Decizia civilă nr. 611/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 611/2011
Ședința publică de la 11 F. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE G.-A. N.
JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR D. M. GREFIER A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele D. G. A F. P. A J. B. N. și A. F. P. A M. B. împotriva sentinței civile nr. 2. din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N. , privind și pe intimatul V. M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în baza actelor existente la dosar. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 2. din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N., s-a admis acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamantul V. M., în contradictoriu cu pârâții: 1)D. G. A F. P. A J. B.-N. și 2) A. F. P. A M. B. și în consecință, s-a dispus anularea actului administrativ fiscal nr. 6369/(...) emis de D. G. a F. P. a județului B.-N.. A fost obligată pe pârâta A. F. P. a municipiului B. să restituie reclamantului V. M. suma de 1.990 lei, reprezentând diferența dintre taxa specială de primă înmatriculare și taxa restituită în baza O. nr. 5. și să-i plătească dobânda legală de la data plății taxei speciale de primă înmatriculare ((...)) și până la restituirea efectivă a taxei,actualizate cu indicele de inflație. În considerentele acestei sentințe, tribunalul a reținut că reclamantul V. M. a dobândit prin cumpărare autoturismul marca VOLKSWAGEN Passat, cu nr. de identificare W., așa cum rezultă din factura nr. 4688957 din (...) emisă de S. A.-TEO SRL O. B. (f. 19 dosar fond). Potrivit Certificatului de înmatriculare (traducere din limba germană, f. 18 dosar fond) autoturismul a fost înmatriculat în Comunitatea E. - Republica Austria, având data primei înmatriculări (...). Ulterior cumpărării, reclamantul a înmatriculat, pe numele său, autoturismul în R., așa cum rezultă din Cartea de identitate a vehiculului (f. 14-15,dosar fond) și Certificatul de înmatriculare nr. B. eliberat la (...) de D. B.-N. (f. 16 dosar fond), și cu ocazia înmatriculării, reclamantul a achitat taxa specială de primă înmatriculare în R. în sumă de 5.971,92 lei, eliberându-i-se chitanța seria TS2A nr. 5675497 din (...) a Trezoreriei B. (f. 12 dosar fond). A învederat tribunalul că după intrarea în vigoare a O. nr. 5., prevalându-se de dispozițiile art. 11 din ordonanță, reclamantul a solicitat A. F. P. a municipiului B. restituirea diferenței dintre taxa specială de primă înmatriculare și taxa pe poluare, și prin D. de restituire nr. 1. din (...) emisă de D. G. a F. P. B.-N. (f. 13, dosar fond), s-a dispus restituirea în umerar a sumei de 1.990 lei reprezentând-diferență între taxa specială achitată pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule. Nemulțumit de faptul că i s-a restituit doar o parte din taxa specială de primă înmatriculare,prin cererea privind procedura prealabilă, înaintată Direcției Generale a F. P. B.-N. - Biroul Autorizări și Gestionarea Cazierului Fiscal (f. 10-11 dosar fond), înregistrată la acesta sub nr. 6369 din (...)0, reclamantul a solicitat restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în sumă de 3.982 lei, reprezentând diferența dintre suma totală achitată în cuantum de 5.972 lei și cea restituită în baza O. nr. 5. în cuantum de 1.990 lei, acordarea dobânzilor legale de la data plății taxei de primă înmatriculare și până la restituirea efectivă a sumei și actualizarea sumelor cu indicele de inflație, însă, prin adresa nr. 6369/(...) a Direcției Generale a F. P. a județului B.-N. i s-a comunicat reclamantului că taxa specială de primă înmatriculare s-a instituit prin art. 2. - 2. din L. nr. 5. și astfel s-a încasat legal, și nu poate fi restituită. Potrivit art. 2. - 214/3 din L. nr. 5. privind Codul Fiscal, în baza cărora reclamantului i s-a perceput de organele fiscale suma de 5.972 lei, cu titlu taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturismul proprietatea sa, taxa se aplică la înmatricularea pentru prima dată în R. a autovehiculelor, însă această taxă este nelegală, deoarece are caracter discriminatoriu, ea aplicându-se doar autovehiculelor înmatriculate anterior într-un stat membru al U. E., în timp ce taxa nu se percepe pentru autovehiculele deja înmatriculate în R. la înstrăinările ulterioare, contravenind astfel dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din T.ul C. E., conform cărora mici un stat membru, nu aplică direct sau indirect, produselor altor stat membre impozite se orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Așa fiind, sub acest aspect taxa specială de primă înmatriculare trebuie restituită reclamantului. Urmare intrării în vigoare a O. nr. 5., prin care au fost abrogate, începând cu data de 1 iulie 2008, dispozițiile art. 2. - 214/3 din L. nr. 5., reclamantului i-a fost restituită, în baza art. 11 din ordonanță, o parte din taxa specială de primă înmatriculare, respectiv suma de 1990 lei, însă, pentru diferența de 3.982 lei, până la 5.972 lei, i s-a refuzat restituirea, așa cum rezultă din adresa nr. 6.369/(...) a Direcției Generale a F. P. a județului B.-N. (f. 9), în care se arată că taxa s-a perceput în mod legal, în temeiul art. 2. - 2. din L. nr. 5. și astfel nu poate fi restituită. Tribunalul a apreciat că refuzul de a-i restitui reclamantului și diferența taxei speciale de primă înmatriculare este nelegal, deoarece nu poate opera o compensare între taxa specială de primă înmatriculare, care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, și taxa pe poluare instituită prin O. nr. 5.. Mai mult, cele două taxe (respectiv, taxa specială peprimă înmatriculare și taxa pe poluare) sunt stabilite pe principii diferite, au moduri de calcul și destinații diferite, astfel că și sub acest aspect reclamantul este îndreptățit la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în întregime, din care i s-a restituit doar suma de 1.990 lei și pe cele de consecință, adresa nr. 6369/(...) a D. B.-N., prin care s-a refuzat restituirea diferenței de taxă, este nelegală. Alături de restituirea diferenței de taxă, a mai opinat instanța de fond, reclamantul este îndreptățit și la dobânda legală pentru suma nerestituită, aceasta în temeiul art. 3 alin. 3 O.G. nr. 9/2000, a art. 1082 și art. 1084 Cod civil, de la data plății taxei speciale de primă înmatriculare ((...)) și până la restituirea efectivă a taxei,actualizată conform indicelui de inflație. Pentru considerentele mai sus arătate, acțiunea reclamantului a fost apreciată ca fiind întemeiată și a fost admisă în sensul anulării actului administrativ - adresa nr. 6.369 din (...) a Direcției Generale a F. P. a județului B.-N., ca fiind nelegală și obligării pârâtei A. F. P. a municipiului B. de a-i restitui reclamantului suma de 1.990 lei, reprezentând diferența dintre taxa specială de primă înmatriculare și taxa restituită în baza O. nr. 5. și dobânda legală calculată asupra acestei sume de la data plății taxei speciale de primă înmatriculare ((...)) și până la restituirea efectivă, actualizate cu indicele de inflație. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele D. G. A F. P. B.-N. și A. F. P. A M. B., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și a încheierii de îndreptare a erorii materiale a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant ca fiind neîntemeiată. În recursul pârâtei D. G. A F. P. B.-N., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 rap. la art. 3 pct. 3 și art. 9 C.pr.civ., s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și a încheierii de îndreptare a erorii materiale a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant ca fiind neîntemeiată, iar pe cale de consecință, menținerea ca legale și temeinice actului administrativ atacat, respectiv adresa nr. 6.369/(...) emis de D. B.-N. și neobligarea restituirii sumei de 3.982,00 lei reprezentând diferență dintre taxa specială de primă înmatriculare achitată de către reclamant în sumă de 5.972,00 lei și cea restituită în baza O. nr. 5., în cuantum de 1.990,00 lei precum și a dobânzii legale solicită. În dezvoltarea motivelor de recurs s-au adus critici de netemeinicie și nelegalitate soluției pronunțate de către prima instanță, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, deoarece taxa specială auto de primă înmatriculare s-a încasat în temeiul disp. art. 2141-3 Cod fiscal coroborate cu prev art. 311-2 din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a L. nr. 5., astfel că taxa este legală și nu poate fi restituită, deoarece prev. art. 214l și următoarele din L. nr. 5. privind Codul fiscal nu contravin prevederilor art. 90 din T.ul C. E.. Sub acest din urmă aspect, s-a