Decizia civilă nr. 462/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 462/2011
Ședința la 03 F. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător Ana M. T.
Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de reclamanta S. DE C. D. PENTRU P. C. împotriva C. în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu intimatele A. N. DE A. F. PRIN D. G. A F. P. C., A. F. P. C. N. având ca contestație act administrativ fiscal.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2576/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., a fost respinsă acțiunea reclamantei S. DE C. D. PENTRU P. C., împotriva pârâtelor A. - D. G. A F. P. A J. C. și A. F. P. A M. C.-N., având ca obiect anulare act administrativ fiscal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare a fost admisă ca întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit prev.art. 85 alin.2 din O.G. 92/2003 și art. III alin.3 din O. 2., scutirile de la plata creanțelor fiscale se acordă prin decizie emisă de organul fiscal competent, act care în speță nu s-a făcut dovada că a fost emis, situație în care legalitatea deciziilor administrativ-fiscale nu poate fi pusă în discuție.
Reclamanta prin acțiunea promovată a solicitat și anularea tuturor actelor și operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii ambelor decizii atacate însă nu le-a concretizat, astfel încât se poate aprecia că acest petit este lipsit de obiect dar reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile respectiv a contestației administrative prev.de art. 205 si urm. din O.G. 92/2003.
Față de cele expuse, instanța a dispus respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S. DE C. D.
PENTRU P. C. solicitând în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente; iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței ca netemeinică și nelegală și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii introductive; precum și cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat că prin sentința atacată, prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamantă prin admiterea excepției inadmisibilității, fără a se pronunța cu privire la fondul cauzei.
Această soluție este netemeinică și nelegală, deoarece reclamanta avea dreptul de a contesta un act administrativ fiscal potrivit procedurii prevăzute de art.205 C. proc. fise.
În temeiul acestui text legal, împotriva actelor administrative fiscale se poate formula contestație, care reprezintă o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
Prin urmare, reclamanta avea dreptul de a formula plângerea prealabilă prevăzută de art.205 C. proc. fise. sau de a formula direct o acțiune în contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art.8 din L. nr.554/2004 și ale art.21 alin.( 4) din Constituție.
Aceste drepturi nu pot fi îngrădite de emiterea, de către organul fiscal competent, a unui alt act administrativ prin care organul fiscal să constate scutirea reclamantei la plata creanțelor fiscale, cu atât mai mult cu cât rolul actului administrativ este de aplicare a actelor normative, și nu de modificare a acestora.
În speță, reclamanta a parcurs procedura prealabilă prin formularea contestației împotriva D. AFP C.-N. nr.151 04/(...), deși această cale administrativă de atac era facultativă, în baza art.21 din Constituție și art.205 teza finală din C. proc. fise.
Întrucât prin D. nr.149/(...) D. C. dispune respingerea contestației formulate împotriva deciziei AFP C.-N. nr.15104/ (...), reclamanta a înaintat acțiunea în contencios administrativ a cărei soluționare a constituit obiectul dosarului T. C. nr.(...).
Însă, prin pronunțarea S. T. C. nr.2.10, prima instanță i-a îngrădit dreptul la acces la justiție, garantat de art.21 din Constituție, de art.6 alin.( 1)
și art.13 din CEDO.
În acest sens, Curtea E. subliniază că efectivitatea accesului la justiție se realizează în temeiul art.6 alin.(l) și art.13 din CEDO: justițiabilul trebuie să fie în măsură nu doar să-și exercite efectiv dreptul de a formula o cerere în fața instanței, ci are și dreptul la o dezbatere contradictorie cu privire la admisibilitatea acesteia.
Totodată, Curtea E. subliniază faptul că art.13 din CEDO prevede dreptul unei persoane care apreciază că a fost lezată printr-o măsură pretins nelegală să dispună de o acțiune în fața "unei instanțe naționale" pentru a obține pronunțarea unei hotărâri cu privire la capătul său de cerere și, dacă este cazul, pentru a obține reparații.
În speță, acțiunea în contencios administrativ este admisibilă, întrucât, pe de o parte, reclamanta a respectat procedura prealabilă prevăzută de art.205 C. proc. fisc., iar pe de altă parte, L. nr.554/2004 și C. proc. fise. prevăd în mod expres dreptul persoanelor interesate de a solicita instanței competente de contencios administrativ anularea actelor prin care le sunt încălcate drepturi sau interese legitime.
În acest sens, faptul că prima instanță a condiționat admisibilitatea acțiunii introductive de emiterea unui act administrativ fiscal privind înlesnirile fiscale acordate reclamantei reprezintă o măsură nelegală și, totodată, abuzivă.
De asemenea, faptul că prima instanță condiționează accesul la justiție de emiterea deciziei de scutire la plata obligațiilor fiscale reprezintă o încălcare a art.4 din L. nr.24/2000 republicată, cât și a art.13 din Codul de proc. fiscală, conform căruia "Interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege".
