Decizia civilă nr. 1925/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1925 /2011
Ședința ta de 11 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. A J. B.-N. în nume propriu și în numele A. F. P. N. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 3. din data de (...) pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul D. G., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile declarate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), intimatul a depus la dosar dovada achitării timbrului judiciar în valoare de 0,3 lei, datorat pentru fondul cauzei.
Se constată că recursurile sunt declarate în termen iar recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 al.2 C.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.344 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al T.ui B. N. a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul D. G. în contradictoriu cu intimatele D. G. a F. P. B.-N., A. F. P. N. și în consecință a fost dispusă anularea ca nelegală a deciziei nr.85 din (...) și deciziei din (...); dispusă restituirea către reclamant a sumei de 3507 lei achitată, plus dobânda legală de la data restituirii sumei și până la data restituirii efective. Totodată a fost admisă cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M. și obligată aceasta să plătească A. F. P. N. suma; respinse excepțiile invocate și obligată pârâta A. F. P. să plătească reclamantului suma de 757 lei cheltuieli de judecată. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că petentul a achiziționat un autoturism marca VW Sharan, nr.de identificare WVWZZZ7MZTV033848, ce a fost înmatriculat anterior în Germania , potrivit certificatului de înmatriculare și a traducerii acestuia (f.32). La înmatricularea autovehiculului în R., pârâta AFP N. a emis decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule pentru suma de 3.507 lei, reprez.taxă de poluare, ce a fost achitată de către reclamant cu chitanța seria TS5 nr.046l287 din 9.l2.2009 (f.9). Prin contestația înregistrată la 9.06.20l0 la intimată, petentul a solicitat restituirea taxei achitate ,dar prin decizia nr. 85 din l0.06.20l0 i s-a refuzat restituirea sumei, cu motivarea că taxa încasată fiind legală, ea nu poate fi restituită și se mențin dispozițiile din decizia de calcul a taxei de poluare. Instanța urmărind modificările succesive ale OUG nr.5., îndeosebi după modificareaacesteia prin OUG nr.2l8/2008 și OUG nr.7., constată ca analiza trebuie efectuata in primul rând prin relevarea scopului urmărit de către Guvernul României prin adoptarea celor doua ordonanțe de urgenta. A., in preambulul" Ordonanței de urgenta 2. se prevede faptul ca adoptarea acesteia a fost necesara având in vedere: „concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a piețelor auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională: - faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare,, Este lipsit de echivoc faptul ca intenția legiuitorului nu mai are nicio legătura cu scopul declarat al adoptării O. 5., care potrivit enunțului din preambulul acestui act normativ urmarea inițial ,,asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de Justiție a C. E., având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale,,. Schimbarea de intenție declarata expres de către legiuitor nu lasă loc vreunei interpretări. A., de la necesitatea susținerii unor programe de protecție a mediului prin îmbunătățirea calității aerului si pentru încadrarea in valorile limita prevăzute de legislația comunitara in acest domeniu, scopul declarat al O. 5. s-a transformat in protejarea industriei interne de autovehicule si păstrarea locurilor de munca angrenate in producția de autovehicule. Intenția legiuitorului nu a suferit vreo modificare prin O. 7. sub aspectul protejării industriei interne de autoturisme, ci acest ultim act normativ are un declarat caracter reparatoriu, propunându-si înlăturarea discriminărilor intre contribuabilii care au achitat taxa de poluare anterior si ulterior datei de 15 decembrie 2008, data intrării in vigoare a O. 2.. Impactul negativ in plan social enunțat in preambulul ordonanței a fost înlăturat printr-o ajustare a nivelului taxei, insa acest fapt nu a produs nici o modificare cu privire la scopul declarat al O. 2., anterior analizat. Trebuie enunțat in acest context si faptul ca, deși inițial taxa de poluare era datorata la prima înmatriculare a autoturismelor in R., indiferent daca este vorba despre autoturisme noi sau second hand, prin modificările OUG 5., o anumita categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. A. „. M1 cu norma de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în R. sau în alte state membre ale Uniunii E. în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5.,,. Intr-un mod deloc întâmplător, categoria de autoturisme exceptata de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse in R., o noua dovada a intenției clare de protejare a industriei interne in detrimentul produselor importate. Pentru aceste argumente, prin