Decizia civilă nr. 692/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 692/2011
Ședința publică de la 17 F. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător Ana M. T.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâta A. F. P. A M.C. N. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., împotriva sentinței civile nr. 2778/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamantul C. DE A. F. B., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantul intimat, avocat R. N., cu împuternicire la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este { F. legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3 alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar note de concluzii, precum și practică CEDO. Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei. Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea ambelor recursuri, ca neîntemeiate și a excepțiilor invocate, apreciind că au fost încălcate prevederile art. 304, pct. 9 C. Pr. Civ., fără cheltuieli de judecată. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 2.778 din 10 septembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., s-a luat act de renunțarea la judecata cererii prin care s-a invocat excepția de nelegalitate a deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 590308/(...). Prin aceeași sentință s-a admis acțiunea in contencios administrativ formulată de reclamantul C. A. F. B., reprezentat prin avocat F. B., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. C. N. si, în consecință, a fost obligată pârâta A. C.-N. să restituie reclamantului suma de 13.425 lei cu titlu de taxa de poluare nedatorata cu dobânda legală în materie civilă, calculată de la data de (...) si până la data restituirii efective a sumei sus indicate, precum ;i suma de 39,3 lei, cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei . S-a admis cererea de chemare in garantie formulată de pârâta A. F. P. a Mun C. N. împotriva chematei in garantie A. F. pentru M., iar aceasta din urmă a fost obligată să restituie pârâtei suma de 13.425 lei reprezentând taxa de poluare restituita reclamantului cu dobânda legala in materie civilă calculată de la data de (...) si până la data restituirii efective a sumei sus indicate . Prealabil analizei fondului, tribunalul a învederat că excepțiile invocate în cadrul întâmpinărilor au fost soluționate în ședința publică din data de (...), pentru motivele ce se regăsesc în practicaua hotărârii. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamantul a achiziționat in anul 2009 un autoturism care era înmatriculat anterior într- un alt stat membru al Uniunii E. (f.11,12 dosar fond). In vederea înmatriculării în România a autoturismului sus indicat, reclamanta a fost obligata să achite suma sus indicata cu titlu de taxă de poluare, taxa pe care a achitat-o la A. F. P. a M. C.-N. in (...) (f. 7 dosar fond) . A mai precizat prima instanță că reclamantul a solicitat restituirea acestor taxe paratei aceasta refuzând restituirea acestei taxe (f.14,15 dosar fond). În speță a precizat tribunalul, taxa de poluare a fost perceputa sub incidenta OUG nr. 5. in forma modificata prin OUG nr. 2. si OUG nr. 7.. Ca atare, legalitatea refuzului de restituire și legalitatea dreptului pretins de reclamant trebuie examinate prin prisma prevederilor OUG nr. 5. in forma sus indicata. A., analiza trebuie efectuata in primul rând prin relevarea scopului urmărit de catre G. R. prin adoptarea celor doua ordonante de urgenta. A., in preambulul Ordonantei de urgenta 2. se prevede faptul ca adoptarea acesteia a fost necesara avand in vedere: ,,concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare si economice in luna octombrie, care releva o scădere importanta a pietelor auto si a producției industriei furnizoare, precum si masurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiara internațională; faptul ca Guvernul României se preocupa de luarea masurilor care sa asigure păstrarea locurilor de munca in economia românească, iar la un loc de munca in industria constructoare sunt 4 locuri de munca in industria furnizoare."; Este lipsit de echivoc faptul ca intenția legiuitorului nu mai are nicio legătura cu scopul declarat al adoptării O. nr. 5., care potrivit enunțului din preambulul acestui act normativ urmarea inițial „.asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului si pentru încadrarea in valorile limita prevăzute de legislația comunitara in acest domeniu, tinand cont de necesitatea adoptării de masuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curtii de J. a C. E., având in vedere faptul ca aceste masuri trebuie adoptate in regim de urgenta, pentru evitarea oricăror consecinte juridice negative ale situatiei actuale. Schimbarea de intenție declarata expres de către legiuitor nu lasă loc vreunei interpretări. A., de la necesitatea sustinerii unor programe de protectie a mediului prin îmbunătățirea calității aerului si pentru încadrarea in valorile limita prevăzute de legislația comunitara in acest domeniu, scopul declarat al O. nr. 5. s-a transformat in protejarea industriei interne de autovehicule