Decizia civilă nr. 44/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Dosar nr. (...) R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA 44/2011

Ședința 24 N. 2011

C. compus din:

PREȘEDINTE D. M.

Judecător M. D.

Judecător R.-R. D.

Grefier C. P.

S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul V. T. împotriva sentinței civile nr. 632 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al

T.ui S., în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. A J. S. și A. F. P. A M. Z.,

și chemata în garanție A. F. PENTRU M. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul promovat de reclamantul V. T. este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 25 lei și timbru judiciar in valoare de 0,60 lei.

S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 8 noiembrie

2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei D. G.

A F. P. A J. S.

Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din

L. nr. 5. este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 632 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. s-a admis excepția inadmisibilității cererii de anulare a adresei nr.31639/2010 și în consecință s-a respins cererea formulată de reclamantul V. T. pentru anulareae acesteia; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P. S. și s-a respins în consecință acțiunea formulată de reclamant împotriva acesteia, s-a respins excepția inadmisibilității cererii de restituire invocată de pârâte; s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul V. T. împotriva pârâtei A. F. P. Z. pentru obligarea la restituirea sumei de 3564 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală și s-a respins cererea de chemare în garanție a AFM formulate de pârâte.

Excepția inadmisibilității anularii adresei nr. 32639/2010 a fost admisa, instanța reținând că aceasta nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 din L. nr, 544/2004.

Conform art.8 din acelasi act normativ, în materie de contencios administrativ, controlul judecatoresc se exercita împotriva actelor unilaterale cu caracter individual sau normativ emise de o autoritate publică[....]care dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice.

Cum adresa a carei anulare o solicită reclamantul nu are aceste caractere este exceptată controlului judecătoresc în procedura de contencios administrativ.

Deliberând asupra excepției inadmisibilității, art. 1 alin. (1) din

L. nr. 5. consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într- un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.

Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.

Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.

Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din L. nr. 5., iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea reclamantei se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din L. nr. 5..

În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de primă înmatriculare, modul de calcul al acesteia, ci invocă, după cum deja s-a arătat, caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură să vatăme interesul său, în sensul art. 1 din L. nr. 5., iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant.

Excepția lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P. S. , a fost admisa, instanta retinand ca înscrisurile a caror anulare se solicita nu au fost emise de aceasta.

Asupra fondului cauzei, instanta a reținut următoarele:

În vederea efectuarii primei înmatriculări în România a autovehiculului cu nr. de identificare W., reclamantul V. T. a solicitat pârâtei A. F. P. Z. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost inregistrata în data de (...), sub nr. 31360 si a fost solutionata prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr.65749 prin care s-a stabilit pentru plata suma de 3564 lei.(f.9)

În data de (...), reclamantul a achitat la T. din cadrul Administrației F.

P. Z., suma de 3564 lei, cu titlu de taxa de primă înmatriculare, conform chitanței nr.TS5 nr.4114156/(...) (f.11).

Aceasta taxă a fost stabilita prin aplicarea elementelor de calcul prevazute de O..

A constatat instanța de fond, că actul normativ menționat, în forma în vigoare la data plății taxei nu încalcă dispozțiile dreptului comunitar.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul V. T. solicitând admiterea recursului, și modificarea sentinței civile nr. 632/(...) pronunțată în dosar nr. (...), în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată,

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 al.7, 8 și 9 sau 304 al. 1 din Codul de procedură civilă.

În motivare s-a arătat că taxa a fost incasata în baza unei legislatii interne contrară normelor comunitare, astfel încât, în aplicarea principiului priorității dreptului comunitar, există obligația de restituire

În drept, își intemeiază cererea de chemare în judecată pe dispozitiile art 110 din Tratatul U. E., art. 148 Constitutia R., art. 117 , 120 si 124

C.proc.fisc.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și chemata în garanție A. F. pentru M. solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei .

1.Critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozitiilor din Tratatul Comunitatii E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare.