ultimele modificări aduse O. 5., taxa de poluare încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de I. a C. E. A., in jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție E. a explicat care sunt condițiile in care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele naționale si produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate, prelevarea fiscala naționala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. In consecința, atunci când produsele interne si produsele importate se afla intr-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați sa aleagă produsele importate in vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale si a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala naționala contrara art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare. In urma modificărilor aduse prin O. 2. si OUG 7., norma interna îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarata incompatibila cu art. 90 din Tratatul CE. A., exista atât o discriminare intre autoturismele second-hand înmatriculate deja intr-un stat membru al Uniunii E. si care se înmatriculează in R. si autoturismele second hand deja înmatriculate in R. si mai mult, exista si o discriminare intre o anumita categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse in R. si restul autoturismelor noi, discriminare introdusa de către legiuitor cu intenția declarata de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele si rigorile spațiului de libera circulație a mărfurilor, forței de munca si capitalului. Exista desigur un raport de concurenta intre produsele importate si produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, in speța fie spre cele deja înmatriculate in R., fie spre cele produse in R.. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusa in discuție si prin lansarea unei proceduri de „.,, de către C. E., la data de (...), in temeiul art. 226 din Tratatul CE. A., prin declanșarea acestei proceduri, C. considera ca prevederile legislației romanești conform cărora taxa de poluare se suspenda pentru anumite autovehicule insa creste pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria naționala a autovehiculelor noi. C. se refera astfel la ultima forma a taxei de poluare. C. a menționat doua aspecte care ridica semne de îndoiala asupra compatibilității taxei de poluare, in ultima forma a acesteia. A., C. a motivat declanșarea procedurii de infringement pe următoarele argumente: criteriul primei înmatriculări nu este o cerința pe deplin obiectiva, deoarece nu tine seama de calitatea intrinseca a mașinilor, iar in anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de alia parte, in urma aplicării cerinței de prima înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate in perioada stabilita de legislația românească care intra direct pe piața mașinilor de ocazie din aceasta tara, circula fără sa fie supuse acestei taxe, pe de alta parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează sa fie înregistrate în R. in aceeași perioada dar nu pentru prima data si care intra in concurenta directa cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale. Cu privire la chemarea în garanție reține instanța că cererea este întemeiată motivat pe aceea că în conformitate cu dispozițiile art.1 alin.1 din OUG nr.5. aceste sume se constituie venit al fondului de mediu și se gestionează de A. F. pentru M. în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Referitor la excepția inadmisibilității reține instanța că în cauză nu s-a făcut dovada că reclamantul a formulat contestație. Împotriva soluție menționate a declarat recurs D. G. a F. P. B.-N. în nume propriu și pentru A. F. P. N. solicitând admiterea recursului modificarea hotărârii în sensul admiterii excepției lipsei procedurii prealabile cu consecința respingerii cererii ca inadmisibile, iar pe fond ca neîntemeiată. În susținere se arată că soluția este eronată întrucât taxa are ca scop final îmbunătățirea calității aerului și pentru neacordarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în domeniu și nu protejarea pieței interne așa cum reține instanța. A. odată cu preambulul O.G 5. , respective prin art. 1 alin. 1) din actul norfliative, se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care se constitue venit la B. fondului pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M. in vederea finanțări unor proiecte și programe necesare protecției mediului. De asemenea apreciem că nici considerentul, prin care se arată că prin scutirea unor categorii de autovehicule s-a creat o discriminare in sens negativ de natură poziționa actul normativ in incompatibilitate cu dispozițiile comunitare nu poate fi apreciat ca intemeiat deorece deși intradevăr , fiind sesizate cu cauze similare unele instanțe din țară, au apreciat că prin adoptarea de către legiutor a O.U.G 2., au fost introduse in materie elemente discriminatorii , de natură a atrage aplicarea dispozițiilor comunitare , apreciem că prezenta cauză nu se poate circumscrie aceleiași soluții vă rugăm