si păstrarea locurilor de munca angrenate in producția de autovehicule. Intentia legiuitorului nu a suferit vreo modificare prin O. nr. 7. sub aspectul protejării industriei interne de autoturisme, ci acest ultim actnormativ are un declarat caracter reparatoriu, propunându-si înlăturarea discriminărilor intre contribuabilii care au achitat taxa de poluare anterior si ulterior datei de 15 decembrie 2008, data intrarii in vigoare a O. nr. 2.. Impactul negativ in plan social enuntat in preambulul ordonanței a fost înlăturat printr-o ajustare a nivelului taxei, insa acest fapt nu a produs nici o modificare cu privire la scopul declarat al O. nr. 2., anterior analizat. În acest context, tribunalul a enunțat si faptul ca, dese inițial taxa de poluare era datorata la prima înmatriculare a autoturismelor in România, indiferent daca este vorba despre autoturisme noi sau second hand, prin modificările OUG nr. 5., o anumita categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. A. ,,autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrica nu depășește 2.000 cmc, precum si toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima data in România sau in alte state membre ale Uniunii E. in perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se excepteaza de la obligația de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilita potrivit prevederilor Ordonanței de urgenta a G. nr. 5.. Intr-un mod deloc întâmplător, categoria de autoturisme exceptata de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse in România, o noua dovada a intentiei clare de protejare a industriei interne in detrimentul produselor importate. Pentru aceste argumente, tribunalul a apreciat că prin ultimele modificări aduse OUG nr. 5., taxa de poluare încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de I. a C. E. A., in jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție E. a explicat care sunt condițiile in care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele naționale si produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate, prelevarea fiscala națională trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. In consecință, atunci când produsele interne si produsele importate se afla intr-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați sa aleagă produsele importate in vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale si a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala nationala contrara art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare. In urma modificărilor aduse prin OUG nr. 2. si OUG nr. 7., norma interna îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarata incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE. A., exista atât o discriminare intre autoturismele second- hand înmatriculate deja intr-un stat membru al Uniunii E. si care se înmatriculează in România si autoturismele second hand deja înmatriculate in România si mai mult, exista si o discriminare intre o anumita categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse in Romanii si restul autoturismelor noi, discriminare introdusa de catre legiuitor cu intenția declarata de protejare a industriei nationale, scop incompatibil cu cerintele si rigorile spațiului de libera circulatie a mărfurilor, fortei de munca si capitalului. Exista desigur un raport de concurenta intre produsele importate si produsele nationale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, in speta fie spre cele deja înmatriculate in România, fie spre cele produse in România. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusa in discuție si prin lansarea unei proceduri de ,,infringement,, de către C. E., la data de (...), in temeiul art. 226 din Tratatul CE. A., prin declanșarea acestei proceduri, C. considera ca prevederile legislației românesti conform cărora taxa de poluare se suspenda pentru anumite autovehicule insa creste pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria nationala a autovehiculelor noi. C. se refera astfel la ultima forma a taxei de poluare. C. a mentionat doua aspecte care ridica semne de îndoială asupra compatibilității taxei de poluare, in ultima forma a acesteia. A., C. a motivat declanșarea procedurii de infringement pe următoarele argumente: criteriul primei înmatriculări nu este o cerința pe deplin obiectiva, deoarece nu tine seama de calitatea intrinseca a mașinilor, iar in anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de alta parte, in urma aplicării cerintei de prima înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate in perioada stabilita de legislația româneasca care intra direct pe piata masinilor de ocazie din aceasta tara, circula fără sa fie supuse acestei taxe, pe de alta parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează sa fie înregistrate in România in aceeași perioada dar nu pentru prima data si care intra in concurenta directa cu produsele nationale, vor fi supuse unei taxe substantiate. In ceea ce priveste dobânda pretinsă si cuantumul ce poate fi acordat, tribunalul a apreciat că este de remarcat că reclamantul a solicitat acordarea dobânzii legale. Tribunalul apreciază ca in speță se poate acorda dobânda legala întrucât perceperea taxei din speță cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o fapta ilicită ce atrage răspunderea pârâtei in conditiile dreptului comun aceasta fiind obligată să repare întreg prejudiciul suferit de reclamant si fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, in temeiul prevederilor OUG nr. 9/2000, tribunalul a apreciat că reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale in materie civilă de la data plătii taxei din speță si până la data restituirii sale integrale. Având in vedere considerentele mai sus expuse, tribunalul in baza art. 8,18 din Legea nr. 554/2004 si a prevederilor anterior menționate, a obligat pârâta A. F. P. C.