Decizia civilă nr. 4565/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4565/2011
Ședința publică de la 11 N. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. J. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 120 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-
N., privind și pe intimat P. C. P. R., având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic I. G. M. pentru recurent, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. Reprezentanta recurentului depune la dosar delegația de reprezentare și învederează instanței că nu are alte cereri de formulat. Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale. Recurentul, prin reprezentanta solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și judecând pe fond cauza, să se dispună anularea celor două dispoziții ale P., pentru motivele arătate în memoriul de recurs, fără cheltuieli de judecată. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. nr. 120 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N. s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. J. B.-N., împotriva pârâtul P. C. P. R., pentru nerespectarea principiului contradictorialității. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că obiectul prezentei cauze este reprezentat de cererea în anulare formulată de P. județului B.-N., în exercitarea controlului de tutelă administrativă, împotriva Dispozițiilor nr. 33 și 39, ambele emise la data de (...) de P. comunei P.-R., cererea vizând doar anularea parțială, respectiv în ceea ce privește stabilirea salariului doamnei referent P. F.. Este real că, în sensul notelor de ședință depuse de reclamant, posibilitatea conferită prefectului în exercitarea controlului de tutelă administrativă de a solicita instanței de contencios administrativ anularea actelor administrative cu caracter normativ sau individual adoptate, emise sau încheiate de autoritățile administrației publice locale și județene, nu înlătură dreptul celorlalte persoane care se consideră lezate într-un drept subiectiv sau interes legitim prin acesteacte administrative, de a se adresa acelorași instanțe pentru a se obține recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei. În speță, este evident că, neexercitând o astfel de cale de atac împotriva actelor administrative în discuție, beneficiara acestora, d-na P. F. nu s-a considerat vătămată. Continuarea raționamentului conduce însă la concluzia că, dimpotrivă, aceasta are interesul să susțină în fața instanței legalitatea actelor administrative supuse analizei, desigur în măsura în care ele privesc persoana sa. În stabilirea conținutului disponibilității, în cazul exercitării unei acțiuni în contencios administrativ, de către oricare dintre titularii legali ai acesteia, trebuie să se aibă în vedere împrejurarea că dreptul administrativ este o ramură a dreptului public, astfel că, pe de o parte, în conținutul unui raport de drept administrativ substanțial, drepturile, interesele legitime și obligațiile particularilor sunt întotdeauna puse în balanță cu interesul public, iar pe de altă parte, părțile se află într-o poziție de inegalitate juridică. Această inegalitate nu trebuie să se reflecte însă și în plan procesual, prin ignorarea principiului „egalității armelor";. Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este principiul contradictorialității, în virtutea căruia toate elementele procesului trebuie puse în discuția contradictorie a acelor părți care se situează pe poziții diametral opuse, poziții conferite de calitatea pe care o au de subiecți ai raportului juridic dedus judecății. Respectarea sa presupune în mod obligatoriu ca acești subiecți să aibă posibilitatea reală de a se exprima cu privire la chestiunile de fapt și de drept supuse judecății. Acest principiu își găsește consacrarea și în prevederile art. 16 ind. 1 din Legea nr. 554/2004 și în temeiul cărora instanța, raportat și la prevederile art. 129 C.pr.civ., este îndrituită să pună în discuția părților citarea în proces a beneficiarului actului administrativ atacat, respectând astfel și prevederile art. 24 alin. 1 din Constituție, care consacră garantarea dreptului la apărare, și nu în ultimul rând, prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ce vizează dreptul părților la un proces echitabil. Or, în