să constatați că , scutirea prevăzută de acest act normativ și care a fost apreciată element de discriminare , a avut o aplicabilitate limitată in timp, respectiv, in prioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009, rezultă că, din acest punct de vedere la data efectuării plății in sarcina reclamantul nu s-a produs nici o discriminare. De altfel in măsura in care se va admite prezentul recurs și rejudecând se va analiza cauza sub toate aspecte se solicită a se constata că , scopul arătat mai sus deși la o prima citire a putea să pară nerelevant față de criticile aduse textului legal, este de o vădită importanță, căci dat fiind scopul actului normativ, acesta stabileste si criteriile ce trebuiesc avute in vedere la momentul determinării prin calcul matematical intinderii taxei pentru fiecareautovehicul in parte. A. dupa cum se poate observa sunt importante emisiile de noxe toxice precum și cele de dioxid de carbon iar nu valorea de facturare , criterii pe deplin in conformitate cu obiectivul de protejare a mediului. In aceeasi ordine de idei, O.G 5. , este in deplină conformitate cu principiile jurisprudentei europene , prin prevederea unei grille de depreciere ce corespunde unor valori reale de pierdere a valorii de piață și care in măsura in care sunt apreciate incorecte pot fi contestate de contribuabilul plătitor . Obligația de plată a taxei se naște, conform prevederilor art 4 din O.G 5., cu ocazia primei inmatriculări a unui autovehicul in R. sau la repunerea in circulatie a unui autovehicul după incetarea unei exceptări sau scutiri expres prevăzute. Potrivit reglementarilor mai sus mentionate taxa de poluare se datoreaza cu ocazia primei inmatriculari in R. a unui autoturism sau autovehicul comercial, atat in cazul celor noi cat si in situatia celor rulate. Taxa de poluare se aplica nu numai autoturismelor rulate ci si autoturismelor noi produse in tara si in strainatate, legea nu face nici o deosebire cu privire la vechimea sau provenienta autoturismelor, taxa de poluare fiind aplicabila in situatia in care autoturismul se inmatriculeaza pentru prima data in R.. Conform sustinerilor reclamantei, textul de lege analizat este in contradictie cu prevederile art. 90 din Tratat, sustineri care in opinia noastră sunt netemeinice după cum urmează. Conform dispozitiilor comunitare invocate se interzice (art. 25) intre statele membre instituirea unor taxe vamale la import și export sau taxe cu efect echivalent, inclusiv cu privire la taxele vamale cu caracter fiscal. De asemenea se interzice (art.28) intre statele membre instituirea unor restricții cantitative la import , precum și orice măsuri cu caracter echivalent. Art .90 paragraf 1 din Tratat arată că, niuci un stat membru, nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură , mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Cu privire la analiza privind incalcarea art. 25 din Tratat apreciează că o vitală importanță o are stabilirea naturii juridice a taxei de poluare , or acest aspect a fost lămurit cu ocazia acțiuniilor preliminare formulate de H.-B. B. și B. K. M. B. in cauzele reunite C-19012005 Nadasdi și C-33312005 Nemeth, în sensul că atât timp cât nu e percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat ci pentru inregistrarea acestuia , in vederea punerii in circulație, nu constitue o taxă vamală in sensul prevăzut de art.25 din tratat. Față de excepția lipsei procedurii prealabile se arată că nu a fost urmată, reclamantul nu a înțeles să urmeze procedura prevăzută de normele în materie inclusiv fiscală. Prin recursul declarat A. F. pentru M. arată că instanța nu s-a referit la practica CEJ relevantă cu privire la înțelesul și întinderea art. 90 din Tratatul C. E. în materia taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea româna, ci la cea comunitară. Art. 90 din Tratat prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumitmodel european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din Tratat citat mai sus și la jurisprudența C. de Justiție a C. E., astfel încât taxarea autovehiculelor se impune a fi analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar. precum transparența. neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă. criteriile obiective. caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. Conform dispozițiilor cuprinse în art.1 din OUG nr. 5. sunt stabilire coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și , se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, adoptarea ordonanței a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de prima înmatriculare față de valoarea mult mai redusă a taxei de poluare în prima variantă, așa încât, în baza unei cereri de restituire și a chitanțelor care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, plătitorii își pot recupera diferența dintre cele două taxe. Așadar, Curtea E. de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar este aceea că statele membre pot sa impună asupra mărfurilor, precum autovehiculele, un sistem de taxare al cărui cauntum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr.112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C- 132/88 Con. C. E. c. Republicii Elene parag. 