Decizia civilă nr. 4855/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a C.,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE C. NR.4855/2011
Ședința ta de 21 noiembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. P. JUDECĂTOR : A. C. JUDECĂTOR : M. S. GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții R. H. Ș., F. B. R., T. L. N., R. C. E. și M. N. împotriva sentinței civile nr. 1043 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu intimații C. M. P., C. LOCAL AL M. C. și C. J. C., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat C. S. pentru recurenți, consilier juridic M. S. pentru intimatul C. LOCAL AL M. C. și d-a S. G. pentru intimatul C. J. C., lipsă fiind intimatul C. M. P.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat nu este legal timbrat lipsind taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 21 iunie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei o cerere de îndreptarea a erorii materiale formulată de reprezentantul ales al recurenților, în sensul că din eroare a fost menționat și d-nul R. H. Ș. ca și recurent reclamant.
În data de 18 octombrie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului C. LOCAL AL M. C., din care un exemplar se comunică reprezentantului recurenților și reprezentantei intimatului C. J. C..
În data de 15 noiembrie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului C. J. C., din care un exemplar se comunică reprezentantului recurenților și reprezentantului C. LOCAL AL M. C..
Reprezentantul recurenților depune la dosarul cauzei dovada ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei și solicită instanței a lua act de cererea de îndreptarea a erorii materiale formulate și că prin urmare excepția lipsei calității procesuale active a recurentului R. H. Ș. ar rămâne fără obiect.
Reprezentantul intimatului C. LOCAL AL M. C. solicită instanței a lua act de cerere de îndreptarea a erorii materiale formulată de reprezentantul recurenților.
Curtea constată că recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și că din eroare a fost menționat în memoriul de recurs dl. R. H. Ș. în calitatea de recurent.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și 10 din L. nr.5. este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs șiconstatând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond .
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motivele expuse pe larg în scris și susținute în fața instanței, fără cheltuieli de judecată.
În susținere se arată că acțiune promovată de reclamanți a fost respinsă urmare a admiterii excepțiilor, fără ca instanța de fond să fi reținut complet susținerile recurenților și motivele invocate, apreciind hotărârea atacată ca fiind nelegală.
Astfel, se arată că reclamanții au formulat acțiunea precizându-și la nivel general motivele pentru ca ulterior, după depunerea documentație în conformitatea cu dispozițiile art.13 din L. nr.5. aceștia au completat și au dezvoltat motivele pentru ca instanța să le cerceteze punctual, însă instanța de fond nu a avut în vedere aceste completări, în sensul că nu au fost emise avizele obligatorii de M. C. și C. și de către M. D. L. P. și L. și că în mod greșit s-a pornit la dezlegarea excepțiilor, că nu au fost avute în vedere corect dispozițiile art. 2 din L. nr.5..
De asemenea, se arată că dispozițiile art. 64 alin.2 din L. nr.3. conțin o mențiune expresă cu privire la actele emise în domeniul urbanistic fără aceste avizele, fiind lovite de nulitate și prin urmare, nu se poate vorbi de o lipsă a interesul legitim privat al oricărei persoană de a invoca nelegalitatea actului nul.
Totodată, se arată că recurenții în argumentarea și evocarea drepturilor subiective și a interesului privat au evocat în mod expres o serie de drepturi conferite de expres de L. nr.3., respectiv dreptul la mediu, asigurarea spațiului verde, folosirea eficientă a terenului etc.
Se mai arată că nu a fost cercetată vătămarea dreptului ori lezarea interesului legitim privat din perspectiva emiterii actelor atacate cu încălcarea dispozițiilor legale privitoare la protejarea și conservarea unui monument istoric prin intervenția neautorizată în zona sa de protecție.
Reprezentantul intimatului C. LOCAL AL M. C. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate pentru motivele expuse pe larg în scris
și susținute în fața instanței.
În susținere se arată că la paginile 1-4 din sentința atacată instanța de fond a făcut arătarea tuturor susținerilor și că a analizat în integralitatea motivele acțiunii, nefiind încălcate dispozițiile art.263 C.
De asemenea, se arată că deșii recurenții invocă existența unui interes legitim privat decurgând din calitatea de arhitecți nu precizează însă care sunt modalitățile prin care adoptarea HCL este de natură a le îngrădi drepturile subiective viitoare și prefigurate în desfășurarea profesiei.
Cu privire la problema lipsei avizului M. C. și C. se arată că un astfel de aviz nu era necesar, în primul rând pentru că prin certificatul nr.4119/2008 nu s-a solicitat avizul iar în al doilea rând parcul nu se încadrează în zona monumentelor istorice, este sit.
Reprezentanta intimatului C. J. C. solicită respingerea recursului pentru motivele expuse pe larg în scris, similare cu cele ale intimatului C. LOCAL AL M. C..
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.1043 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) a fost admisă excepția invocată de pârâții C. J. C. și C. Local al M. C.-N.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții B. R. F., T. L. N., C. E. R., M. P. C. și N. M., în contradictoriu cu pârâții C. LOCAL C. N. și C. J. C., având ca obiect anularea HCL C. nr. 124/(...) pe excepția lipsei de interes și a lipsei vătămării într-un drept recunoscut de lege.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamanți au promovat acțiunea în considerarea calității de arhitecți, membrii O., lăsând să se înțeleagă, din conținutul cererii că prin emiterea actului administrativ atacat le-a fost încălcat interesul profesional.
Din prevederile legale menționate în susținerea excepției rezultă că persoanele fizice si juridice de drept privat prin acțiunea formulată trebuie să dovedească mai întâi că a avut loc o încălcare a dreptului sau interesului lor legitim privat după care să susțină în sprijinul cererii si vătămarea interesului public ce decurge din actul administrativ atacat.
R. însă prin conținutul cererii de chemare în judecată nu au făcut dovada încălcării vreunui drept subiectiv sau interes legitim privat, aspectele sesizate ca motive de nelegalitate ale actului administrativ atacat putând fi invocate de instituțiile publice cu rol în protejarea interesului general.
Pe fondul cererii criticile de nelegalitate invocate de reclamanți sunt nefondate deoarece:
Primul motiv de nelegalitate invocat de reclamanți se referă la încălcarea unor principii si scopuri stabilite în mod expres de L. nr. 3., respectiv: dezideratul gestionării teritoriului în interesul colectivității, în concordanță cu aspirațiile societății si ale locuitorilor si potențialul zonei, dezideratul realizării unui caracter integrator al activității de urbanism, dezideratul extinderii controlate a zonelor construite în condiții de eficiență.
Adoptarea hotărârii de aprobare a PUZ-ului în scopul realizării ansamblului stadionului „I. Moina"; nu putea avea la bază decât respectarea principiilor menționate, principii stabilite si în Strategia M. C.-N., document complex ce stabilește repere strategice de dezvoltare a comunității, obligată, în actualele condiții, să asimileze si să promoveze o viziune strategică în ceea ce privește dezvoltarea sa viitoare, realizarea efectivă a acestora fiind obligatorie pentru autoritatea publică locală.
