Decizia civilă nr. 4592/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.4592/2011
Ședința ta de 14 noiembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. S.
JUDECĂTOR : C. P. JUDECĂTOR : A. C. GREFIER : L. F.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta A. F. P. H.
R. PRIN D. G. A F. P. A J. C. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr.1881 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului C., în contradictoriu cu intimatul Z. Z. L., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat R. T. pentru intimat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care reprezentanta intimatului arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată în cuantum de
300 lei reprezentând onorariu avocațial(f.11).
În susținere se arată că excepției de inadmisibilitate este neîntemeiată întrucât nu se contestă un act administrativ ci o sumă de bani, respectiv suma de 8357 lei, sumă ce a fost încasată cu încălcarea art. 90 din tratatul CE iar în ceea ce privește dobânda solicitată, reprezentanta intimatului apreciază că acesta se datorează de la data la care suma a fost încasată nelegal, de la data emiterii deciziei.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.1881 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al
Tribunalului C. s-a respins excepția de inadmisibilitate a cererii.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. a jud.C..
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Z. Z. L. în contradictoriu cu pârâta D. a jud.C. cu sediul în
C.-N., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul
Z. Z. L. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. H.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 8357 lei, reprezentând taxa de poluare precum și dobânda legală aferentă calculată de la data plății și până la restituirea integrală.
S-a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru
M. cu sediul în B..
A fost obligată pe chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească pârâtei A. F. P. H. suma de 8357 lei, reprezentând taxa de poluare și dobânda legală aferentă calculată de la data plății și până la restituirea integrală.
A fost obligată pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 39,5 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca VW înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru UE, conform înscrisurilor de la filele 8-10 dosar.Pentru înmatricularea autoturismului în România, reclamantul a achitat cu titlu de taxă de poluare suma de 8357,00 lei cu chitanța seria TS5 nr.1257944/(...).
Taxa de poluare a fost percepută în baza prevederilor OUG nr.5. în forma modificată prin OUG nr.218/2008 și OUG nr.7/2009.
La data de (...) reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea i-a fost respinsă ca inadmisibilă,motivat de faptul că, decizia de calcul a acestei taxe nu a fost contestată.
În conformitate cu disp.art.137 cod pr.civ., tribunalul a respins excepția inadmisibilității, reținând că, în speță, nu se atacă un act administrativ fiscal, emis cu respectarea dispozițiilor legale interne în vigoare la acea dată, ci se reclamă refuzul de restituire a sumei achitate cu titlu de taxă de poluare, față de care reclamantului nu i se poate opune excepția invocată.
Întrucât taxa de poluare nu a fost încasată de către D. G. a F. P. a jud.C., neexistând nici un raport juridic în această instituție și reclamant, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. a jud.C..
Pe cale de consecință, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Z. Z. L. în contradictoriu cu pârâta D. a jud.C., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că OUG nr.5., în forma inițială, stabilește prin art.1 cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Potrivit disp.art.148 al.2 din Constituția R., prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Analizând compatibilitatea acestei taxe, tribunalul a apreciat că, în cauza de față, sunt încălcate dispozițiile art.90 din T.ul de instituire a C. E. (actualmente art.110 TFUE), în acest sens pronunțându-se și CJUE prin D. din data de (...) în cauza nr.C-402/09.
Disp.art.90 paragraful 1 din T.ul C. E. (art.110 TFUE ), aplicabile, în speță, stabilesc că „ nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție„.Mai mult Curtea E. de J. a statuat deja că art.90
TCE reprezintă în cadrul T. C. E. o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu echivalent.Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru;cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a apreciat că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prev.art.90 din TCE, motiv pentru care va admite cererea și va obliga pe pârâta A. F. P. H. să restituie reclamantului suma de 8357 lei și dobânda legală aferentă calculată de la data plății și până la restituirea integrală.
În ce privește dobânda legală, are rolul de a asigura o reparație integrală a prejudiciului suferit de către reclamant prin încasarea și folosirea de către pârâtă a unei sume, fără temei legal.
Întrucât pârâta a căzut în pretenții, în tem.art.60 și urm.cod pr.civ., tribunalul a admis cererea de chemare în garanție a
Administrației F. pentru M. și a obligat pe chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 8357 lei reprezentând taxă de poluare și dobânda legală aferentă calculată de la data plății și până la restituirea integrală.