17). De asemenea, Curtea E. de Justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu. iar în condițiile în care taxa pe poluare este bazată pe elemente precum capacitatea cilindrică. normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon. este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc de decizii arbitrare. Principală critică adusă de instanța fondului noului sistem de taxare este aceea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național. Sub acest aspect este relevantă decizia CEJ în cauza C-345/93 Nunes Tadeu, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import și, în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un vehicul național similar. Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă. Tot în privința comparației cu autovehicule deja existente în parcul auto național. Curtea E. de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale. deoarece art. 90 din Tratatul C. E. nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor texte deja existente (decizia CEJ în cauzel conexate C-290/05 și 33305 Akoș Nadasdi și Ilona nemeth, parag. 49). Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște, pe bazadocumentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește. Prin urmare, OUG nr. 5. (varianta in vigoare la momentul achitării taxei de către reclamant) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din Tratatul C. E. Cu privire la dobândă și cheltuielile de judecată arată recurenta că nu poate fi obligată la acestea deoarece A. F. pentru M. nu este titulara vreunei obligații în raport de contribuabil. Analizând argumentele aduse prin recursurile declarate în raport de art.312 C. Curtea reține că acestea nu pot conduce la casarea sau modificarea hotărârii. A., se reține că recursurile A. F. P. relevă că actul emis deciziei de calcul este un act administrativ ce poate fi contestat pe calea administrativă instituită de art.205 și urm. din OG nr.92/2003 iar în lipsa unei contestații demersul ar fi inadmisibil. În pofida celor susținute trebuie arătat că decizia nu este o decizie de impunere. A. administrativ fiscal reprezintă "manifestarea de voință a organelor fiscale făcută în exercitarea funcției de administrare a creanțelor fiscale, în scopul de a produce efecte juridice, adică de a stabili, modifica sau stinge drepturi și obligații fiscale, a căror realizare este garantată prin posibilitatea de a recurge la forța de constrângere a statului, în condițiile prevăzute de dreptul pozitiv" (A. Fanu-Moca, A. administrativ fiscal, În Revista de D. C. nr. 1., p. 142). De asemenea, conform celor reținute în doctrină, printre trăsăturile actului administrativ fiscal se numără tocmai faptul că acesta reprezintă o manifestare de voință a organului fiscal generatoare de efecte juridice (D. Dascălu, C. A., Explicațiile teoretice și practice ale C.ui de procedură fiscală, Ed. Rosetti, B., 2004, p. 116). În jurisprudența națională s-a considerat că decizia privind determinareadefinitivă a valorii in vamă a mărfurilor importate nu este un act administrativfiscal (Decizia C. fiscale centrale nr. 7/2004, aprobată prin O. ministruluifinanțelor publice nr. 1716/2004, publicat În M. Of. nr. 1112 din 27 noiembrie 2004). De asemenea, s-a decis că o notă de constatare sau de control nu are caracterul unui act administrativ fiscal (Î.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 394 din 24 ianuarie 2007}. Aceste acte au caracterul unor acte pregătitoare și nu produc efecte juridice. În fine, tot la nivel teoretic trebuie arătat că un act administrativ fiscal generează o obligație directă și imediată în sarcina contribuabilului, constituind și înștiințare de plată de la data comunicării lui contribuabilului, așa cum prevede art. 86 alin. 6 Cod procedură fiscală. Cu alte cuvinte, atunci când se emite un act administrativ fiscal (de regulă, o decizie de impunere), în sarcina contribuabilului se stabilește o obligație de plată (principală sau accesorie) și un termen de plată. De la data expirării termenului de plată, în cazul obligațiilor fiscale principale, se calculează majorări de întârziere. În fine, în cazul neîndeplinirii obligațiilor de plată la termen, organul fiscal poate procedura la executarea silită a obligațiilor de plată stabilite în sarcina contribuabilului. Prin decizia de calcul nu se stabilește o obligație de plată în sarcina contribuabilului. După cum se poate observa, obligația de plată a taxei de poluare nu se stabilește prin decizia de calcul a taxei de poluare, ci prin lege (O. nr. 5. și reglementările specifice în materia înmatriculării vehiculelor), ca o condiție sine qua non pentru prima înmatriculare a unui autoturism în R.. Singurul rol al deciziei de calcul este acela de a determina în concret suma datorată de contribuabil. În mod evident, potrivit dispozițiilor art. 85 Cod procedură fiscală, organul fiscal era dator să