Pe de altă parte, dezvoltarea urbană a municipiului trebuie să se facă în concordanță cu principiile amenajări teritoriului si urbanismului: amenajarea teritoriului, dezvoltarea economică si socială echilibrată a regiunilor si zonelor, cu respectarea specificului acestora, îmbunătățirea calității vieți oamenilor si colectivități vietii umane, gestionarea responsabilă a resurselor naturale si protecția mediului, utilizarea rațională si eficientă a teritoriului, protejarea unor teritorii sensibile din punct de vedere ecologic, evitarea riscurilor naturale și prevenirea efectelor unor catastrofe, ameliorarea condițiilor de viață prin eliminarea disfunctionalităților, asigurarea accesului la servicii publice si locuințe convenabile pentru toți locuitorii.
Susținerea reclamanților în sensul că prin adoptarea hotărârii atacate s-ar fi încălcat principiul caracterului integrator al activității de urbanism prev.de art. 4 din L. 3. este neîntemeiată deoarece PUZ-ul aprobat prin actul administrativ atacat nu face altceva decât să aprofundeze si să detalieze prevederile PUG pentru zona studiată, cu elemente suplimentare necesare realizării construcțiilor proiectate.
Apărarea formulată de reclamanți în susținerea nelegalității actului administrativ atacat în sensul că raportat la art. 47 din L. 3., disp.art.l alin.penultim, din H. nr. 124/2009 nu asigură scopul urbanismului, fiind incompatibilă cu un caracter tranzitoriu este neîntemeiată deoarece: faptul că prin alineatul penultim al art.l din hotărâre s-a stabilit perioada de valabilitate a PUZ-ului până la aprobarea noului PUG nu înseamnă că reglementarea stabilită prin PUZ are un caracter tranzitoriu; din redactarea alin. penultim al art. l rezultă clar că în momentul adoptării noului PUG reglementările stabilite prin PUZ-ul adoptat prin hotărârea atacată vor fi preluate în totalitate în PUG.
Cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat de reclamanți rezidă în faptul că autoritatea publică nu a realizat o reală consultare a populației, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, susținere care nu corespunde realității deoarece la elaborarea PUZ-ului au fost respectate disp.art. 59 si urm. din L. nr. 3. si a O.ui MLPAT nr. 176/2000 referitoare la consultarea si informarea populației.
În speță a fost respectat principiul publicității deoarece dezbaterea proiectului în C.. a avut loc etapizat, ulterior emiterii C.U. nr. 4119/2008, C. a emis avizul de oportunitate nr. 1./(...) în vederea elaborării PUZ -stadion „I. Moina"; si Sala Polivalentă Multisport, aprobat prin HCL nr. 4..
Anterior avizării favorabile a PUZ - str. G.Coșbuc-Splaiul Independenței- str.Uzinei Electrice prin avizul nr. l5099/52/(...) a fost organizată de către C., sedința publică de consultare preliminară, fiind emis avizul nr.100786/(...).
Pe de altă parte, dată fiind amploarea, importanța si complexitatea documentațiilor de urbanism si a investiției, s-a considerat oportună si necesară o largă mediatizare si dezbatere publică a proiectului care a fost supus dezbaterii specialiștilor atât în cadrul ședințelor C. cât si la sediul O.- F. T. în cadrul unor întâlniri la care au participat cei interesati de propunerile de dezvoltare urbanistică, inclusiv reclamanții, în cadrul cărora O. în calitate de organizație profesională nu a formulat puncte de vedere contrarii proiectului de dezvoltare urbanistică a zonei în litigiu.
La prezentarea documentației PUZ in sedințele C.. precum si în prezentările de la C. J. C. au fost prezenți inclusiv reclamanții care nu au ridicat obiecțiuni concrete față de obiectivul propus.
De asemenea proiectul a fost prezentat mijloacelor mass-media în cadrul unor emisiuni TV tematice la care au participat specialiști si jurnaliști.
Motivele de nelegalitate invocate de reclamanți în susținerea cererii se referă
și la împrejurarea că zona studiată prin PUZ se suprapune, cel putin partial, pe zona de protecție a monumentului istoric - Parcul C. C.-N. - încălcându-se disp.art. 9 si 59 din L. nr. 422/2001.
Această susținere este neîntemeiată deoarece:
Prin C.U nr. 4119/2008 nu s-a solicitat avizul Comisiei Monumentelor I. întrucât nu s-a făcut dovada de către reclamanți că amplasamentul ce formeazăobiectul prezentului litigiu s-ar afla în zona monumentelor istorice sau in zona de protectie a monumentelor istorice.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 9 si art. 59 din L. nr.
422/2001 invocate de reclamanți rezultă că aceste dispoziții legale sunt aplicabile numai în condițiile în care PUG nu instituie în mod expres zonele de protecție. Or, potrivit RLU aferent PUG aprobat prin HCL 7., singura zonă de protecție a monumentelor istorice instituită în mod expres este în UTR=CP4 - subzona centrală situată în interiorul distantei de protecție de 100 m de la monumente sau ansambluri protejate.
Contrar susținerii reclamanților în sensul că Parcul C. reprezintă monument istoric si că în considerarea acestui fapt, amplasamentul studiat prin
PUZ ar fi zonă de protecție, din lista monumentelor istorice rezultă că Parcul C. este sit având codul Cj-II-s-B-07243 si nu monument istoric.
De asemenea, susținerea reclamanților în sensul că documentația urbanistică aprobată are la bază „un simplu studiu de circulație"; si că aceasta preia soluția amplasării unei pasarele de trecere in zona parcului, este neîntemeiată deoarece : studiul de circulație întocmit de S. S. C. SRL este o aplicație particulară a studiului de trafic întocmit de aceeași societate la nivelul municipiului la zona studiată prin PUZ, iar în ceea ce privește pasarela de trecere, așa cum rezultă din planșa de reglementări urbanistice, aceasta nu este amplasată în zona studiată prin PUZ, fiind doar o propunere ce viza modernizarea P. C., fără a avea caracter obligatoriu.
Referitor la neconformitatea documentației, contradicțiile între zona studiată și memoriile justificative, lipsa unor avize obligatorii, reclamanții nu invocă în concret în ce constau aceste neregularități, iar în ce privește numărul minim de parcări - susținerea că hotărârea atacată ar încălca flagrant normativele în vigoare referitoare la parcaje - nu indică, în concret în ce constă nerespectarea legislației.
Din considerentele expuse apreciază că, reglementările stabilite prin PUZ, respectiv organizarea si modernizarea circulației în zonă, realizarea unor dotări sportive, multisport, corespunzătoare pentru desfășurarea unor competiții de nivel internațional, revitalizarea spațiilor verzi, se circumscriu principiilor urbanismului stabilite prin L. nr. 3. si reprezintă doar o etapă în procesul de organizare urbanistică si sistematizare a zonei, respectiv de realizare a unor dotări de interes major la nivel municipal si zonal.