speță, a apreciat tribunalul, aceste principii nu-și pot găsi aplicarea câtă vreme reclamantul nu a înțeles să cheme în judecată și pe beneficiarul actelor administrative atacate, principii de drept a căror aplicabilitate (generală) nu este exclusă în cazul exercitării acțiunii în contencios administrativ de către prefect, în temeiul art. 3 din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, apreciind că asupra legalității actelor administrative individuale instanța nu se poate pronunța decât în contradictoriu cu beneficiarul acestora, s-a respins, pentru nerespectarea principiului contradictorialității, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant. Împotriva acestei sentințe, reclamantul P. J. B.-N. a declarat recurs,solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și judecând cauza pe fond, anularea în parte a dispoziției nr. 33 și 39/2010 emise de P. comunei P. R., cu privire la salariul acordat d-nei P. F., întemeiat pe dispozițiile 3, 10 și 11 din Legea nr. 554/2004, și pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și art.3041 C.pr.civ. În motivarea recursului, reclamantul a arătat că P. J. B.-N., a acționat în limitele conferite de lege, în vederea restabilirii legalității. P. jud.B.-N. a introdus acțiune în anulare împotriva Dispozițiilor nr.33 și 39/2010 emise de P. comunei P. R., întrucât nu au fost respectate prevederile Legii nr.330/2009 și ale Ordonanței de U. a G. nr.1/2010, la calcularea salariului acordat doamnei referent P. F., spre deosebire de salariile acordate celorlalți salariați din cadrul Primăriei P. R. care au fost calculate corect. P. are calitatea de reclamant și de apărător al interesului public, iar acțiunea are ca obiect restabilirea legalității actului emis de o autoritate publică locală. Persoana care este vizată prin actul administrativ este un terț iar prefectul nu avea obligația chemării în instanță a terțului care nu are nicio contribuție la emiterea nelegală a actului. Prin Sentință civilă nr.1., T. B.-N. a respins acțiunea prefectului invocând motivul nerespectării principiului contradictorialității, situație în care reclamantul consideră că sunt aplicabile prevederile art.3041 din Codul de procedură civilă. A subliniat reclamantul că prin acțiunea introdusă nu a avut în vedere, persoana salariatului, ci actul administrativ prin care a fost calculat dreptul salarial acordat, deci raportul juridic s-a desfășurat între P. jud. B.-N., în exercitarea tutelei administrative, reglementată de art. 3 din Legea nr.554/2004, și P. comunei P. R., în calitate de emitent al actului administrativ. În consecință, reclamantul consideră că a fost respectat principiul contradictorialității. Astfel, P. jud. B.-N. nu a chemat în judecată pe numita P. F., întrucât a considerat că nu a avut un rol activ la emiterea actului, și totodată numita P. F. putea să se folosească de prevederile art.3 din actul administrativ în cauză. Invocând și prevederile art. 49 și art. 51 din Codul de procedură civilă, reclamantul a susținut că sancțiunea nechemării în judecată a unui terț nu poate fi motivă de respingere a unei acțiuni și nejudecarea pe fond a actului, cu atât mai mult cu cât obiectul acțiunii vizează legalitatea actului. De asemenea, având în vedere și dispozițiile art. 161 din Legea nr.554/2004, reclamantul apreciază că dacă a fost pusă în discuție necesitatea introducerii în cauză a altui subiect de drept, și părțile nu au fost de acord, instanța dacă a considerat că doamna P. F., este subiect de drept putea să o introducă în cauză. În opinia reclamantului, doamna P. F. nu este subiect de drept administrativ în conformitate cu art.1 din Legea nr.554/2004 și nici subiect de drept public. Din cele sus-menționate rezultă foarte clar că subiect de drept administrativ este prefectul, autoritatea publică emitentă, persoana vătămată printr-un drept al său sau interes legitim printr-un act administrativ. Pe de altă parte, reclamantul a învederat că prin D. nr. 3. doamna P. F. a fost reîncadrată în funcția publică de referent, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare, gradația 5, cu un salariu de 1378 I., în care este inclus sporul de vechime aferent și sporul pentru urbanism, iar prin D. nr.39/2010 au fost calculate salariile personalului din cadrul