-N. la restituirea taxei de poluare cu dobânda legală in materie civila calculată de la data plătii si până la restituirea efectivă. Având in vedere considerentele de mai sus si faptul că in baza OUG nr. 5. taxa de poluare achitată a fost virata de către pârâtă în contul administrat de chemata in garanție, in temeiul art. 60 si urm C.pr.civ. s-a admis si cererea de chemare in garanție in întregime. În temeiul art. 246 C.pr.civ., s-a lua act de renunțarea la judecata cererii prin care s-a invocat excepția de nelegalitate a deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 590308/(...), iar în temeiul art. 274 Cpr.civilă, a fost obligată pârâta A. C.-N. la 39,3 lei, cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, reprezentând taxă timbru și timbru judiciar. Împotriva acestei hotărâri pârâta A. F. P. A M. C.-N. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. au declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, apreciind hotărârea recurată ca nelegală și netemeinică. În recursul declarat de pârâta A. F. P. A M. C.-N. , întemeiat pedispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 și art. 3041 C.pr.civ., s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiteriiexcepției lipsei calității sale procesual pasive, a tardivității plângerii prealabile, a prescripției dreptului la acțiune și a inadmisibilității acțiunii cu consecința respingerii acțiunii reclamantului. O primă critică formulată de pârâtă se referă la faptul că instanța de fond în mod nelegal a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, încălcând astfel dispozițiile art. 1 coroborat cu art. 5 din O. nr. 5.. Pe de altă parte, pârâta a apreciat că atâta timp cât reclamantul nu a înțeles să atace modul de calcul efectuat de autoritatea fiscală, în speță de A. C.-N. ci s-a referit la probleme de nelegalitate a actului normativ precum și că acesta ar genera discriminare între cumpărătorii de autovehicule, aceasta nu are calitate procesuală pasivă în cauză. În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, pârâta a arătat că instanța de fond a omis să analizeze motivele pe care le-a invocat în susținerea acestei excepții, astfel că apreciază ca fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ. A., decizia de calcul a taxei de poluare nr. 590308/(...) emisă de A. C.-N. trebuia atacată în procedura reglementată de O. nr. 9., respectiv în termen de 30 de zile de la emiterea ei. A. timp cât aceasta nu a fost desființată prin exercitarea căii speciale de atac a contestației administrative prev. de art. 205 și urm. din O. nr. 9., reclamantul nu se putea adresa instanței cu o cerere de restituire a taxei pe poluare nici nu se poate vorbi despre vreun refuz nejustificat al instituției pârâte de restituire a taxei pe poluare, acțiunea reclamantului fiind inadmisibilă. De asemenea, pârâta a apreciat că acțiunea reclamantului trebuia respinsă ca inadmisibilă și datorită faptului că decizia de calcul a taxei pe poluare a fost emisă de către organul fiscal ca urmare a cererii depuse de către reclamant la instituția pârâtă prin care acesta i-a solicitat să procedeze la „. taxei pe poluare conform O. nr. 5.";. Întrucât prima instanță a încălcat prevederile art. 205 și art. 218 C.proc. fiscală este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. Referitor la faptului că instanța de fond ar fi trebuit să respingă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, pârâta a învederat că taxa de poluare a fost stabilită de către organul fiscal la cererea reclamantului, în conformitate cu O. nr. 5., cererea acestuia a fost soluționată favorabil prin decizia de calcul a taxei pe poluare și prin urmare, nu poate fi vorba despre vătămarea vreunui drept al reclamantului sau despre refuzul nejustificat al instituției pârâte de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege. Decizia de calcul a taxei pe poluare nu a fost atacată de către reclamant în condițiile art. 205 și urm. din O. nr. 9., republicată și modificată, astfel încât nu mai poate fi desființată. Referitor la prevederile OUG nr. 5., pârâta a susținut că nu este contrară normelor comunitare, deoarece din modul în care este reglementată taxa pe poluare, cuantumul acesteia este direct proporțional cu gradul de poluare a mediului. A., din art. 6 lit. a și b din O. nr. 5. rezultă că nivelul taxei este influențat direct de: norma de poluare, emisiile de CO2 și capacitatea cilindrică a autovehiculului. Deci, cu cât poluare adusă mediului de fiecare dintre autovehicule este mai mare, cu atât și taxa pe poluare este mai mare. Pe de altă parte, pârâta a apreciat că susținerea reclamantei că ar fi discriminată și că s-ar afla într-un dezavantaj față de cumpărătorii de autovehicule rulate cumpărate din România nu sunt reale. A., nu s-ademonstrat că este vorba despre aplicarea unor condiții diferite în tranzacții echivalente cu alte părți, prin urmare nu se poate discuta despre faptul că reclamanta s-ar afla într-un dezavantaj concurențial. De asemenea, pârâta a învederat că dispozițiile tratatelor privind U.E. nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor. În argumentare, pârâta a menționat că prin decizia nr. 802/(...), Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a disp. O. nr., 5., reținând faptul că această ordonanță a fost adoptată pentru punerea de acord a legislației naționale cu cea comunitară în situația în care era iminentă declanșarea procedurii de „. în fața Curții de J. și că taxa pe poluare este plătită de către „. fiind stabilită „în funcție de gradul prestabilit de poluare al vehiculului";. În ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligare a organului fiscal la plata dobânzii legale, pârâta a arătat că dobânda legală nu poate fi datorată decât începând de la data introducerii cererii de chemare în judecată. De altfel, pârâta a susținut că prima instanță i-a acordat reclamantului ceea ce acesta nu a cerut, deoarece pe perioada (...) și până la restituirea efectivă a taxei, reclamantul a solicitat obligarea organului fiscal la plata dobânzii prev. de art. 124 din O. nr. 9., dar aceste dispoziții nu sunt aplicabile în speță pentru faptul că cererea reclamantului nu se încadrează în prev. de art. 117 din O. nr. 9.. În recursul chematei în garanție A. F. PENTRU M. se solicită admiterea modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant. O primă critică formulată de recurentă se referă la aspectul determinării corecte a disp. Tratatului C.E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prev. O. nr. 5.. În acest context, se susține că instanța de fond nu s-a referit la practica C. relevantă cu privire la înțelegerea întinderii art. 90 din Tratatul C.E. în materia taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea română ci la cea comunitară. Pe de altă parte s-a învederat și faptul că în art. 1 din O. nr. 5. sunt stabilite coordonate pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de către A. în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. De asemenea, taxa de poluare instituită de O. nr. 5., printr-o jurisprudență constantă, Curtea E. de J. a considerat că prevederile art. 90 alin. 1 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de produsele care se află deja pe piața internă și cele de import. Cu privire la art. 90 din Tratat, pârâta a arătat că opinia majoritara si practica judiciara a statuat că acesta trebuie interpretat ca interzicând o taxa de poluare perceputa cu ocazia primei înmatriculări atâta timp cât valoarea taxei determinate exclusive prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrica) si clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de asemenea maniera încât, atunci când se aplica autoturismelor second-hand importate în statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse in valoarea reziduala a unor autoturisme second-handsimilare care au fost deja înregistrate in statul membru in care sunt importate. Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată următoarele: Analiza recursurilor intentate în cauză implică în mod necesar analiza excepției de inadmisibilitate a acțiunii promovate de reclamant. Din această perspectivă, Curtea constată că instanța de fond în mod greșit nu a reținut excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă și de chemata în garanție prin întâmpinările depuse la dosar, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: A., recurentele au învederat că reclamantul nu a înțeles să exercite calea procedurală prevăzută de legea procesual fiscală pentru a-și putea realiza eficace dreptul alegat. Altfel spus, acesta nu a urmat procedura administrativ prealabilă a contestației împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare reglementate la art. 205 și urm. C.pr.fisc. Curtea reține că legea aplicabilă raportului juridic legat de înmatricularea autovehiculului este aceea sub imperiul căreia s-a cerut efectuarea operațiunii de înmatriculare și nu aceea sub care a fost efectuată achiziția intracomunitară, mai ales că în sistemul normativ român avem de a face cu o succesiune intertemporală de legi materiale și procesuale. Așa fiind, în cauză se poate reține că analiza compatibilității normei legale interne care stabilește obligația de a plăti taxa specială de primă înmatriculare cu normele comunitare primare trebuie făcută prin prisma mediului normativ de la epoca efectuării operațiunii de primă înmatriculare când particularului i se impune obligația de a plăti o astfel de taxă în cuantumul