Analizând excepția lipsei de interes a reclamanților și a lipsei vătămării într- un drept recunoscut de lege în formularea prezentei acțiuni, excepție invocată de pârâții C. J. C. și C. Local al M. C. N., instanța a reținut următoarele :
Prin H. nr. 124 adoptată de pârâtul C. Local al M. C. N. la data de (...) s-a aprobat Planul Urbanistic Zonal- str. G. Coșbuc, Splaiul Independenței, str. Uzinei Electrice, beneficiari fiind : C. J. C. și C. Local al M. C. N. prin PUZ s-a menținut și s-au nuanțat reglementările pentru încadrarea funcțională UTR = V3b, cu indici urbanistici; POT maxim = 21,57 și CUT maxim = 0,59.
Prin aceeași hotărâre s-a stipulat că aspectele legate de circulații sunt rezolvate în baza studiului de circulație întocmit de SC S. C. SA și a studiului de trafic, iar capacitățile prevăzute pentru stadion, sala polivalentă și amenajările aferente vor asigura condițiile specifice de participare la competiții sportive de nivel național și internațional; alăturat acestora va fi amplasată și o clădire multietajată pentru servicii/dotări anexe de profil sportiv și conexe, al cărei regimde înălțime va fi avizat de A. A. C. R. la faza de autorizare; parcarea auto aferentă funcțiunilor se va rezolva atât în parkinguri subterane sau sub gradenele stadionului, dar și pe platformă la nivel; suprafața de spații verzi=37.036 mp (29,99%); perioada de valabilitate a documentației a fost stabilită până la aprobarea noului PUG, dispunându-se aprobarea avizului Comisiei Tehnice de amenajare a teritoriului și de urbanism nr. 1. din (...).
În preambulul hotărârii adoptate s-a menționat că la baza acesteia se află Referatul nr. 15099/(...) al Direcției Urbanism și Dezvoltare Urbană prin care s-a propus aprobarea Planului Urbanistic Zonal, Avizul de O. nr. 1. din (...) aprobat de C. Local prin H. nr. 4., precum și Avizul favorabil nr. 1. din (...), ale Comisiei Tehnice de A. a T. și de U.
Temeiurile de drept invocate în adoptarea acestei hotărâri sunt dispozițiile art. 36 pct. 5 lit. c, 39 alin. 1 și 45 din L. nr. 215/2001 coroborate cu prevederile Legii nr. 3..
Potrivit prevederilor art. 1 pct. 1 din L. nr. 5. „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competentă, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată; interesul legitim poate fi atât privat cât și public";.
Conform art. 1 pct. 2 din L. nr. 5. „se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresată altui subiect de drept";.
Din prevederile legale menționate rezultă că acțiunea în contencios administrativ poate fi promovată de orice persoană interesată ale cărei drepturi sau interese legitime au fost vătămate printr-un act administrativ nelegal sau prin refuzul unei autorități administrative de a-i soluționa o cerere legitimă.
Reclamant poate fi în sensul art. 1 și 2 din L. nr. 5. orice persoană fizică sau juridică dacă îndeplinește condiția de a se considera vătămată într-un drept ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ adresat fie ei, fie altui subiect de drept.
Potrivit prev. art. 2 alin. 1 lit. a din L. nr. 5. prin „. vătămată"; se înțelege „ orice persoană fizică sau juridică, titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titulari ai unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat, fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate";.
Prevederile art. 1 și 2 din L. nr. 5. consacră o categorie a contenciosului subiectiv în sensul că un act administrativ poate fi anulat numai dacă și sub condiția în care se dovedește că a produs reclamantului o vătămare într-un drept ori într-un interes legitim.
Conform art. 2 alin. 1 lit. p din L. nr. 5., prin interes legitim privat se înțelege „posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv, viitor și previzibil, prefigurat";.
Vătămarea interesului se face prin raportare la noțiunea de interes legitim privat în cadrul contenciosului subiectiv având în vedere definiția dată acestei noțiuni prin prev. art. 2 alin. 1 lit. p din L. nr. 5..
R. în calitatea lor de persoane fizice ori grup de persoane fizice fără personalitate juridică, nu pot acționa ca atare în contenciosul administrativ subiectiv, decât dacă și sub condiția în care dovedesc că sunt titulari ai unor drepturi subiective, sau interese legitime private, conform art. 2 alin. 1 lit. a din L. nr. 5. și ca o consecință pot cere anularea unui act administrativ pornind de la premiza lezării unui interes legitim public numai dacă probează că vătămarea interesului legitim public decurge din încălcarea dreptului subiectiv sau interesului legitim privat.
R. din prezenta cauză nu justifică și nici nu ar putea justifica vreo vătămare a unui drept subiectiv sau interes legitim privat și personal, produsă de actul administrativ atacat prin care s-a aprobat un plan urbanistic zonal emis cu privire la imobile proprietatea altei persoane.
De asemenea, reclamanții au promovat acțiunea în considerarea calității de arhitecți, membrii O., invocând interesul profesional, lăsând să se înțeleagă din conținutul acesteia că prin emiterea actului administrativ a cărui anulare se solicită le-a fost încălcat acest interes, însă nu au demonstrat o leziune în drepturile ori interesele profesionale ale acestora.
Potrivit prevederilor art. 1 din C. Deontologic al Profesiei de A. elaborat de
O. A. din România, C. Deontologic al Profesiei de A. cuprinde normele de conduită obligatorii în legătură cu exercițiul drepturilor și îndatoririlor arhitectului ca profesionist.
C. Deontologic al Profesiei de A. reprezintă un set de norme și standarde de comportament în activitatea profesională a arhitecților, opozabilă acestora și nu poate constitui în sine un temei pentru fiecare persoană care are calitatea de arhitect pentru a acționa în vederea protejării interesului legitim public așa cum este definit de L. nr. 5..
Simpla afirmare a vătămării a unui interes profesional al unui grup de persoane care are profesia de arhitect și invocarea lezării unui interes legitim public nu poate constitui temei pentru existența vătămării interesului legitim privat al acestor persoane.
În prezenta cauză între actul administrativ contestat și interesul profesional al arhitecților nu s-a probat nici o legătură de cauzalitate, ci dimpotrivă, interesul profesional al arhitectului se poate circumscrie normelor codului deontologic, însă nu se poate localiza eventuala vătămare a profesiei.
Prevederile legale invocate de reclamanți în susținerea excepției au menirea de a clarifica și stabili și cine poate invoca apărarea interesului legitim public.
Persoanele fizice și juridice de drept privat prin acțiunea pe care o introduc la instanța de contencios administrativ nu pot invoca direct interesul legitim public pentru anularea unui act administrativ, ci numai în subsidiar, pe calea unor capete de cerere distincte, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge din încălcarea unui drept subiectiv, sau a unui interes legitim privat.
Acestea trebuie să dovedească că a avut loc o încălcare a dreptului sau a interesului lor legitim privat, după care să susțină și vătămarea interesului public, interes ce decurge din actul administrativ atacat.
Prin formularea textului art. 8 alin. 1 indice 1 din L. nr. 5., legiuitorul a urmărit să paralizeze așa numitele „. populare";, intentate de unele persoane fizice sau juridice de drept privat care neavând argumente să dovedească o vătămare a unui drept sau interes legitim privat propriu, recurg la acțiuni întemeiate exclusiv pe motivul vătămării interesului public.
