Decizia civilă nr. 4286/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4286/2011
Ședința din data de 02 N. 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M. B.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C., împotriva sentinței civile nr. 1431 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta SC C. S., având ca obiect - anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) recurenta a depus la dosarul cauzei precizări cu privire la cererea de recurs.
Se constată că recursul este declarat în termen iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 din L. nr. 554/2004, dispozițiile OG nr. 92/2003 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.1431 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al T.ui C. a fost admisă cererea formulată de reclamanta S. C. S. în contradictoriu cu pârâta A. J. pentru O. F. de M. C.-N., obligată pârâta la plata către reclamantă a subvenției prevăzute de art.80 alin.1 lit.a din L. nr.76/2002 aferentă perioadei iunie 2009 - iunie 2010; precum și la plata sumei de 4,3 lei cheltuieli de judecată. Pentru a dispune astfel instanța a reținut în esență că reclamanta întrunește cerințele prevăzute de L. nr.76/2002 pentru acordarea subvențiilor. Împotriva soluției menționate a declarat recurs pârâta A. J. pentru O. F. de M. C. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației. În susținerea celor solicitate se arată în esență că respingerea solicitării intimatei prin decizia contestată a fost motivată pe dispozițiile L. nr.500/2002 cestatuează: limitele maxime ce nu pot fi depășite; angajarea de cheltuieli numai în limita creditelor bugetare și potrivit destinațiilor aprobate. Ori raportat la aceste dispoziții nu se puteau depăși posibilitatile financiare dintr-un buget prestabilit și limitat ca sumă. Tot astfel arată recurenta că instituția avea obligația respectării limitelor instituite de lege; nu putea să anticipeze un numar de conventii sau persoane . Pe de altă parte mai arată recurenta lipsa bugetului nu poate fi imputată nici pârâtei având în vedere calitatea acestuia de ordonator terțial de credite și limită până la care se puteau face cheltuieli. Concluzionând arată recurenta că în condițiile ultimelor modificări ce se corelează cu L. nr.500/2002 nici o cheltuială nu putea fi făcută cu depășirea limitelor aprobate și fără o bază legală. Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele: În cursul anului 2009 intimata a încheiat contracte individuale de muncă cu persoane care la data respectivă îndeplineau condițiile prevăzute de art.80 din L. nr.75/2002. Ulterior a adresat o cerere către recurentă cu solicitarea de a beneficia de subvenția prevăzută de lege însă cererea i-a fost respinsă motivat de faptul că L. nr.500/2002 interzice efectuarea de plăți după atingerea sumei maxime aprobate prin bugetul asigurărilor. Potrivit art.80 alin.1 din L. 76/2002, angajatorii care încadrează în muncă, pe perioadă nedeterminată, absolvenți ai unor instituții de învățământ superior sunt scutiți pe o perioadă de 12 luni de plata contribuțiilor datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă absolvenților încadrați, și primesc lunar, pe această perioadă, pentru fiecare absolvent o sumă egală cu 1,5 valoarea indicatorului social de referință al asiguraților pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenții de învățământ superior. Reclamanta a depus toate actele pentru a beneficia de subvenția prevăzută de art.80 alin.1 din L. 76/2002, a depus toate documentele legale și a virat la bugetul de stat toate sumele datorate Nu s-a făcut dovada virării sumelor de bani cuvenite reclamantei, deși aceasta a făcut dovada depunerii documentației aferente Ulterior, reclamanta a primit decizia contestată, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că solicitarea sa a fost respinsă, fiind atinsă limita maximă a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă. Susținerile recurentei că toate instituțiile publice, implicate în procesul bugetar sunt obligate să respecte prevederile legii supunându-se în cazul de față la o limitare a cheltuielilor ca urmare a atingerii unui prag maxim al fondurilor cu destinație precisă sunt corecte însă nu sunt de natură să poată aduce atingere drepturilor stabilite în favoarea particularilor prin alte legi având în vedere lipsa instituirii unor astfel de condiționări sau a altor criterii . Recurenta mai susține că, în conformitate cu art.l4, alin.l-3, cheltuielile bugetare au o destinație precisa și limitata si sunt determinate de autorizările continue în legi specifice și în legile bugetare anuale, însă omite să analizeze posibilitatea întocmirii documentelor prealabile emiterii textelor invocate de o manieră aptă să satisfacă respectarea drepturilor entităților cărora de altfel le-a recunoscut legitimitatea drepturilor. Pentru ca o cheltuială din fonduri publice să poată fi angajata, ordonanțata și plătita trebuie aprobată potrivit legii și în acest sens autoritatea obligată a face astfel de plăți este cea obligată a îndeplini toate demersurile necesare anterior pentru ca această plată să poată fi efectuată în condițiile legii . Susține însă recurenta a solicitat sumele dar nu au fost aprobate și ca atare în lipsa disponibilităților refuzul nu este nejustificat. Lipsa disponibilităților nu poate fi reținută ca motiv în măsura să justifice refuzul acordării subvenției . O astfel de abordare ar echivala cu golirea de conținut a unei legi care instituie beneficiul subvenției , acesta urmând a avea un caracter pur formal. Entitatea care îndeplinește cerințele prin angajarea realizată se va găsi în imposibilitatea de a beneficia de dispoziții ce au fost edictate în favoarea sa , norma prin care s-a instituit să fiind lipsită de efecte ceea ce echivalează cu nerespectarea legii de către autoritățile obligate a o respecta. Lipsa unui previziuni din partea autorității ce are obligația de a aplica legea nu poate fi opusă particularului , care are dreptul dreptul la o bună administrație, nu poate fi reținută ca motiv de înlăturare a dreptului recunoscut prin lege. Nici faptul că nu se putea prevede câte anume societăți angajează persoane în măsură să beneficieze de subvenții nu poate fi reținut ca motiv de înlăturare a dreptului recunoscut prin lege. P. proiectelor rectificative se face pornind de la o evaluare a situației vizând șomajul și numărul total al societăților potențiali plătitori pe raza teritorială iar această evaluare nu se putea face de intimata .O evaluare respectiv o stabilire a unor criterii de atribuire a fondurilor de asemenea nu poate fi făcută de intimată. Recurenta pârâtă nu a facut evaluari,nu a publicat criterii și nu a făcut cunoscut de ce face atribuirea fondurilor /subvenții altor societăți. Prin urmare sarcina evaluării, a rectificării și stabilirii criteriilor revine recurentei context în care justificarea nu este în măsură să conducă la nerecunoașterea dreptului instituit de L. nr.76/2002. Așadar față de cele arătate aspectele reținute de prima instanță nu pot fi considerate greșite. Prin urmare nefiind motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din L. nr.554/2004 Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE: Respinge recursul declarat de A. J. PENTRU O. F. DE M. C., împotriva sentinței civile nr. 1431 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 2 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI F. T. M. H. M. B. D. C. GREFIER R ed.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.C. P.
| ← Decizia civilă nr. 3048/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2981/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
