Decizia civilă nr. 4393/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4393/2011
Ședința publică de la 04 N. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
G. A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta H. M. împotriva Sentinței civile nr. 1. pronunțată de Tribunalul Maramureș, în contradictoriu cu intimat M. B. M. PRIN P., S. P. C. LOCAL DE E. A P. B.
M., având ca obiect obligația de a face eliberare CI.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este legal timbrat.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. CURTEA Prin sentința civilă nr. 1854 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată și precizată de reclamanta H. M. în contradictoriu cu pârâtul M. B. M. prin P. - S. P. C. Local de E. a P. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea formulată la 6 octombrie 2010, reclamanta H. M. a solicitat S.ui P. C. Local de E. a P. B. M., eliberarea cărții de identitate pe adresa din B. M. str. Minerva nr. 16, arătând că împreună cu soțul său are domiciliul la această adresă. Prin răspunsul comunicat sub nr. 65962 din 7.X.2010, Biroul de E. I. a P. B. M. i-a comunicat că nu poate da curs solicitării acesteia motivat de împrejurarea că în contractul de vânzare-cumpărare, la adresa din B. M. str. Minerva nr. 16 există un imobil C. H. C., act ce nu respectă prevederile art. 27 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 97 din (...) privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, aprobată prin L. nr. 2. în care se spune că dovada domiciliului se face cu acte încheiate încondițiile de validitate prevăzute de legislația română în vigoare, privind titlul locativ. Din extrasul c.f. nr. 24502 B. M. nr. cadastral 12069 reiese că terenul în suprafață de 4827 mp. pe care se află rest parte construcție și parte de construcție C. H. C. constituie proprietatea reclamantei H. M., căsătorită cu H. M., iar construcția este proprietatea reclamantei în cotă de 1/1 parte. Este real faptul că potrivit dispozițiilor art. 25 din actul normativ menționat anterior, cetățenii români au dreptul să-și stabilească sau să-și schimbe, în mod liber, domiciliul ori reședința, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege. Conform prevederilor art. 25 al. 3, cetățenii români nu pot avea în același timp decât un singur domiciliu sau o singură reședință iar în cazul în care aceștia dețin mai multe locuințe, își pot stabili domiciliul sau reședința în oricare dintre ele. Din perspectiva celor descrise anterior și ținând seama că domiciliul este adresa unde cetățeanul român își are locuința statornică, tribunalul a apreciat că imobilul în natură hotel prezentat în probațiune de reclamantă, nu poate fi considerat ca fiind locuință, respectiv spațiu locativ în sensul legii. Pentru considerentele de fapt și de drept menționate mai sus, acțiunea precizată de reclamantă este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare, ținând cont de prevederile art. 18 al. 1 din L. nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta H. M. solicitând modificarea hotărârii În sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată. În motivare s-a arătat că: Hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală raportat la următoarele considerente: În primul rând hotărârea nu cuprinde motivele pentru care s-a dispus respingerea acțiunii, fiind astfel o hotărâre judecătorească nemotivată. Instanța fondului s-a mulțumit cu citarea unor prevederi legale fără Î. a le analiza În contextul speței deduse judecății și fără a ține seama de Î. materialul probator. Motivele expuse succint de prima instanță pentru respingerea acțiunii introductive sunt străine față de obiectul pricinii, În esență solicitându-se a se dispune obligarea pârâtului la eliberarea unei noi cărți de identitate pentru reclamantă care să conțină domiciliul ales de către această, În conformitate cu dispozițiile legale, respectiv acela din B. M., str. Minerva nr. 16, M.. Î.și instanța de fond recunoaște că domiciliul este adresa unde cetățeanul român Își are locuința statornică, și cu toate că În cauză s-a făcut dovada că reclamanta, Î. cu soțul acesteia locuiește efectiv la adresa care se solicită a fi considerată domiciliu, prin hotărâre se arată că imobilul care are ca destinație C. H. nu poate fi considerat spațiu locativ, sens În care nu poate fi primită solicitarea de a se stabili domiciliul reclamantei la aceea adresă. Mai mult decât atât soțul reclamantei, numitul H. M. are domiciliul tocmai la adresa din B. M. str. Minerva nr. 16, conform cărții de identitate eliberată de către pârât la data de (...) , aceasta fiind locuința efectivă a celor doi soți. Instanța fondului motivează respingerea acțiunii prin aceea că actele prin care facem dovada proprietății spațiului respectiv nu ar Î. condițiile de validitate prevăzute de legea română privind spațiul locativ. Este de menționat că la