Dispozițiile legale menționate oferă aceeași posibilitate atât persoanelor fizice cât și persoanelor juridice private, sub condiția justificată ca interesul legitim public pretins încălcat să fie rezultatul încălcării dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat al acestora.
R., atât prin cererea formulată cât și prin probațiunea administrată nu au făcut dovada încălcării vreunui drept subiectiv sau interes legitim privat, aspectele menționate ca fiind motivele de nelegalitate ale actului administrativ atacat pot fi invocate de instituțiile publice cu rol în protejarea interesului general.
Din aceste considerente, instanța a apreciat că excepția invocată de ambii pârâți este fondată, și a dispus admiterea acesteia și a respins acțiunea formulată de reclamanți pe excepția lipsei de interes și a lipsei vătămării într-un drept recunoscut de lege.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții R. H. Ș., F. B. R., T.
L. N., R. C. E. și M. N. prin care au solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii recurate cu consecința trimiterii cauzei aceleiași instanțe de fond spre judecarea fondului litigiului.
În motivare se arată că reclamanții au solicitat prin acțiunea introductivă anularea HCL C. nr. 124/(...), Hotărâre privind aprobarea Planului Urbanistic
Zonal str. G. Coșbuc Splaiul Independenței str. Uzinei electrice, beneficiari: C. J. C. și C. Local C., ca nelegală și netemeinică.
La data de (...) (imediat după depunerea la dosarul cauzei a documentației care a stat la baza eliberării actului atact) au dezvoltat motivele pe care au înțeles să le susține în cererea de anulare a actului administrativ.
La aceeași data, față de întâmpinarea depusă și față de excepția invocată prin întâmpinare, reclamanții au solicitat în scris respingerea excepției detaliind apărările și motivele care conduc la respingerea acestei excepții.
Instanța de fond, la data de (...) a rămas în pronunțare cu privire la excepția lipsei de interes a reclamanților și a lipsei vătămării într-un drept recunoscut de lege, admițând acestă excepție, ca efect al admiterii excepției dispunând respingerea acțiunii fără cercetarea fondului cauzei.
Instanța de fond nu a avut în vedere motivele invocate în susținerea acțiunii ca fiind motive de nelegalitate a actului administrativ atacat, nu a avut în vedere temeiurile de drept de noi invocate, au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, ci pronunțat o hotărâre ce nu se sprijină pe vreo motivație ori pe probele administrate ci doar se rezumă la afirmații fără susținere logico-juridică, hotărârea fiind lipsită de temei legal și incălcând liberul acces la justiție.
In primul rând este de subliniat că instanța fondului nu are în vedere înțelesul juridic al sintagmei interes legitim public. Intr-adevăr legiuitorul a definit legal acestă sintagmă, limitând înțelesul său la interesul ce vizează ordinea de drept, democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice.
Pornind de la definitia legală și raportându-ne la cele de noi invocate se observă că nu și-au restrâns în niciun mod la motive ce tin de interesul legitim public. Nu poate fi pus semn de egalitate deplin între interesul general al indivizilor membrii ai unei colectivităti cu interesul legitim public. Dimpotrivă, așa cum au invocat drepturile subiective precum și interesul legitim privat pe baza căruia, și pentru protejarea căruia, au promovat și susținut acțiunea.
Prima instanță nu a avut în vedere, în mod complet, susținerile părților și obiectul cercetării judecătorești. H. judecătoreacă este astfel lovită de nulitate absolută și se impune casarea hotărârii.
Intr-adevăr instanța de fond a evocat cererea introductivă formulată de către reclamanți, precum și susținerile pârâților potrivit intămpinărilor depuse, însă nu a avut în vedere și a ignorat motivele de nelegalitate dezvoltate la data de
(...) ori apărările reclamanților cu privire la excepția ridicată.
De motivele de nelegalitate ce se invocă este legată și excepția lipsei de interes și a lipsei vătămării unui drept recunoscut de lege, interesul legitim privat raportându-se atât la raporturile juridice vizate de actul administrativ cât și la motivele de nelegalitate invocate.
Potrivit art. 261 pct.3 C. hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă obiectul cererii precum și susținerile prescurtate ale părtilor și arătarea dovezilor.
In cauză susținerile reclamanților esențiale, redate în scris prin scriptele depuse la data de (...) nu au fost evocate și nici nu au fost avute în vedere de către instanta de fond la soluționarea excepției, deși acestea erau esențiale la soluționarea cauzei.
Este, astfel lovită de nulitate hotărârea judecătorească prin aceea că nu au fost arătate susținerile reclamanților în cauză și apărările cu privire la excepție, deși potrivit art. 261 C. hotărârea judecătorească trebuia să cuprindă aceste susțineri. Sunt deci în prezența nulității prevăzute de art. 105 al 2 C., acestă nulitate constituindu-se în motiv de casare a hotărârii. Vătămarea drepturilor prin aceste omisiuni este evidentă, fiind încălcate drepturile prev. de art. 6 C. instanța nesoluționând efectiv și real cererile noastre.
Reține instanța de fond că "reclamanții, atât prin cererea formulată cât și prin probațiunea administrată nu au făcut dovada încălcării vreunui drept subiectiv sau interes legitim privat". Este evident deci că instanța s-a limitat la doar cererea introductivă și a omis a avea în vedere motivele de nelegalitate așa cum acestea au fost dezvoltate precum și apărările acestora în ceea ce privește excepția ridicată (acestea nefiind nici măcar evocate în hotărârea judecătorească).
Prima instanță, în mod greșit, reține ca și o aserțiune valabilă general imposibilitatea susținerii de către particulari a cererii în contenciosul administrativ menită a supune controlului de legalitate un plan de urbanism și regulamentul aferent atunci când acest plan reglementează urbanistic "imobilul proprietatea unei alte persoane". Se apreciază in terminis de către instanța de fond că în aceste cazuri acțiunea în contencios este rezervată doar unei anumite categorii respectiv "instituțiile publice ... ",
H. judecătorească nu prezintă o motivare efectivă ci doar trimiteri generale la texte legale, fără ca însă să se releve în concret cum aceste prevederi lega le vin a fi aplicate la speța dedusă judecății. Nu am beneficiat de o judecată efectivă nici măcar a excepției.
Intr-adevăr prima instanță a apreciat în realitate că reclamanții "nu justifică și nu ar putea justifica vreo vătămare a unui drept subiectiv sau interes legitimprivat și personal, produsă de actul administrativ atacat prin care s-a aprobat un plan urbanistic zonal emis cu privire la imobilele proprietatea unei alte persoane" Mai reține instanța de fond că "reclamanții, atât prin cererea formulată cât și prin probațiunea administrată nu au făcut dovada Încălcării vreunui drept subiectiv sau interes legitim privat, aspectele menționate ca fiind motive de nelegalitate ale actului administrativ atacat pot fi invocate de instituțiile publice cu rol în protejarea interesului general".
Este vădit că astfel de premise avute în vedere la soluționarea excepției lipsesc de orice conținut soluția, precum lipsesc și de o judecată efectivă pe reclamanți.
