Decizia civilă nr. 4743/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4743/2011
Ședința publică de la 17 N. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta SC Z. I. S. PRIN Z. G. IN C. DE ADMINISTRATOR, împotriva sentinței civile nr. 1., pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, d-l Z. G., în calitate de administrator, care se legitimează cu CI seria KX nr. 6., CNP 1., având domiciliul în Ghjerla, S. R., nr. 14, Jud. C.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului și menținerea hotărârii atacate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1411 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC Z. I. S. în contradictoriu cu pârâta A. J. pentru O. F. de M. C. și s-a anulat Decizia nr.100/(...) emisă de A. C.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a subvenției prevăzute de art.85 alin.1 din Legea 76/2002 și pentru perioada 11 martie 2009 - 10 martie 2010.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de (...), în urma repartizării dispuse de pârâtă, reclamanta a încheiat trei contracte individuale de muncă pe perioadă nedeterminată cu persoane care îndeplineau condițiile prevăzute de art.85 din Legea nr.76/2002.
Ulterior, la data de (...) reclamanta a adresat o cerere către pârâtă cu solicitarea de a beneficia de subvenția prevăzută la articolul menționat, scop în care a prezentat și convenția conform anexei la actul normativ.
Potrivit art.85 alin.1 din Legea 76/2002, angajatorii care încadrează în muncă pe perioadă nedeterminată șomeri în vârstă de peste 45 de ani sau
șomeri care sunt părinți unici susținători ai familiilor monoparentale sunt scutiți, pe o perioadă de 12 luni, de plata contribuției datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă persoanelor încadrate din aceste categorii, și primesc lunar, pe această perioadă, pentru fiecare persoană angajată din aceste categorii, o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referință în vigoare, cu obligația menținerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puțin 2 ani.
Reclamanta a depus lunar toată documentația pentru a obține subvenția prevăzută de art.85 alin.1 din Legea 76/2002, aceasta fiind înregistrată inițial la data de (...). Nu s-a făcut dovada virării ulterioare a sumelor de bani cuvenite reclamantei, deși aceasta a făcut dovada depunerii documentației aferente până în luna aprilie 2010 inclusiv. Ulterior, reclamanta a primit decizia contestată, emisă la mai mult de un an de la data depunerii cererii inițiale de acordare a sumelor prevăzute de lege, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că solicitarea a fost respinsă fiind atinsă limita maximă a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă.
T. a apreciat că textul legal nu condiționează acordarea subvenției de prevederile bugetare sau de un acord al vreunei autorități ci prevede că angajatorul beneficiază de această sumă prin îndeplinirea condițiilor prevăzute la art.85 din Legea 76/2002.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. J. pentru O. F. de M. C., solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței civile recurate și respingerea contestației înaintata de reclamanta S. Z. I. S.
Recurenta apreciază că trebuie să respecte prevederile Legii 500/2002 deoarece angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face doar în limita creditelor bugetare aprobate, astfel încât decizia atacată de reclamantă era legală.
De asemenea nici o cheltuiala nu poate fi înscrisa în bugetele prevăzute la art.1 alin.2 și nici angajata și efectuata din aceste bugete, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala, așa cum nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonanțata și plătita daca nu este aprobata potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
A. C., la fel ca alte instituții publice are doar calitatea de ordonator terțiar de credite și în consecința se supune ordonatorului principal de credite având responsabilitățile prevăzute la art.22 alin. 1 din L.500/2002, articol al cărui conținut prevede ca ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.
A. C. nu este obligata și nu poate sa prevadă sau sa anticipeze un viitor număr de convenții sau un număr de persoane ce vor fi angajate, aceste acțiuni ținând cel mai mult de evoluția sectorului de activitate economica care în unele perioade poate creste, depășind posibilitățile financiare de acordare de subvenții pentru angajatori, dintr-un buget prestabilit și limitat ca suma.
Cu privire la sumele de bani acordate în temeiul art.85 din L.76/2002, angajatorii beneficiază de aceste sume de bani cu titlu de subvenții dar doar în urma încheierii unor convenții cu agențiile județene pentru ocuparea forței de munca.
Convenția reprezintă, în cazul de fata, acordul bilateral de voința necesar în vederea materializării acesteia dar convenției nu i s-a dat curs intrucat una dintre parti, respectiv A. C. nu si-a dat consimtamantul pentruca se afla în imposibilitatea legala a onorarii obligației fata de angajator tocmai din cauza lipsei de fonduri, imposibilitate generata de atingerea limitei maxime a cheltuielilor bugetare, prin epuizarea sumelor alocate masurilor de stimulare a ocuparii fortei de munca, institutia neputandu-se angaja la o obligatie de plata pentru o suma și dintr-un fond a carui limita maxima a fost atinsa și a carui continut financiar aprobat a fost epuizat.