În temeiul art.274 cod pr.civ., instanța a obligat pe pârâta A. F. P.
H. să plătească reclamantului suma de 39,5 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs A. F. P. H. prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingeriiacțiunii.
Recurenta învederează că nu a fost urmată în termen procedura prevăzută de legea procesual fiscală pentru a contesta în substanțălegalitatea stabilirii taxei iar în raport de atribuțiile acesteia care au fost doar de calcul a taxei de poluare nu poate fi reținută o culpă procesuală în sarcina organului fiscal.
Recurenta învederează, în esență, că OUG nr.5. este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unei valori reale astfel că acțiunea în restituirea taxei este nefondată.
Prin recursul formulat de A. F. pentru M. B. se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivare se arată, în esență, că hotărârea a fost dată fără temei legal(art. 304 pct. 9 c. proc. civ.) și se critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozițiilor din T.ul C. E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare.
In privința analizei taxei prin prisma art. 90 din T.ul C. E. atunci când si o astfel de exigență a fost supusă analizei, se arată că instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevanta cu privire la înțelesul si întinderea art. 90 din T.ul C. E. în materia taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea româna, ci la cea comunitară.
Totodată se critică soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
Analizând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor art. 304 și
3041 C. pr. civ., Curtea reține următoarele:
1. Prealabil soluționării fondului litigiului dintre părți, Curtea reține că excepțiile invocate de către pârâte și care vizează inadmisibilitatea acțiunii reclamantului urmare a nerespectării termenelor și a procedurii instituite prin art.7 din OUG nr.5. raportat la art.205-208 C. au fost corect soluționate de către instanța de fond în sensul respingerii acestora. Soluția pronunțată este confirmată și prin decizia nr.24 pronunțată la data de 14 noiembrie 2011 de către I. cu prilejul soluționării recursului în interesul legii, instanța supremă statuând că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de U. a G. nr.5. raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.
2. Referitor la fondul cauzei, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală pentru următoarele considerente:
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. săaplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T. în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T. de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Este cunoscut faptul că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.5..
Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul 90 din T.ul de instituire a C. E. prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul ci prin raportare la art. 90 din T. precum și la jurisprudența C. de J. a C. E.
Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Curtea E. de J. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (A se vedea Deciziile C. de J. a C. E. în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; C. C-132/88 Comisia C. E. c. Republicii Elene, par. 17).
De asemenea, Curtea de Justiție a C. E. a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu (A se vedea D. C. de J. a C. E. în C. conexate C-
290/05 si 333-05 Mos Nădasdi si Ilona Nemeth, par. 52.)
S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența C. de J. a C. E.
Jurispudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într-un autovehicul național similar (A se vedea D. C. de J. a C. E. în C. C-3. N. T., par. 20).
Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat în sensul că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 T(...)E) nu este menit sa împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau sa schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, D. C. de J. a C. E. în C. conexate C-
290/05 si 333-05 Ăkos Nădasdi si Hona Nemeth, par. 49).
S-a concluzionat astfel că dacă autovehiculele deja existente în parcul auto național nu sunt și ele supuse noii taxe nu reprezintă odiscriminare sub aspectul dreptului european.
Pornind de la aceste principii generale de drept comunitar se impune a stabili dacă adoptarea OUG nr.5. este conformă cu T.ul precum și cu jurisprudența C. de J. a C. E.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 5., ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de J. a C. E.
Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din U. E. în scopul reînmatriculării lor în România.
Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin OG 5. contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie defiscalitate. A., conform art. 90 par. 1 din T.ul Constitutiv al C. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În acest context organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
A. fiind, instanța a constatat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția R., republicată și L. nr. 157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E..
Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.C.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-
1964) iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976).
Pentru toate aceste considerente se poate susține că în mod corect tribunalul a constatat întemeiată acțiunea reclamantului.
În concluzie, Curtea va aprecia recursurile declarate ca fiind nefondate iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. le va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
În temeiul art.274 alin.1 C.proc.civ.vor fi obligate recurentele să plătească intimatului suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de pârâta A. F. P. H. și chemata în garanție A. F. pentru M. B., împotriva sentinței civile nr.1881 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Obligă recurentele să plătească intimatului suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M . S. C. P. A. C. L. F.red.M.S./A.C.
2 ex. - (...)jud.fond.C. C..
| ← Decizia civilă nr. 753/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1289/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