H. este evident lipsită de motivare pentru că instanța de fond se limitează la a evoca in extenso prevederi lega le și fraze cu caracter general dar fără nicio referire concretă la acțiunea în cauză. Cu excepția reținerii calificării noastre profesionale și a împrejurării că subsemnații am argumentat interesul privat și din prisma profesională instanța de fond nu a indicat niciun argument sau considerent particular, care să privescă direct speța. S-a limitat prima intanță la a cita texte lega le și la cele două fraze generale și fără conținut concret.
In aceste condiții nu poate fi apreciat că cererea a fost "auzită" că excepția ridicată a fost dezlegată ori că susținerile acestora privitoare la acestă excepție au fost avute în vedere, că dreptul lor de apărăre a fost respectat.
Aprobarea documentațiilor de urbanism fără avizele prevăzute de reglementările în vigoare constituie potrivit art. 64 al. 2 legea 3. motiv de nulitate a acestora.
Nulitatea este una expresă și absolută. R. au invocat prin dezvoltarea de motive că planul urbanistic zonal atacat a fost aprobat fără aviz M. C. și C., deși acest aviz era unul obligatoriu, prevăzut de A. 1 L. 3. pct. 122. Prin documentația urbanistică, prin PUl se reglementează inclusiv o zonă ce reprezintă zona de protecție a monumentului istoric P. C. C. (cod CJ-II-s-B-07243). Astfel potrivit prevederilor art. 59 cu art.9 din legea 422/2001 privind protecția monumentelor istorice, precum și având în vedere declararea P. C. C. ca monument istoric (cod CJ- lI-s-8-07243) , zona de protecție a acestui monument istoric este de 100 m de la limita sa. R. au depus dovada suprapunerii, nerespectării distanței de 100 m, depunând în acest sens planșă semnată și ștampilată de expert A. In sensul celor de ei susținute vine și răspunsul cu nr. 178/2009 emis de către M. C. și C., D., C.
8 T. V. au reclamat deci lipsa avizului anterior emis de către M. D. L. P. și L. deși acesta se constituie într-o cerință de legalitate, fiind obligatoriu, situația prezentă fiind încadrabilă la pct. 10, 12 și 12 2 din A. 1 la L. 3..
Mai mult lipsa unor avize cerute legal este motiv de nulitate a actelor de aprobare a documentațiilor urbanistice. Intr-adevăr art. 64 al. 2 L. 3. prevede expres "Documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism aprobate fără avizele prevăzute de reglementările în vigoare sunt nule"
In aceste condiții ale nulității exprese cum este posibil a fi apreciat că nu există interesul legitim privat al oricărei persoane de a invoca nelegalitatea actului administrativ nul. Instanța de fond nu oferă niciun răspuns la acestă întrebare pentru simplul motiv că nu există un astfel de răspuns și pentru că acestă instanță nu a fost preocupată de respectarea drepturilor noastre procesuale nu a fost interesată de justa soluționare a cauzei.
De asemenea au invocat că Documnetația urbanistică PUl, atât în partea scrisă cât și în cea desenată prevede necesitatea realizării unor pasarele dintre care una este amplasată parțial în Parcul central și alta peste râul Someș deși aceste prevederi atrag obligativitatea unor avize suplimentare (aviz M. C. și C. - DJCCPCN C. și respectiv A. R. pentru traversarea râului) iar aceste avize nu există.
Cu alte cuvinte este cert că reclamanții au invocat lipsuri ale actului administrativ care sunt sancționate în mod expres cu nulitatea de către legiuitor, astfel încât o nulitate expresă și absolută îi îndreptățește să susțină acțiunea în contencios administrativ, interesul privat neputând fi contestat.
Existența interesului legitim privat este atestată de chiar cuprinsul concret al planului urbanistic zonal aprobat.
Este evidentă nelegalitate și netemeinicia hotărârii recurate câtă vreme interesul privat al locuitorilor urbei este relevat, afirmat și susținut de către chiar PUZ-ul aprobat. Intr-adevăr instanța de fond nu a analizat, nici măcar în parte obiectul cercetării de nelegalitate, deși cuprinsul PUl atesta expres interesul privat al locuitorilor urbei. Astfel potrivit chiar Memoriului General parte a PUZ și a HCL atacată "zone studiată este una de mare interes pentru locuitorii municipiului C.- N.".
R. sunt locuitori ai municipiului C.-N. astfel încât potrivit chiar actului atacat zona studiată și deci implicit și studiul efectuat, PUl-ul aprobat, este de mare importanță pentru fiecare dintre ei.
Aceștia în argumentarea și evocarea drepturilor subiective și a interesului privat au invocat în mod expres o serie de drepturi conferite expres de către legea
3., făcând trimitere expresă la acestea.
Prima instanță nu le-a onorat măcar cu evocarea ori analiza sumară a acestor susțineri, împrejurare care desclaifică actul de "justiție", vatămă drepturile conferite nouă de art. 6 C. și se constituie în motiv de nelegalitate impunând trimiterea cauzei la instanța de fond.
Astfel au invocat expres: dreptul de folosire echitabilă și responsabilă pentru utilizarea eficientă a teritoriului (art.2 legea 3.) și asigurarea acestui drept În activitatea de gestionare ce se realizează (art. 2 al 3 L. 3.) prin intermediul urbanismului și a documentațiilor urbanistice din care fac parte PUl-urile: drepturile asigurate prin art. 12 și 13 din legea 3., drepturi legate în mod direct de persoană și existenta acesteia în societate și anume dezvoltarea spațială în acord cu potențialul zonei și aspirațiile locuitorilor (art. 12 L. 3.) și conformă obiectivului de îmbunătățire a condițiilor de viață(art. 13 lit a L 3.), extinderea controlată a zonelor construite (art. 13 lit c L 3.), utilizarea eficientă a terenurilor, în acord cu funcțiuni urbanistice adecvate (art. 13 lit d legea 3.) și asigurarea calității cadrului construit, amenajat și plantat al localității (art. 13 lit e L 3.); dreptul de informare și consultare în procesul activității de urbanism și de aprobare a documentațiilor de urbanism (art. 5 L. 3. coroborat cu art. 57 și urm. L. 3.).
R. au arătat că documentația PUZ aprobată afectează o zonă verde cu destinația de parc și loc de joacă copii, desocotind astfel prevederile legislației privind protecția mediului. Deși interesul privat în sensul protecției mediului este de necontestat instanța de fond nu a considerat necesar nici măcar să evoce aceste împrejurări și cu atât mai puțin să le cerceteze.
Zona este una în care au fost instituite restricții prin OUG 1., zonareglementată prin PUZ conținând o serie de spații verzi și mai mult fiind prevăzută ca atare prin documnetațiile urbanistice (pct 12 A.).
Planșa "Plan reglementări urbanistice" relevă la legendă existența și instituirea unei "zone asupra căreia nu se intervine", care de altfel este zonă verde și cu destinația de loc joacă copii, parc, iar cu toate acestea din planșă rezultă realizarea acceselor la stadion exact în așa zisa zonă în care nu se intervine.