Atâta vreme cât legiuitorul nu i-a condiționat accesul la justiție de emiterea deciziei de scutire, soluția instanței reprezintă atât o încălcare adreptului la acces liber la justiție, precum și a principiului ierarhiei actelor normative.
Astfel, în pronunțarea sentinței recurate, prima instanță a încălcat dispozițiile art.21 din Constituție, art.205 din C. proc. fisc., art.6 alin.(1) și art.13 din CEDO. De aceea, consideră că, în speță, este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C. proc. civ.
În ce privește solicitarea de anulare a actelor și operațiunilor ce au stat la baza deciziilor AFP C. N. și D. C., în mod neîntemeiat, prima instanță a dispus respingerea cererii ca inadmisbililă, întrucât reclamanta nu ar fi formulat plângere prealabilă împotriva acestor acte și operațiuni administrative.
În primul rând, după cum a arătat anterior, plângerea prealabilă nu reprezintă o condiție de admisibilitate a unei acțiuni în justiție având ca obiect anularea unui act administrativ.
Potrivit art.21 și art.52 alin.(1) din Constituție, persoana vătămată într- un drept ori într-un interes legitim printr-un act administrativ este îndreptățită să solicite direct instanței judecătorești recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, fără ca procedura prealabilă să fie obligatorie.
Consideră că aceste prevederi constituționale sunt aplicabile și în cazul actelor și operațiunilor administrative care au stat la baza deciziilor emise de AFP C.-N. și D. C.
În al doilea rând, este neîntemeiată soluția primei instanțe de menținere a actelor și operațiunilor administrative ce au stat la baza deciziilor nr.15104/2009 și nr.149/2009, întrucât nici una dintre pârâte nu a făcut dovada comunicării acestor acte, astfel încât subscrisa să avem posibilitatea de a formula plângere prealabilă și împotriva acestora.
Pentru aceste motive, în temeiul art.3041 C. proc. civ., solicită, în principal, admiterea recursului, casarea S. T. C. nr.2576/(...) și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente.
2. În ce privește solicitarea formulată în subsidiar de modificare în tot a
S. T. C. nr.2.10 și de admitere a acțiunii introductive:
În situația în care instanța nu va considera că se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, solicită, în subsidiar, în urma admiterii recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și admiterea acțiunii introductive pentru următoarele considerente:
Prin sentința T. C. nr.2.10 prima instanță a dispus în mod eronat respingerea acțiunii introductive, deoarece în pronunțarea soluției, instanța nu a interpretat și nu a aplicat în mod corect prevederile art.III alin.(1) din OUG nr.2., ale art.56 din L. nr.56/2009 și ale Legii nr.(...).
În acest sens, prima instanță nu a ținut cont de prevederile legale imperative mai sus menționate, în baza cărora subscrisa suntem scutiți de la plata obligațiilor fiscale cuprinse în actele administrative contestate, până la adoptarea unei hotărâri de guvern privind reorganizarea reclamantei.
Tot în baza art. III alin.(1) din OUG nr.2., plata altor categorii de datorii fiscale este reeșalonată, până la intrarea în vigoare a hotărârii de guvern mai sus mentionate.
În schimb, prin sentința recurată, prima instanță menține dispozițiile D. AFP C. N. nr.15104/(...) și ale D. D. C. nr.149/(...) și, pe cale de consecință, o obligă în continuare la plata sumei de 377.710 lei pentru plata cu întârziere a impozitelor, taxelor, contribuțiilor sociale și a altor venituri la bugetul general consolidat.
Consideră că este întemeiată solicitarea reclamantei de anulare a celor două acte administrative menționate anterior, precum și a actelor și operațiunilor administrative ce au stat la baza acestora, deoarece aceste acte șioperațiuni administrative încalcă prevederile legale privind înlesnirile fiscale de care aceasta beneficiază în urma reorganizării în baza Legii nr.1..
Potrivit doctrinei, una dintre condițiile de legalitate ale unui act administrativ este ca acesta să fie emis conform scopului legii și al celorlalte acte normative emise de organele superioare organului administrativ emitent.
Neîndeplinirea acestei condiții de legalitate atrage aplicarea sancțiunilor specifice dreptului administrativ, prevăzute de art.l8 alin.(4) din L. nr.554/2004.
Între aceste sancțiuni privind nelegalitatea actului administrativ se află și anularea în tot a acestui act, în baza art.l8 alin.(4) lit. a) din L. nr.554/2004, sancțiune aplicabilă și în prezenta cauză.
În speță, prima instanță interpretează în mod eronat prevederile OUG nr.2. și ale Legii nr.4. și, în mod nelegal, dispune menținerea actelor administrative contestate, motivând prin faptul că scutirea reclamantei la plata obligațiilor fiscale este condiționată de emiterea unei decizii din partea organului fiscal competent.
Pentru toate aceste motive, solicită, în principal, admiterea recursului, casarea S. T. C. nr.2576/(...) și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente.
În subsidiar, în situația în care instanța va reține prezenta cauză spre judecare, solicită, in subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a S. T. C. nr.2576/(...) ca netemeinică și nelegală și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii în contencios administrativ astfel cum a fost formulată.