emită o decizie de impunere pentru stabilirea taxei de poluare, pe baza deciziei de calcul, în cazul în care contribuabilul solicita înmatricularea autoturismului. Prin decizia de calcul nu se stabilește un termen de plată în sarcina contribuabilului. Așa cum se poate observa, organul fiscal nu a stabilit niciun termen în care contribuabilul să fie obligat să procedeze la plata taxei de poluare. P., suma determinată prin decizia de calcul putea fi achitată oricând anterior primei înmatriculări a autoturismului în R., ea constituind doar o condiție pentru înmatricularea autoturismului în R.. Neplata taxei de poluare determinate prin decizia de calcul nu generează obligația de plată a unor majorări de întârziere. C. că decizia de calcul nu este un act administrativ fiscal, este susținută și de faptul că neplata taxei de poluare nu generează în sarcina contribuabilului niciun fel de obligație de plată a unor majorări de întârziere. A. decizie nu are decât rolul de a determina exact cuantumul taxei datorate, în temeiul legii, pentru a se evita situațiile în care contribuabilii determinau și achitau un cuantum mai mic al taxei, prejudiciind astfel bugetul public. Decizia de calcul nu este susceptibilă de executare silită. În fine, extrem de important, organul fiscal nu poate proceda la executarea silită a "obligațiilor de plată" stabilite prin decizia de calcul. Cu alte cuvinte, dacă, în urma lecturării deciziei de calcul, contribuabilul decide să nu achite taxa de poluare, singura "sancțiune" o constituie imposibilitatea înmatriculării autoturismului în R.. În concluzie, întrucât decizia de calcul a taxei de poluare nu produce nici un fel de efecte juridice, nefiind un act administrativ fiscal, este fundamental greșit să i se pretindă contribuabilului să conteste acest pseudo- act, ca o condiție pentru analizarea unei cereri de restituire a unei sume . În altă ordine de idei, obiectul acțiunii în cazul contenciosului administrativ este reprezentat de orice act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nesocotirea prevederilor legii pe când în cazul contenciosului administrativ fiscal obiectul acțiunii este un act de autoritate cu caracter special denumit generic act administrativ fiscal , definit de art 41 C. pr. fiscală. Curtea E. a D.urilor Omului a statuat că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate . Pe de altă parte trebuie observat că potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Aceste prevederi nu sunt altceva decât o consacrare în plan legislativ a principiului fundamental privind "accesul liber la justiție" prevăzut de art. 21 din Constituția R. în sensul că "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime" și "nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept". În acest context, și disp. art. 7 din Legea nr. 554/2004, care instituie procedura "recursului grațios" în materie de contencios-administrativ, trebuieanalizate și aplicate cu multă atenție, tocmai pentru a nu se încălca dreptul fundamental prev. de art. 21 din Constituție și care se completează cu "dreptul la un proces echitabil" prevăzut de art. 6 din Convenția E. a D.urilor Omului. În acest sens, art. 20 din Constituție prevede fără echivoc că "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a D.urilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care R. este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Nu în ultimul rând chiar dacă s-ar trece peste cele reținute mai sus trebuie avute în vedere a contestațiilor contribuabililor, pronunțate de către organele administrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare. Prin Hotararea din 4 mai 2000 in cauza Rotaru impotriva R., Curtea E. de Justiție a statuat: Conform art. 13: "Oricare persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale." Interpretand art. 13 in lumina propriei jurisprudente, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care sa permita persoanei remedierea in plan national a oricarei incalcari a unui drept consacrat in conventie. A. dispozitie solicita deci o cale interna de atac in fata unei "autoritati nationale competente" care sa examineze orice cerere intemeiata pe dispozitiile conventiei, dar care sa ofere si reparatia adecvata, chiar daca statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce priveste modalitatea de a se conforma obligatiilor impuse de aceasta dispozitie. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie "efectiva" atat din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (Hotararea Wille impotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). "Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie sa fie neaparat o instanta de judecata. Totuși atribuțiile si garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al caii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67). În această privință, în speță, se pot ridica suspiciuni cu privire la o eventuală încălcare a art. 13 din CEDO în condițiile în care intimata AFP C.