Nu a fost cercetată vătămarea dreptului ori lezarea interesului legitim privat din perspectiva emiterii actelor atacate cu Încălcarea dispozițiilor legale privitoare la protejarea și conservarea unui monument istoric prin intervenția neautorizată în zona sa de protecție
Intr-adevăr L. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice prevede în mod expres că: "monumentele istorice sunt bunuri imobile, construcții și terenuri situate pe teritoriul româniei, semnificative pentru istoria, cultura și civilizația națională și universală" (art. 1 al2 L. 422/2001); "activitățile și măsurile de protejare a monumentelor istorice se realizează în interes public" (art. 2 al 2 L.
422/2001) ; "prin protejare se înțelege ansamblul de măsuri ... menite să asigure ... conservarea ... punerea în valoare a monumentelor istorice ... "(art. 1 al 3 L. 422/2001); "statul garantează și asigură protejarea munomentelor istorice ... " (art. 7 L. 422/2001 ) ; "protejarea rnonumentelor este parte componentă a strategiilor de dezvoltare durabiIă ... urbanistică și de amenajare a teritoriului" (art. 10 al 2 L. 422/2001 ); "orice interventie asupra monumentelor istorice și asupra imobilelor din zona lor de protectie, ... se fac numai în conditiile stabilite prin prezenta lege"(art. 11 L. 42212001) .
In concluzie orice persoană are dreptul de a se bucura de conservarea și punerea în valoare a unui bun semnificativ pentru istoria, cultura și civilizația sa națională și în consecință să reclame vătămare acestui drept prin acte nelegale.
Instanța de fond a reținut "s-a aprobat un plan urbanistic zonal emis cu privire la imobile proprietatea altei persoane"
Cu toate că prima instanță a relevat chestiunea dreptului de proprietate asupra terenurilor reglementate prin PUZ nu a analizat în concret cui aparține acest drept, care este natura acestui drept și cum aceste împrejurări influențează chestiunea interesului legitim privat și a drepturilor subiective ce ne aparțin, deși reclamanții s-au apărat în acest sens în cadrul excepției invocate.
Astfel au susținut și susțin că interesul lor legitim privat se regăsește alături de interesul colectiv , prin raportare la împrejurarea că actul atacat vizează un teren proprietate publică iar efectul acestor acte este acela al atribuirii unei folosințe determinate bunurilor ce cad sub incidența PUZ-ului Au arătat că împrejurarea apartenentei bunului la domeniului public conferă un interes legitim privat (chiar dacă nu exclusiv) oricărui individ.
Terenul afectat este un teren liber (după desființarea vechiului stadion) aflat În zona verde a municipiului. PUZ-ul are rolul de a dispune în ceea ce privește utilizarea și folosința terenului liber într-un anumit mod concret, stabilind anumite reglementări urbanistice concrete asociate unei destinații determinate și diverse celei actuale
Prin raportare la dreptul general de uz recunoscut indivizilor, în ceea ce privește bunul imobil proprietate publică, concluzionează că orice individ care are recunoscut dreptul de uz are recunoscut și un interes în ceea ce privește folosința concretă dată bunului ce face obiect material al dreptului său de uz, respectiv folosința acestuia sau cea mai bună folosință.
Nu există niciun impediment în exercitarea și susținerea acțiunii chiar și în cazul în care pe lângă interesul legitim personal al subsemnaților (ca indivizi din cadrul colectivității locale) se regăsește și interesul unor alți indivizi din aceeași colectivitate ori chiar a colectivității locale în general. Astfel "In legătură cu interesul legitim invocat de reclamant în susținerea acțiunii sale în doctrină s-a precizat că acesta: poate fi nu numai material ci și moral ... trebuie să fie personal dar nu neapărat exclusiv. De exemplu, reclamantul beneficiar al unui serviciu public, contribuabil sau locuitor al unei comune, alegător sau sinistrat are un interes suficient În anularea actului administrativ referitor la recurenti au un interes legitim privat si chiar dreptul de uz asupra bunurilor proprietate publică, astfel încât au dreptul de a exercita orice actiune legată de actele de administrare ce vizează bunul proprietate publică si care afectează uzul normal al acestor bunuri de către public si deci si dreptul reclamanților.
R. au sustinut caracterul privat al interesului legitim invocat si prin raportare la profesia de arhitect pe care fiecare dintre recurenți o exercită, îndeplinind cerințele legale pentru exercitarea acestei profesii. In acest context au făcut trimitere la obligațiile și drepturile profesionale.
Instanța de fond a "analizat" chestiunea pusă în discuție reținând că
"simpla afirmare a vătămării a unui interes profesional al unui grup de persoane care are profesia de arfitect ... nu poate constitui temei pentru existența vătămării interesului legitim privat al acestor persoane" [sic!].
Cu alte cuvinte instanța de fond apreciază că interesele profesionale sunt unele colective, ce nu pot fi protejate decât printr-o acțiune colectivă!
Obligatiile instituite prin C. deontologie sunt obligatii profesionale personale ale fiecărui arhitect. Interesul de a executa o obligatie profesională personală nu poate fi altfel calificat decât ca legitim si privat , indiferent dacă îndeplinirea acestei obligatii profită societătii. Pe de altă parte este indiscutabil că orice Cod deontoloqic are și menirea finală de a institui norme prin respectarea cărora se asigură prestigiul unie profesii, credibilitatea actului profesional, corectitudinea relațiilor colegiale și cu terții etc, toate acestea profitând în final membrilor acelei profesii.
Acțiunea reclamanților se prezintă și ca mijloc de exercițiu a drepturilor și obligațiilor profesionale personale, executarea unei obligații profesionale neputând fi altfel calificată decât ca satisfăcând un interes legitim privat și personal.
Mai mult aceștia au depus la instanța de fond H. din data de (...) a C.ui Teritorial al OAR filiala T., înregistrat sub nr.566/(...) care relevă poziția formei de organizare a profesiei față de PUZ -ul atacat și care nici măcar nu a fost menționat sau avut în vedere de către instanța de fond care se mulțumește să concluzioneze " Între actul administrativ contestat și interesul profesional al arhitecților nu s-a probat nici o legătură de cauzalitate"[. O astfel de legătură de cauzalitate adică cu alte cuvinte relația cauză efect nu poate exista câtă vreme interesul profesional nu poate fi efectul unui act administrativ dar nici nu prezintă vreo relevanță.
Cererea reclamanților prin care aceștia solicită anularea HCL de aprobare a
PUZ, pe motiv de" nelegalitate a acestor acte și pe motiv că acesta vatămă drepturile civile recunoscute reclamanților și intereselor lor legitime personale și profesionale nu s-a bucurat de nicio analiză de temeinicie din partea unui Tribunal ci a fost refuzată pe motivul că toate motivele de nelegalitate privesc încălcarea interesului public.
In acestă modalitate este sustras controlului instanțelor judecătorești un act al administratției publice locale vizând aprobarea unui PUZ ce afectează importante bunuri de interes pentru toți locuitorii urbei și care pun în operă decizii urbanistice cu influenta majora, fără ca autoritata publică să îndeplineacă obligația de informare și consultarea populației și fără studii temeinice.
Respectarea obligațiilor deontologice asigură prestigiul unei profesii, credibilitatea actului profesional, corectitudinea relațiilor colegiale și cu terții etc, toate acestea profitând în final membrilor acelei profesii și asigurându-le prestigiul profesional.
