Decizia civilă nr. 675/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 675/2011
Ședința din data de 16 F. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: F. T. JUDECĂTOR: M. H. JUDECĂTOR: M. B. GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de A. F. P. DEJ, împotriva Sentinței civile nr. 2770 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu reclamantul P. I. M., având ca obiect -. act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 al.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. C U R T E A P rin Sentința civilă nr. 2770 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarulnr. (...) s-au respins excepțiile invocate de pârâtă. A fost admisă acțiunea reclamantului P. I. M. împotriva pârâtei A. F. P. A M. DEJ și, în consecință : A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 4.138 lei reprezentând diferență taxă specială de primă înmatriculare cu dobânda legală de la data de (...) până la data achitării integrale. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 39,30 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus reclamantul P. I. M. a chemat în judecată pârâta A. F. P. a M. Dej, solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4.138 lei, reprezentând diferență sumă achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, precum și dobânzile legale aferentei acestei sume de la data achitării acesteia și până larestituirea efectivă a acesteia, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere la admiterea acțiunii. În motivarea cererii, a arătat că a cumpărat autoturismul marca Volswagwen Passat din Germania, unde a fost înmatriculat, iar la data de (...), conform chitanței seria TS4A nr.2177787 a achitat suma de 5.426 lei, la T. M. Dej, cu titlu de taxă primă înmatriculare din care i s-a restituit doar suma de 1.288 lei rămânând o diferență de 4.138 lei. Ulterior, la data de (...) prin cererea înregistrată sub nr.6793, s-a adresat pârâtei pentru restituirea diferenței de 4.138 lei, însă cererea a fost respinsă prin adresa nr.6793/(...) motivată pe faptul că nu are temei legal iar în cazul nemulțumirii soluționării cererii are posibilitatea de a se adresa instanței de contencios administrativ. În drept, au fost invocate dispozițiile art.148 al.2 din Constituție, art.90 paragraf din T.ul UE, și art.7, 8 și 18 din L. nr. 554/2004. Pârâta A. F. P. a Mun. Dej prin întâmpinare (f.18-19) a invocat excepțiile tardivității întemeiată în drept pe prev. art.11 alin.2 din Lg.554/2004 și a inadmisibilității acțiunii motivată pe faptul că reclamantul avea posibilitatea să urmeze procedura prev. de art.11 din OUG nr.5. și de N. M. de aplicare a acesteia, iar pe de altă parte pe faptul că nu a contestat un act administrativ fiscal susceptibil de a fi supus controlului instanței de contencios fiscal și pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Excepția tardivității invocată de pârâtă prin întâmpinare, a fost respinsă, deoarece obiectul juridic dedus judecății nu-l constituie anularea unui act administrativ-fiscal, ci obligarea pârâtei la restituirea sumei menționate, urmare a refuzului nejustificat al acesteia de a o restitui, în cauză fiind incidente prev. art. 19 din L. 554/2004 iar reclamantul a cunoscut nelegalitatea taxei doar după apariția OUG nr.5. astfel încât în raport de aceste dispoziții se află în termenul de promovare al acțiunii. Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de aceeași pârâtă a fost respinsă deoarece reclamantul prin acțiunea promovată a solicitat restituirea sumei menționată pe care a achitat-o conform înscrisului de la fila 21 la data de (...), astfel încât, conform principiului neretroactivității legii nu sunt incidente prev. art.11 din OUG nr.5. și ale Normelor M. de aplicare a acestora. Pe de altă parte conform principiului disponibilității reclamantul are latitudinea statuării cadrului procesual și al obiectului juridic dedus judecății astfel încât nu se poate reține împrejurarea că necontestarea unui act administrativ fiscal duce la inadmisibilitatea acțiunii. Pe fondul cauzei, din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele: Pârâta A. F. P. a mun. Dej este cea care a încasat suma reprezentând taxa specială de înmatriculare, așa cum atestă actul de la f.10, împrejurare necontestată de reprezentanta acesteia, aspect care îi conferă calitate procesuală pasivă în cererea de obligare a sa la restituirea acesteia. Instanța a constatat că reclamantul a achitat la data de (...) suma de 5.426 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, ori la acea dată nu erau în vigoare prevederile OUG 5., prevederi care potrivit principiului neretroactivității legii nu puteau fi aplicate. Din această sumă urmare cererii adresată de reclamant i s-a restituit doar suma de 1.288 lei rămânând ca diferență suma de 4.138 lei, pe care considerând-o nelegală s-a adresat pârâtei, cu solicitarea de a-i fi restituită însă aceasta a refuzat, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune. Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E. au prioritate față de dispozițiile contrare dinlegile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar. Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din T.ul Comunității E., aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a C. E., care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. T. a observat, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în R., fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R., după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii E. și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în R., astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din T.ul Comunității E.. Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din T.ul C. E. și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care R. a aderat la U. E. reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din L. nr. 554/2004, a admis acțiunea formulată și a dispus în consecință. În conformitate cu dispozițiile art.3 alin.3 din OG 9., pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 4.138 lei, începând cu data de (...) până la achitarea integrală a sumei, dispoziții incidente speței. În baza art.274 C.pr.civ., tribunalul a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 39 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, constând în cheltuieli de judecată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. A M. DEJ solicitând admiterea recursului, modificarea Sentintei Civile nr. 2770/2010 in sensul admiterii exceptiei de tardivitate si inadmisibilitate a formularii actiunii si respingerii actiunii in contencios administrativ formulata in contradictoriu cu A. F. P. Dej ca tardiva, inadmisibila si neintemeiata. Solicită a constata ca in mod nelegal a fost respinsa exceptia de tardivitate si inadmisibilitate a actiunii, cu încălcarea prev. art. 11 din legea contenciosului administrativ. Rezulta ca actiunea reclamantului nu poate fi calificata ca imprescriptibila ci trebuia sa tina seama de dispozitiile legii si sa formuleze actiunea in termenul dat de natura juridica a cererii sale . Felul in care este formulata actiunea raportat chiar la intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 5., respectiv la 1 iulie 2008, face actiunea tardiva si inadmisibila. Pentru faptul ca instanta a solutionat actiunea si a admis actiunea fara sa tina seama de aspectele legale precum si cu luarea in considerare a aspectelor privind calificarea actiunii apreciază ca solutia contine motive contradictorii si este data cu aplicarea gresita a legii. 2. Solicită ca in rejudecarea cauzei sa se tină seama de urmatoarele considerente pentru care solicita respingerea actiunii ca nelegala deoarece: - Din cuprinsul actiunii rezulta ca reclamantul a solicitat restituirea sumei de 4138 lei, cu dobanzi legale calculate din data achitarii taxei pana la momentul restituirii. Reclamantul nu a contestat modul de calcul din decizia emisa de AFP Dej, care sa justifice astfel formularea unei actiuni in contradictoriu cu A. F. P. Dej, astfel ca actiunea indreptata impotriva organului fiscal este nelegala deoarece asa cum rezulta din textele mai sus reclamantul, avea posibilitatea sa conteste diferenta. - In ceea ce priveste discriminarea invocata, actiunea este nelegala si neintemeiata, reclamantul nu dovedeste discriminarea prin raportare la textele legale incidente. Faptul ca se critica un act normativ in fata instantei de drept comun, respectiv OUG nr. 5. fara a se uza de procedurile legale, respectiv cele legate de constitutionalitatea acesteia, aceasta reprezinta o actiune nelegala . In ceea ce priveste solicitarea reclamantului de a fi obligata parata la plata dobanzii, de la data achitarii sumei arata ca cererea este nelegala si neintemeiata prin raportare la situatia de fapt concreta bazata pe imprejurarea ca reclamantul nu se afla in posesia unui titlu in baza caruia sa se faca restituirea si sa-i fie astfel refuzata restituirea. În plus, solicitarea de obligare la plata cheltuielilor de judecata este o una nelegala . Deliberând asupra recursului declarat, Curtea constată următoarele: În fapt, reclamantul a achiziționat autoturismul marca Volswagwen Passat din Germania, unde a fost înmatriculat, iar la data de (...), conform chitanței seria TS4A nr.2177787 a achitat suma de 5.426 lei, la T. M. Dej, cu titlu de taxă primă înmatriculare din care i s-a restituit doar suma de 1.288 lei, rămânând o diferență de 4.138 lei. Ulterior, la data de (...) prin cererea înregistrată sub nr.6793, s-a adresat pârâtei pentru restituirea diferenței de 4.138 lei, însă cererea a fost respinsă prin adresa nr.6793/(...) motivată pe faptul că nu are temei legal iar în cazul nemulțumirii soluționării cererii are posibilitatea de a se adresa instanței de contencios administrativ. În acest context, s-a adresat instanței, chemând în judecată pârâta AFP T., solicitând restituirea acestui cuantum, cu dobânda legală de la data plății. Prima instanță a admis acțiunea formulată. Prin recursul declarat, pârâta a invocat excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii, respinse de către tribunal, solicitând respingerea cererii pentru aceste considerente. Astfel, în susținerea excepției tardivității, au fost invocate prev. art. 11 alin. 2 din L. nr. 554/2004, deoarece acțiunea a fost depusa la Tribunalul Cluj cu depășirea termenului de un an de zile care a început să curgă la data la care a fost efectuata plata taxei speciale de prima înmatriculare ((...), f. 10, dosar fond), sau, cel mult, de la data intrării în vigoare a OUG