În acest sens, solicită judecarea prezentei cauze sub toate aspectele, în temeiul art.3041 C. proc. civ. De asemenea, reclamanta S. C. solicită obligarea pârâtelor D. C. și AFP C. N. la plata cheltuielilor de judecată. În drept, invocă prevederile art.299, art.304 pct.9 și art.3041 din Codul de proc. civ., art.10 alin.(2) din L. nr.554/2004. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 8 decembrie 2010 pârâta A. N. de A. F. C. a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanta S. DE C. D. PENTRU P. C.. În motivare, pârâta a arătat că în primul rând, în mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de S. DE C. D. PENTRU P. C., pentru următoarele considerente: În conformitate cu art. 85 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 și art. III alin. 3 din O. nr. 2., înlesnirile (scutirile) de la plata creanțelor fiscale se acordă prin decizie emisă de către organul fiscal competent, act care în cazul reclamantei nu există. Neexistând decizie prin care debitele (impozite, taxe, contribuții) pentru care s-au calculat accesorii să fi fost scuti te de la plată, legalitatea D. referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 15104/(...) nu poate fi pusă în discuție. În fapt, împotriva "refuzului" pârâtei de a-i acorda scutiri (înlesniri) de la plata creanțelor fiscale, reclamanta a avut posibilitatea să formuleze acțiunea în contencios administrativ în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 prin care să solicite instanței competente (Curtea de A. C.) să dispună obligarea pârâtei la emiterea deciziei de acordare a înlesnirilor la plată. Neformulând acțiune în contencios administrativ prin care să solicite obligarea noastră la emiterea deciziei de acordare a înlesnirilor de la plata creanțelor fiscale, S. DE C. D. PENTRU P. C. a ajuns să sesizeze atât Tribunalul Cluj (ex. Dosarul T. C. nr. (...) finalizat prin S. civilă nr. 1865/(...) - Anexa 1) cât și Curtea de A. C. (ex. Dosarul Curții de A. C. nr. (...) finalizat prin S. civilă nr. 147/(...) - Anexa 2, dosarul Curții de A. C. nr. (...) unde avea fixat termen de judecată pentru data de (...)) cu acțiuni formulate împotriva unordecizii referitoare la obligațiile de plată accesorii Întocmite de către instituția noastră și împotriva deciziilor de soluționare a contestațiilor emise de D. G. a F. P. a J. C. sau de A. N. de A. F. - D. G. de S. a C. Subliniază că, deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii sunt acte care se emit periodic de către instituția noastră (în general, o dată pe an sau de două sau trei ori pe an) și că, prin aceste decizii, accesoriile sunt calculate pentru toate debitele (impozite, taxe, contribuții) neachitate sau achitate cu întârziere pe perioada cuprinsă între ziua imediat următoare celei până la care accesoriile au fost calculate prin decizia anterioară și data emiterii deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii. Există decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii care nu au fost contestate de către reclamantă (ex. deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii din data de (...)), după cum există, așa cum am arătat mai sus, decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii contestate în primă instanță la Tribunalul Cluj iar altele, tot în primă instanță, la Curtea de A. C. (în funcție de cuantumul accesoriilor stabilite prin decizia respectivă). Evident că, acțiunile în contencios administrativ prin care se contestă deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii sunt inadmisibile în condițiile în care nu există decizie emisă de organul fiscal competent prin care reclamantei să i se fi acordat înlesniri (scutiri) de la plata creanțelor fiscale. Având în vedere cuantumul creanțelor fiscale pe care reclamanta le datora la data de (...) (aproximativ 4.800.000 lei RON), instanța competentă să se pronunțe, în primă instanță, asupra faptului dacă reclamanta beneficiază sau nu beneficiază de scutiri/înlesniri de la plata creanțelor fiscale ar fi fost Curtea de A. C. într-o acțiune având ca obiect obligarea noastră la emiterea deciziei de acordare a scutirilor (înlesnirilor) de la plata creanțelor fiscale. S. DE C. D. PENTRU P. C. nu a formulat o astfel de acțiune în contencios administrativ împotriva pârâtei (prin care să fi solicitat obligarea acesteia la emiterea deciziei de acordare a înlesnirilor de la plata creanțelor fiscale), iar prezenta acțiune în contencios administrativa fost în mod corect respinsă ca inadmisibilă de către prima instanță deoarece nu se poate discute scutirea de la plată a accesoriilor atâta timp cât debitele pentru care au fost calculate accesoriilerespective nu au fost scutite de la plată prin decizie emisă de către organul fiscal competent. În al doilea rând, solicitarea reclamantei de anulare a "tuturor actelor și operațiunilor administrative" care au stat la baza emiterii D. referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 15104/(...) întocmită de către instituția pârâtă și a D. D. C. nr. 149/(...), a fost în mod corect respinsă ca inadmisibilă și lipsită de obiect de către prima instanță deoarece împotriva „actelor și