Nu se va putea considera asigurat dreptul la recursul efectiv dacă acesta rămâne un drept teoretic fără aplicabilitate practică. Împrejurarea că reclamanții au avut posibilitatea de a înregistra o cerere de anulare a actului administrativ, care însă nu a fost analizată de către instanță, nu se poate constitui într-un mod eficient de protejare a drepturilor persoanei și nici nu poate fi calificată ca acces la un tribunal pentru ca acesta să hotarască în privința drepturilor civile încălcate. "Atașamentul sincer la preeminența dreptului" (CEDH, (...), Golder c/United Kingdom) semnifică organizarea unei bune administrări a justiției, credibilă, sigură, imparțială și independentă pentru cei ce ajung în fața instituțiilor judiciară. Drepturile garantate de C. trebuie tratate ca drepturi concrete și efective, nu teoretice și iluzorii, iar cele cuprinse în art. 6 a C.i au rolul de a asigura caracterul efectiv al dreptului la un proces echitabil, iar interpretarea restrictivă a art.6 nu ar corespunde cu obiectul și scopul prevederilor sale (CEDH, (...) Prince hans- Adam II of Lichtenstein c/Germany).
In ceea ce privește dreptul de acces la un tribunal reclamanții sunt conștienți că acesta nu este un drept absolut ci un drept regelementat de către stat, reglementare variabilă în timp.
R. au invocat și probat interesul lor legitim privat precum și drepturile lor particulare vătămate de actul nelegal.
Pe de altă parte dispozițiile art. 8 al 1 1 legea 5. nu pot fi interpretate de așa natură încât să reprezinte un refuz de acces la justiție pentru protejarea unui interes colectiv. Interesul colectiv nu se identifică cu interesul public la care face referire art. 8 al 11 din legea 3., interesul public fiind de altfel definit la art. 2 lit r L. 5., ca fiind "interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice" invocarea alături de drepturile particulare a interesului general, colectiv al locuitorilor unei localități constând în necesitatea de aprobare a deciziilor urbanistice majore doar în condiții de legalitate, ori autorizarea unor proiecte de anvergură care influențează o zonă Întreagă și determină funcțiuni concrete ale bunurilor, precum și destinația bunurilor de folosință publică, ori măsurile de protejare a bunurilor de patrimoniu, nu poate in niciun caz să fie apreciată ca intrând în sfera exclusivă a interesului public pentru ca astfel legalitatea acestor decizii ale administrației să fie sustrase de sub controlul de legalitate al puterii judecătorești iar persoanelor să le fie astfel negat dreptul de acces la justiție.
Una dintre cerințele pentru ca procesul să poată fi calificat ca echitabil este aceea ca cererile formulate să se bucure de un examen atent și efectiv, convenția nepropunându-și să garanteze drepturi teoretice ori iluzorii, ci drepturi concrete și efective.
Analizând recursul formulat în raport de motivele invocate Curtea reține următoarele:
Prima critică a reclamanților vizează împrejurarea că tribunalul nu a avut în vedere sau a ignorat motivele de nelegalitate dezvoltate prin înscrisul înregistrat la (...) și apărările acestora cu privire la excepția ridicată ignorând astfel prev. art.261 pct.3 C.
Contrar susținerilor recurenților că aceste apărări nu au fost evocate și nici nu au fost avute în vedere prima instanță a analizat atât excepția invocată cât și apărările formulate în raport de aceasta chiar dacă nu au fost reținute în extenso criticile evidențiate prin înscrisul arătat însă afirmațiile reclamanților au fost examinate și susținerile acestora înlăturate iar criticile de nelegalitate analizate punctual din perspectiva excepției invocate.
Recurenții învederează că apreciază ca fiind lovită de nulitate hotărârea judecătorească în raport de prev. art.261 C.
Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Pentru a răspunde acestor exigențe, motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă. Practica instanței supreme este orientată în sensul că inexistența motivării atrage casarea hotărârii, la fel și o motivare necorespunzătoare. Cu alte cuvinte, o motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistența motivării.
Instanța însă nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluționarea cauzei.
Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența deja consacrată a Curții
Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Astfel, Curtea arată că "dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din C., înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Întrucât Convenția nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat ca fiind efectiv decât dacă aceste observații sunt cu adevărat" ascultate ", adică examinate propriu-zis de către instanța sesizată.
Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).
Prima instanță a respectat aceste exigențe și a examinat cauza în raport de excepția invocată analizând argumentele esențiale invocate de fiecare dintre părți astfel că această critică nu poate fi primită, chiar și conținutul recursului care analizează punctual anumite rețineri ale primei instanțe se relevă că s-a procedat în mod efectiv la ascultarea pretențiilor deduse judecății iar împrejurarea că concluziile nu au fost cele dorite de recurent nu modifică cele reținute anterior.
Chiar dacă în soluționarea cauzei prima instanță a analizat existența interesului prin prisma prevederilor legale determinate ca fiind incidente pe carele-a evidențiat în mod concret în cuprinsul sentinței nu se poate reține că nu a fost realizată o judecată efectivă a excepției invocate și că ar lipsi motivarea.
Invocarea unei nulități exprese și absolute nu scutește partea de obligația de a justifica îndeplinirea celorlalte condiții a acțiunii.
Invocarea prev. art.64 alin.2 din L. nr.3. în raport de care se apreciază că sunt lovite de nulitate absolută actele administrative atacate presupune însă primordial justificarea unui interes legitim privat .
Legiuitorul chiar și în ipoteza în care a determinat sfera persoanelor îndreptățite să invoce o nulitate absolută a circumscris-o persoanelor interesate astfel că nu se poate reține justificarea legitimării procesuale active în lipsa justificării existenței unui interes legitim privat.
Invocarea unei nulități exprese și absolute nu conferă automat demersului judiciar legitimitatea care nu poate fi asigurată decât prin invocarea și exhibarea interesului legitim privat personal al titularului acțiunii.
Aserțiunile recurenților potrivit cărora existența interesului legitim privat este atestată de chiar cuprinsul concret al planului urbanistic zonal aprobat nu pot primi valențele dorite de reclamanți întrucât interesul, ca și condiție de exercitare a acțiunii se analizează distinct de raportul de drept material invocat și astfel că nici măcar invocarea în mod expres a drepturilor conferite de către L. nr.3. nu poate asigura legitimarea procesuală susținută de reclamanți în lipsa dovedirii existenței unui interes legitim privat.
Toate drepturile asigurate prin art.12 și art.13 din L. nr.3. precum orice alt drept prevăzut în favoarea oricărei persoane este unul virtual, acesta devenind efectiv doar în ipoteza în care o persoană determinată face dovada îndeplinirii tuturor condițiilor instituite de legiuitor pentru exercitarea drepturilor prevăzute pentru o întreagă categorie de persoane.
Interesul privat în sensul protecției mediului este de asemenea unul virtual pentru ipoteza în care o anumită persoană apreciază că a fost vătămată fiind obligată să indice în concret existența acestei condiții.
