Decizia civilă nr. 54/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR.54
Ședința publică din 12 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. H. JUDECĂTORI: M. B.
F. T.
GREFIER: M. ȚÂR
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. F. P. A C. G. împotriva sentinței civile nr. 1937 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. în contradictoriu cu intimații D. D. A. F. P. A M. C. N., D. D. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite-taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatei, A. F.
P. C. N. - cerere de amânare în vederea comunicării motivelor de recurs.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art. 10 alin.2 , art.20 din L. nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. În ceea ce privește cererea de amânare formulată de către intimata, A. F. P. C. N., Curtea urmează a o respinge reținând în motivare că în cauză recursul a fost declarat de către A. F. P. G. iar motivele de recurs au fost comunicate intimatului- reclamant, în condițiile în care prin hotărârea recurată s-a pronunțat o soluție de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a AFP C. N., hotărârea nefiind recurată sub acest aspect. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A P rin S. civilă nr. 1937 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei A. F. P. A M.C.-N. si in consecinta s-a respins cererea formulata de reclamant impotriva paratei A. F. P. A M.C.-N.. S-a admis cererea in contencios administrativ formulată de reclamantul D. D. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. G. si în consecinta: A fost obligată aceasta parata la restituirea sumei de 8609 lei reprezentand taxa de poluare pentru autoturisme, precum si dobanda legala calculata la aceasta suma, inceapand de la data platii si până la data restituirii efective. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.de mai sus , reclamantul D. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M.C. N. si A. F. P. A C. G. ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligata aceasta la restituireasumei de 8609 lei reprezentand taxa de prima inmatriculare pentru autoturisme, precum si dobanda legala calculata la aceasta suma, inceapand de la data platii si pana la restituirea efectiva. In motivarea actiunii reclamantul a arătat ca a achitat la T. M. C. N. suma 8609 lei conform chitantei anexate la dosar. A considerat reclamantul ca pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie in raport cu dispozitiile art 90 din Tratatul C. E.. Vazand dispozitiilor art. 137 C.pr. civ., tribunalul a solutionat cu prioritate exceptia lipsei calitatii procesuale calității procesuale pasive a pârâtei A. F. P. A M. C.- N. . Cu privire la aceasta exceptie, tribunalul a retinut faptul ca taxa de poluare , în cuantum de 3603 lei, achitată la data de (...), a carei restituire se solicita prin prezenta cerere a fost calculata si incasata de A. F. P. G. , aceasta avand in prezenta cauza calitate procesuala pasiva , raportat la dispozitiile art. 16 din L. 554/2004 privind contenciosul administrativ . Trecand la solutionarea actiunii din actele si lucrarile dosarului instanta a retinut urmatoarele: La data de (...) reclamantul a achitat suma de 8609 lei, cu titlu de taxa speciala de poluare ,calculata prin D. nr. 54/(...) (f6) Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale U. E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar. Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul C. E., aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a C. de Justiție a C. E., care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta. T. a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin L. nr. 3. sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 3. prin OUG nr. 1., a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. T. a observat, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în R., fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R., după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al U. E. și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în R., astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul C. E.. Constatând că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant face parte din categoria taxelor interzise de dispozițiile art. 90 din Tratatul C. E. și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care R. a aderat la U. E., reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei A. F. P. a M . C.-N. de a dispune restituirea acesteia. Astfel fiind, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din L. nr. 554/2004, tribunalul a admis in parte cererea reclamantului și a obligat pârâta la restituirea integrală a sumei achitate cu titlu de taxa de primă înmatriculare, in cuantum de 8609 lei. Conform prevederilor art 21 alin 4 din Codul de procedura fiscala in masura in care plata sumelor reprezentand impozite, taxe,contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat a fost efectuata fara temei legal, cel care a facut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.., principiul raspunderii patrimoniale presupune reparatia in natura si integrala a prejudiciului, iar o justa reparatie a prejudiciului suferit de contribuabil ca urmare a incasarii si folosirii de catre parata a unei sume, fara temei legal, presupune restituirea nu numai a acestei sume ci si a dobanzii legale calculate pentru perioada cuprinsa intre data creditarii bugetului de stat si data restituirii integrale