Decizia civilă nr. 5285/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ Nr. 5285/2011

Ședința din data de 30 N. 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.

S-au luat în examinare recursurile declarate de către P. M. C. N. și pârâtul M. C.-N. PRIN P. împotriva sentinței civile nr. 2177 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul C. G., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.188/1999).

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare, însoțită de înscrisuri, în două exemplare.

Se constată că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.

Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004, art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și dispozițiilor Legii nr. 188/1999, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

Curtea din oficiu, în temeiul art. 137 C.pr.civ., invocă excepția lipsei de interes a M. C.-N. prin P. în promovarea recursului împotriva sentinței civile nr.

2177/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj.

După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare în privința recursului declarat de către P. M. C.-N., pe baza actelor existente la dosar și pe excepția invocată în privința recursului declarat de către M. C.-N. împotriva aceleiași sentințe.

CURTEA

Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.2177 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al tic a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C.-N., dispusă anularea dispoziției nr.3515/(...) emisă de P. M. C.-N. și pe cale de consecință dispusă revocarea sancțiunii disciplinare mustrarea scrisă aplicate reclamantului prin această dispoziție.

Pentru a dispune astfel instanța a reținut că prin dispoziția nr.3515/(...) emisă P. M. C.-N. (f.7-8), reclamantului i s-a aplicat sancțiunea disciplinară

„mustrare scrisă";, acesta fiind funcționar public de conducere - Sef serviciu, Serviciul administrare locuință, Direcția Patrimoniului M. si Evidența Proprietății.

Aplicarea sancțiunii disciplinare este motivată în sensul că aspectele sesizate vizează fapta săvârsită de reclamant în legătură cu neîntocmirea în termen a actelor adiționale având ca obiect prelungirea contractelor de închiriere pentru locuințele realizate prin ANL, situate în C.-N., str. Mehedinți nr. 41 și modificarea cuantumului chiriei în cazul acelor titulari care au împlinit vârsta de

35 ani si respectiv netransmiterea actelor spre însușire titularilor de contracte. In drept, fapta săvârșită de reclamant constituie abatere disciplinară prevăzută de disp.art. 77 alin.l si alin.2 lit.a din L. nr. 188/1999.

Apărările reclamantului, identice cu cele formulate în fața instanței au fost înlăturate pe considerentul că acestea nu au caracterul unei cauze care să îl exonereze de răspundere. A apreciat Comisia de disciplină faptul că, chiar si în condițiile existenței unei contradicții între o lege si normele metodologice de aplicare a acesteia au prioritate în aplicare prevederile din actul normativ de bază, respectiv din lege.

Instanța constată că asupra faptei in sine nu există contradicții între cele susținute de reclamant si cele reținute de pârât, motiv pentru care nu vom insista asupra acestui aspect, fapta reținută în sarcina reclamantului fiind mai sus descrisă.

Contrar însă celor reținute de pârât în cuprinsul dispoziției contestate, instanța urmează să considere că apărările formulate de reclamant în cuprinsul acțiunii au caracterul unei cauze care să îl exonereze de răspundere.

Astfel, este real că în calitate de conducător al S. administrare locuințe, reclamantul a avut ca principalul atribuție depunerea diligentelor necesare in vederea punerii în aplicare a prevederilor legale incidente în domeniul de activitate, si care în speță vizează modalitatea de calcul al chiriei pentru tinerii care au împlinit vârsta de 35 de ani, însă nu se poate reține faptul că reclamantul nu a depus diligențe în vederea determinării modului de calcul al chiriei sus menționate.

Chiar pârâtul, în cuprinsul dispoziției contestate recunoaște că există simultan norme care conțin soluții diferite cu privire la același aspect în sensul că dispozițiile Legi nr. 152/1998, respectiv art. 8 alin.4 lit. a sunt în contradicție cu dispozițiile art. 19 ind.4 din H-G. nr. 165/2008 si care reprezintă normele metodologice de punere în aplicare a legii sus menționate. Este real că, chiar si în condițiile existenței unei contradicții între o lege si normele metodologice de aplicare a acesteia, cum este cazul în speță, au prioritate în aplicare prevederile din actul normativ de bază, respectiv din lege, aspect care rezultă din interpretarea art. 13, art. 77 și art. 78 din L. nr. 24/2000.

