materiale, în înțelesul legii, ci, o greșeală de judecată care nu poate fi analizată pe calea contestației în anulare. Adoptarea acestei soluții corespunde și jurisprudenței constante consacrată de Curtea E. a D. omului. Astfel, se poate observa că instanța de contencios european al drepturilor omului, în cauza Mitrea împotriva României ( hotărârea din 29 iulie 2008), a apreciat că o cale extraordinară de atac, fie ea și introdusă de una din părțile procesului, nu poate fi admisă pentru simplul motiv ca instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absența unui "defect fundamental"; care poate conduce la arbitrariu. F. că instanța care soluționează contestația si instanța a cărei hotărâre este contestată au două puncte de vedere diferite cu privire la admisibilitatea și relevanța probatoriului este un caz tipic în care nu se justifica desființarea uneihotărâri judecătorești definitive si irevocabile. C. a apreciat, în considerarea prezumției de validitate (res iudicata pro veritate habetur) de care se bucură aceste hotărâri, și a securității raporturilor juridice, că este incident un caz tipic în care instanțele au doua puncte de vedere diferite cu privire la admisibilitatea si relevanta probatoriului. Or, in absenta unor circumstanțe excepționale - situații numite de C. „. fundamentale"; ale hotărârii (ex. neîndeplinirea procedurii de citare, cauza Tishkevich împotriva Rusiei; neparticiparea la proces a terțului ale cărui drepturi sunt afectate, cauza Protsenko împotriva Rusiei) - acest lucru nu justifica desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, ce a intrat în puterea lucrului judecat, prin intermediul contestației în anulare exercitată chiar de un particular care fusese parte la procedura. Nu poate fi deci socotită ca o greșeală materială maniera în care instanța de recurs a soluționat recursul câtă vreme aceasta se circumscrie manierei în care instanța a realizat dreptul sub aspectul interpretării și aplicării normei juridice. Or, o atare dezlegare nu mai poate fi repusă în discuție în faza contestației în anulare speciale având ca temei juridic art. 318 C. teza I. Nu în ultimul rând trebuie remarcat faptul că, potrivit art. 318 C., contestația în anulare specială este o cale extraordinară de atac de retractare stric circumstanțiată la motivele expres și limitativ prevăzute de norma legală, iar eventualele căi de aplicare extensiva a motivelor de admisibilitate expres si limitativ prevăzute de lege nu pot fi în niciun fel validate, având în vedere și considerentele hotărârii C. amintite anterior. A admite ipoteza contrară presupune încălcarea principiului securității juridice și a prezumției absolute a lucrului judecat. De altfel, unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi contestate (C. cauza Brumărescu c. Romaniei, § 61). Pentru respectarea acestui principiu, statele trebuie să depună diligențe pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe și să interzică redeschiderea unor noi proceduri judiciare referitoare la aceeași problemă (a se vedea, mutatis mutandis, Gjonbocari și alții c. Albaniei § 66). Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, Curtea, în temeiul art. 320 C. va respinge contestația în anulare ca fiind inadmisibilă. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea R. M. împotriva deciziei civile nr.1055 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al Curții de A. C., ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI GREFIER M. S. C. P. A. C. L. F.red.M.S./A.C. 2 ex. - (...)
| ← Decizia civilă nr. 3654/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 155/2010, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