nr. 5.. Curtea constată că aceste alegații nu pot fi reținute, întrucât obiectul prezentului proces nu îl constituie anularea actului în baza căruia s-a perceput taxa de primă înmatriculare, ci restituirea acesteia. Mai mult, considerentele pentru care momentul de început al termenului de 1 an nu poate fi apreciat ca fiind data plății taxei sunt legate de viciile textului art. 214/1-214/3 Cod fiscal, care, în opinia instanței, nu îndeplineau cerințele de accesibilitate și previzibilitate impuse de jurisprudența C. Astfel, în conținutul acestora, nu se face nicio referire la natura juridică a înscrisului care atestă perceperea sumei, nefiind indicată nici calea de atac ce poate fi urmată, pentru a atenționa contribuabilii asupra efectelor produse de pasivitatea de care se prevalează, la acest moment, pârâta. Așa fiind, datorită carențelor legislative, orice raportare a pârâtei la data achitării taxei este neavenită, cu atât mai mult cu cât ceea ce este în discuție în prezentul proces este refuzul nejustificat de restituire integrală a unei taxe considerată neconformă cu dreptul comunitar. Nu s-ar putea susține nici că prima instanță ar fi interpretat in mod greșit actele aflate la dosar, neobservând ca decizia de restituire constituie titlu de creanță. În opinia Curții, nici acest moment nu este relevant pentru a analiza legalitatea demersului formulat de către reclamant, întrucât cererea la care s-a răspuns prin intermediul deciziei la care se face referire a fost soluționată favorabil prin emiterea acesteia, astfel încât petentul nu avea interes și calitate să o atace. Luând în considerare toate cele mai sus arătate, ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat al autorității, în cazul căruia nu trebuie urmată procedura plângerii prealabile și care poate fi cenzurat de către instanță. Mai mult, nu trebuie ignorată împrejurarea că simplul fapt al restituirii diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și cea de poluare nu transformă natura juridică a sumei achitate inițial de către reclamant, care rămâne cea a taxei de primă înmatriculare, supusă restituirii integrale. Din această perspectivă, nu are relevanță în cauză nici data intrării în vigoare a OUG nr. 5.. De asemenea, nu decizia de restituire parțială este titlul în temeiul căruia a fost percepută suma în litigiu, ci chitanța emisă la (...). Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta recurentă pe care reclamantul le-ar fi putut urma și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Împrejurarea că reclamantul a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acestuia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata, iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie. Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit sau implicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Reclamantul a atacat acest refuz, considerat ca fiind nejustificat, ori, potrivit art. 2 al. 2 din L. nr. 554/2004, refuzul nejustificat este asimilat actului administrativ. În concluzie, excepțiile invocate de către recurentă vor fi respinse. Pe fondul cauzei, Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică. Reclamantul a susținut că acțiunea sa este în mod vădit fondată și, deci, trebuia admisă ca atare, invocând în principal normele de drept comunitar aplicabile speței. În cauza de față, tribunalul a reținut în mod corect că prevederile OUG nr. 5. nu sunt incidente în cauză, cu luarea în considerare a faptului că raportul juridic de drept fiscal dintre părți s-a născut anterior intrării în vigoare a acestuiact normativ, astfel încât trebuia să se facă aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90, actualul art. 110 din T., raportat la cele ale art. 214/1-214/3 Cod fiscal. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 (110) din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second- hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea legii fiscale interne, ulterioare momentului achitării taxei, înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului, în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T., ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. Numai în această manieră instanța de fond și-ar fi îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia, precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Din această perspectivă, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În ceea ce privește criticile legate de dispoziția referitoare la acordarea dobânzilor și a cheltuielilor de judecată, această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților statului pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, pe temeiul prev. de OG nr. 9., fiind astfel relevată și culpa procesuală a pârâtei. În consecință, Curtea va respinge recursul declarat de către pârâtă, menținând sentința pronunțată de către prima instanță, în baza prev. art. 20 din L. nr. 554/2004 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de A. F. P. A M. DEJ împotriva sentinței civile nr. 2770 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...) Red.M.B./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: G. G.
| ← Decizia civilă nr. 6042/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5122/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