operațiunilor"; respective nu a fost parcursă procedura prealabilă a contestației administrative prevăzută de art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003 iar reclamanta nu precizează la ce "acte și operațiuni" se referă. Solicită instanței de recurs să observe că, în conformitate cu art. 218 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, actul care poate fi atacat la instanța de contencios administrativ competentă este decizia de soluționare a contestației. Subliniază că, Curtea Constituțională (a se vedea Deciziile nr. 409/2004, nr. 478/2004 și nr. 63/2006) a statuat în mod constant ca procedura de soluționare a contestațiilor reglementată de art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003 republicată și modificată (fostul art. 175) este o procedură administrativă prealabilă obligatorie iar nu o jurisdicție specială administrativă În sensul art. 21 alin. 4 din Constituție și că instanța de contencios administrativ soluționează doar acțiunile introduse împotriva deciziilor emise de organele fiscale în soluționarea contestațiilor. Instituția pârâtă a depus, la dosarul primei instanțe, R. de inspecție fiscală din data de (...), D. de impunere nr. 429/(...) și Certificatul de obligații bugetare nr. 34102/(...) întocmite de către D. G. a F. P. a J. C., comunicate reclamantei la data de (...) sub semnătură de primire peste care a fost aplicată ștampila S. DE C. D. PENTRU P. C.. Pârâta solicită să se observe că, în R. de inspecție fiscală întocmit de către D. G. a F. P. a J. C. la data de (...) sunt cuprinse toate debitele (impozite, taxe, contribuții) care erau scadente la data întocmirii acestui raport. Debitele (impozite, taxe, contribuții) scadente la o dată ulterioară întocmirii de către D. G. a F. P. a J. C. a R. de inspecție fiscală din data de (...) și pentru neplata cărora la termenele legale au fost calculate accesorii prin D. referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 15104/(...) au fost stabilite de către S. DE C. D. PENTRU P. C. prin declarațiile fiscale pe care le-a depus la pârâtă. Declarațiile fiscale au fost întocmite de către contribuabili (în conformitate cu art. 85 alin. 1, lit. a) din O.G. nr. 92/2003) care le depun la organele fiscale. Prin urmare, declaratiile fiscale nu trebuie să le fie comunicate contribuabililor de către organele fiscale. Prin urmare, solicitarea reclamantei de anulare a "tuturor actelor și operațiunilor administrative" care au stat la baza emiterii D. referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 15104/(...) este inadmisibilă și lipsită de obiect și în mod corect a fost respinsă de către prima instanță. În al treilea rând, acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantă este neîntemeiată, pentru următoarele considerente: Chiar de la început, arată faptul că O. nr. 2. pentru modificarea Legii nr. 2. privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Ș. A. și S. "G. lonescu-Ș." a fost abrogata prin art. 56 alin. 1 din L. nr. 4. (publicata în M. Of. nr.200/(...)) care dispune urmatoarele: „(1) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă L. nr. 2. privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniul agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Ș. A. și S. "G. lonescu-Ș.", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 29 mai 2002, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția prevederilor art. 7alin. (1) și ale art. 8 alin. (3)";. Deci, reclamantei nu i se pot acorda înlesniri (scutiri) de la plata creanțelor fiscale în temeiul art. III din O. nr. 2.. S. de C. D. pentru P. C. nu a îndeplinit condițiile prevăzute de O. nr. 2. (Monitorul Oficial nr.346/(...)), cu modificările și completările ulterioare, pentru a beneficia de scutirile de la plata creanțelor fiscale prevăzute de această ordonanță. Astfel, art. III din O. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, dispune următoarele: „(1) Unitățile de cercetare-dezvoltare reorganizate ca institute naționale sau ca instituții publice, cuprinse În anexele nr. 1 a), 1 b), 2, 4, 5 și 6 la L. nr. 2., astfel cum au fost modificate prin L. nr. 1., beneficiază de următoarele înlesniri la plata obligațiilor fiscale restante: a) scutirea de la plată a obligațiilor bugetare restante la data intrării în vigoare a Legii nr.1. privind aprobarea Ordonantei de urgenta a G. nr. 7. pentru modificarea și completarea Legii nr.2. privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Ș. A. și S. "G. I.