Insă, nu trebuie omis că reclamantul, dată fiind contradicția între cele două acte normative a depus toate diligențele posibile pentru a primi un răspuns în sensul solicitat, respectiv a solicitat sprijinul Comisiei de B. F. prin nota internă nr. 186156/452.40/(...) (f.20, f.24), sprijinul S. Juridic Contencios

(f.21), la unele neprimind răspuns, iar la altele recomandându-i-se să se adreseze Comisiei de B. F., singura în măsură să îi comunice soluția aplicabilă în speță (f.22).

Instanța consideră însă că cea mai relevantă apărare a reclamantului este dată de adresele pe care însăși P. M. C.-N. le-a făcut către M. Dezvoltării Regionale si Turismului, către Guvernul României - Secretariatul General, către M. F.lor, în toate adresele, expediate cu datele de (...), solicitându-se lămuriri în sensul sus menționat, respectiv de a li se comunica care este actul normativ care reglementează modul de calcul al chiriei lunare pentru titularii de contractcare au împlinit vârsta de 35 de ani: art. 31 din L. nr. 114/1996 sau H.G.R. nr.165/2008,privind modificarea si completarea normelor metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii 152/1998 (f.30-32).

In condițiile în care, chiar la nivel de for superior reclamantului, s-a recunoscut dificultatea de a calcula chiria lunară pentru titularii de contract de închiriere în blocurile construite în regim ANL, titulari care au împlinit vârsta de 35 de ani, tribunalul apreciază că nici într-un caz reclamantului nu i se poate imputa că nu a depus diligențele necesare pentru întocmirea la termen a actelor adiționale având ca obiect prelungirea contractelor de închiriere pentrulocuințele realizate prin ANL, situate în C.-N., str. Mehedinți nr. 41 și modificarea cuantumului chiriei în cazul acelor titulari care au împlinit vârsta de

35 ani si respectiv netransmiterea actelor spre însușire titularilor de contracte.

Împotriva soluției arătate a declarat recurs municipiul solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii în principal pe calea excepției lipsei calității procesuale pasive și în subsidiar ca fiind nefondată.

Astfel se arată că în mod nelegal a fost anulată dispoziția primarului în contradictoriu cu municipiul, acesta din urmă fiind o persoană juridică distinctă și mai ales nefiind emitentul actului atacat în cauză nu are calitate procesuală pasivă. Una din condițiile pentru a fi parte în proces sau pentru exercitarea unei acțiuni alături de capacitatea procesuală și existența interesului este și calitatea procesuală.

Aceasta constă în identitatea între persoana reclamantului și cel care este titular al dreptului precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic supus judecății. Ori în speță municipiul nu poate fi chemat în judecată pentru a anula o dispoziție emisă de primar.

Mai arată recurentul că soluția este criticabilă și din perspectiva reținerilor vizând diligența depusă de intimata. Asa cum s-a reținut și în raportul comisiei ce a stat la baza emiterii dispoziției de sancționare pe lângă faptul că diligențele au fost tardive nici nu au dus la rezolvarea situației într-un timp rezonabil , astfel încât s-a ajuns la situația neplăcută în care chiriașii în cauză au fost obligați să achite sume mari retroactiv, rezultate din recalcularea chiriei. Mai mult nemulțumirile acestora au creat o mediatizare excesivă aducând atingere imaginii și credibilității instituției și conducătorului acesteia. În sensul luării în considerare a diligențelor depuse de reclamant este și sancțiunea aplicată respectiv cea mai ușoară dintre sancțiunile disciplinare prevăzute de L. nr.188/1999.

