Decizia civilă nr. 587/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 587/2011
Ședința publică de la 10 F. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător Ana M. T.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. F. P. A M. B. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., împotriva sentinței civile nr. 2. din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-Năsăud, în contradictoriu cu reclamantul M. P. T., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3 alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de (...) s-au depus la dosar, de către reclamantul intimat, concluzii scrise. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 2. din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-Năsăud s-a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii formulată de chemata în garanție A. F. PENTRU M. B. și s-a admis ca fiind întemeiată acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamantul M. P. T. împotriva pârâtei A. F. P. A M. B. și, în consecință, a fost obligată pârâta A. F. P. a municipiului B. să restituie reclamantului suma de 8.121 lei reprezentând taxă de poluare și dobânda legală aferentă acestei sume calculată de la data achitării și până la data restituirii efective. Prin aceeași sentință a fost admisă cerere de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M. B. și, în consecință, a fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei A. F. P. a municipiului B. suma de 8.121 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că așa numita excepție a inadmisibilității, invocată de chemata în garanție, este nefondată deoarece reclamantul, contrar susținerilor, arată refuzul nejustificat al organului fiscal de a-i restitui o sumă pe care o consideră încasată nelegal. Referitor la fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism dintr-un stat membru pe care l-a înmatriculat în anul 2009 în România și pentru care a achitat o taxă de poluare în sumă de 8.121 lei prin chitanța seria TS5 nr. 5897252 emisă în data de 14 decembrie 2009 precum și faptul că prin cererea nr. 1280 din (...) a solicitat restituirea taxei achitate dar prin adresa de răspuns mai sus menționată D.G.F.P. B.-Năsăud i-a comunicat reclamantului refuzul de a-i restitui taxa solicitată. Taxa i-a fost stabilită și încasată în baza prevederilor O. nr. 5.. Tribunalul a constatat că temeiurile pentru care reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare se circumscriu pretinsului caracter discriminatoriu al taxelor achitate și susținerii că reglementarea legală în baza căreia s-au achitat aceste taxe încalcă prevederile art. 90 alin. 1 din T.C.E. În aceste condiții, tribunalul a învederat că este real că potrivit art. 23-25 din T.C.E. sunt interzise, între statele membre U.E., taxele vamale la import și export, precum și orice taxe cu efect echivalent. Pentru atingerea obiectivelor prevăzute de art. 23 - 25, același tratat a prevăzut că sunt interzise și taxele discriminatorii interne pentru produsele ce provin din statele membre, (art. 90 alin. 1 T.C.E.). De asemenea, Curtea de Justiție a C. E. a stabilit că o taxă care se aplică autovehiculelor în temeiul primei lor înmatriculări pe teritoriul unui stat membru și nu pentru că bunul respectiv a trecut frontiera ci pe alt temei, nu constituie o taxă vamală. Instanța de fond a constatat că nu există diferență de tratament legal, în cazul taxei de poluare, între autovehiculele importate din statele membre U.E. (noi sau second-hand) înmatriculate prima dată în România și autovehiculele produse și comercializate în România, înmatriculate - de asemenea - pentru prima dată în România, astfel că O. nr. 5. este compatibil cu dispozițiile art. 90 din T.C.E. Taxa este percepută ținând cont de parametrii obiectivi (art. 6 O. nr. 5.) și care nu au nici o legătură cu proveniența autovehiculului înmatriculat pentru prima oară în România, iar Curtea E. a stabilit că criteriile ce privesc emisia de CO2, capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului, etc., constituie criterii obiective ce pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (cauza Akos Nadașdi C - 290/2005). Taxa este caracterizată prin dispozițiile art. 1 alin. 2 din O. nr. 5., care enumără categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului ce urmează a fi finanțate din sumele colectate cu titlu de taxă de poluare, iar trăsăturile taxei nu impun prin ele însele caracteristici discriminatorii, așa încât în modalitatea instituită prin O. nr. 5. taxa apare ca fiind în concordanță cu principiile de drept și legislația europeană. Tribunalul a precizat că aprecierea de mai sus se circumscrie perioadei de la data de 1 iulie 2008 (data de aplicare a O. nr. 5.) și până la 15 decembrie 2008, data prin care ordonanța a fost modificată prin O. nr. 2., acest din urmă act introducând elemente de discriminare între autovehiculele supuse primei înmatriculări. După data de 15 decembrie 2008 dată la care O. nr. 2. a intrat în vigoare și până la 31 decembrie 2009 ce constituie perioada de aplicare a O. nr. 2. decembrie 2008, taxa de poluare a dobândit un evident caracter discriminatoriu care rezultă cu claritate din expunerea de motive a actului legal menționat, expunere care se referă la măsuri de susținere a sectorului de automobile intern, păstrarea locurilor de muncă în economia românească, precum și scutirile de la plata taxei a autovehiculelor cu capacitate cilindrică mai mică de 2000 cm, ce sunt preponderent produse în R. Așa fiind, rezultă că s-a instituit un tratament diferențiat pentru diferite categorii de autoturisme, iar acest tratament nu este compatibil cu art. 90 alin. 1 din TCE, motiv pentru care pentru taxele achitate în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 se impune obligarea restituirii acestora către plătitor. Deoarece plata efectuată în data de 14 decembrie 2009 a fost achitată în baza unui act normativ ce încalcă legislația comunitară, instanța de fond a admis cererea de obligare a pârâtei să plătească reclamantului dobânda legală aferentă acestei sume, începând cu data achitării și până la data restituirii efective. Pe cale de consecință, tribunalul a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și a obligat chemata în garanție să plătească acestuia suma ce i-a fost virată în cont spre administrare cu titlu de taxă de poluare în data de 14 decembrie 2009. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta A. F. P. A M. B. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate. În recursul formulat de pârâta A. F. P. A M. B. și întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ., s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiat, iar pe cale de consecința menținerii ca fiind temeinic și legal actul administrativ atacat și să nu se dispună restituirea sumei de 8.121 lei reprezentând taxă pe poluare. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a relevat că taxa achitată a fost stabilită de organul fiscal în conformitate cu dispozițiile O. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și cu prev. H.G. nr. 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O. nr. 5.. Astfel, începând cu data de (...) a intrat în vigoare O. nr. 5., prin care s-a instituit o nouă taxă, denumită „. specială"; respectiv taxa de poluare pentru autovehicule, moment de la care au fost abrogate disp. art. 214/1- 214/3 Cod fiscal, nefiind în nici o contradicție sau incompatibilitate cu dispozițiile comunitare, plătindu-se cu ocazia primei înmatriculări în România, fiind vorba de o taxă specială de primă înmatriculare în România, respectiva taxă de poluare, iar nu de o taxă specială de reînmatriculare în R. De asemenea, pârâta învederează că prin noul act normativ s-a stabilit un nou sistem de taxare care urmărește promovarea vehiculelor cu consum redus de carburant și nivel redus de emisii, în spiritul politicii europene în domeniul energiei și a mediului, astfel că dispozițiile O. nr. 5. au fost adoptate în concordanță cu reglementările comunitare, cu prevederile actului de aderare, nefiind încălcat principiul libertății circulației mărfurilor. Pe de altă parte se menționează și aspectul caracterului corect al taxei pe poluare perceput pentru autoturisme și autovehicule și anumeacela de taxă de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări în România, iar nu o taxă pe poluare pentru fiecare înmatriculare în România, sau taxă pe poluare de reînmatriculare în R. Mai mult, din analiza dispozițiilor comunitare invocate și a celor interne aplicabile în speță, pârâta consideră că nu rezultă că ar exista o contradicție, o incompatibilitate între acesteia, regimul fiscal aplicabil nefiind unul discriminatoriu față de autoturismele rulate, înmatriculate și importate din U.E., sau față de cele noi produse în U.E. și importate în România, întrucât taxa ce se achită cu ocazia primei înmatriculări în România este aceeași, indiferent de proveniența autovehiculului. În final, pârâta a criticat soluția instanței de fond în privința acordării dobânzii legale aferentă, calculată de la data achitării sumei până la data restituirii efective, susținând că acordarea acestora contravine art. 10 alin. 1 din O.G. nr. 2/2000, iar prin O. nr. 1. pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget nu se prevăd acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal. În recursul declarat de pârâta A. F. PENTRU M. (AFM) se solicităadmiterea acestuia și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului. O primă critică formulată de pârâtă se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă, deoarece reclamantul trebuia să atace un act administrativ și să îndeplinească procedura prealabilă a recursului grațios conform dispozițiilor legale, în termen de 30 de zile, așa cum prev. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, deoarece titlul de creanță reprezentat de decizia de calcul a taxei pe poluare atrage decăderea persoanei din dreptul de a contesta ulterior taxa. Practic, a apreciat pârâta, reclamanta nu invocă și nu solicită anularea deciziei de soluționare a contestației administrative, acțiunea sa având ca obiect constatarea faptului că pretinderea plății este nelegală și solicită dispunerea restituirii sumei plătite cu acest titlu. Pe de altă parte, legea procesual fiscală prevede în mod clar o normă derogatorie care presupune, în primul rând, atacarea titlului de creanță pe cale administrativă și apoi pe cale judecătorească. Pe fondul cauzei, pârâta a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii și fără temei legal, deoarece taxa de poluare reglementată de OUG nr. 5. nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraf 1 din Tratatul CE.. C. E. a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei, în care emisiile CO2 sunt luate în considerare la taxarea mașinilor Euro 4 și Euro 3, iar pentru autovehicule noi, cu o durată lungă de folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante. Rezultă dintr-o jurisprudență constantă că articolul 90 primul paragraf din Tratat este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import. Drept urmare, recurenta a apreciat că instanta fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CEJ, dar și textului propriu-zis al Tratatului CE. Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată următoarele: Analiza recursurilor intentate în cauză implică în mod necesar analiza excepției de inadmisibilitate a acțiunii promovate de reclamantă. Din această perspectivă, Curtea reține că instanța de fond în mod greșit nu a reținut excepția inadmisibilității, invocată de chemata în garanție prin întâmpinarea depuse la dosar, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Astfel, recurenta chemată în garanție a învederat că reclamanta nu a înțeles să exercite calea procedurală prevăzută de legea procesual fiscală pentru a-și putea realiza eficace dreptul alegat. Altfel spus, aceasta nu a urmat procedura administrativ prealabilă a contestației împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare reglementate la art. 205 și urm. C.pr.fisc. Curtea reține că legea aplicabilă raportului juridic legat de înmatricularea autovehiculului este aceea sub imperiul căreia s-a cerut efectuarea operațiunii de înmatriculare și nu aceea sub care a fost efectuată achiziția intracomunitară, mai ales că în sistemul normativ român avem de a face cu o succesiune intertemporală de legi materiale și procesuale. Așa fiind, în cauză se poate reține că analiza compatibilității normei legale interne care stabilește obligația de a plăti taxa specială de primă înmatriculare cu normele comunitare primare trebuie făcută prin prisma mediului normativ de la epoca efectuării operațiunii de primă înmatriculare când particularului i se impune obligația de a plăti o astfel de taxă în cuantumul și cu procedura prevăzută de legea care guvernează tempus regit actum raportul fiscal. Din această perspectivă, Curtea reține că autovehicolul din litigiu a fost achiziționat de către reclamant în 2009 de pe piața comunitară. Operațiunile de înmatriculare au fost efectuate sub imperiul OUG nr. 5., mai precis prin plata sumei totale de 8.121 lei cu titlu de taxă de poluare, la data de 14 decembrie 2009. Așa cum rezultă din economia dispozițiilor art. 5 și art. 7 din OUG nr. 5. stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. De altfel, în cuprinsul deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule comunicată reclamantei s-a prevăzut in terminis că acest act reprezintă titluri de creanță și constituie înștiințări de plată conform legii. De asemenea, s-a mai prevăzut expres că decizia poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii, potrivit dispozițiilor art. 207 alin. 1 din Codul de procedură fiscală. Curtea observă că reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de legea procesual fiscală pentru a contesta în substanță legalitatea stabilirii taxelor de poluare, ci a formulat cererea la autoritatea pârâtă prin care a solicitat restituirea taxelor achitate, ulterior prin răspunsul cu nr.1.280 din data de (...) pârâta i-a refuzat restituirea taxelor motivat de faptul că taxa a fost plătită în baza O. nr. 5. cu modificările și completările ulterioare. Curtea constată că reclamantul a disimulat demersul său de a pune în discuție legalitatea stabilirii și încasării taxelor de poluare prin prisma apelării la procedura administrativă de drept comun, ignorând faptul că pentru a se statua asupra acestui conflict există norme procesuale specialeclare, accesibile, previzibile și predictibile, compatibile cu exigențele de calitate a unei legi așa cum rezultă din jurisprudența instanței europene de contencios al drepturilor omului (în special cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, cauza Rotaru împotriva României). Curtea observă că reclamantul a plătit voluntar taxa de poluare supunându-se astfel normei interne aplicate de organul fiscal prin intermediul deciziilor administrative de stabilire și calculare a taxei. Desigur, plata acestor taxe și maniera în care au fost stabilite nu înlătură dreptul contribuabilului de a contesta taxele și implicit de a se solicita verificarea în substanță a legalității impunerii. În această ambianță factuală și procesuală, atât în faza administrativă de soluționare, cât și ulterior în faza de control judecătoresc, și apoi judiciar, se poate pune în discuție nu numai modalitatea factuală și legală de stabilire a taxei ci și compatibilitatea normei interne reținute de organul fiscal cu norma comunitară europeană pertinentă. Prin urmare, calea aleasă de reclamant ignoră procedura deschisă de lege pentru contestarea actului de impunere și astfel, dacă s-ar valida, s-ar deturna normele procesual fiscale care guvernează soluționarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis. Natura juridică de act administrativ fiscal, în sensul prevăzut la art. 41 din Codul de procedură fiscală, a deciziei de calcul a taxei de poluare este surprinsă de însuși legiuitorul delegat în conținutul art. 7 din OUG nr. 5. și a fost determinată de inițierea și desfășurarea procedurii de infringement demarată de C. E. în cursul căreia una dintre criticile adresate statului a fost aceea că taxa nu este stabilită pe baza unui act administrativ de impunere care mai apoi să poată fi contestat în concret și efectiv de către contribuabil. Având în vedere că acest motiv este decisiv în economia rezolvării recursurilor promovate, Curtea este dispensată să mai cerceteze și celelalte motive invocate de părți în cuprinsul cererilor de recurs, analiza acestora devenind inutilă. Așadar, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, vor fi admise recursurile declarate de pârâta A. F. P. B. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. A. F. PENTRU M. și va fi modificată sentința atacată, în sensul că va fi respinsă cererea principală ca inadmisibilă, cu consecința respingerii cererii de chemare în garanție. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursurile declarate de pârâta A. F. P. B. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. A. F. PENTRU M., împotriva sentinței civile nr. 2. din 29 iunie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.- Năsăud, pe care o modifică în sensul că respinge ca inadmisibilă cererea principală. Respinge cererea de chemare în garanție. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2011.{ F. | PREȘEDINTE, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. JUDECĂTOR, ANA M. T. GREFIER, M. T. } Red.A.M.T. Dact.H.C./2 ex./(...). Jud.fond:V.C..
| ← Decizia civilă nr. 3652/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 293/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