-Ș." și neachitate prin orice modalitate prevăzută de lege, reprezentând impozite, taxe,contribuții și alte sume datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și bugetului asigurărilor pentru șomaj. Fac excepție contribuția pentru pensia suplimentară, contribuția individuală pentru asigurări sociale, contribuția individuală de asigurări pentru șomaj, contribuția datorată Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate de către persoanele asigurate care au calitatea de angajat, taxa pe valoarea adăugată suspendată în vamă, impozitul pe salarii, impozitul pe veniturile din salarii ... ; c) scutirea de la plată a dobânzilor și penalităților de orice fel aferente obligațiilor bugetare restante la data intrării în vigoare a Legii nr.1., calculate și datorate până la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență; (2) Sumele ce fac obiectul înlesnirilor la plată prevăzute la alin. (1) sunt cele stabilite în certificatele de obligații bugetare eliberate, conform legii, pe baza actelor de control de către organele competente ale M.ui F. P. și ale autorităților administrației publice loca le, după caz. (3) După publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârilor G. privind reorganizarea unităților de cercetare-dezvoltare prevăzute la art. II, organele teritoriale ale M.ui F. P. în a căror rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabililor acordă înlesnirile la plată reglementate la alin. (1) lit. a), b) și c), după autorizarea ajutorului de stat de către C. C. (5) M. Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale este mandatat să notifice C.ui C. eventualele scheme de ajutor de stat, în conformitate cu prevederile legale în materie de ajutor de stat." Deci, în conformitate cu art. III alin. 3 din O. nr.2., numai după publicarea în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a hotărârii G. privind reorganizarea unităților de cercetare-dezvoltare prevăzute la art.ll, organele competente ale M.ui Economiei și F. - A. în a căror rază teritorială se află domiciliul cotribuabilului pot acorda inlesnirile la plată reglementate la alin.1 lit.a), b) și c), după autorizarea ajutorului de stat de către C. C. În ceea ce privește autorizarea ajutorului de stat, dispozițiile art. III alin. 3 din Ordonanța de Urgență a G. nr. 2. pentru modificarea Legii nr. 2. privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Ș. A. și S. "G. lonescu-Ș." se raportează la procedura instituită de Ordonanța de Urgență a G. nr. 1. privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificările și completările ulterioare prin L. nr. 1.. Astfel, prin Ordonanța de Urgență a G. nr. 1. au fost stabilite procedurile naționale în materia ajutorului de stat în vederea aplicării art. 87-89 din Tratatul de instituire a C. E. și a legislației secundare adoptate în baza acestora. La art. 3, alin. (1) din Ordonanța de Urgență a G. nr. 1. privind procedurile naționale În domeniul ajutorului de stat se precizează că: "Ajutorul de stat nou, supus obligației de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către C. E. sau după ce acesta este considerat a fi fost eutotizet", iar la art. 7 alin. (1) din același act normativ se prevede: „C. C. îndeplinește rolul de autoritate de contact în raporturile dintre C. E. și autoritățile și instituțiile publice, inclusiv instituțiile publice implicate în procesul de privatizare, denumite în continuare autorități, alți furnizori de ajutor de stat și beneficiarii de ajutor de stat, implicați în procedurile din domeniul ajutorului de stat";. În consecință, scutirea obligațiilor bugetare invocată de reclamantă se materializează cu parcurgerea acestei proceduri. În ceea ce privește obligațiile bugetare având termene de plată ulterioare datei de (...) (data intrării în vigoare a Legii nr. 1.), solicită să se observe că art. III alin. 6 din O. nr. 2. (invocat de către reclamantă) a fost abrogat prin art. 56alin. 1 din L. nr. 4., astfel încât nu se poate vorbi despre "amânarea" sau "eșalonarea" termenului de plată pentru creanțele fiscale ulterioare datei de (...). În fapt, prin art. III alin. 6 din O. nr. 2. (forma în vigoare începând cu data de (...) și până la data de (...)) nu s-a „amânat"; nici un termen de plată. Art. III alin. 6 din OUG nr. 2. (forma în vigoare începând cu data de (...) și până la data de (...)) s-a referit la acele stațiuni de cercetare-dezvoltare care s- au reorganizat în institute naționale sau în instituții publice prin hotărâri ale G. publicate în Monitorul Oficial al României în perioada (...) - (...) și care, pentru a beneficia de lnlesnirile la plată reglementate prin acest text de lege, au avut obligația de a achita creanțele fiscale ulterioare datei de (...) (data intrării în vigoare a Legii nr.1.) "în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a hotărârilor de G. de reorganizare a fiecărei unități de cercetare-dezvoltare în parte". Așa cum a arătat mai sus, S. DE C. D. PENTRU P. C. nu s-a reorganizat prin hotărâre a G. în institut național sau în instituție publică, astfel încât art. III din O. nr. 2. nu-i este aplicabil. De asemenea, nici prevederile art. 56 alin. 2 din L. nr. 4. (conform cărora "Termenul prevăzut la art.III alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2. pentru modificarea Legii nr. 2. privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniul agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Ș. A. și S. "G. I.