arătat că norma prev. de art. 90 din T. se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economie pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare. S-a arătat că în speță, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (taxa de primă înmatriculare) nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand provenite din alte state membru ale UE, ci ea se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentruprima dată în R., indiferent de proveniența lor geografică, inclusiv celor care provin din afara C. E. dar și celor noi din producția națională a României. Pe de altă parte, pârâta a susținut că prev. art. 2141-3 din L. nr. 5. au definit corect caracterul taxei speciale pentru autoturisme ca fiind taxă specială de primă înmatriculare în R. și nu taxă specială pentru fiecare înmatriculare în R. sau taxă specială de reînmatriculare. În argumentarea poziției sale, pârâta a mai precizat și faptul că nici C. E., care a deschis României procedura de „. nu a fost împotriva perceperii unei taxei cu ocazia înmatriculării, ci doar a modului de determinare a taxei. De asemenea, principiul „poluatorul plătește"; pe care s-a bazat instituirea taxei speciale pentru autovehicule este un principiu acceptat de U., iar O. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost agreată de către C. E., respectiv prin I. nr. 5899/(...) transmisă de R. permanentă a României pe lângă U. Prin urmare, pârâta a apreciat că dispozițiile art. 2141-3 din Codul fiscal modificate și completate au fost adoptate în concordanță cu reglementările comunitare și cu prevederile actului de aderare, iar prin introducerea acestor dispoziții legale nu a fost încălcat principiul liberei circulații a mărfurilor, motiv pentru care se impune respingerea ce neîntemeiate a acțiunii formulate de reclamantă. Pârâta A. F. P. B.-N. prin recursul declarat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ., a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamantă, aducând aceleași critici de nelegalitate sentinței recurate pe care le-a formulat și pârâta D. B. sub aspectul faptului că prev. art. 2141 și urm. din L. nr. 5. privind Codul fiscal nu contravin prev. art. 90 din T.ul instituind Comunitatea E., astfel că perceperea taxei speciale de primă înmatriculare percepută de la reclamantă s-a făcut de către organele fiscale în conformitate cu aceste dispoziții, în baza unui titlu legal și ca urmare nu se impune restituirea sumei de 5.813 lei. Pârâta a relevat că taxa specială de primă înmatriculare reglementată de dispozițiile O. nr. 5. ce a intrat în vigoare la data de (...), reglementează o nouă taxă, respectiv taxa de poluare, nefiind în nici o contradicție sau incompatibilitate cu dispozițiile comunitare, plătindu-se cu ocazia primei înmatriculări în R., fiind vorba de o taxă specială de primă înmatriculare în R., iar nu de o taxă specială de reînmatriculare în R. Reclamanta S. AUTOINSTRUCTOR S.R.L. B. prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, deoarece aceasta a făcut o corectă aplicarea a dispozițiile art. 90 din T.ul C.E. și a celor instituite de O. nr. 5., cu cheltuieli de judecată. Analizând recursurile formulate din prisma motivelor invocate, Curtea le-a apreciat ca fiind nefondate din următoarele considerente: Recurentele susțin că acțiunea reclamantului este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând, în principal, normele de drept intern aplicabile speței. Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Volkswagen tipul 3BG/STAVFXO1 Passat în data de (...), ce a fost înmatriculat anterior în Germania, potrivit certificatului de înmatriculare și a traducerii acestuia. La înmatricularea autovehiculului în R., reclamantul a fost obligat la plata sumei de 5.972 lei, reprezentând taxă de prima inmatriculare, ce a fost achitată de către acesta cu chitanța seria TS2A nr. 5675497 din (...) (f. 12 dosar fond). După intrarea în vigoare a O. nr. 5., prevalându-se de dispozițiile art. 11 din ordonanță, reclamantul a solicitat A.F.P. B. restituirea diferenței dintre taxa specială de primă înmatriculare și taxa pe poluare, iar prin D. de restituire nr. 1. din (...) emisă de D. B.-N. (f. 13 dosar fond), s-a dispus restituirea sumei de 1.990 lei reprezentând-diferență între taxa specială achitată pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule. Nemulțumit de faptul că i s-a restituit doar o parte din taxa specială de primă înmatriculare, prin cererea privind procedura prealabilă, înaintată DG.F.P. B.-N. - Biroul Autorizări și Gestionarea Cazierului Fiscal, înregistrată la acesta sub nr. 6.369 din (...)0, reclamantul a solicitat restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în sumă de 3.982 lei, reprezentând diferența dintre suma totală achitată în cuantum de 5.972 lei și cea restituită în baza O. nr. 5. în cuantum de 1.990 lei, acordarea dobânzilor legale de la data plății taxei de primă înmatriculare și până la restituirea efectivă a sumei și actualizarea sumelor cu indicele de inflație, însă, prin adresa nr. 6369/(...) a Direcției Generale a F. P. a județului B.-N. i s-a comunicat reclamantului că taxa specială de primă înmatriculare s-a instituit prin art. 2. - 2. din L. nr. 5. și astfel s-a încasat legal, și nu poate fi restituită. În cauza de față, tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (în continuare, T.), versiunea consolidată în urma T.ului de la L. din anul 2007 (ex-art. 90 din T.ul de instituire a C. E.). Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 110 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 110 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. E. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiulcăreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. Tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră pentru a i se recunoaște particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată atât de T. cât și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Cu referire la incidența la speță a prevederilor O. nr. 5., Curtea reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin H. nr. 6.. Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141 - art. 2143 C.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 110 parag. 1 din T.. Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă, reclamantul-intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de O. nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de O. nr. 5., dar pe de altă parte, nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii unei părți din taxă prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâtele neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Împrejurarea că la nivelul U. E. s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O. nr. 5. nu este contrară T.ului nu are nicio influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile T.ului. Din această perspectivă, aplicarea O. nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. În ceea ce privește critica privind acordarea dobânzilor legale solicitate până la data plății și incidența la speță a dispozițiilor C.pr.fisc. precum și a procedurii de restituire prevăzute de acest act normativ, Curtea reține următoarele: Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite,taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate. Dacă s-ar admite teza recurentei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință. Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului. Pe de altă parte, dacă am accepta teza recurentei, s-ar eluda însăși principiile statornicite în practica Curții de Justiție care au fost mai sus redate, respectiv obligația impusă statelor membre de a asigura rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, Curtea de Justiție a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite. Așa fiind, cum motivele de recurs invocate nu au fost găsite întemeiate, sentința pronunțată în cauză fiind legală și temeinică în totalitate, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ., în referire la art. 20 din L. nr. 554/2004, prezentele recursuri urmează a fi respinse, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E : Respinge recursurile declarate de D. G. A F. P. B.-N. și A. F. P. B. împotriva sentinței civile nr. 2. din 15 iunie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) a al Tribunalului B.-N. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din data de 11 februarie 2011. { F. | Președinte, G.-A. N. Judecător, S. Al H. Judecător, D. M. Grefier, A. B. } Red.G.A.N./ Dact.L.C.C/2 ex./(...) Jud.fond. G. D.
| ← Decizia civilă nr. 1747/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5036/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