Tot în susținerea nelegalității soluției arată recurentul că trebuie arătat că chiar dacă au existat simultan norme aplicabile cu soluții diferite acest aspect nu este de natură a-l exonera pe reclamant de răspundere cu atât mai mult cu cât potrivit legii funcționarului aceștia au obligația de a-și perfecționa pregătirea profesională inclusiv prin studierea actelor normative aplicabile domeniului de activitate și acesta cu atât mai mult cu cât intimatul ocupa un post de conducere cu atribuții complexe. Chiar și în condițiile existenței unei contradicții între lege și normele de aplicare ale acesteia au prioritate prevederile din lege principiu ce rezultă cin interpretarea dispozițiilor art.13, 77 și 78 din L. nr.24/2000 așa încât intimatul trebuia să aplice legea.

De asemenea se arată așa cum s-a susținut și în raportul comisiei apărarea intimatului privind greșita întocmire a contractelor de închiriere nu justifică neprelungirea acestora și implicit recalcularea chiriei pentru titularii care au împlinit vârsta de 35 de ani. La individualizarea sancțiunii s-au avut în vedere consecințele grave ale neîntocmirii actelor adiționale ale contractelor, nemodificării cuantum chirie și diligențele depuse de intimat în soluționareasituației expuse tocmai aceasta din urmă fiind motivul pentru care a fost aplicată sancțiunea mai ușoară.

Prin demersul declarat pârâtul P. municipiului C.-N. reiterează aceleași critici de mai sus vizând reținere de către instanța a diligențelor depuse, tardivitatea acestora, nerezolvarea situației în contextul diligențelor, consecințele neîntocmirii contractelor ce au generat nemulțumiri, aplicarea în exercitarea atribuției a legii în caz de contradicție și omisiunea instanței cu privire la luarea în considerare la individualizarea sancțiunii a demersurilor inițiate de intimat.

Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului în considerarea că reținerile instanței sunt corecte. Astfel se arată că în speță trebuie reținut raportul juridic dedus judecății - respectiv raportul de serviciu al funcționarului public raport încheiat în calitatea sa de funcționar și angajator respectiv unitatea administrativ teritorială - municipiul.

Tot astfel se arată întârzierea în întocmirea actelor adiționale nu se datorează unei culpe proprii în condițiile în care a dovedit stăruința în soluționare de o manieră eficientă a problemei dat fiind contradicția soluțiilor oferite de textele de lege incidente materiei.

Față de cele invocate la data de (...) a fost pusă în discuție din oficiu excepția lipsei de interes în promovarea demersului de către municipiu excepție apreciată ca întemeiată. Astfel se reține prin sentința atacată a fost admisă acțiunea reclamantului în contradictoriu cu primarul și dispusă anularea dispoziției nr.3515 emisă de acesta cu consecința revocării sancțiunii disciplinare.

Se observă din hotărâre că nu a fost anulat nici un act al municipiului, nu a fost statuată de către instanță nicio obligație sau altă măsură în sarcina municipiului pentru a se justifica un eventual interes în promovarea căi de atac. I. reprezintă o condiție de exercitare a acțiunii (și implicit a căilor de atac) și el trebuie să fie născut, legitim și actual pentru a putea fi apreciat ca justificat într-o cauză. În speță se constată că municipiul nu justifică un astfel de interes în promovarea și susținerea recursului astfel că excepția ridicată din oficiu este apreciată ca întemeiată impunându-se admiterea ei. Față de această soluție cu privire la excepție celelalte apărări formulate de către municipiu nu se mai impun a fi analizate.

Trecând așadar la examinarea argumentelor aduse prin recursul primarului Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii .

Astfel se reține că actul normativ ce a stat la baza sancțiunii aplicate intimatului L. nr.188/1999 prin dispozițiile art.43 prevede că funcționarii publici au obligația să își îndeplinească cu profesionalism, imparțialitate și conform cu legea îndatoririle de serviciu și să se abțină de la orice faptă care ar aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice.

Același act normativ prin dispozițiile art.77 statuează că încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcției pe care o dețin și a normelor de conduită profesională și civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară și atrage răspunderea disciplinară a acestora.

În sensul aceleiași norme constituie abatere următoarele fapte: întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor, neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor, refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu s.a.

