Decizia civilă nr. 4397/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4397/2011
Ședința publică de la 04 N. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de A. N. PENTRU R. P. împotriva sentinței civile nr. 1749 din 04 aprilie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj, privind și pe intimat S. T., având ca obiect obligația de a face compensații bănești L. nr.2..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata S. T. personal, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. Intimata învederează instanței că nu are alte cereri de formulat. Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale. Intimata solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca temeinică i legală. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 1749 din data de 04 aprilie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S. T. împotriva pârâtei A. N. PENTRU R. P. B., având ca obiect obligația de a face și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 204,416 lei cu titlu de compensații bănești. În final, s-a respins cererea de acordare a despăgubirilor de 50 de lei pe fiecare zi de întârziere. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin H.nr. 25. din (...) C. J. C. pentru aplicarea Legii nr.2. s-a aprobat cererea cu nr. 1266/2004 a numitei S. T. și în consecință s-a aprobat plata despăgubirilor in favoarea reclamantei ca măsura reparatorie stabilita de L. nr. 2., pentru imobilele deținute în proprietate de către defunctul Constantinescu Constantin si defuncta Constantinescu Olga . In Hotărâre se indică valoarea totala a despăgubirilor și modalitatea in care se va face plata eșalonată în două tranșe, în conformitate cu prevederile HG 1. privind Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 2.. Se stabilește nivelul compensațiilor bănești în dispozitivul hotărârii, în baza raportului tehnic de evaluare, la suma de 56.189 lei, în ce privește valoarea construcțiilor, la suma de 120.655 lei, pentru terenul aferent construcției si a curții, iar suma de 27.571 lei, ca valoare a terenului agricol. Potrivit art. 10 alin 2 din legea nr. 290 /2003, despăgubirile vor fi acordatebeneficiarilor in termen de 1 an de la data comunicării H. C. J. ori a Mun., B. , după caz plata lor se poate face si in rate in maximum 2 ani in funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11. Așa fiind, instanța de fond a constatat că potrivit aret. 18 pct. 5 lit. c din HG. 1. privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii 2., pârâta avea obligatia să acorde despăgubirile stabilite prin H. nr. 2. a C. J. C. pentru aplicarea Legii nr. 290 /2003 reclamantei, în doua tranșe în termen de 2 ani consecutivi, deci cel mai târziu pana in data de 16 iulie 2009 . T. a apreciat că împrejurarea că exista rațiuni financiare pentru care plata nu a putut fi realizată, datorită crizei financiară nu înlătură obligația legală a pârâtei de a face demersurile legale necesare pentru a face efectiv aplicabilă hotărârea prin care reclamantei i s-au recunoscut dreptul de a obține compensațiile bănești, în condițiile legii. In ce privește plata despăgubirilor de 50 lei/ zi întârziere, instanța de fond le-a respins, motivat pe faptul că aceste pot fi acordate, în temeiul art. 19 al 4 din L. nr. 554-2004 doar dacă se face dovada unui prejudiciu cert și determinat. Asta presupunea ca reclamanta să invoce și să descrie, în legatură cu faptul neacordării compesațiilor banești, un grad de lezare a intereselor sale legitime, aspect pe baza cărora instanța să poată aprecia gravitatea atingerii aduse acestora. Împotriva acestei sentințe, recurenta A. N. PENTRU R. P. a declarat recurs,solicitând admiterea acestuia și rejudecând cauza în fond, respingerea acțiunii formulată de reclamantă, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 302.1 C.pr.civ. . În motivarea recursului, recurenta a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. 5 din H.G. nr. 1., plata despăgubirilor este condiționată de existența la bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație. Pe de altă parte, recurenta a precizat că în data de (...) Instituția Prefectului Jud.C. - C. pentru aplicarea Legii nr. 2. a emis pe numele intimatei S. T. hotărârea nr. 25 prin care s-a stabilit cu titlu de despăgubiri în favoarea intimatei suma de 204.416 lei, compensații bănești pentru bunurile deținute de părinții săi, ca urmare a refugiului. Însă, conform dispozițiile legale mai sus menționate, aceste despăgubiri se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație, sumele fiind stabilite prin L. bugetului de stat, iar sumele plătite de A. ca despăgubiri pe L. nr. 2. sunt publice fiind publicate pe site-ul său. În aceste condiții, a apreciat recurenta, neplata până în prezent a despăgubirilor stabilite prin hotărârea nr. 2. nu dovedește refuzul nejustificat al A. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 2. de a soluționa cererea de plată a intimatei, ci se datorează absenței disponibilităților bănești, astfel că s-a stabilit în sarcina A. o obligație imposibil de realizat și care este în natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât pe plan intern cât și în plan european. Pe de altă parte, a precizat recurenta, din rațiuni financiare, creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența C. Analizând recursul formulat, Curtea constată următoarele: Raportat la apărările recurentei, Curții îi revine sarcina de a stabili dacă refuzul acesteia de a efectua plata în vederea executării H. nr. 25. din (...), motivat de absența disponibilităților bănești, este justificat. Curtea observă că prin H. nr. 25. din (...) emisă de C. J. C. pentru aplicare Legii nr. 2., verificată pe cale administrativă de pârâtă sub aspectul conformității cu legea atât în substanță cât și din punct de vedere formal procedural și găsită conformă, s-a admis cererea reclamantei S. T. și i s-a acordat despăgubiri bănești în sumă de 204.416 lei. Recurenta nu a achitat reclamantei în termen de 2 ani consecutivi de la data emiterii hotărârii despăgubirile stabilite în mod legal și nici ulterior acestui moment. Singurul argument al pârâtei, prezentat în fața instanței, a constat în insuficiența fondurilor alocate de la buget pentru acoperirea tuturor sumelor reprezentând despăgubiri scadente, între acestea fiind și cele datorate reclamantei din prezenta cauză. Acest argument nu poate fi primit, în opinia Curții, deoarece a refuza achitarea, "sine die" a acestor despăgubiri, invocând lipsa fondurilor, transformă dreptul la aceste despăgubiri într-un drept eventual și încălcă principiului predictibilității normei juridice și a aplicării ei, principiu protejat îndeosebi prin jurisprudența drepturilor omului de nivel european. Obligația asumată de S. Român prin dispozițiile legii de a plăti sume de bani cuvenite cu titlu de despăgubire, stabilite prin hotărârea comisiei județene este dublată de obligația de a pune la dispoziția organelor competente, fonduri necesare pentru plata efectivă, în modalitățile și termenele prevăzute de reglementările în vigoare. Prin recunoașterea dreptului la despăgubire (în cazul Legii nr. 2. cu particularitatea că ANRP nu mai emite un act de validare a hotărârii comisiei județene din cadrul instituțiilor prefectului) neurmată însă de punerea în plată a drepturilor, se creează și se menține o stare de incertitudine cu privire la drepturile reclamantei din prezenta cauză, perpetuându-se, printr-o atitudine culpabila, o puternica stare de insecuritate juridica în domeniul legilor privind despăgubirile pentru bunurile aflate în teritoriile pe care R. le-a pierdut în preajma și în timpul celui de-al doilea război mondial. Prin urmare, dacă s-ar primi afirmația recurentei-pârâte în sensul aplicării legii doar în măsura existenței fondurilor pe care tot statul trebuie să le aloce, ar însemna să se admită ideea ca actul normativ a stabilit drepturi afectate de o condiție pur protestativă. O asemenea ipoteză nu poate fi acceptată întrucât ea contravine în mod flagrant obligațiilor asumate de statul de S. Român prin ratificarea C. E. pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, precum și prin protocoalele adiționale la această C. Împrejurarea că legiuitorul a avut în vedere și eventualitatea insuficienței fondurilor, prin includerea în nr. 1. a sintagmei "în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat" nu îndreptățește recurenta să refuze plata efectivă a despăgubirilor în condițiile în care obligația de plată în termen de 2 ani de la comunicarea hotărârii este prevăzută de dispozițiile unei legi, iar prevederile unei hotărâri de guvern sunt inferioare ca forță juridică acesteia, prioritate în aplicare având, în acest caz, actul normativ cu forța juridică superioară, adică legea. Față de toate aceste considerente, Curtea în temeiul prevederilor art. 312 C.proc.civ. va respinge recursul declarat de A. N. PENTRU R. P. împotriva sentinței civile nr. 1749 din 04 aprilie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj, pe care o va menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de A. N. PENTRU R. P. împotriva sentinței civile nr. 1749 din 04 aprilie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj, pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 04 noiembrie 2011. { F. | PREȘEDINTE, S. AL H. JUDECĂTOR, M.-I. I. JUDECĂTOR, G.-A. N. GREFIER, A. B. } Red.M.I.I./(...) Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: A.Rădulescu;
| ← Decizia civilă nr. 89/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3258/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