-N. nu a demonstrat ca o astfel de cale de atac ar fi fost efectivă. Toate aceste considerente au condus Curtea la concluzia că sancțiunea inadmisibilității nu îi poate fi aplicată reclamantului. Cât privește celelalte argumente aduse de recurente se reține că prin modificările aduse acestui OUG 5. de Ordonanța de Urgență ale G. nr. 208/(...) și 7. se introduc, începând cu data de (...), elemente de discriminare în sensul că anumite categorii de autovehicule sunt exceptate în perioada (...)-(...) de la plata taxei pe poluare, se măresc taxele de poluare pe criteriul datei înmatriculării, iar scutirea operează și ea pe acest criteriu. La data de (...), C. comunică autorităților române declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor ( cauza 2009/2002 - compatibilitatea legislației românești care vizează taxarea autovehiculelor second-hand în R. cu art. 90 din Tratatul C. E. ). Comunicatul de presă al C. din (...) semnala: „conform legislației românești în vigoare din februarie 2009, autovehiculele din categoria E. 4 cu o capacitate cilindrică de cel mult 2000 cmc sunt scutite de plata pe poluare în R. dacă se înmatriculează pentru prima dată în orice stat din UE în perioada (...)-(...). Aceeași legislație prevede dublarea nivelului taxelor aplicabile altor autovehicule care fac obiectul acestei taxe. C. sprijină măsurile politice care urmăresc promovarea mașinilor mai puțin poluante. În calitate de gardian al tratatelor însă, C. trebuie să se asigure că aceste măsuri sunt compatibile cu dreptul comunitar . Din acest punct de vedere, modul în care este formulată legislația românească pare a avea un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi. În conformitate cu jurisprudența constantă a C. de Justiție E., statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În opinia comisiei, <<criteriul primei înmatriculări>> nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor.,, Reclamantul intimat s-a adresat instanței de contencios fiscal, solicitând restituirea sumei de 3507 lei, achitată în(...) cu titlu de taxă de poluare. Curtea constată faptul că plata taxei a avut loc după data modificării O. 5. prin O. 2. si OUG 7.. In consecință, compatibilitatea O. 5. cu prevederile comunitare incidente trebuie analizata prin raportare la modificarile aduse acestei forme. In urma modificarilor aduse prin O. 2. si OUG 7., norma interna indeplineste toate criteriile pentru a fi declarata incompatibila cu art. 90 din Tratatul CE. A., exista atat o discriminare intre autoturismele second-hand inmatriculate deja intr-un stat membru al Uniunii E. si care se inmatriculeaza in R. si autoturismele second hand deja inmatriculate in R. si mai mult, exista si o discriminare intre o anumita categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse in R. si restul autoturismelor noi, discriminare introdusa de catre legiuitor cu intentia declarata de protejare a industriei nationale, scop incompatibil cu cerintele si rigorile spatiului de libera circulatie a marfurilor, fortei de munca si capitalului. Exista desigur un raport de concurenta intre produsele importate si produsele nationale, astfel incat alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, in speta fie spre cele deja inmatriculate in R., fie spre cele produse in R.. Față de aceste împrejurări, soluția tribunalului, de restituire a taxei de poluare astfel încasată apare ca temeinică și legală. În ceea ce privește criticile legate de dispoziția referitoare la acordarea dobânzilor, această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr. 9.. Numai în maniera de acordare a dobânzilor de la data solicitarii sumei este pus în practică, în mod efectiv, principiul reparării integrale a prejudiciului, astfel cum el a fost dezvoltat în jurisprudența CEJ, dobânda curgând de drept. Pe de altă parte nu trebuie omis că în ceea ce privește dobânda acordată de instanță este inferioară celei prevăzute de C. fiscal astfel că recurenta ca parte obligată în acest sens nu este vătămată prin această soluție. Cât privește cheltuielile trebuie observat că obligația de plată a cheltuielilor de judecată a fost stabilită de către instanța de fond doar în sarcina pârâtei și nu și în sarcina chematei în garanție. În acest context, chemata în garanție nu are interes să critice hotărârea recurată sub aspectul stabilirii obligației de plată a cheltuielilor de judecată. În consecință, față de cele menționate anterior se vor respinge recursurile și se va menține în întregime hotărârea recurată. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursul declarat de D. G. a F. P. B.-N. în nume propriu și pentru A. F. pentru M. N. împotriva sentinței civile nr.344 din 03.11.201 pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui B. N., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 11 mai 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. B. F. T. M. H. D. C. GREFIER R ed.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.P. I.
| ← Decizia civilă nr. 1568/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4567/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