aparatului de specialitate al P. comunei P. R.. Sporul pentru urbanism conform Legii nr.330/2009, trebuie acordat ca sumă compensatorie și nu inclus în salariul de bază, cum greșit a fost inclus în D. nr.3. și în D. nr.39/2010. În consecință, în salariul de baza este inclus doar sporul de vechime, în acest fel statuând și art.5, alin.3 din Ordonanța de U. nr.1/2010. În consecință doamna P. F., era îndreptățită la un salariu de 1342 I., compus din: sporul de vechime aferent de 25% (240 lei) și sporul pentru urbanism de 15 % (144 lei) calculat la salariul de 958 lei al lunii decembrie. În virtutea rolului activ al instanței, din oficiu instanța putea chema în judecată terța persoană, chiar dacă reclamantul s-a opus, respingând sub acest aspect argumentele reclamantului în vederea respectării principiului contradictorialității. În plus, având în vedere și prevederile art.57 din Codul de procedură civilă, reclamantul apreciază că nu putea sub nicio formă să cheme terțul în instanță pentru că acesta, așa cum rezultă indubitabil, nu pretinde același drepturi ca reclamantul. Pe cale de consecință este neîntemeiată respingerea acțiunii prefectului pentru nerespectarea principiului contradictorialității, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu avea această obligație legală. Instanța putea să aprobe cererea pârâtului, sau în lipsa cererii părților putea să cheme din oficiu în instanță alte persoane. În consecință, P. județului B. N., consideră că a fost respectat principiul contradictorialității, că sunt incidente prevederile art. 3041 din Codul de procedură civilă, și că sporul de urbanism acordat persoanelor cu atribuții în acest domeniu nu constituie baza de calcul pentru celelalte sporuri. Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele: În exercitarea tutelei administrative, P. județului B. N. a sesizat instanța de contencios administrativ în vederea anulării parțiale a dispozițiilor nr. 33/(...) și nr. 39/(...) emise de P. comunei P. R.. Cea dintâi dispoziție privește reîncadrarea în funcția publică a doamnei P. F. și stabilirea drepturilor sale salariale, iar cea din urmă dispoziție se referă la stabilirea salariilor la personalul din primăria comunală începând cu data de 1 ianuarie 2010. Cadrul procesual fixat de P. județului B. N. îl vizează doar pe emitentul actului administrativ, respectiv pe P. comunei P. R., reclamantul opinând că beneficiarul direct al actului administrativ nu se impune a fi atras în judecată. Din examinarea cererii de chemare în judecată și a actelor anexate rezultă că dispozițiile a căror anulare se solicită o privesc în mod direct pe doamna P. F., referindu-se la două elemente fundamentale ale raportului de serviciu și anume natura funcției publice ocupate și întinderea, respectiv componența drepturilor salariale. Întrucât sfera de aplicare a actelor administrative a căror anulare se solicită este clar determinată, acestea au un caracter individual și prin urmare orice demers judiciar ce tinde la anularea efectelor acestor acte este de natură a vătăma drepturi concrete ce aparțin beneficiarului actului administrativ. Și aceasta întrucât nulitatea, ca sancțiune de drept administrativ, constă în desființarea cu efect retroactiv a actului încheiat cu încălcarea cerințelor legale, și constituie în același timp și un mijloc juridic de adaptare a actelor autorităților publice la cerințele obligatorii cuprinse în acte normative cu scopul precumpănitor de a ocroti un interes general. De aceea cadrul procesual în care se desfășoară judecata trebuie să cuprindă obligatoriu atât beneficiarul cât și emitentul actului administrativ individual deoarece coparticiparea lor procesuală devine obligatorie, nefiind cu putință ca un act administrativ individual să fie declarat nul doar față de o emitent și să rămână valabil față de beneficiar. Chiar dacă instanța a fost sesizată cu un contencios obiectiv declanșat de prefect, de vreme ce în concret actul contestat este unul individual, iar nu unul normativ cu aplicabilitate generală, reclamantul era obligat să îl împrocesueze și pe beneficiarul actului. Instanța de fond, constatând lipsa din cadrul procesual a uneia dintre părțile ce obligatoriu trebuia chemată în judecată în acțiunea în contencios administrativ, la termenul de