Pe de alta parte, asa cum a aratat instanta de fond lipsa bugetului nu poate fi imputata reclamantei dar nici paratei, avand în vedere calitatea acesteia de ordonator tertiar de credite, care are o pozitie de subordonare fata de ordonatorul principal de credite și în consecinta cuantumul financiar scazut al bugetului sau chiar lipsa acestuia nu poate fi imputata paratei, aceasta desfasurandu-si activitatea pe acest segment pana la epuizarea bugetului alocat sau pana la atingerea limitei maxime de cheltuieli, stare de fapt care a dus la refuzul justificat de a se angaja la o obligatie de plata pe care nu putea sa o onoreze avand în vedere prevederile stricte și imperative ale L.500/2002 cu privire la regimul de aplicare al cheltuielilor bugetare cu destinatie speciala.
Examinând recursul, instanța constată următoarele:
Reclamanta SC Z. I. S. a formulat cerere pentru a beneficia de subvenția prevăzută la art. 85 alin. 1 din Legea 76/2002, solicitare respinsă prin decizia nr. 100 din (...) de către A. C. R. a fost argumentată de recurentă pe lipsa fondurilor bugetare destinate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă. Pe de altă parte, nici un moment pârâta recurentă nu a contestat faptul că reclamanta intimata se încadrează în dispozițiile textului legal mai sus arătat pentru a fi beneficiara subvențiilor invocate atât în procedura prealabilă cât și în demersul dedus judecății în prezentul dosar.
Potrivit art.85 alin.1 din Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă: A. care încadrează în muncă pe perioadă nedeterminată șomeri în vârstă de peste 45 de ani sau șomeri care sunt părinți unici susținători ai familiilor monoparentale sunt scutiți, pe o perioadă de 12 luni, de plata contribuției datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă persoanelor încadrate din aceste categorii, și primesc lunar, pe această perioadă, pentru fiecare persoană angajată din aceste categorii, o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referință în vigoare, cu obligația menținerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puțin
2 ani.
Trebuie enunțat în acest context faptul că prevederile legale incidente nu condiționează acordarea subvențiilor de la stat de existența unor fonduri cu această destinație care să acopere solicitările angajatorilor. Recurenta- pârâtă nu a negat faptul că au existat fonduri în acest scop și nici nu a specificat pe ce criterii s-a făcut atribuirea acestor fonduri altor angajatori de la data cererii reclamantei SC Z. I. S. - (...) și până la (...), data emiterii deciziei prin care s-a respins solicitarea reclamantei.
Prin art. 4 alin.3 din Legea 500/2002 s-a dispus ca angajarea cheltuielilor din bugetele prevăzute la art. 1 alin. 2 în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite, însă acest fapt nu este de natură a înlătura dreptul reclamantei recunoscut legal de a beneficia de aceste subvenții, așa cum a făcut-o pârâta prin emiterea deciziei nr. 232/2010. Prima instanță a mai reținut într-o manieră corectă faptul că nu pot fi în niciun caz imputabile reclamantei disfuncționalitățile generale de ordin financiar sau cele legate de distribuirea fondurilor între ordonatorii de credite. A. aspecte nu pot sub nicio formă afecta existența și/sau cuantumul unor drepturi stabiliteimperativ de lege care, în speță, sunt de natură a stimula încadrarea în muncă a unor anumite categorii sociale. Instanța de recurs reține la rândul său și subliniază aspectul relevant conform căruia textul legal nu condiționează acordarea subvenției de prevederile bugetare sau de un acord al vreunei autorități, ci prevede că angajatorul beneficiază de acea sumă de bani prin simpla îndeplinire a condițiilor prevăzute la art. 85, dacă formulează cerere în acest sens, condiție care în cazul concret analizat este îndeplinită.
Nu este considerată întemeiată de către instanța de recurs nici susținerea formulată prin întâmpinare conform căreia pârâta recurentă nu și-a dat consimțământul la încheierea convenției cu reclamanta. D., instanța apreciază că, dacă sunt îndeplinite restul cerințelor legale pentru acordarea subvenției, aceasta nu poate fi condiționată de semnarea propriu - zisă a convenției (care poate fi refuzată pe motive subiective de agenția județeană, cum, de altfel, se și invocă în speță).
Prin urmare, sunt justificate aspectele reținute de către prima instanță, astfel că în conformitate cu art. 312 C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat nefiind îndeplinite motivele de modificare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 C. proc. civ. și va menține sentința atacată ca fiind pe deplin legală și temeinică.
PENTRU A. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C., împotriva sentinței civile nr. 1411 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică} de la 17 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER R. R. D. L. U. M. D. M. T.red.RRD/AC
2 ex. - (...)
| ← Decizia civilă nr. 3745/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 482/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