In privinta analizei taxei prin prisma art. 110, teza 1, TFUE ,atunci când si o astfel de exigență a fost supusă analizei, opinează că, instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevanta cu privire la întelesul si întinderea art. 110, teza 1, TFUE în materia taxării interne, în genere, și a auto vehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea româna, ci la cea comunitară.

Susține că taxa pe poluare pentru autovehicule este conformă cu articolul 110 TFUE și nu reprezintă o măsură discriminatorie. Obiectivul articolului 110 TFUE, așa cum a reținut avocatul general, este să interzică impozitarea internă care discriminează, direct sau indirect, produsele importate în favoarea produselor naționale.

2. Critică, de asemenea, soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.

Consideră că instituția chemată în garanție nu poate fi obligată la plata acestora în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ Decizia de calcul și, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face în temeiul OUG nr. 5., neputând fi reținută vreo culpă.

În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 1., precum și pe prevederile L. nr. 5. a contenciosului administrativ.

În cauză a depus întâmpinare părâtaD.G.F.P.S. prin care a solicitat respingerea recursului.(f.30.)

Analizând recursul formulat de către reclamant, Curtea reține următoarele:

Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art.205 și urm. din OG

93/2003, Curtea a reținut următoarele:

În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - C. competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze, emis Decizia nr.24 în dosarul nr. 9/2011iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. I. și C. de conducere al C. de A. C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de U. a G. nr.5. raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod D ecizia pronunțată fiind obligatorie, potrivit art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că excepția de inadmisibilitate este nefondată.

Referitor la fond:

În prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din

18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M..

Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul C. de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu.

Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.

Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.

Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.

Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d)

C.pr.fisc).

Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție (cauza Simmenthal).

Referitor la cererea de acordare a dobânzilor:

Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.

Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.

Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluția cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.

Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.

Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.

Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.

În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct.

9 c.pr.civ. raportat și la dispozițiile art. 20 din L. nr. 5., se va admite recursul formulat și se va modifica în parte hotărârea recurată în sensul că se va admite în parte cererea de chemare în judecată și va fi obligată pârâta A. să restituie reclamantului suma de 3564 lei reprezentând taxă de poluare achitată către reclamant cu chitanța seria TS5 nr.4114156 din (...).

Se vor respinge restul capetelor de cerere.

Referitor la cererea de chemare în garanție, respinsă de către instanța de fond, Curtea reține următoarele:

C. de chemare în garanție a AFM B., formulată de către pârâtă este întemeiată. Astfel, taxa de poluare a fost plătită de către reclamant în contul deschis pentru taxe de poluare pentru autovehicule, taxe care se constituie un venit la bugetul F. pentru M. în vederea programelor pentru protecția mediului.

Se reține aplicabilitatea art. 1 al.1 din OUG nr.5., unde se prevede:

"Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M..";

Art. 60 al. 1 c.pr.civ. prevede :";Partea poate să cheme in garantie o alta persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte, in cazul cand ar cadea in pretentiuni cu o cerere in garantie sau in despagubiri.";

Se va admite cererea de chemare în garanție a A.F.M. formulată de pârâta A. și va fi obligată chemata în garanție să restituie pârâtei suma de

3564 lei reprezentând taxă de poluare achitată de reclamant.

Se va respinge ca lipsit de interes recursul A.F.M., motivat de faptul că acțiunea introductivă a fost repinsă la fond.

Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul V. T. împotriva sentinței civile nr.632 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte cererea de chemare în judecată.

Obligă pârâta A. F. P. Z. să restituie reclamantului suma de 3564 lei reprezentând taxă de poluare achitată de către reclamant cu chitanța seria

TS5 nr.4114156 din (...), cu dobânda legală în materie civilă, începând cu data plății taxei și până la restituirea integrală.

Respinge restul catelor de cerere.

Admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. B., cerere formulată de pârâta A. F. P. Z.

Obligă chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 3564 lei reprezentând taxă de poluare achitată de către reclamant.

Respinge ca lipsit de interes recursul Administrației F. pentru M..

Menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D . M. M. D. R. R. D. C. P.red.DM/AC

2 ex. - (...)jud.fond.P. R.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 44/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal