Decizia civilă nr. 420/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 420/2011
Ședința publică din data de 02 F. 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. M. JUDECĂTOR: G.-A. N. JUDECĂTOR: S. AL H. GREFIER: D. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. a M. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 5144 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului S. în contradictoriu cu reclamanta C. E. A.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
Cauza are ca obiect anulare act de control taxe și impozite -taxă de poluare.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile declarate de D. G. a F. P. a J. S. în nume propriu și în numele A.
F. P. a M. Z. și A. F. pentru M. sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 al.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art.3 pct.3 C.pr.civ coroborat cu art.10 al. 2 și 3 din L. nr. 554/2004. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin sentința civilă nr. 5144 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S. a fost admisă acțiunea reclamantei S. C. E. A. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. S. - A. F. P. a M. Z. și în consecință a fost dispusă anularea actelor administrative nr. 24921/2010 și 15209/2009 emise de pârâtă, pe care o obligă la restituirea către reclamantă a sumei de 1455 lei, reprezentând taxă pe poluare, cu dobânda legală aferentă de la data cererii de restituire și până la achitarea integrală. De asemenea a fost admisă cererea de chemare în garanție a M.ui M.lui - A. F. pentru M. și a fost obligată la restituirea către DGFP S. - AFP Z. a sumei de 1455 lei reprezentând taxă de poluare. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin chitanța TS5 nr. 4135749 din (...), reclamantul a achitat în contul pârâtei suma de 5330 lei cu titlu de taxă de poluare. Reclamanta s-a adresat pârâtei cu o cerere de restituire a acestei taxe, cu adresa nr. 24921/2010, aceasta din urmă comunicându-i refuzul său (fila 7 dosar fond). Potrivit O. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece O. a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 [art. 14 alin. (1)], rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă [art. 5 alin. (1)]. Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din U. E. în scopul reînmatriculării lor în România. Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin O. nr. 5. contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. A., conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Comunității E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. În acest context organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. A. fiind, instanța a constatat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția R., republicată și L. nr. 157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E.. Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.C.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964) iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976). Referitor la cererea de chemare în garanție, instanța de fond reține că DGFP S.- AFP Z. a încasat suma reprezentând taxa de poluare având învedere că această taxă constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de către A. F. pentru M., conform HG nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5., art. 3 al. 6-8. Însăși chitanța prin care reclamanta a solicitat taxa atestă că aceasta a fost virată în contul 51161009 care este, conform art. 3 al.8 din HG nr. 686/2008, contul A. F. pentru M.. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. și A. F. pentru M.. Prin recursul declarat, A. F. pentru M. a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii în întregime a acțiunii formulate. Totodată, recurenta a solicitat suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 alin 1 pct. 1 C.pr.civ., până la soluționarea dosarului aflat pe rolul C. de J. a U. E., având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare cu privire la compatibilitatea reglementărilor naționale referitoare la taxa de poluare cu dreptul comunitar. În motivarea recursului, se arată că hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul greșitei interpretări și aplicări a legii. Acțiunea formulată este inadmisibilă, motivat de faptul că reclamantul ar fi trebuit să atace un act administrativ și să îndeplinească procedura prealabilă a recursului grațios în termen de 30 de zile, conform dispozițiilor art. 7 alin 1 din L. nr. 554/2004. Mai mult, sentința instanței de fond este nefondată, raportat la prevederile O. 9., conform cărora decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule este un titlu de creanță și totodată un act administrativ fiscal, la fel ca și decizia de impunere fiscală. În mod eronat a reținut instanța fondului o distincție între proveniența autovehiculelor, legea nefăcând o atare distincție și instituind obligativitatea taxei de poluare pentru orice autovehicul înmatriculat în România. Prin recursul declarat de pârâta A. F. P. C.-N., s-a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă, în principal ca inadmisibilă iar în subsidiar, ca nefondată. Recurenta critică sentința instanței de fond prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 6, 7,8 și 9 C.pr.civ. și în considerarea dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ. Precizează faptul că reclamanta adresa nr. 24921/2010 nu este un act administrativ, în sensul definit de art. 2 lit. c) din L. nr. 554/2004, generator de efecte juridice, ci doar o simplă operațiune tehnico materială, care nu poate fi asimilată unui refuz nejustificat atât timp cât organul fiscal a soluționat cererea în temeiul unui act normativ în vigoare, reținerea sumei făcându-se în baza dispozițiilor OUG nr. 5. și a HG nr. 686/2008. În acest sens, decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule trebuia atacată cu contestație administrativă și doar decizia pronunțată în contestația administrativă putea fi atacată cu acțiunea în contencios fiscal conform art. 218 Cod de proc. fiscală . În concluzie, adresa a cărei anulare o solicită reclamanta nu poate fi atacată pe calea contenciosului administrativ, potrivit art. 8 din L. nr. 554/2004, motiv pentru care se solicită admiterea excepției inadmisibilității. Referitor la cererea de chemare în garanție, arată că aceasta trebuia admisă, raportat la dispozițiile OUG nr. 5., care prevăd că taxa plătită de către contribuabil constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de către A. F. pentru M.. Intimații nu au depus întâmpinare. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilorlegale incidente, Curtea apreciază că acesta este fondat, pentru următoareleconsiderente: Referitor la fondul cauzei: Analiza trebuie efectuată, în primul rând, prin relevarea scopului urmărit de către Guvernul României prin adoptarea celor două ordonante de urgență. A., în preambulul Ordonantei de U. nr. 2. se prevede faptul că adoptarea acesteia a fost necesară având în vedere: ,,concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și econo mi ce în luna octo mbrie, care relevă o scădere importan tă a p iețelor auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a s ectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională ; - faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească , iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare ,, Este lipsit de echivoc faptul că intenția legiuitorului nu mai are nicio legătură cu scopul declarat al adoptării O. nr. 5., care potrivit enuntului din preambulul acestui act normativ urmarea initial ,, asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru î ncadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de J. a C. E., având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale,,. Schimbarea de intentie declarată expres de către legiuitor nu lasă loc vreunei interpretări. A., de la necesitatea susținerii unor programe de protectie a mediului prin imbunatatirea calitatii aerului si pentru încadrarea în valorile limita prevăzute de legislatia comunitara in acest domeniu, scopul declarat al O. nr. 5. s-a transformat în protejarea industriei interne de autovehicule si păstrarea locurilor de munca angrenate în producția de autovehicule. Intentia legiuitorului nu a suferit vreo modificare prin O. nr. 7. sub aspectul protejării industriei interne de autoturisme, ci acest ultim act normativ are un declarat caracter reparatoriu, propunându-si înlăturarea discriminărilor între contribuabilii care au achitat taxa de poluare anterior si ulterior datei de 15 decembrie 2008, data intrării în vigoare a O. nr. 2.. Impactul negativ in plan social enuntat în preambulul ordonantei a fost înlăturat printr-o ajustare a nivelului taxei, insa acest fapt nu a produs nici o modificare cu privire la scopul declarat al O. nr. 2., anterior analizat. Trebuie enuntat în acest context si faptul ca, desi initial taxa de poluare era datorata la prima înmatriculare a autoturismelor în România, indiferent daca este vorba despre autoturisme noi sau second-hand, prin modificările O. nr. 5., o anumita categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. A. ,,autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale U. E. în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5.,, . Intr-un mod deloc întâmplător, categoria de autoturisme exceptata de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în România, o noua dovada a intentiei clare de protejare a industriei interne in detrimentul produselor importate. Pentru aceste argumente, prin ultimele modificări aduse O. nr. 5., taxa de poluare încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de I. a C. E. A., în jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție E. a explicat care sunt conditiile in care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele nationale si produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea consumatorilor. In consecință, atunci când produsele interne si produsele importate se afla intr-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale nationale se creaza o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajati sa aleaga produsele importate in vederea realizarii unui scop declarat de protejare a industriei nationale si a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala naționala contrara art. 90 trebuie înlăturata de la aplicare. In urma modificărilor aduse prin O. nr. 2. si O. nr. 7., norma interna îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE. A., exista atât o discriminare intre autoturismele second-hand înmatriculate deja intr-un stat membru al U. E. si care se înmatriculează în România si autoturismele second-hand deja înmatriculate în România si mai mult, exista si o discriminare intre o anumita categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse în România si restul autoturismelor noi, discriminare introdusa de către legiuitor cu intenția declarata de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerintele si rigorile spatiului de libera circulatie a mărfurilor, forței de munca si capitalului. Exista desigur un raport de concurenta intre produsele importate si produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, în speta fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusa in discutie si prin lansarea unei proceduri de ,,infringement,, de către C. E., la data de (...), in temeiul art. 226 din Tratatul CE. A., prin declansarea acestei proceduri, C. considera ca prevederile legislației romanești conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule insa creste pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. C. se refera astfel la ultima forma a taxei de poluare. C. a menționat doua aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei de poluare, in ultima forma a acesteia. A., C. a motivat declanșarea procedurii de infringement pe următoarele argumente: criteriul primei înmatriculări nu este o cerința pe deplin obiectiva, deoarece nu tine seama de calitatea intrinseca a mașinilor, iar in anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de alta parte, in urma aplicării cerinței de prima înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate in perioada stabilita de legislația româneasca care intra direct pe piața mașinilor de ocazie din aceasta tara, circula fără să fie supuse acestei taxe, pe de alta parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează sa fie înregistrate în România în aceeași perioada dar nu pentru prima data si care intra in concurenta directa cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale. Referitor la dobânda acordată: Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe,contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate. Dacă s-ar admite teza recurentei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință. Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului. Curtea constată fondat motivul de recurs referitor la lipsa de temei juridic în privința dispoziției de anulare a adreselor nr. 24921/2010 și 15209/2009. Față de conținutul acestor două acte, Curtea reține că nu au caracterul unor acte administrative, cenzurabile, sub aspectul legalității, în procedura prev. de art. 1 al. 1 din legea nr. 554/2004. În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9 c.pr.civ. rap. și la dispozițiile. art. 20 din L. nr. 554/2004 se va admite recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. S. în nume propriu și în calitate de reprezentant al A. F. P. Z., împotriva sentinței civile nr. 5144 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., ce va fi modificată în sensul că se va respinge cererea de anulare a adreselor nr. 24921/2010 și 15209/2009 emise de pârâtă. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII DECIDE Admite recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. S. în nume propriu și în calitate de reprezentant al A. F. P. Z., împotriva sentinței civile nr. 5144 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., pe care o modifică în sensul că respinge cererea de anulare a adreselor nr. 24921/2010 și 15209/2009 emise de pârâtă. Menține restul dispozițiilor. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). Red.D. M. Dact……../2ex/(...) Jud.prima inst.S.M..
| ← Decizia civilă nr. 4132/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3568/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