și cu procedura prevăzută de legea care guvernează tempus regit actum raportul fiscal. Din această perspectivă, Curtea reține că autovehiculul din litigiu a fost achiziționat de către reclamant în data de (...) de pe piața comunitară, respectiv G. Operațiunile de înmatriculare au fost efectuate sub imperiul OUG nr. 5., mai precis prin plata sumei totale de 13.425 la data de (...), iar cuantumul și obligația plății acestor taxe a fost stabilită prin decizia de calcul a taxei pe poluare nr. 590308/(...). Așa cum rezultă din economia dispozițiilor art. 5 și art. 7 din OUG nr. 5. stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor OG nr. 9. privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. De altfel, în cuprinsul deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule comunicată reclamantului s-a prevăzut in terminis că acest act reprezintă titlu de creanță și constituie înștiințare de plată conform legii. De asemenea, s-a mai prevăzut expres că deciziile pot fi contestate în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii, potrivit dispozițiilor art. 207 alin. 1 din Codul de procedură fiscală. Curtea observă că reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de legea procesual fiscală pentru a contesta în substanță legalitatea stabilirii taxelor de poluare, ci a formulat cererea la autoritatea pârâtă prin care a solicitat restituirea taxelor achitate la 22 martie 2010 (f. 15-17 dosar fond), iar ulterior prin răspunsul cu nr. 10.720 din data de (...) (f. 14 dosar fond), pârâta i-a refuzat restituirea taxelor motivat de faptul că taxa a fost plătită în baza O. nr. 5. cu modificările și completările ulterioare. Curtea constată că reclamantul a disimulat demersul său de a pune în discuție legalitatea stabilirii și încasării taxelor de poluare prin prisma apelării la procedura administrativă de drept comun, ignorând faptul că pentru a se statua asupra acestui conflict există norme procesuale speciale clare, accesibile, previzibile și predictibile, compatibile cu exigențele de calitate a unei legi așa cum rezultă din jurisprudența instanței europene de contencios al drepturilor omului (în special cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, cauza R. împotriva R.). Curtea observă că reclamantul a plătit voluntar taxa de poluare supunându-se astfel normei interne aplicate de organul fiscal prin intermediul deciziilor administrative de stabilire și calculare a taxei. Desigur, plata acestor taxe și maniera în care au fost stabilite nu înlătură dreptul contribuabilului de a contesta taxele și implicit de a se solicita verificarea în substanță a legalității impunerii. În această ambianță factuală și procesuală, atât în faza administrativă de soluționare, cât și ulterior în faza de control judecătoresc, și apoi judiciar, se poate pune în discuție nu numai modalitatea factuală și legală de stabilire a taxei ci și compatibilitatea normei interne reținute de organul fiscal cu norma comunitară europeană pertinentă. Prin urmare, calea aleasă de reclamant ignoră procedura deschisă de lege pentru contestarea actului de impunere și astfel, dacă s-ar valida, s-ar deturna normele procesual fiscale care guvernează soluționarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis. Natura juridică de act administrativ fiscal, în sensul prevăzut la art. 41 din Codul de procedură fiscală, a deciziei de calcul a taxei de poluare este surprinsă de însuși legiuitorul delegat în conținutul art. 7 din OUG nr. 5. și a fost determinată de inițierea și desfășurarea procedurii de infringement demarată de C. E. în cursul căreia una dintre criticile adresate statului a fost aceea că taxa nu este stabilită pe baza unui act administrativ de impunere care mai apoi să poată fi contestat în concret și efectiv de către contribuabil. Având în vedere că acest motiv este decisiv în economia rezolvării recursurilor promovate, Curtea este dispensată să mai cerceteze și celelalte motive invocate de părți în cuprinsul cererilor de recurs, analiza acestora devenind inutilă. Așadar, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va fi admis recursul declarat de pârâta A. F. P. C.-N. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. și va fi modificată sentința atacată, în sensul că va fi respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul C. DE A. F. B. Având în vedere soluția dată în recurs, se va respinge și cererea de chemare în garanție. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de pârâta A. F. P. C.-N. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., împotriva sentinței civile nr. 2.778 din 10 septembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., pe care o modifică în întregime în sensul că respinge acțiunea ca inadmisibilă și respinge cererea de chemare în garanție. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2011.{ F. | PREȘEDINTE, L. U. JUDECĂTOR, ANA M. T. JUDECĂTOR, R.-R. D. GREFIER, M. T. } Red.A.M.T. Dact.H.C./2 ex./(...) Jud.fond:A.M.B..
| ← Sentința civilă nr. 479/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 588/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
