Decizia civilă nr. 4493/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4493/2011
Ședința din data de 09 N. 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M. B.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC P. I. S., împotriva sentinței civile nr. 1143 din data de (...), pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâtul P. M. C. -., având ca obiect
- contestație act administrativ fiscal.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) recurenta-reclamantă a depus la dosarul cauzei cerere de amânare a pronunțării.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02 noiembrie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1143 pronunțată la data de (...) în dosar nr.2960/11772010 al T.ui C. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta S. P. I. S. în contradictoriu cu P. municipiului C.-N.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că reclamanta nu a respectat normele aplicabile în materie de reevaluare respectiv aceasta nu s-a făcut la sfârșitul exercițiului financiar iar imobilele nu s-au reevaluat simultan și acest aspect este confirmat și de expertiză. Concluziile expertizei arată că din analiza rapoartelor depuse rezultă că majoritatea construcțiilor sunt subevaluate fiind constatate și o serie de deficiențe de natură tehnică ca de exemplu lipsa pieselor desenate, descrierea foarte sumară a imobilelor estimarea arbitrară a gradului de uzură a subansamblelor, calculul greșit a valorii rămase a imobilului. Prin urmare nu se respectă cerința ca reevaluarea să se facă la valoarea justa la data bilanțului dar nici cerința privind data evaluării sau cerința simultaneitatii reevaluării.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamanta solicitândadmiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii, anulării dispoziției nr.1160/(...) cu consecința anulării deciziilor (...) ș nr.(...) cu cheltuieli.
În susținerea celor solicitate se arată că a respectat cerințele legale efectuând reevaluarea prin intermediul unui evaluator ANE.R și reflectând în situațiile financiare rezultatul acestor evaluări.
Din interpretarea dispozițiilor Ordinului 1752/2005 nu se poate concluziona ca efectuarea reevaluărilor să fie făcută obligatoriu la sfârșitul exercițiului financiar, în cuprinsul pct.108 secțiunea 7.2.5.1 neindicându-seclar momentul la care trebuie făcute aceste reevaluări . Dispozițiile art.108 arată doar că această reevaluare trebuie făcută la valoarea justă iar art.109 prevede că determinările se fac pe baza unor evaluări efectuate de specialiști fără vreo altă condiție a modului în care trebuie făcută evaluarea.
În raportul de expertiză nu s-a indicat concret care ar fi criteriile la care se raporteaza pentru a se ajunge la concluzia că estimarea nu este concretă iar lipsa pieselor din cuprinsul rapoartelor de reevaluare nu este de natură să conducă la concluzia că nu se respectă prevederile standardului sau că acele lipsuri sunt esențiale.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului în considerarea că reclamanta recutentă nu a respectat normele imperative în materie de reevaluare ce prevăd că entitățile pot proceda la reevaluare imobilizărilor corporale existente la sfârșitul exercițiului financiar
, iar reevaluarea se face la valoarea justă de la data bilanțului. Astfel se arată recurenta a evaluat trei imobile la date diferite în timpul exercițiului financiar,rapoartele de evaluare nu conțin structura recomandată pentru definirea valorii juste ,nu asigură informațiile și anume: data intrării în vigoare a reevaluării, metodele și ipotezele semnificative aplicate, măsura în care valorile juste ale activelor au fost determinate direct prin referire la prețurile existente în tranzacțiile recente sau dacă au fost estimate prin utilizarea altor tehnici de evaluare. Prin urmare înregistrările în contabilitate nu au suport legal.
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele:
În urma verificărilor efectuate de organele fiscale pentru stabilirea impozitelor pe imobilele deținute de recurentă, s-a procedat la înștiințarea acesteia constând în aceea că reevaluarea nu a fost făcută la sfârșitul exercițiului financiar pentru toate imobilele , raportul de reevaluare nu cuprinde informații suficiente în conformitate cu IAS 16 și nu cuprinde explicații cu privire la deprecierile aplicate sau nu conforme cu standardele internaționale de evaluare și prin urmare rapoartele nu pot fi considerate a releva o evaluare justă respectiv înregistrările în contabilitate nu au baza legală. Totodată urmare a constatărilor a fost emise și deciziile de impunere.
Cele stabilite de organele fiscale au fost contestate de societatea recurentă iar prin dispoziția nr.1660 din (...) contestația a fost respinsă ca neîntemeiată.
Nemulțumită fiind S. P. I. S. s-a adresat instanței arătând că a respectat toate cerințele impuse de lege efectuând reevaluare prin intermediului unui evaluator, această valoarea a fost înregistrată în contabilitate și reflectă valoarea impozabilă.