Tot astfel în sensul normei la individualizarea sancțiunii se arată că se va ține seama de cauzele și gravitatea abaterii, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii.

Reiese din norele enunțate că funcționarii au îndatorirea de a respecta și aduce la îndeplinire cu profesionalism atribuțiile de serviciu în caz contrarnerespectarea/neconformarea constituie abatere și se sancționează ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită, de vinovăție.

Actele dosarului relevă că reclamantul în calitate de conducător al serviciului avea ca atribuții de a verifica , a încheia actele și documentațiile specifice activității respectiv de a stabili, determina și conveni asupra chiriei cu privire la locuințele ANL sau în administrarea unității teritoriale. În condițiile verificării făcute din perspectiva calculării chiriei potrivit normelor aplicabile intimatul a constatat că există simultan norme care conțin soluții diferite cu privire la același aspect în sensul că dispozițiile Legii nr.152/1998 art.8 alin.4 lit.a sunt în contradicție cu dispozițiile art.14/4 din HG nr.165/2008 ce reprezintă norme metodologice de aplicare.

Dat fiind contradicția constatată intimatul a solicitat sprijinul Comisiei de buget finanțe - Serviciul Juridic Contencios sesizând prin notele depuse. La cele sesizate doar în parte a primit recomandarea de a se adresa comisiei de buget ca instituție în măsură să comunice soluția aplicabilă iar la altele nu s-a primit răspuns. Dat fiind informațiile insuficiente au fost facute demersuri de către instituție catre M.ui Dezvoltării Regionale și ministerului finanțelor solicitându- se lămuriri în sensul aplicării reglementărilor ce vizează calculul chiriei pentru chiriasii titulari de contrcat care au împlinit vârsta de 35 de ani respectiv normele evocate prin art.8 alin.4 din L. nr.144/1996 sau HG nr.165/2008.

Se observă din acte că au fost depuse diligențe pentru înlăturarea deficiențelor interpretative ce a condus la întârzierea, impediment determinat de soluții diferite oferite de norme. Ori în aceste circumstanțe raportat la împrejurările concrete ale desfășurării activității nu se poate vorbi de o vinovăție în îndeplinirea atribuțiilor iar din această perspectivă soluția primei instanțe nu poate fi considerată greșită.

Se susține de recurent că intimatul era factorul de decizie și trebuia să aplice cu prioritate legea. În condițiile în care chiar și compartimentele în măsură să dea o interpretare normelor aplicabile au fost în dilemă neoferind clarificări nu se poate reține susținerea recurentului că se putea trece la aplicarea unui calcul potrivit legii. Stabilirea chiriei în condiții de eficiență se putea face doar după o informare și o clarificare corespunzătoare. Ori intimatul a solicitat clarificări iar în posesia acestora nu a intrat nici chiar după solicitarea făcută de instituție. În acest context al neclarității soluțiilor oferite de norme intimatului îi putea fi imputată diferența chiriei ca prejudiciu adus pentru motivul că stabilirea chiriei prin norme era alta . Ca atare în condițiile lipsei unei informări a neclarificării soluției, a diligențelor făcute nu se poate susține că reținerile instanței ar fi eronate.

Mai susține recurentul că s-a ținut seama de diligențele efectuate și ca atare sancțiunea ce se impune este cea stabilită prin dispoziție. N. această susținere nu poate fi reținută câtă vreme nu se relevă o încălcare a atribuțiilor repetate, o lipsă de profesionalism, o vinovăție. Ori la individualizare așa cum prevăd normele trebuie ținut seama de toate împrejurările. În contextul împrejurărilor mai sus arătate și a normelor enunțate corect a reținut instanța că nu se poate imputa neîndeplinirea atribuțiilor.

Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza rt.312 C.pr.civ. Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge recursul declarat de P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr.

2177 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime.

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de M. C.-N. împotriva aceleiași sentințe.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 30 noiembrie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

M. H. M. B. F. T.

GREFIER D. C.

Red.F.T./S.M.D.

2 ex./(...) Jud.fond.A. B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 5285/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal