Decizia civilă nr. 60/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR.60
Ședința publică din 12 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. H. JUDECĂTORI: M. B.
F. T.
GREFIER: M. ȚÂR
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. F. P. A M. C. N. împotriva Sentinței civile nr. 1513 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T. C. în contradictoriu cu intimatul I. F. C. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite-taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal se prezintă av. Borz B. în reprezentarea intereselor intimatului, care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art. 10 alin.2 , art.20 din L. nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Reprezentanta intimatului depune concluzii scrise și chitanța fiscală reprezentând onorariu avocațial. La întrebarea instanței arată că dobânda pe care o solicită este o dobândă civilă. Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului. Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică pentru motivele expuse pe larg în scris, cu plata cheltuielilor de judecată. În ceea ce privește excepția tardivității invocată de către partea adversă solicită respingerea acesteia deoarece termenul de un an începe să curgă de la data refuzului de restituire a taxei de primă înmatriculare, februarie 2010, acțiunea fiind înregistrată pe rolul T. C. la data de (...). Solicită de asemenea respingerea excepției inadmisibilității ca neîntemeiată. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A P rin SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1513/2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) a fost admisă cererea formulată și precizată de reclamantul I. F. C. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A MUN.C.-N. și în consecinta a fost obligată parata la restituirea sumei de 4384,44 lei reprezentand taxa de prima inmatriculare pentru autoturisme, precum si dobanda legala calculata la aceasta suma, incepand de la data platii si pana la restituirea efectiva. Pentru a dispune astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele: La data de (...) reclamantul a achitat suma 6200.44 lei, cu titlu de taxa speciala de prima imatriculare pentru autoturismul marca renault Laguna, conform chitantei de la fila 7 din dosar, la T. M. C.-N. C. nelegală perceperea acestei taxe s-a adresat pârâtei AFP C.-N. cu solicitarea de a-i fi restituită. Reclamantul a solicitat restituirea taxei de inmatriculare insa parata prin raspunsul comunicat la data de 11 februarie 2010 a aratat ca se mentine obligativitatea platii taxei de poluare pentru autovehicule, astfel ca taxa achitata nu poate face obiectul restituirii. (fila 6). Referitor la exceptia tardivității, retinand ca in cauza de fata se reclama refuzul nejustificat al paratei de restituire integrala a sumei achitate cu titlu de taxa de prima inmatriculare, tribunalul a constatat ca doar de la data comunicarii refuzului de restituire a taxei de prima inamtriculare ( (...)) termenul de 1 an prevazut de art 11 alin 2 din L. nr 554/2004 incepe sa curga. Raportat la acest moment actiunea apare ca fiind promovata inauntrul termenului legal, astfel ca exceptia tardivitatii urmeaza a fi respinsa. Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar. Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității E., aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de J. a C. E., care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta. Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin L. nr. 3. sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 3. prin OUG nr. 1., a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. T. observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în R., fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R., după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii E. și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în R., astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității E.. De asemenea, nu pot fi reținute nici susținerile pârâtei privind aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 5., pe de o parte dat fiind faptul că acest act normativ a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 și pe de altăparte, având în vedere incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare cu dreptul comunitar, nu se poate face o eventuală compensare între taxa de poluare și taxa prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal. Mai mult decât atât, acest act normativ nu poate fi aplicat decât situațiilor născute după intrarea sa în vigoare, în caz contrar fiind încălcat principiul neretroactivității legii. Constatând că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant face parte din categoria taxelor interzise de dispozițiile art. 90 din Tratatul C. E. și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care R. a aderat la U. E., reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei A. F. P. a M. C.-N. de a dispune restituirea acesteia. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. A M. C.-N. solicitând admiterea recursului si modificarea sentintei civile in prezent recurate in sensul admiterii exceptiilor tardivitatii, prescriptiei si inadmisibilitatii actiunii, respingerii actiunii formulate de I. F. C., si neobligarii recurentei la plata cheltuielilor de judecata. În motivare s-a arătat că actiunea reclamantului trebuia respinsa ca tardiva de catre prima instanta deoarece a fost depusa la Tribunalul Cluj cu depasirea termenului de un an de zile prevazut de art. 11 alin. 2 din L. nr. 554/2004 care, in opinia recurentei, a inceput sa curga la data la care a fost efectuata plata taxei speciale de prima inmatriculare. Taxa de prima inmatriculare a fost achitata de catre reclamant la data de (...), in timp ce actiunea in contencios administrativ fost inregistrata la Tribunalul Cluj doar la data de (...), termenul de un an de zile pentru depunerea actiunii prevazut, sub sanctiunea decaderii, de art. 11 alin. 2 din L. nr. 554/2004 fiind depasit cu peste 11 luni de zile. Art. 11 alin. 2 din L. nr. 554/2004 prevede foarte clar si expres data de la care incepe sa curga termenul de un an pentru introducerea actiunii in contencios administrativ, avand urmatorul cuprins: "Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz". Este evident faptul ca reclamantul a luat cunostinta despre taxa speciala pe care o are de achitat cel mai tarziu la data la care a efectuat plata taxei speciale de prima inmatriculare, documentul de plata (chitanta/ordin de plata) constituind titlu de creanta in conf. cu art. 110 alin. 3 din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata. Prima instanta nu a motivat in nici un fel de ce termenul de un an prevazut de art. 11 alin.2 din L. nr. 554/2004 nu ar fi inceput sa curga la data efectuarii platii taxei speciale de prima inmatriculare. Actiunea reclamantului trebuia respinsa ca tardiva si datorita faptului ca aceasta actiune nu a fost depusa la Tribunalul Cluj nici macar in termen de un an de la intrarea in vigoare a OUG nr. 5. ((...)). Respingerea exceptiei tardivitatii s-a datorat incalcarii de catre prima instanță a prevederilor art. 11 alin.2 din L. nr. 554/2004 si faptului ca prima instanta a interpretat in mod gresit actele aflate la dosar (documentul de plata - chitanta). In al doilea rand, exceptia prescriptiei a fost in mod gresit respinsa de catre prima instanta, deoarece: Asa cum a aratat in intampinarea depusa la dosarul primei instante, actul prin care reclamantului I s-a adus la cunostinta faptul ca taxa in suma de 4384 lei nu poate fi restituita de catre institutia recuurentă a fost Decizia de restituire nr.3..l1.2008 (depusa de catre reclamant la dosarul cauzei) despre care reclamantul sustine ca l-a fost comunicata in cursul anului 2008. Raportat la data comunicarii catre reclamant a deciziei de restituire mentionate mai sus, dreptul reclamantului la actiune s-a prescris deoarece actiunea in contencios administrativa fost inregistrata la Tribunalul Cluj la data de (...), termenul de 6 luni pentru depunerea actiunii, preevazut de art. 11 alin.l din L. nr. 554/2004, fiind depasit. Respingerea exceptiei prescriptiei s-a datorat incalcarii de catre prima instanta a prevederilor art. 11 alin. l din L. nr. 554/2004 si faptului ca prima instant a interpretat in mod gresit actele aflate la dosar si nu a observat ca decizia de restituire constituie titlu de creanta. De asemenea, si exceptia inadmisibilitatii actiunii a fost in mod gresit respinsa de catre prima instanta, pentru urmatoarele considerente: Asa cum a aratat mai sus, actul prin care s-a stabilit ca taxa in suma de 4384 este datorata de catre reclamant este Decizia de restituire nr. 36794/(...) care a fost emisa de catre institutia recurentă in conf. cu art. 11 din O. nr.5., urmare cererii depuse de catre reclamant la institutia recurentă ( depusa de catre reclamant la dosarul cauzei). Impotriva deciziei de restituire mai sus-mentionate, reclamantul nu a exercitat calea administrativa de atac prevazuta de art. 205 si urm. din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata, desi avea o astfel de posibilitate. Actiunea formulata de catre reclamant este inadmisibila si datorita faptului ca, procedura pe care reclamantul avea posibilitatea sa o urmeze este cea prevazuta de art. 11 din O. nr. 5. si de normele metodologice de aplicare. La solutionarea prezentei cauze solicită instanței a avea in vedere Decizia Curtii Constitutionale nr .499/2009 (M. Of. nr .341/(...)) prin care a fost respinsa ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a art. 11 din O. nr. 5. cu motivarea ca "textul contestat reprezintă o normă de procedură care dă posibilitatea contribuabilului ce a achitat o sumă mai mare în raport cu cea datorată să își recupereze suma plătită în plus, normă care, de altfel, îi este și favorabilă" si ca, "critica potrivit căreia dispozițiile art. 11 din Ordonanța de urgență a G. nr. 5. ar retroactiva nu poate fi retinută", , Deci, reclamantul nu are deschisa calea actiunii in contencios administrativ pentru a obtine plata unei sume de bani mai mari decat îi permite legea, ci trebuie mai intai sa parcurga procedura prevazuta de art. 11 din O. nr.5. si doar daca organul fiscal nu ar respecta aceste prevederi legale s-ar putea adresa instantei de contencios administrativ competente. Respingerea exceptiei inadmisibilitatii actiunii s-a datorat incalcarii de catre prima instanta a prevederilor art. 7 din L. nr. 554/2004, art. 205 si 218 alin. 2 din OG nr.92/2003 si a prevederilor art. 11 din OUG nr. 5. si faptului ca prima instanta a interpretat in mod gresit decizia de restituire si nu a observat ca aceasta decizie constituie titlu de creanta. In al patrulea rand, actiunea formulata de catre reclamant este neintemeiată si in mod gresit a fost admisa de catre prima instanta, pentru urmatoarele motive: Conform Deciziei de restituire nr. 36794/(...), suma de 4384 lei este datorata de catre reclamant cu titlu de taxa pe poluare prevazuta de O.nr.5., despre care reclamantul nu a sustinut ca ar contraveni normelor de drept comunitar. Asa cum se retine in Decizia Curtii Constitutionale nr.499/2009, chiar si taxa instituita prin arte 214 indice 1 - art. 214 indice 3 din L. nr.571/2003 "avea un pronunțat caracter de taxă pe poluare, o atare concluzie fiind Î. de faptul că anexa nr. 4 din lege stabilea că valoarea taxei depinde de capacitatea motorului, de standardele de emisie și de vârsta autovehiculului. Prin urmare, L. nr. 3. are un obiect concret de reglementare, și anume instituirea unui venit la bugetul de stat sub forma unui impozit indirect, materia impozabilă constituind-o autovehiculele înmatriculate pentru prima dată În R., scopul declarat al acestei reglementări fiind acela de protecție a mediului" . Prin urmare, conform Deciziei Curtii Constitutionale nr.499/2009, taxa speciala de prima inmatriculare prevazuta de art. 214 indice 1 - art. 214 din L. nr. 571/2003 este o taxa de poluare instituita pentru protectia mediului si nu contravine normelor de drept comunitar. In plus, reclamantul nu a depus la dosar nici un act din care sa rezulte ca autovehiculul pentru care a achitat taxa speciala ar fi fost inmatriculat anterior intr-un stat membru al Uniunii E., astfel incat art. 90 din Tratatul CE nu este aplicabil in cazul de fata. Solicitarea reclamantului de obligare a institutiei recurente la plata dobanzii legale trebuia respinsa ca neintemeiata deoarce institutia recurentă a procedat conform prevederilor legale in vigoare, nu a savarsit nici o fapta ilicita, plata taxei speciale de prima inmatriculare a fost efectuata voluntar de catre reclamant iar prevederile OG nr. 9/2000 nu sunt aplicabile in materia contenciosului fiscal. In ceea ce priveste data de la care institutia recurentă ar putea fi, eventual, obligata la plata de dobanzi legale, considera ca dobanda nu poate fi datorata de catre institutia recurentă decat incepand din data de la care a expirat termenul de 45 de zile prevazut de arte 70 din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata, calculat de la data la care reclamantul a depus la institutia pârâtă cererea de restituire sau de la data depunerii la Tribunalul Cluj a cererii de chemare in judecata. Solutia de admitere a actiunii formulate de catre reclamant s-a datorat incalcarii de catre prima instanta a prevederilor art. 11 din OUG nr. 5., a prev. O.G. nr.9/2000 si art. 90 din Tratatul C.E. Reclamantul intimat, deși legal citat, nu s-a prezentat și nu a depusîntâmpinare în cauză. Analizând recursul formulat, prin prisma dispozițiilor art. 304, 304ind.1, 312 Cod proced. civilă, Curtea reține următoarele: Reclamantul a achitat la data de(...) suma de 6.200,44 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul Renault Laguna, achiziționat din G.. Data primei înmatriculări rezultă din înscrisul depus la dosar -.. Referitor la excepția tardivității formulării acțiunii, la data achitării taxei, reprezentând momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție pentru formularea cererii de restituie, nu exista nici o decizie de impunere emisă de pârâtă, decizie care ar putea fi interpretată ca un act administrativ individual. În consecintă, nu există un act administrativ individual de la emiterea căruia să curgă termenul prevăzut de art.ll, la care se face referire. Plata efectuată de pârâta s-a întemeiat pe dispozitiile legale care prevedeauaceastă obligație, dispoziții care s-au dovedit a fi în contradicție cu normele comunitare. În consecință, solicitarea de restituire a taxei prelevată ilegale subscrie termenului general prevăzut de art.3 din Decretul nr.l6711958 și nu termenului de 1 an prevăzut de art.ll alin.3 din L. nr.554/2004. Nu trebuie omis faptul că, la (...) a fost emisă decizia de restituire nr. 36794 prin care reclamantului i s-a aprobat restituirea sumei de 1816 lei - f.19, acest act întrerupând cursul prescripției, în condițiile art. 16 din DL 167/1958. În ceea ce privește dispozițiile de respingere a restituirii acestei sume, aceste dispoziții intimatul le-a atacat în termenul prevăzut de art.7 alin.l, respectiv art.l1 alin.3 din L. nr .554/2004. În consecință, excepția de tardivitate invocată de pârâtă-recurentă este neîntemeiată, nefiind aplicabil în speță temeiul juridic pe baza căruia pârâta. In ceea ce privește excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, instanța a reținut în mod corect incidenta in cauza a dispozițiilor art. 11 alin 1 lit. a din L. nr. 554/2004, în raport de care a analizat împlinirea termenul de prescripție și a statuat că, întrucât reclamantul a urmat procedura recursului administrativ termenul prevăzut de art. 11 începe să curgă de la data soluționării plângerii. În ceea ce privește exceptia de inadmisibilitate a cererii, potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Tot astfel, art. 6 alin. (2) din L. nr. 554/2004 spune că "actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să fie obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională". Aceste prevederi nu sunt altceva decât o consacrare în plan legislativ a principiului fundamental privind "accesul liber la justiție" prevăzut de art. 21 din Constituția României în sensul că "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime" și "nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept". În acest context, și disp. art. 7 din L. nr. 554/2004, care instituie procedura "recursului grațios" în materie de contencios-administrativ, trebuie analizate și aplicate cu multă atenție, tocmai pentru a nu se încălca dreptul fundamental prev. de art. 21 din Constituție și care se completează cu "dreptul la un proces echitabil" prevăzut de art. 6 din Convenția E. a Drepturilor Omului. În acest sens, art. 20 din Constituție prevede fără echivoc că "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care R. este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Dincolo însă de aceste aspecte care se referă la încălcarea unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, trebuie observat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din L . nr. 544/2004 pentru simplul motiv că obiectul acțiunii judiciare îl constituie "refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prev. de art. 8 alin. (1) teza a II-a, din aceeași lege. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamanta o consideră nedatorată, o îndrituiește pe aceasta să se adreseze direct instanței de judecată. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta pe care reclamantul le- ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Atât timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii are deschisă calea prev. de art. 1 al. 1 din L. 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. Pârâta-recurentă a făcut în fața instanței de fond și reiterează în recurs referirea la dispozițiile OUG 5., dispoziții care au intrat în vigoare ulterior achitării de către pârâta intimată a taxei de primă înmatriculare. În conformitate cu dispozițiile art.l5 alin.2 din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile. Față de acest principiu, raportat la momentul exigibilității taxei (respectiv momentul primei înmatriculări în R.), nu se poate aplica retroactiv o dispoziție a unei legi care nu era în vigoare la data la care pârâta a înmatriculat autoturismul. Or, având în vedere că suma achitată de pârâtă nu era, potrivit normelor comunitare, datorată, este perfect justificată solicitarea de restituire a acesteia. În ceea ce privește solicitarea de respingere pe fond a cererii ca neîntemeiată , trebuie avute în vedere următoarele: Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în forma și la data la care intimata a achitat-o era prevăzută de art.214 ind.1-214 ind.3 C.fiscal. Această taxă este contrară art.90 din Tratatul privind instituirea Comunitătii E.. Întrucât discriminează autoturismele second-hand provenind din alte state membre ale Uniunii E. (în speță G.). Or, așa cum a precizat Curtea de Justiție E., statele membre trebuie să își exercite competența fiscală cu respectarea dreptului comunitar, obligație care revine atât autoritații legiuitoare, cât și organelor fiscale și instantelor judecătoresti. Astfel, prima instantă a reținut în mod corect faptul că taxa de primă înmatriculare a fost determinată de traversarea granitei dintr-o altă tară comunitară în R., astfel că este discriminatorie. De altfel, contrar celor reținute în recursul formulat, reiese din actele de la dosar că autoturismul a fost înmatriculat anterior într-un alt stat membru al VE, respectiv G., astfel că nu se poate reține susținerea că nu ar fi aplicabile dispozițiile art.90 din Convenție. În ceea ce privește motivarea pârâtei, în sensul că se va restitui taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabili în perioada 01 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlul de taxă speciala pentru autoturisme șiautovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule, în mod corect a apreciat prima instanță că o astfel de reținere ar fi ilegală. Astfel, raportat la momentul legislației interne în vigoare la momentul plății de către sub semnata a acestei taxe, aceasta era contrară normelor comunitare, or atunci când un stat membru a impus o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să o restituie. Iar reținerea unei părți din această sumă în vederea compensării cu o taxă percepută în baza unui text de lege ulterior nu este justificată. În ceea ce privește solicitarea de obligare la plata dobânzii legale până la data plății efective a sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare, soluția primei instanțe de admitere a acestei cereri este întemeiată. Astfel, prin impunerea acestei taxe nelegale s-a cauzat un prejudiciu, care, conform normelor incidente în materie, trebuie recuperat integral, respectiv cuantificat până la restituirea efectivă, potrivit prevederilor art. 3 alin 3 din OG 9/2000. În baza art. 274 Cod proced. civilă, Curtea va obliga recurenta la plata, în favoarea intimatului, a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de A. F. P. A M. C.-N. împotriva sentinței civile nr.1513 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C. pe care o menține în întregime. Obligă recurenta să plătească intimatului I. F.-C. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, M. H. M. B. F. T. GREFIER, M. ȚÂR
| ← Decizia civilă nr. 4739/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 73/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