Prin întâmpinarea depusă intimatul a susținut că impozitul a fost cel reținut prin decizia de impunere raportat la cerințele în materie fiscală.
Actul normativ evocat de părți C. fiscal prin art.249 prevede că orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire exceptând cazul în care in prezentul titlu se prevede altfel.
Același act normativ prin art.253 alin.1 prevede că „în cazul persoanelor juridice impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii.
De asemenea art.108 din Ordinul 1752/2005 în vigoare la momentul reevaluării respectiv anului impozabil prin art.108 prevede că entitățile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfârșitul exercițiuluifinanciar, astfel încât acestea să fie prezentate în contabilitate la valoarea justă cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluări în situațiile financiare întocmite pentru acel exercițiu, iar art.109 din același act normativ prevede că : reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă de la data bilanțului. Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate de regulă de profesioniști calificați în evaluare, membri ai unui organism profesional în domeniu recunoscut național și internațional.
Reiese din normele enunțate că stabilirea impozitului se face în funcție de valoarea stabilită în contextul reevaluării la sfârșitul exercițiului financiar respectiv la valoarea justă ce se va înregistra în contabilitate în acest context al reevaluării făcute de un profesionist.
În speță în fața primei instanțe a fost efectuată o expertiză ce a relevat că în mod corect în urma verificărilor s-a concluzionat că majoritatea construcțiilor sunt subevaluate iar pe lângă deficiențele semnalate ale verificărilor se constată și alte deficiențe de natura tehnică, lipsa preselor desenate ,neilustrarea cu imagini a imobilelor , descrierea sumară a mobilelor evaluate, alegerea costului unitar fără justificarea cu documentație tehnică, estimarea necorespunzătoare a gradului de uzură a subansamblelor
,considerarea împreună a deprecierii funcționale cu cea economică, aceasta diferind esențial și deci trebuind a fi estimate separat (și justificat), necalcularea deprecierii totale (ca suma a deprecierilor fizice, funcționale și economice ceea ce duce la calculul greșit al valorii rămase a imobilului. Tot astfel se relevă prin expertiză că pe lângă deficiențe față de prevederile OMF
1752 se constată că: rapoartele de evaluare nu respectă art.108 alin.1 privind data evaluării, rapoartele de evaluare respectă parțial art.109 în sensul că sunt întocmite de către un evaluator atestat dar nu respectă valoarea justă la data bilanțului majoritatea imobilelor fiind subevaluate respectiv conțin deficiențele tehnice constatate, nu respectă parțial prevederile art.110 alin.2 privind simultaneitatea reevaluării acestea fiind efectuate la date diferite.
Se poate observa din cele de mai sus că chiar dacă evaluarea a fost făcută printr-un evaluator nu a respectat cerințele de a releva o situație la sfârșitul exercițiului financiar și nu reflectă valoarea justă la data bilanțului.
Or, în această situație în lipsa unei reevaluări în măsură să redea o situație a valorii juste, reținerile primei instanțe nu pot fi considerate greșite.
Susține însă recurenta că din norme nu se poate desprinde concluzia că reevaluarea trebuie să fie făcută obligatoriu la sfârșitul exercițiului financiar. Această susținere nu poate fi primită textul ordinului indicând sfârșitul exercițiului financiar ca moment în care se reflectă situația financiară pe baza căruia se încheie bilanțul iar aceasta este reținută în estimarea valorii contabile de impozitare. În plus chiar dacă s-ar trece peste aceasta nu trebuie trecut neobservat că normele impun o reevaluare - la valoarea justă iar o atare evaluare se relevă prin expertiză a fi deficitară. Prin urmare nefiind respectată norma privind reevaluarea justa susținerile recurentei sunt nefondate și vor fi respinse ca atare.
Legat de aceasta se susține că expertiza relevă o situație constând în lipsa pieselor ce nu poate fi luată în considerare în sensul nerespectării standardelor. Această susținere nu poate fi primită de vreme ce se omite caracterul expertizei ca probă și câtă vreme și concluziile expertului se bazează pe datele rezultate din toate actele nu doar în baza declarațiilor date. Prin urmare in conditile in care documentele prezentate au relevat deficiențe, lipsa unor informații esențiale, deprecieri ce au dus la calculule greșite iar acestedeprecieri au fost confirmate prin expertiza, susținerile recurentei sunt nefondate și vor fi respinse.
Așadar față de cele arătate constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ., Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC P. I. S. împotriva sentinței civile nr.
1143 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
F. T. M. H. M. B.
GREFIER D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...).
Jud.fond.A. B.
| ← Decizia civilă nr. 4525/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 254/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