dosarul cauzei s-au depus atât copii ale contractului de vânzare cumpărare încheiat cu respectarea tuturor normelor legale În vigoare, precum și un extras CF din care rezultă că reclamanta este proprietară În cotă de 1/1 asupra construcției situate În B. M., str. Minerva nr. 16. Este adevărat că reclamanta deține În coproprietate devălmașă și imobilul situat În B. M., str. Dorobanților nr. 2, domiciliul Înscris În prezenta carte de identitate, Î. nimic nu o poate Împiedica pe aceasta să Î. respectivul imobil iar atunci s-ar afla În situația cel puțin aberantă de a nu- și putea Întocmi o carte de identitate deoarece pârâtul consideră că un imobil destinat tocmai locuitului nu poate fi considerat spațiu locativ. Atât pârâtul În apărările sale cât și instanța În motivare fac o confuzie vădită, adăugând la lege, considerând că reclamanta, pentru a putea să-și schimbe domiciliul, are obligația de a prezenta documente care să ateste că la adresa respectivă se află un imobil tip locuință, or, În conformitate cu dispozițiile art. 27 al 1 lit a) din OUG 9. cetățeanul român are obligația de a prezenta documente care să ateste existența unui spațiu locativ. Este greu de considerat În prezenta speță că respectivul imobil poate constitui un spațiu locativ În Înțelesul legii pentru soțul reclamantei și totuși pentru aceasta nu poate avea aceeași natură. L. nu prevede În mod expres care este definiția spațiului locativ și care sunt caracteristicile strict determinate ale acestuia, Î. atâta timp cât reclamanta locuiește efectiv Î. cu familia sa În respectivul imobil, soțul său având Înscris și domiciliul În cartea de identitate la această adresă considerăm refuzul pârâtei ca fiind o dovadă de rea-credință, iar soluția instanței de fond o interpretare greșită a prevederilor lega le privind evidența, domiciliul , reședința și actele de identitate ale cetățenilor români. Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului și, modificând În tot sentința atacată să se dispună admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată. Deliberând asupra recursului, Curtea constată următoarele: Prin cererea formulată la 6 octombrie 2010, reclamanta H. M. a solicitat S.ui P. C. Local de E. a P. B. M., eliberarea cărții de identitate pe adresa din B. M. str. Minerva nr. 16, arătând că împreună cu soțul său are domiciliul la această adresă. Prin răspunsul comunicat sub nr. 65962 din 7.X.2010, Biroul de E. I. a P. B. M. i-a comunicat că nu poate da curs solicitării acesteia motivat de împrejurarea că în contractul de vânzare-cumpărare, la adresa din B. M. str. Minerva nr. 16 există un imobil C. H. C., act ce nu respectă prevederile art. 27 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 97 din (...) privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, aprobată prin L. nr. 2. în care se spune că dovada domiciliului se face cu acte încheiate în condițiile de validitate prevăzute de legislația română în vigoare, privind titlul locativ. Ulterior reclamanta formuleaza prezenta actiune in contencios administrativ prin care solicita instantei să oblige pârâta M. B. M. PRIN P. - S. P. C. LOCAL DE E. A P. B. M. să elibereze reclamantei o nouă carte de identitate, în sensul schimbarii domiciliului din B. M., str. Dorobantilor, nr 2în B. M., str. Minerva, nr 16. De altfel la această adresa are în prezent domiciliul soțul reclamantei H. M. - fila 10 dos fond. Prin sentința civilă nr. 1854 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată și precizată de reclamanta H. M. în contradictoriu cu pârâtul M. B. M. prin P. - S. P. C. Local de E. a P. In esență prima instanță reține că domiciliul este adresa unde cetățeanul român își are locuința statornică, și că imobilul hotel din CF 24502 B. M., deși constituie proprietatea reclamantei, nu poate fi considerat ca fiind locuință, respectiv spațiu locativ în sensul legii. Ordonanță de U. nr. 97 din 14 iulie 2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români reglementeaza în cuprinsul capitolului IV procedura stabilirii și respectiv a schimbării domiciliului. Potrivit art 26 cetățenii români au dreptul să își stabilească sau să își schimbe, în mod liber, domiciliul ori reședința, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege . Cetățenii români nu pot avea în același timp decât un singur domiciliu și/sau o singură reședință. În cazul în care aceștia dețin mai multe locuințe, își pot stabili domiciliul sau reședința în oricare dintre ele. Prin urmare numai în situațiile expres și limitativ prevăzute de lege este posibilă îngrădirea dreptului de schimbare în mod liber a domiciliului persoanei fizice cetățean român. Potrivit art 27 domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuința principală, iar potrivit art 28 al 1 lit a dovada adresei de domiciliu se poate face cu acte încheiate în condițiile de validitate prevăzute de legislația română în