Decizia civilă nr. 723/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.723/2011
Ședința ta de 21 februarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. C. JUDECĂTOR : M. S. JUDECĂTOR : M. I. I. GREFIER : L. F.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. S. ÎN NUME P. ȘI PENTRU A. F. P. SIMLEU S. și A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 3389 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., în contradictoriu cu intimatul S. I.-G., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art.3 pct.3 C.pr.civ coroborat cu art. 8 și art.10 din L. nr. 554/2004 și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. După închiderea dezbaterilor s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului S. I.-G. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 3.389 din data de 29 iulie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Sălaj s-a admis acțiunea reclamantului S. I.-G. și au fost obligate pârâtele D. G. A F. P. S. și A. F. P. SIMLEU S., în solidar cu chemata în garanție M. M. - A. F. PENTRU M. B., să-i restituie reclamantului suma de 1.997 lei, taxă pe poluare, achitată cu chitanța seria TS5 nr. 1963182/(...), la care s-au adăugat majorările legale de întârziere, calculate de la data achitării până la data restituirii; fără cheltuieli de judecată. În considerentele acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că prin chitanța seria TS5 nr. 1963182/(...), reclamantul a achitat la T. Ș. S. suma de 1.997 lei, cu titlu de taxă pe poluare prevăzută de O. 5.. T. a apreciat că înscrisurile depuse la dosar atestă faptul că autoturismul au fost achiziționat din, țară membră a Uniunii E.; în urma deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule, reclamantul a solicitat restituirea sumei solicitate, solicitare care i-a fost respinsă. A., OUG nr. 50/(...) stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.. Într-adevăr, determinarea taxei pe poluare se realizează, conform art.6 din OUG nr. 5., pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) respectiv caracteristicile tehnice din punct de vedere al poluării,luându-se in considerare și deprecierea autovehiculului, conform coeficienților descriși în anexa 4. O. nr. 50/(...) privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, a fost modificată și completată de O. 2..XII.2008. Potrivit dispozițiilor art. II din această nouă ordonanță „autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în R. sau în alte state membre ale Uniunii E. începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluarepentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5.. În conformitate cu art. III al aceluiași act normativ, prevederile de mai sus urmau a fi valabile până la data de 31.XII.2009. Ulterior, O. 208/2008 a fost abrogată prin art. I a O. 2..XII.2008 privind modificarea Ordonanței de U. a G. nr. 5. , pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule. Potrivit art. III din O. 2. „se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare stabilită prin O. 5., autovehiculele M1cu normă de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu normă de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în R. sau în alte state membre ale U.E. în perioada 15.XII.2008- 31.XII.2009."; Din nota de fundamentare a acestei ultime ordonanțe de urgență rezultă că scopul său este păstrarea locurilor de muncă în economia românească, prin susținerea sectorului de automobile, ca urmare a scăderii piețelor auto, aspecte survenite ca urmare a gradului de adâncire a crizeifinanciare și economice din luna octombrie 2008. Având în vedere faptul că prin O. 2. s-a creat o discriminare nejustificată între persoanele care au achiziționat autovehicule în vederea înmatriculării, anterior datei de 15.XII.2008, a fost adoptată O. nr. 7 din (...), privind modificarea O. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. O. 5., în formă actualizată statuează prin art. 1 alin. (1) că"; taxa pe poluare pentru autovehicule se virează în bugetul F. pentru mediu și se manageriază de către A. F. pentru M.."; urmărindu-se în mod evident stabilirea neutralității fiscale a taxei însă, pe de altă parte, s-a stabilit că obligația de plată a acestei taxe se naște, potrivit art. 4 lit. „a"; din același act normativ, „cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.";. A apreciat tribunalul că din cele ce preced rezultă că actuala reglementare nu înlătură discriminarea produsă de normele legale anterioare, care au reglementat taxa specială de primă înmatriculare (art.214/1-2. Cod fiscal) deoarece taxa pe poluare se stabilește și în prezent tot raportat la"; prima înmatriculare în R."; și nu conform principiului specific legislației de mediu, acela că";poluatorul plătește„ Ca urmare a numeroaselor acțiuni judiciare și a unei practici judecătorești constante, autoritățile române au recunoscut nelegalitatea taxei de primă înmatriculare stabilită inițial prin codul fiscal - art. 214 (1-3)- , au abrogat respectivele articole prin OUG nr. 5., însă această taxă rămâne în fapt aceeași, singura diferență fiinddenumirea, modificată din taxa specială de primă înmatriculare în taxa de mediu. Prin L. nr. 1. R. a ratificat T.ul privind aderarea Republicii Bulgaria și R. la U. E., efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R., astfel cum aceasta a fost republicată, în sensul că prevederile T.elor Constitutive ale U.E și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei pe poluare, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG nr. 5.. în timp ce reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementarii comunitare. A. 90 par.l din T.ul de instituire a C. E. prevede: "Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natura, mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect produselor nationale similare". Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulatie a marfurilor. Acest articol se refera la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparatie cu produsele interne. Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară. Locul și rolul pe care disp. art. 90 alin. 1 TCE îl ocupă în sistemul prevăzut de T. este, în opinia unanimă a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice. În timp ce art. 23-25 TCE stabilesc faptul că sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 TCE interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea E. de J. în cauza C- 393/04 și C-41/05 Dir Liquide Industries Belgium, par.55 „art. 90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre";. De asemenea, a mai precizat instanța de fond că este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T., să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. A., in jurisprudența referitoare la art. 90 din T.ul CE, Curtea de Justiție E. a explicat care sunt condițiile in care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele nationale si produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate, prelevarea fiscala națională trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate. Taxa pe poluare introdusă prin disp. OUG nr. 5., reprezentând o exprimare asuveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei pe poluare, mai exact, a neutralității taxei. În conformitate cu jurisprudența constantă a C. de J. E., statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. Analizând comparativ prevederile O. 5. cu textul mai sus evocat, tribunalul a susținut că se poate constata că, reglementarea taxei pe poluare prin actul normativ intern contravine dreptului comunitar chiar și numai dacă, se ia în considerare faptul că, prin măsura luată de autoritățile române - cu motivația la început arătată,ce se îndepărtează scopului declarat prin însăși textul legii, acela de protecție a mediului - scade în mod evident interesul cumpărătorilor români pentru autoturismele second-hand achiziționate din țările comunitare, fiind protejată astfel producția internă de autovehicule. Or, după aderarea R. la U. E., nu este admisibilă favorizarea, în mod direct sau indirect a vânzarii autoturismelor second-hand deja înmatriculate în R. (ce pot fi considerate autoturisme naționale), atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate similare, influențând astfel alegerea consumatorilor (a se vedea în acest sens: C.J.C., Hotararea din 7 mai 1987, cauza 193/85: Cooperativa Co- Frutta S.R.L. - c/a. Administrazione dell Finanze della Stato). Rezultă așadar, din cele ce preced, că taxa pe poluare,- instituită prin O. 5., astfel cum a fost completată și modificată - are, prin direcționarea ei, o aparentă neutralitate fiscală, , însă prin scop și conținut este similară taxei speciale instituită prin art.214/1-2. Cod fiscal, ca urmare a condiționării sale de prima înmatriculare a unui autovehicul în R., păstrându-și astfel caracterul de impozit intern („măsură cu efect echivalent"; taxelor vamale, în sensul definit de art. 28 din T.ul C. E.) cu efect discriminator și restrictiv asupra produselor similare importate din state membre ale Uniunii E. În consecință, în baza considerentelor expuse, tribunalul a admis acțiunea și a obligat în solidar pârâtele, inclusiv chemata în garanție, să restituie părții reclamante, suma de 1.997 lei, taxă pe poluare, achitată cu chitanța seria TS5 nr. 1963182/(...), la care a adăugat majorările legale de întârziere, calculate de la data achitării până la data restituirii, cu motivarea că taxa pe poluare se face venit la bugetul de stat (bugetul consolidat al statului) chiar dacă în conformitate cu prev. art.1 din OUG nr. 5., se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului ,astfel încât răspunderea acestor instituții ale statului, nu poate să fie decât solidară, conform competențelor legale care le revin privind administrarea finanțelor publice. În ce privește cheltuielile de judecată, tribunalul a considerat că acestea nu se justifică atâta vreme cât nu se poate reține o culpă procesuală din partea autorităților administrației publice, atributul interpretării legilor interne prin prisma normelor de drept comunitar, revenind exclusiv instanțelor de judecată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. ȘIMLEU S. cât și chemata în garanție A. F. PENTRU M., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Sălaj, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant. În recursul declarat de chemata în garanție A. F. PENTRU M. șiîntemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. s-a solicitat modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantului. În argumentarea poziției sale, a susținut că soluția instanței de fond este nelegală și nefondată, fiind dată