catre contribuabil. Astfel fiind, tribunalul a obligat parata sa plateasca reclamantului suma de 8609 lei, reprezentând taxa de prima inmatriculare cu dobânda legală în materie civila până la data restituirii efective. T. a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. G., solicitândadmiterea recursului asa cum a fost formulat și modificarea sentintei atacate in sensul respingerii actiunii reclamantului. În motivare s-a arătat că: In fapt, prin S. civila nr. 1937/(...), Tribunalul Cluj a admis actiunea reclamantului si a obligat A. F. P. G. sa restituie acestuia suma de 8609 lei, reprezentand taxa pe poluare cu dobanda legala calculata la aceasta suma incepand de la data platii si pana la data restituirii efective, apreciind ca taxa pe poluare achitata de reclamant contravine dispozitiilor art. 90 din Tratatul C. E.. Apreciază hotararea ca fiind netemeinica si nelegala din urmatoarele considerente: 1). In primul rand, asa cum a invocat si in fata primei instante actiunea reclamantului este inadmisibila. Potrivit dispozitiilor art. 7 din O. nr.5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. „Stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv solutionarea contestatiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonante Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare". ART. 205 din OG nr.92/2003 reglementeaza posibilitatea de contestare a titlului de creanta precum si a altor acte administrative fiscale iar art.209 din acelasi act normativ reglementeaza competenta de solutionare a acestor contestatii. Astfel art. 205 ,,(1) Împotriva titlului de creanță, precum și Împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii". In cuprinsul deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule prin care s-a stabilit in sarcina intimatului obligația de plata a sumei de 8609 lei este mentionat, in mod expres faptul ca aceasta decizie reprezinta titlu de creanta si poate fi contestata in termen ce 30 de zile de la data comunicarii potrivit art.207 alin.1 din O.G. nr.92/2003 la organul fiscal competent, potrivit art.209 alin.1 din acelasi act normativ. Cu toate acestea, intimatul nu a inteles sa exercite calea de atac prevazuta de lege in vederea anularii deciziei si restituirii sumelor achitate in temeiul acesteia ci a formulat o simpla cerere de restituire a sumei adresata A. F. P. G. In aceste conditii, instanta de contencios administrativ nu este competenta sa se pronunte asupra datorarii sau nedatorarii sumei achitate de catre reclamantul in baza deciziei la care s-a facut referire mai sus. in masura in care nu este parcursa procedura administrativa de contestare a acesteia, motiv pentru care solicita respingerea actiunii ca inadmisibila. Taxa pe poluare pentru autovehicule a fost instituită prin O. nr.5., astfel persoana fizica sau juridica care face inmatricularea are obligatia platii taxei cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R., facand exceptie doar autovehiculele menționate la art. 3 alin. 2 și art. 9 alin. 1 din acelasi act normativ, aceste prevederi fiind conforme prevederilor tratatelor europene invocare. In lipsa unei armonizari la nivelul U. E. în domeniul impozitarii autovehiculelor, statele membre sunt libere sa aplice astfel de taxa si sa stabileasca nivelurile acestora. Este binecunoscut faptul ca art.90 din Tratatul C.E. reprezinta unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor si serviciilor in cadrul tarilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate sa inlature orice măsură de natura administrativa, fiscala sau vamala, care ar fi de natura a afecta libera circulatie a bunurilor, mărfurilor si serviciilor in cadrul U. E.. Însă, asa cum, rezulta in mod textual și expres din chiar continutul art.90 alin.1 din Tratatul CE, cităm"; nici un stat membru nu poate Impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite si taxe interne care nu sunt percepute direct sau indirect, asupra produselor naționale similare";. Norma indicata se referă la interzicerea masurilor protectioniste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse nationale prin care s-ar putea crea o situatie de discriminare negativa sau un statut de vadit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare. In speta, taxa pe poluare nu se aplica exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale U., ci ea se aplica tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima data in R., indiferent de provenienta lor geografica sau nationala, respectiv se aplica si autoturismelor noi provenite din alte state membre ale U., autoturismelor noi si second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale U. (Asia, America, etc), precum si, cel mai important, autoturismelor noi din productia nationala a Romaniei. De asemenea, precizează ca principiul "poluatorul plateste", pe care se bazeaza instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul U. Analizând recursul declarat, Curtea constată următoarele: In cursul anului 2008 , reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al U. E. un autoturism second-hand, pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească în R. taxa de poluare, prevăzută de OUG nr. 5.. Astfel, reclamantul a achitat în contul Trezoreriei G. suma de 8609 lei, la data de (...) (f. 6-7), în baza deciziei de calcul al taxei de poluare nr. 5.. Ca atare, premisa de la care pornește Curtea în analiza recursului este aceea că ceea ce se impune a fi analizat, prin prisma obiectului și cauzei cererii de chemare în judecată , este compatibilitatea prevederilor ordonanței, în prima sa formă, cu dispozițiile comunitare. În acest context, o prima critică evocată se referă la inadmisibilitatea acțiunii, ca urmare a constatării împrejurării că reclamantul nu a înțeles să conteste, pe calea specială prevăzută de legiuitor, decizia de calcul, care reprezintă titlu de creanță. Contenciosul administrativ fiscal a fost definit în literatura juridică drept o specie a contenciosului administrativ, desemnând ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, a contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților șialtor sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate potrivit legii să efectueze acte de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială de către organe administrative și /sau instanțe judecătorești. Obiectul acțiunii în cazul contenciosului administrativ este reprezentat de orice act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nesocotirea prevederilor legii pe când în cazul contenciosului administrativ fiscal obiectul acțiunii este un act de autoritate cu caracter special denumit generic act administrativ fiscal , definit de art 41 C pr fiscală . Curtea E. a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate . Legiuitorul a statuat prin art. 7 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Textul art. 7 din OUG nr. 5. apare doar o normă de trimitere, astfel că nu se poate susține că în aplicarea normei de trimitere devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ fiscale prealabile iar în aplicarea textelor din norma considerată ca normă de drept comun nu este obligatorie parcurgerea acestei etape. De asemenea, se reține că textul contestat reprezintă o normă de procedură care dă posibilitatea contribuabilului care a achitat o sumă mai mare în raport cu cea datorată să își recupereze suma plătită în plus, normă, care, de altfel, îi este și favorabilă. Potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Aceste prevederi nu sunt altceva decât o consacrare în plan legislativ a principiului fundamental privind "accesul liber la justiție" prevăzut de art. 21 din Constituția României în sensul că "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime" și "nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept". În acest context, și disp. art. 7 din L. nr. 554/2004, care instituie procedura "recursului grațios" în materie de contencios-administrativ, trebuie analizate și aplicate cu multă atenție, tocmai pentru a nu se încălca dreptul fundamental prev. de art. 21 din Constituție și care se completează cu "dreptul la un proces echitabil" prevăzut de art. 6 din Convenția E. a Drepturilor Omului. În acest sens, art. 20 din Constituție prevede fără echivoc că "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care R. este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile";. Dincolo însă de aceste aspecte, care se referă la încălcarea unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, trebuie observat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din L. nr. 544/2004 pentru simplul motiv că obiectul acțiunii judiciare îl constituie "refuzul de efectuare aunei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prev. de art. 8 alin. (1) teza a II-a, din aceeași lege. În cauză, reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie, în termenul legal, și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Atât timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii are deschisă calea prev. de art. 1 al. 1 din L. 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. În plus, Curtea a luat act de împrejurarea că prev. art. 7 din OUG nr. 5., raportate la cele ale art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003 nu îndeplinesc cerințele de coerență, accesibilitate, claritate și previzibilitate impuse de practica C., raportat la intervalul scurt de timp acordat contribuabilului pentru contestarea deciziei, care, aplicat fiind cu rigurozitate în toate cazurile, ar duce la o situație în care s-ar nega, în esență, dreptul de acces la justiție, întrucât respingerea unei cereri ca urmare a admiterii excepției de inadmisibilitate nu echivalează cu un acces efectiv și eficace. Pentru a dispune astfel, Curtea a raportat acest termen, de 30 de zile, la împrejurările concrete ale acestor tipuri de litigii, existând un număr mare de persoane vizate, care nu au cunoștințe juridice de specialitate, mai ales în contextul în care, la nivelul instanțelor din țară, există și la acest moment practică neunitară cu privire la chestiunea compatibilității taxei de poluare cu dreptul UE. În plus, nu este de neglijat nici faptul că OUG nr. 5. a suferit modificări de substanță, de la momentul adoptării ei și până în prezent, care, la rândul lor, au determinat o schimbare a practicii unora dintre instanțele naționale, apreciindu-se că termenul legal în discuție impune o sarcină excesivă contribuabililor, cerându-se din partea acestora o diligență maximă, care nu este justificată în nici un mod și nu este nici proporțională cu scopul urmărit. Mai mult, în doctrină au fost exprimate serioase dubii legate de calificarea deciziei de calcul al taxei de poluare ca fiind titlu de creanță și înștiințare de plată, deoarece, în ordinea de idei a unui veritabil act administrativ fiscal, urmează ca titlul de creanță să devină titlu executoriu și creanța bugetară să fie încasată silit, această modalitate de executare fiind de esența titlului emis în baza prev. art. 41 și urm. C.pr.fisc. Or, în situația de față, așa-zisa creanță bugetară nu poate fi executată silit, pentru că persoana obligată ar trebui să achite o sumă de bani percepută pentru un simplu calcul, în situația în care nu procedează la înmatricularea autoturismului. Ca atare, se apreciază că simpla mențiune făcută în cuprinsul OUG nr. 5. că decizia reprezintă titlu de creanță nu este suficientă, în lipsa întrunirii tuturor elementelor, pentru ca aceasta să fie considerată act administrativ fiscal, cu consecința obligativității parcurgerii procedurii prev. de art. 205 și urm. din OG nr. 92/2003. Curtea opinează astfel că excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către recurentă, este neîntemeiată. Pe fondul cauzei, se reține că noul act normativ, respectiv O. 5. (în forma sa inițială, aplicabilă la data efectuării plații) nu este contrar legislației comunitare. Nu se poate omite că în urma notificărilor emise de C. E. către Guvernul României, au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare, astfel încât noua taxă să nu fie contrară acesteia, o primă chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să conferelegitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului, Comunitatea E. exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar. Totodată, în nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, art. 90 din Tratat, actualul art. 110, prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din tratat citat mai sus și la jurisprudența C. de Justiție a C. E., așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din O. nr. 5. sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate. Totodată, adoptarea ordonanței a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de primă înmatriculare față de valoarea relativ redusă a taxei de poluare, așa încât, în baza unei cereri de restituire și a chitanțelor care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, plătitorii își pot recupera diferența dintre cele două taxe. Așadar, Curtea E. de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88 Con. Comisiei E. c. Republicii Elene parag. 17). De asemenea, Curtea E. de Justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa de poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare. Apoi, obiectivul taxei este de protejare a mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având deci un caracter adecvat scopului propus. P. critică adusă noului sistem de taxare este acea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național. Sub acest aspect este relevantă decizia C.E.J. în cauza C-345/93 Nunes Tadeu, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și înconsecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un autovehicul național similar. Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă. Tot în privința comparație cu autovehiculele deja existent în parcul auto național, Curtea E. de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din Tratatul C. E. nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente, (decizia CEJ în cauzele conexate C-290/05 și 33305 Akoș Nadasdi și Ilona Nemeth parag. 49). Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește. Se poate așadar concluziona că O. nr. 5. (varianta în vigoare la momentul achitării sumei de către reclamant) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1, actualul art. 110 din TFUE. Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prev. în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prev. de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență. Pe de altă parte, așa cum rezultă din art. 8: „(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în R. este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prev. alin. (2). (2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.";. Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituiri ei. În cauza de față, reclamantului-intimat i-a fost solicitată taxa de poluare, iar nu taxa specială de primă înmatriculare, taxă care este apreciată de Curte în conformitate cu exigențele legislației naționale și comunitare. Trebuie subliniat faptul că reclamantul a cumpărat autoturismul în 2008 și a achitat taxa de poluare aferente în iulie 2008. Prin urmare, având în vedere principiul ,, tempus regit actum ,, la data achitării taxelor, actul normativ aplicabil era OUG 5. ( dinainte de modificarea realizată prin OUG 2. ) astfel încât recursul apare ca întemeiat, urmând a fi admis, în baza prev. art. 304 pct. 9 C.pr.civ., sentința tribunalului fiind modificată în sensul în care se vadispune respingerea cererii formulate de reclamantul D. D. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A C. G. Vor fi menținute restul dispozițiilor, referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a AFP C. N.. Fără cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A. F. P. A C. G. împotriva sentinței civile nr.1937 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. pe care o modifică în parte în sensul că : respinge cererea formulată de reclamantul D. D. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A C. G. Menține restul dispozițiilor. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, M. H. M. B. F. T. GREFIER, M. ȚÂR R ed.M.B./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.fond: F.-S. B.
| ← Decizia civilă nr. 668/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4757/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