Invocarea încălcărilor prevederilor cuprinse în L. nr.422/2001 privind protejarea monumentelor istorice de asemenea nu este de natură să suprime obligația reclamanților de a dovedi existența interesului și vătămării în drepturile stabilite prin textul indicat întrucât legea a fost edictată în scopul ocrotirii interesului general iar în ipoteza afirmării unui interes legitim privat acesta trebuie circumstanțiat în raport de titularul cererii.
Nici raportarea demersului judiciar la titularul dreptului de proprietate asupra terenului afectat prin actele administrative atacate nu dispensează reclamanții recurenți de justificarea legitimității demersului lor în raport de existența unui interes legitim privat.
Chiar și doctrina invocată de recurenți a evidențiat că primordial interesul trebuie să fie personal chiar dacă nu exclusiv personal.
Interpretarea dată de recurenți susținerilor primei instanțe cu privire la faptul că simpla afirmare a vătămării a unui interes profesional al unui grup de persoane care are profesia de arhitect nu poate constitui temei pentru existența vătămării interesului legitim privat al acestor persoane în raport de care s-a apreciat de recurenți că în concluzie s-a reținut că interesele profesionale sunt unele colective ce nu pot fi protejate decât printr-o acțiune colectivă apare ca fiind una eronată.
Apărarea formulată de intimatul C. Local al municipiului C.-N. prin întâmpinarea formulată prin care s-a evidențiat că recurenții deși invocă în fapt existența unui interes legitim privat, grefat pe interesul general al colectivității locale, decurgând din calitatea de arhitecți, membrii ai OAR, nu precizează care sunt modalitățile prin care adoptarea HCL 124/(...) este de natură ale îngrădi drepturi subiective viitoare și prefigurate în desfășurarea profesiei de arhitect este apreciată de curte ca fiind una pertinentă.
Prima instanță prin textul evidențiat anterior a subliniat că apartenența unui anumit grup unei profesii nu poate constitui prin ea însăși legitimare pentru invocarea unor drepturi aparținând grupului fără ca prin aceasta să se susțină că nu pot fi formulate acțiuni individuale în măsura în care prin invocarea prevederilor reglementate pentru întreg grupul se poate ocroti interesul unei singure persoane care face dovada îndeplinirii tuturor condițiilor pentru exercitarea unui demers judiciar fundamentat de un astfel de drept.
Soluționarea cauzei pe cale de excepție nu poate fi asimilată unei încălcări a liberului acces la justiție având în vedere că excepțiile de procedură ca și cele de fond sunt reglementate ca mijloace de apărare în procesul civil dând expresie ordinii de drept în cadrul căreia dreptul la acțiune nu este
Invocarea prevederilor art.21 din Constituție de către recurenți în susținerea afirmației potrivit căreia acestea au rămas teoretice și iluzorii nu apare ca fiind una pertinentă întrucât maniera în care pot fi exercitate aceste drepturi a fost circumstanțiată de prev. art.52 din Constituție și care fac referire la persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, textele aflându- se într-un raport de complementaritate care evidențiază că legiuitorul constituant nu a înțeles să identifice dreptul subiectiv cu interesul legitim astfel că toate aserțiunile recurenților ce vizează acest aspect apar ca nefiind susținute.
Drepturile civile sunt recunoscute cu caracter general însă exercitarea acestora poate fi realizată numai în condițiile și ipotezele în care îndeplinesc exigențele instituite de legiuitor pentru exercitarea lor.
Contrar susținerilor recurenților potrivit cărora au invocat și probat interesul lor legitim privat precum și existența unor drepturi particulare vătămate de actele nelegale ale autorității în mod corect s-a reținut că o astfel de dovadă nu a fost realizată în cauză.
Interpretarea dată disp. art.8 alin.11 din L. nr.5. nu a fost de o manieră restrictivă pentru a fi apreciate ca reprezentând un refuz de acces la justiție pentru protejarea unui interes colectiv ci în consonanță cu cele reținute de instanța de contencios constituțional. CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin decizia nr. 66 din 15 ianuarie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (1^1) din L. contenciosului administrativ nr. 5. publicată în: Monitorul oficial nr. 135 din 4 martie 2009 a reținut că dispozițiile de lege criticate nu conțin norme care să restrângă exercitarea accesului liber la justiție sau a dreptului la un proces echitabil, astfel cum pretinde autorul excepției. Dimpotrivă, textul dă posibilitatea și persoanelor fizice sau juridice de drept privat ca, în anumite condiții, să invoce în fața instanței de contencios administrativ apărarea unui interes legitim public, atribuție ce aparține, de regulă, competenței autorităților publice, și nu persoanelor fizice sau juridice de drept privat. Astfel cum rezultă și din prevederile art. 1 din L. contenciosului administrativ nr. 5., privind "Subiectele de sesizare a instanței", Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor P.i sau prefectul sunt instituții publice care, potrivit propriilor legi de organizare și funcționare, dar și Legii nr. 5., au atribuții specifice în ceea ce privește sesizarea directă a instanței de contencios administrativ dacă apreciază că un act administrativ (normativ sau individual, după caz) este nelegal ori afectează drepturile, libertățile și interesele legitime ale cetățenilor sau interesul public. Prin urmare, interesul general al societății este protejat de instituții publice cu competențe speciale în această materie, iar dispozițiile de lege criticate oferă aceeași posibilitate și persoanelor fizice sau juridice private, sub condiția justificată ca interesul legitim public pretins încălcat să fie rezultatul încălcării dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat al acestora. De altfel, prevederile art. 8 din L. nr. 5., referitoare la obiectul acțiunii judiciare, reprezintă transpunerea în planul legii organice a prevederilor art. 52 din Constituție, care garantează dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, iar dispozițiile art. 8 alin. (1^1) reglementează condițiile exercitării, în cadrul acestei acțiuni de contencios administrativ, principale, a unei cereri subsidiare, având ca obiect încălcarea unui interes legitim public. Interpretarea realizată de către prima instanță este în consonanță cu cea evidențiată anterior făcând dovada că reclamanții pot invoca interesul colectiv numai subsidiar și sub condiția dovedirii îndeplinirii condiției principale de promovare a unei acțiuni în contencios administrativ a existenței unui drept sau interes legitim privat afirmat vătămat prin actul contestat. Curtea apreciază că o astfel de interpretare este corectă și respectă exigențele normelor constituționale și contrar celor afirmate de recurentă nici nu reprezintă o dispoziție de natură să restrângă dreptul de acces la o instanță în favoarea particularilor . Considerentele evidențiate au relevat că recursul formulat este nefondat nefiind prezent nici unul din motivele de recurs invocate , prima instanță aplicând în mod corect prevederile legale determinate ca incidente limitat la excepția de procedură soluționată care a dispensat instanța de analiza celorlalte apărări , pe care le-a interpretat corect astfel că în baza art 312 C pr civ va respinge recursul . PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanții R. H. Ș., F. B. R., T. L. N., R. C. E. și M. N. împotriva sentinței civile nr.1043 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 21 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. P. A. C. M. S. L. F. GREFIER R ed.A.C./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.G. G.
| ← Decizia civilă nr. 4817/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4322/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