vigoare, privind titlul locativ. Aprecierea autorității publice este una abuzivă și excesivă în sensul că imobilul hotel, proprietatea reclamantei nu ar constitui un imobil tip locuință, care să îi permită stabilirea domiciliului. Scopul pentru care se permite stabilirea unui singur domiciliul decurge din natura sa de atribuit al persoanei fizice, alături de numele și prenumele acesteia. I. trebuie observat că OUG nr 9. urmarește reglementarea unei evidențe a domiciliilor persoanelor fizice cetățeni români, fără a da un caracter constitutiv de drepturi actelor de identitate care atestă stabilirea sau schimbarea domiciliului. Ceea ce interesează din perspectiva art 27 din OUG nrt 9. este dacă solicitantul poate face dovada că locuiește efectiv în imobilul în care doreșțe să își stabilească domiciliul (art 28 al 1 lit c) sau ca detine acte valabil încheiate sub aspect formal, care îi conferă un titlul locativ asupra imobilului respectiv. Imobilul hotel proprietatea reclamantei întrunește exigențele impuse de art 27 lit a din OUG nr 9. pentru a constitui domiciliul reclamantei. C. OUG nr 9. arată că este nevoie de cazuri expres prevăzute de lege care să limiteze schimbarea domiciliului, ori sub acest aspect niciun text legal nu interzice stabilirea domiciliului într-un imobil tip hotel. Nici nu ar avea cum, pentru că un hotel este prin natura sa un imobil destinat locuirii, de regulă temporare a clienților hotelului, fără a exista o interdicție expresă ca un client personă fizică să încheie un contract prin care să dobândescă un titlu locativ asupra unei camere de hotel, contract în baza căruia să poată solicita stabilirea domiciliului. Art 27 lit a cere dovada existenței unui titlu locativ, în sensul că nu este obligatoriu să fi proprietarul unui imobil pentru a putea să îți stabilești în acel imobil domiciliul, fiind suficientă dobândireaconvențională a dreptului de folosință a imobilului. Cu atât mai mult în cazul proprietarului unui hotel nu există nicio interdicție legală ca acesta să locuiască efectiv în propriul hotel și să își stabilească tot acolo domiciliul. Concluzia că un hotel nu este un imobil tip locuință nu are nicio fundamentare legală, nefiind indicat un text legal care să consacre acestă interdicție. Este fără îndoială vorba despre o interpretare conservatoare și tradiționalistă a noțiunii de locuință în sensul de unitate individuală de locuit (casă, apartament) uitând însă că există în societatea modernă și alte tipuri de imobile care permit locuirea și prin urmare și stabilirea domiciliului. Ori câtă vreme nu există o definire în cuprinsul OUG nr 9. a noțiunii de locuință și respectiv o excludere a imobilelor tip hotel, nu poate exista o jusitificare legală pentru refuzul autorității. Expresia titlu locativ din finalul art 28 al1 lit a este în sensul că nu este necesar un drept de proprietate ci doar un drept de folosință asupra imobilului pentru a putea să îți stabilești domiciliul în acel imobil. Acesta este sensul în care trebuieinterpretat textul de lege. Că este așa rezultă cu îndestulătoare evidență inclusiv din cuprinsul art 28 lit c - care reglementează situația în care solicitantul nu poate face dovada cu acte a titlului locativ. În cazul reglementat de art 28 al1lit c este necesară declarația pe propria răspundere a solicitantului, însoțită de nota de verificare a polițistului de ordine publică, prin care se certifică existența unui imobil și faptul că solicitantul locuiește efectiv la adresa declarată. Altfel spus în cazul în care solicitantul nu poate dovedi cu acte dreptul său locativ, acesta poate fi probat printr-o notă de verificare a polițistului de ordine publică. Față de cele ce preced raportat la art 312 cod pr civ, art 304 pct 9, art 18 din L. nr 554/2004 curtea va admite recursul declarat de H. M. împotriva sentinței civile nr. 1854/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o va modifica în sensul că va admite acțiunea precizată formulată de către reclamanta H. M. în contradictoriu cu M. B. M. PRIN P. - S. P. C. LOCAL DE E. A P. B. M. și în consecință, va obliga pârâta să elibereze reclamantei o nouă carte de identitate. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Admite recursul declarat de H. M. împotriva sentinței civile nr. 1854/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în sensul că admite acțiunea precizată formulată de către reclamanta H. M. în contradictoriu cu M. B. M. PRIN P. - S. P. C. LOCAL DE E. A P. B. M. și în consecință, obligă pârâta să elibereze reclamantei o nouă carte de identitate. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). Președinte, S. Al H. Judecător, M.-I. I. Judecător, G.-A. N. G., A. B. } Red.G.A.N./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.fond: V. I.
| ← Decizia civilă nr. 73/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 6059/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