-Ș.", aprobată cu modificări și completări prin L. nr.2. cu modificările ulterioare, pentru unitățile și instituțiile de cercetare-dezvoltare reorganizate conform anexelor la prezenta lege, se prelungește până la intrarea în vigoare a hotărârilor de G. privind reorganizarea acestora" nu sunt aplicabile în cazul S. DE C. D. PENTRU P. C.. Art. 56 alin. 2 din L. nr. 4. (care reglementează prelungirea termenului de plată pentru creanțele fiscale exceptate de la acordarea scutirilor, prevăzut de art. III alin.1 lit.a din OUG nr. 2.), se referă la acele stațiuni de cercetare- dezvoltare care au fost reorganizate prin hotărâri ale G. publicate În Monitorul Oficial al României la o dată anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 4. ((...)) și pentru care termenul de 12 luni prevăzut de art. III alin.1 lit. a din OUG nr. 2. a expirat sau va expira înainte de data intrării în vigoare a noii hotărâri de G. de reorganizare prevăzută de art. 28 alin. 8 din L. nr. 4.. În cazul reclamantei nu există hotărâre de G. de reeorganizare care să fi fost publicată în Monitorul Oficial al României la o dată anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 4., motiv pentru care art. 56 alin. 2 din L. nr. 4. nu este aplicabil în cazul reclamantei. De remarcat faptul că multe dintre unitățile de cercetare-dezvoltare cuprinse în anexele la L. nr. 4. au fost reorganizate anterior prin hotărâri de G. (exemple: H.G. nr. 250 din 5 martie 2008 privind înființarea S. de cercetare- dezvoltare pentru Legumicultură B. prin reorganizarea S. de C. și P. L. B. - anexa nr. 3 nr. crt. 27 din L. nr. 4.; H.G. nr. 131 din 6 februarie 2008 privind înființarea I. de cercetare-dezvoltare pentru creșterea Bovinelor Balotești prin reorganizarea I. de C. și P. pentru Bovine Balotești - anexa nr. 2 nr. crt. 6 din L. nr. 4.; H.G. nr. 1460/2006 privind înființarea unor stațiuni de cercetare- dezvoltare agricolă în domeniul culturii plantelor de câmp prin reorganizarea unor stațiuni de cercetare și producție agricolă în domeniul culturii plantelor de câmp - anexele la L. nr. 4. nr. crt. 1, 3, 4 etc.: H.G. nr. 1832/2004 privind înființarea S. de C.-D. A. P. I. prin reorganizarea S. de C. A. P. lIoaiei, județul lași - anexa nr. 4 nr. crt. 2 din L. nr. 4. etc.). Deci, creanțele fiscale (debite + accesorii) datorate de S. DE C. D. PENTRU P. C. sunt certe, lichide și exigibile. Prin urmare, în mod legal instituția pârâtă a calculat majorări de întârziere prin decizia de calcul accesorii contestată atât asupra debitelor datorate și neachitate la data de (...) cât și asupra celor ulterioare intrării în vigoare a Legii nr. 1. ((...)), art. 120 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 având următorul cuprins: "Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei da tora te, inclusiv." Nu poate fi reținută susținerea reclamantei potrivit căreia "obligațiile bugetare datorate după intrarea În vigoare a Legii nr. 1. nu sunt exigibile, nefiind îndeplinit termenul de plată", întrucât scadența obligațiilor bugetare care au generat accesoriile este prevăzută de actele normative care au instituit respectivele obligații, iar scutirea prevăzută la art. III alin. 1) din O. nr. 2. nu a fost acordată. Mai arată pârâta că, S. DE C. D. PENTRU P. C. are creanțe fiscale neachitate în sumă de peste 15.000.000 lei RON iar pe parcursul anilor în care a funcționat reclamanta a efectuat plăți sporadice și nesemnificative către bugetul de stat. În concluzie, solicită respingerea recursului formulat de S. DE C. D. PENTRU P. C.. Prin concluziile depuse de A. F. P. a municipiului C.-N. la data de 26 ianuarie 2011, solicită respingerea recursului formulat de reclamantă pentru motivele arătate în întâmpinare. Faptul cpș susținerile recurentei sunt neîntemeiate și nelegale rezultă în mod clar din art.20 din O. nr.103/2010 (M.Of. nr.780/(...)) prin care a fost reglementată plata datoriilor unităților de cercetare-dezvoltare din subordinea și/sau coordonarea Academiei de Ș. A. și S. „. I.-Ș. către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Procedând în conformitate cu prevederile art.20 din O. nr.103/2010, la sfârșitul lunii decembrie 2010 S. de C. D. pentru P. C. a efectuat plăți importante către bugetul general consolidat al statului. Din Fișa sintetică totală editată la data de (...) (Anexa 1) rezultă că, în urma plăților efectuate la sfârșitul lunii decembrie 2010, creanțele fiscale neachitate de către C. D. pentru P. C. s-a redus de la suma de 15.000.000 lei RON la suma de aprox. 5.400.000 lei RON. La data prezentei, din D. referitoare la obligațiile de plată accesorii nr.15104/(...) a rămas neachitată suma de 195.444 lei RON (125.222 lei accesorii aferente contribuției de asigurări sociale datorate de angajator + 70.222 lei accesorii aferente taxei pe valoarea adăugată). Subliniază că, la sursa TVA, debitele pentru care au fost calculate accesoriile din D. referitoare la obligațiile de plată accesorii nr.15104/(...) au fost achitate în întregime, iar contribuția de asigurări sociale datorate de angajator a fost achitată parțial. Analizând recursul declarat în cauză, Curtea reține următoarele: 1. În ceea ce privește primul motiv de recurs axat pe solicitarea de a fi dispusă casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea, Curtea constată că recurenta invocă lezarea dreptului de acces la justiție garantat de art. 21 din Constituție și art. 6 și 13 din Convenție, pe motivul că instanța de fond a condiționat accesul la justiție de emiterea deciziei de scutire