Decizia civilă nr. 552/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA 552/2011
Ședința 8 decembrie 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. G. L. S.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul D. G. a F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. Ș. M. și A. F. pentru M. B., împotriva sentinței civile nr. 1959 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu reclamanta S. X. S., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut cauzei, după care se constată că dezbaterea pe fond a cauzei și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 noiembrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1959 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
M., au fost respinse excepțiile invocate de pârâte.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC X. S. B. M. în contradictoriu cu pârâții D. G. a F. P. M., A. F. P. Ș. M. și A. F. pentru M. B. și, în consecință s-a dispus anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr.86/(...) emisă de AFP Ș. M. precum și a Deciziei nr. 2435/(...) emisă de către pârâta D. G. a F. P. a J. M..
S-a constatat nelegalitatea încasării sumei de 2671 lei reprezentând taxă de poluare, achitată cu chitanța seria TS5 nr.4963560 din data de (...)
Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantei aceste sume de 2671 lei cu dobânda legală, de la data achitării sumelor și până la restituirea efectivă a sumei, precum și la plata sumei de 193,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția de inadmisibilitate invocate de pârâte, instanța a apreciat că aceasta a fost neîntemeiată.
Examinând acțiunea, care a fost legal timbrată, din coroborarea probatoriului administrat, precum și a dispozițiile legale incidente în materie, instanța a reținut următoarele:
R. SC X. S. este cesionarul creanțelor menționate în acțiune potrivit contractelor de cesiune anexate prezentei și notificările pârâtelor având ca obiect taxe de poluare pentru autoturisme achiziționate din state membre al U. E. mai multe autovehicule pe care a dorit să le înmatriculeze, fără plata taxei de poluare, însă pârâta A. F. P., prin deciziile emise a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumelor menționate în petit reprezentând contravaloarea taxei de poluare.
Conform prevederilor art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al U. E., nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Din această perspectivă, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare precum și a dobânzii legale prevăzute de art. 3 din O.G. nr.
9/2000, calculată de la data solicitării restituirii sumei și până la plata efectivă a acesteia.
Constatând că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, dat fiind faptul că autoturismul reclamantului a mai fost înmatriculat într-un stat membru U.E., tribunalul consideră că taxa trebuie restituită plătitorului, situație în care decizia prin care s-a stabilit taxa de poluare este nelegală.
În urma analizei conținutului Hotărârii Curții de Justiție a U. E. în cauza
C-402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O. nr. 5., în versiunea inițială, publicată în Monitorul
Oficial, partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE, se constată că aceasta are aplicabilitate, directă și obligatorie, în toate cauzele având ca obiect restituirea taxei de poluare achitată de către contribuabili în intervalul (...).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A J. M. în nume propriu și în numele A. F. P. A M. Ș. M. prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății. S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O. nr. 5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului. Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dipozițiile codului de procedură fiscală. Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă. De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.. Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr. fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr. (...) pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la C. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și chemata în garanție A. F. pentru M. solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei. 1.Critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozitiilor din Tratatul Comunitatii E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare. In privinta analizei taxei prin prisma art. 110, teza 1, TFUE ,atunci când si o astfel de exigență a fost supusă analizei, opinează că, instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevanta cu privire la întelesul si întinderea art. 110, teza 1, TFUE în materia taxării interne, în genere, și a auto vehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea româna, ci la cea comunitară. S. că taxa pe poluare pentru autovehicule este conformă cu articolul 110 TFUE și nu reprezintă o măsură discriminatorie. Obiectivul articolului 110 TFUE, așa cum a reținut avocatul general, este să interzică impozitarea internă care discriminează, direct sau indirect, produsele importate în favoarea produselor naționale. 2. Critică, de asemenea, soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată. Consideră că instituția chemată în garanție nu poate fi obligată la plata acestora în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ Decizia de calcul și, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face în temeiul OUG nr. 5., neputând fi reținută vreo culpă. În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 1., precum și pe prevederile L. nr. 5. a contenciosului administrativ. În cauză a depus întâmpinare reclamanta S. X. S. prin care a solicitat respingerea recursului.(f.18-21). Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele: În cauză, în considerarea dispozițiilor art. 3041 c.pr.civ., instanța în recurs, va analiza hotărârea instanței de fond din perspectiva temeiniciei titlului invocat de către reclamantă, ca temei al cererii de restituire a taxei pe poluare. R. SC X. S. a încheiat o serie de contracte de cesiune a creanțelor pe care diverse persoane le-ar avea împotriva S.ui constând in taxa pe poluare perceputa de administrațiile financiare în baza OUG 5., considerată ca fiind contrară dreptului comunitar .După încheierea contractelor, reclamanta a notificat cesiunea și a formulat contestație împotriva deciziilor de calcul conform articolului 205 cod procedură fiscală. Aceste contestații au fost respinse ca neîntemeiate. Potrivit articolului 23 cod procedură fiscală dreptul de creanță fiscală și obligația corelativă se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le reglementează. Ca atare, de regulă S. și unitățile administrativ teritoriale au calitatea de subiect activ in raporturile de drept procesual fiscal iar pe cale de excepție această calitate aparține persoanelor fizice și juridice care au dreptul la rambursarea sau restituirea de impozite și taxe . Prin urmare articolul 30 cod procedură fiscală stabilește și posibilitatea de cesiune a creanțelor fiscale constând în dreptul de restituire sau rambursare a unor sume dacă sunt îndeplinite două condiții: creanța să fie stabilită în condițiile legii și cesiunea să fie notificată organului fiscal. Prima condiție este o condiție de validitate deoarece creanța contribuabilului ce semnifică nașterea raportului de drept material fiscal prin recunoașterea creanței de către organul fiscal trebuie să rezulte din declarația de impunere, decizia de restituire sau hotărâre judecătorească în condițiile articolului 117 cod procedură fiscală . Această condiție nu este îndeplinită de reclamantă pentru că cesiunea nu poate fi anterioară stabilirii sale prin decizie sau hotărâre judecătorească. Fiind o reglementare derogatorie de la prevederile civile, cesiunea de creanță din fiscal poate avea loc și produce efecte față de organul fiscal cu condiția nașterii (recunoașterii) creanței contribuabilului. Cesiunea nu poate privi drepturi litigioase ci drepturi deja existente și recunoscute de către părți. R. nefiind parte în raportul de drept material fiscal născut prin emiterea deciziei de poluare și stins prin efectuarea plății în condițiile articolului 114 cod procedură fiscală, nu poate declanșa procedura fiscală prin efectuarea cesiunii și contestarea unei decizii definitivă în căile administrative de atac prin expirarea termenului prescris de articolul 207 cod procedură fiscală. Este adevărat că organul fiscal nu a respins contestația administrativă pe excepția lipsei calității procesuale active și în această situație tribunalul în mod întemeiat a respins excepția dar câștigarea soluționării litigiului pe fond nu poate semnifica și câștigarea procesului în lipsa îndeplinirii condiției de validitate impusă de articolul 30 cod procedură fiscală. Acest articol poate fi invocat atât pe cale de excepție cât și analizat cu ocazia soluționării fondului cauzei din moment ce, nefiind născută creanța contribuabilului, aceasta nu poate fi transmisă cesionarului. Mai mult, instanța de judecată nu poate recunoaște un drept propriu la restituire pentru că acesta nu există și nici unui drept de restituire în baza contractului de cesiune încheiat peste dispozițiile legale. Pe cale de consecință, Curtea constată că recursurile pârâtelor D. G. a F. P. M., A. F. P. Ș. M. și A. F. pentru M. B., sunt fondate, instanța va admite recursurile formulate împotriva sentinței civile nr. 1959 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea reclamantei. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E : Admite recursurile declarate de pârâtele D. G. a F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. Ș. M. și pârâta A. F. pentru M. B. împotriva sentinței civile nr. 1959 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința de la 8 decembrie 2011. Red.D.M./Dact.S.M/2 ex./(...) Jud.fond. S. O.
| ← Decizia civilă nr. 4820/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2193/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