judecată din 26 noiembrie 2010 și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa prin 161 din Legea nr. 554/2004 și art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă de a stărui prin orice mijloace pentru prevenirea oricărei greșeli și pentru soluționarea corectă a litigiului, fără a încălca în același timp principiul disponibilității care guvernează procesul civil și a pus în discuția părților necesitatea introducerii în proces a doamnei P. F. "ca beneficiar al actului administrativ contestat". Reclamantul s-a opus expres introducerii în cauză a beneficiarului actului administrativ, deși avea obligația să atragă în proces pe doamna P. F. pentru ca hotărârea pronunțată în cauza să-i fie opozabilă și să își poată exercita dreptul la apărare. În lipsa unei cereri sau achiesări a reclamantului la solicitarea făcută de organul judiciar pentru atragerea în proces a unui terț nechemat în judecată, prima instanță nu putea introduce din oficiu în cauză alte persoane astfel că sub acest aspect apărările formulate de recurent nu au nici un suport legal. În procesul civil instanța poate doar pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a unor terți, fără a putea extinde din oficiu cadrul procesual. A admite acest lucru ar echivala cu o nesocotire gravă a principiului disponibilității. În circumstanțele de mai sus, instanței de fond nu i se poate reproșa nerespectarea obligațiilor procesuale pe care le impune principiul rolului activ. Soluția respingerii acțiunii fără a fi analizată pe fond este compatibilă și cu jurisprudența CEDO în materia dreptului de acces la instanță, care nu este unul absolut fiind prin însăși natura sa susceptibil de anumite limitări (cauza Golder contra Marii Britanii). Pentru a fi concordante cu dispozițiile art. 6 din CEDO, aceste limitări trebuie să fie impuse de atingerea unui scop legitim și să fie proporționale cu acesta. Curtea constată ambele cerințe îndeplinite în această cauză fiindcă obligativitatea coparticipării procesuale consacrată de doctrină și jurisprudență este clară, accesibilă și previzibilă, vizează un scop legitim constând în pronunțarea unei soluții unitare apte să asigure siguranța și stabilitatea raporturilor juridice și este proporțională cu scopul urmărit, pentru că nu reprezenta pentru reclamant o sarcină exorbitantă sau insurmontabilă. În egală măsură, Curtea mai reține că prin analogie cu hotărârea Derșcariu contra României a instanței de contencios european, aplicarea excepției coparticipării procesuale obligatorii nu contravine prin sine însăși dreptului la un proces echitabil, o asemenea încălcare intervenind doar dacă excepția ar fi opusă în mod automat reclamantului, adică imposibilitatea atragerii terților în proces are cauze pur obiective (nu pot fi identificați terții, refuză manifest și nejustificat să ia parte la procedură, etc). În situația în care, dimpotrivă, nu rațiuni obiective ci atitudinea procesuală culpabilă a reclamantului este cea care determină derularea procesului într-un cadru procesual incomplet, în sensul că deși instanța a identificat partea lipsă din proces, acesta omite sau refuză să îi solicite să se alăture demersului său procesual, exigențele unui proces echitabil incluzând și respectarea dreptului de acces sunt îndeplinite. Reclamantului i s-a dat posibilitatea reală și efectivă la instanța de fond să solicite printr-unul din mijloacele procesuale legale atragerea beneficiarului actului administrativ în proces, însă acesta a refuzat în mod nejustificat să se conformeze sugestiilor instanței. Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 C.proc.civ. va respinge recursul declarat de P. județului B. N. împotriva sentinței civile nr. 1. din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B. N., pe care o menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de P. județului B. N. împotriva sentinței civile nr. 1. din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B. N., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2011.{ F. | PREȘEDINTE, M.-I. I. JUDECĂTOR, G.-A. N. JUDECĂTOR, S. AL H. GREFIER, A. B. } Red.M.I.I./(...) Dact.H..C./ 3 ex. Jud.fond: A. P.M..
| ← Decizia civilă nr. 452/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5871/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