la plata obligațiilor fiscale. Curtea reține că accesul la justiție ca și drept substanțial recunoscut pe cale jurisprudențială din interpretarea evolutivă a Convenției (cauza Golder împotriva Regatului Unit) nu este și nici nu poate fi un drept absolut, fiind astfelîn mod inerent limitat ori restricționat, deoarece acest drept, chiar prin natura sa, cere o reglementare din partea statului, reglementare ce poate varia în timp și spațiu în funcție de resursele comunității și nevoile indivizilor. Principiile care guvernează aceste restricții ce pot fi aduse dreptului de acces la o instanță trebuie să urmărească un scop legitim, nu trebuie să afecteze substanța însăși a dreptului și să fie asigurat un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele alese. În cauză, Curtea observă că instanța de fond a analizat excepția de inadmisibilitate invocată pe cale de întâmpinare de către pârâta D. C. (f. 69-71 dos. fond). Astfel pârâta a susținut că solicitarea reclamantei de a se anula toate actele și operațiunile administrative care au stat la baza emiterii actelor administrative din litigiu este inadmisibilă, reținând că în conformitate cu prevederile art. 85 alin. 2 din Codul de procedură fiscală și art. III alin. 3 din OUG nr. 2., înlesnirile (scutirile) de la plata creanțelor fiscale se acordă prin decizie emisă de organul fiscal competent, act care în speță nu există. Astfel fiind, cum o atare decizie nu există, legalitatea D. privind obligațiile de plată accesorii nr. 15104/(...) nu poate fi pusă în discuție. Curtea reține că analiza acestei chestiuni pune problema de fapt a fondului cauzei și nu poate fi reținută ca fiind un fine de neprimire așa cum a fost invocată de pârâtă și analizată de instanța de fond. Din această perspectivă deci nu se poate afirma justificat că instanța de fond ar fi răpit ori vătămat în vreun fel dreptul de acces la justiție exhibat de reclamantă. Dintr-un alt unghi de vedere accesul la justiție și recunoașterea și valorificarea în substanță a acestui drept nu înseamnă neapărat și nici nu garantează ori presupune în mod inerent obținerea unei hotărâri favorabile de la organul jurisdicțional competent legal sesizat. Analizând în substanță motivul de recurs, axat pe considerentele expuse de instanța de fond, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 85 din Codul de procedură fiscală, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc fie prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (4), fie prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri. De asemenea, aceste dispoziții sunt aplicabile și în cazurile în care impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat sunt scutite la plată conform reglementărilor legale, precum și în cazul unei rambursări de taxă pe valoarea adăugată. Or, conform art. III alin. 3 din OUG nr. 29 din 14 aprilie 2005 pentru modificarea Legii nr. 2. privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Ș. A. și S. "G. I.-Ș.", după publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârilor G. privind reorganizarea unităților de cercetare-dezvoltare prevăzute la art. II, organele teritoriale ale M.ui F. P. în a căror rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabililor acordă înlesnirile la plată reglementate la alin. (1) lit. a), b) și c), după autorizarea ajutorului de stat de către C. C., până cel târziu la data de 30 iunie 2006. Deci, în conformitate cu textul enunțat, numai după publicarea in Monitorul Oficial a hotărârii de G. privind reorganizarea unităților de cercetare dezvoltare (categorie in care se încadrează și reclamanta), organele competente ale M.ui Economiei si F. - ANAF în a căror raza teritoriala se afla domiciliul contribuabilului pot acorda înlesnirile la plata reglementate la alin. 1 lit. a, b si c, după autorizarea ajutorului de stat de către C. C. Mai mult, in ceea ce privește acordarea ajutorului de stat, dispozițiile art. 3 alin. 3 din O. 2. se raportează la procedura instituita prin OUG nr. 1. privindprocedurile naționale in domeniul ajutorului de stat, aprobata si modificata prin L. 1.. Analiza acestor condiții se face astfel de către organul fiscal competent printr-o decizie conform art. 85 alin.2 din Codul de procedură fiscală. Cu alte cuvinte, înlesnirile la plata reglementate la alin. 1 lit. a, b si c din art. III al OUG nr. 2.nu se acordă automat ope legis, ci este necesar să fie acordate efectiv printr-un act administrativ fiscal de către autoritatea fiscală competentă mai ales că aceste facilități sunt condiționate și de autorizarea ajutorului de stat de către C. C. Dincolo de aceasta, pe fondul cauzei, Curtea reține că reclamanta nu a făcut în niciun fel proba faptului ca s-a reorganizat în sensul impus prin norma imperativa anterior enunțată, în forma prevăzută de lege, respectiv ca institut național sau ca instituție publică deși aceasta procedura a fost urmată în cadrul altor unități de cercetare-dezvoltare . Nu sunt incidente in situația contestatoarei nici dispozițiile art. 56 alin. 2 din L. 4. care conține o norma tranzitorie conform căreia „termenul prevăzut la III alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2. pentru modificarea Legii nr. 2. privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniul agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Ș. A. și S. "G. I.-Ș.", aprobată cu modificări și completări prin nr. 2., cu modificările ulterioare, pentru unitățile și instituțiile de cercetare-dezvoltare reorganizate conform anexelor la prezenta lege, se prelungește până la intrarea în vigoare a hotărârilor de G. privind reorganizarea acestora,,. Acest articol se refera la acele stațiuni de cercetare-dezvoltare care au fost reorganizate prin hotărâri ale G. publicate în Monitorul Oficial la o data anterioara intrării in vigoare a Legii 4. si pentru care termenul de 12 luni prevazut de art. III alin. 1 lit a din O. 2. a expirat sau va expira inainte de intrarea in vigoare a noii hotarari de G. de reorganizare prevazuta de art. 28 alin. 8 din L. 4.. In cazul S. de C. D. pentru P. C. nu exista o astfel de hotarare de guvern de reorganizare care sa fi fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei la o data anterioara intrarii în vigoare a Legii 4.. In aceste condiții, argumentele anterior enuntate releva intr-o maniera lipsita de echivoc ca reclamanta nu beneficiaza de nici o scutire sau esalonare de la plata obligatiilor bugetare, dimpotriva fiind pe deplin incidente prevederile art. 120 alin. 1 din OG 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare care precizeaza ca: ,,Dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv,,. In baza acestui text organul fiscal a calculat in mod legal contestatoarei majorari de intarziere prin decizia de calcul accesorii contestata asupra debitelor datorate si neachitate la data de (...) cat si asupra celor ulterioare intrarii in vigoare a Legii 1.. Din acele ce precedă, D. nr. 149 din 8 iulie 2009 emisă de organul de soluționare a contestațiilor din cadrul D. C. prin care s-a respins contestația reclamantei privind anularea deciziei de calcul a accesoriilor nr. 14104/(...) emisă de AFP C.-N. este legală și temeinică. Acest din urmă act administrativ fiscal nu poate fi paralizat de incidența operațiunii de scutire de vreme ce o decizie în acest sens nu a fost emisă. Pe de altă parte, contestația reclamantei nu s-a îndreptat și împotriva inexistenței unui astfel de act administrativ de scutire, deși legal este posibil (art. 205 alin. 2 parte finală din Codul de procedură fiscală). Or, în lipsa unei atari contestații, organul de soluționare a contestațiilor era ținut să analizeze dacă actul administrativ fiscal, obiect al contestațieiadministrative, este legal și temeinic aspect care de altfel a fost corect analizat, așa cum s-a reținut mai sus. În fine, în ceea ce privește cererea reclamantei de a se dispune anularea tuturor actelor și operațiunilor administrative care au stat la baza deciziei D. cât și a deciziei AFP C.-N., Curtea reține că instanța de fond în mod corect a respins ca inadmisibilă o atare cerere, dat fiind că obiectul acesteia nu a fost concretizat și că această solicitare a fost făcută omisso medio. Cât privește primul aspect, așa cum s-a relevat cererea de anulare a tuturor actelor și operațiunilor administrative care au stat la baza deciziei D. cât și a deciziei AFP C.-N. deși este admisibilă, având în vederea dispoziția de principiu conținută de art. 18 alin. 2 din L. nr. 554/2004, fiind o cerere adresată jurisdicției ea trebuie concretizată, instanța neputându-se pronunța în abstract. Așa fiind, din această perspectivă și ținând seama de dispozițiile de principiu ale art. 112 C., Curtea constată că soluția instanței de fond este corectă. Din perspectiva reținerii că această cerere nu a parcurs calea de atac administrativă, raportat la actele și operațiunile care au stat la baza actului administrativ fiscal cererea trebuia mai întâi dedusă spre analiză organului de soluționare a contestațiilor conform art. 205 și urm. C.pr.fisc. procedura prealabilă fiind obligatorie (A se vedea în acest sens, D. nr. 409/2004 a Curții Constituționale). Așa fiind, în absența contestării legalității și temeiniciei acestor acte pe calea prealabilă a contestației această cerere nu poate fi făcută direct în fața instanței ocolindu-se tocmai procedura prealabilă, obligatorie. Pe cale de consecință, și din această perspectivă cererea este inadmisibilă iar critica din recurs vizând o atare nelegalitate nefondată. Față de cele ce precedă, în baza dispozițiilor art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 corelat cu art. 218 alin. 2 din Codul de P. F. rap. și la art. 312 C. Curtea urmează să respingă ca recursull declrata de reclamanta S. DE C. D. PENTRU P. C. cu consecința menținerii sentinței instanței de fond cu observarea în completare a considerentelor acestei decizii. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S. DE C. D. PENTRU P. C., împotriva sentinței civile nr. 2576/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința de la 03 februarie 2011. Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...). Jud.fond. G. G.
| ← Decizia civilă nr. 2057/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 00/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