cu aplicarea greșită a legii și fără temei legal, deoarece taxa de poluare reglementată de OUG nr. 5. nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraf 1 din T.ul CE.. C. E. a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei, în care emisiile CO2 sunt luate în considerare la taxarea mașinilor E. 4 și E. 3, iar pentru autovehicule noi, cu o durată lungă de folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante. Rezultă dintr-o jurisprudență constantă că articolul 90 primul paragraf din T. este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import. Așa fiind, reclamantul a plătit această taxă în conformitate cu legislația europeană, O. nr. 5. este un act normativ acceptat de C. E. ca fiind compatibil cu aquis-ul comunitar, astfel că susținerile nu pot fi reținute susținerile instanței potrivit cărora instituirea acestei taxe constituie o discriminare. În plus, instanța de fond nu a observat că prin art. 8 din O. nr. 5. s-a prevăzut posibilitatea restituirii valorii reziduale. Drept urmare, recurenta a apreciat că instanța fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CEJ, dar și textului propriu-zis al T.ului CE. De asemenea, chemata în garanție a criticat soluția instanței de fond și cu privire la capătul de cerere privind acordarea majorărilor de întârziere, susținând că instanța în mod nelegal a dispus obligarea sa la plata către reclamant a dobânzii legale aferente sumei reprezentând taxa pe poluare, începând cu data plății, fără nici o justificare legală și fără a avea în vedere dispozițiile C.pr.fiscală coroborate cu dispozițiile Ordinului nr. (...) pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 9., republicată, după caz, acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor și se calculează numai asupra sumei care a fost aprobată a fi restituită . Având în vedere aceste dispoziții legale, chemata în garanție apreciază că reclamantul era îndreptățit la dobânda legală calculată și acordată potrivit O.G. nr. 9., respectiv începând cu data respingerii cererii de restituire de către organul fiscal. În recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. ȘIMLEU S. se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulate de reclamant, în principal, ca inadmisibilă, iar pe fond ca nefondată și să se mențină suma solicitată a fi restituită ca fiind calculată și reținută în mod temeinic și legal conform O. nr. 5.. În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 6,7,8 și 9 și în considerarea dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond a dispus restituirea unei sume achitate în prealabil întemeiul legii, iar instanța de contencios administrativ nu poate pronunța o astfel de soluție. Din această perspectivă, pârâta a învederat că în considerarea disp. art. 129 C.pr.civ. coroborat cu cele ale art. 84 C.pr.civ., instanța era obligată însă să dea acțiunii calificarea juridică exactă, în funcție de scopul urmărit, ea nefiind ținută de denumirea pe care partea a dat-o cererii. A., pronunțându-se în limitele acestei învestiri, asupra acțiunii, instanta de fond trebuia să examineze admisibilitatea acesteia din perspectiva îndeplinirii conditiilor specifice de exercitare rezultate din dispoziiile art. 1 coroborat cu art. 8 din L. nr. 554/2004. Între conditiile de exercitare a actiunii directe în contencios administrativ se numără si acelea ca actul atacat sa fie un act administrativ, tipic sau asimilat, astfel cum este el definit prin art. 2 alin. (1) lit. c) si art. 2 alin. (2) al Legii nr. 554/2004 si, respectiv, ca acest act să vatăme un drept subiectiv sau un interes legitim privat ori public. Rezulta din aceste prevederi legale, coroborate cu cele ale art. 18 din L. nr. 554/2004 care reglementează solutiile pe care le poate da instanta, ca judecătorul de contencios administrativ este obligat sa stabilească dacă actiunea priveste un act administrativ, tipic sau asimilat în sensul respectivei legi. Fără a analiza actul administrativ prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații fiscale, pârâta a opinat că instanța nu putea trece direct la a dispune restituirea sumei astfel achitată. În concluzie, din coroborarea dispozițiilor Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că pentru sesizarea instanței de contencios administrativ, este necesar ca situație premisa, fie existența unui act administrativ susceptibil prin efectele sale să vatăme un drept ori un interes legitim, fie existența unui refuz de soluționare a unei cereri sau nesoluționarea acesteia în termenul legal, ceea ce nu s-a constatat în cauză. Mai mult, a menționat pârâta, instanța de fond a obligat-o la restituirea sumei solicitate, fără a face referire la actul din care provine această sumă. Pârâta a relevat și faptul că potrivit art. 1 din O. nr. 5. taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru M., iar în conformitate cu art. 5 alin. 4 din ordonanță, taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct, deschis la unitățile T. S. pe numele A. Pe fondul cauzei, pârâta a susținut că taxa pe poluare instituită prin O. nr. 5. nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în R. autoturisme second-hand, importate din U.E., ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism indiferente de proveniența sau vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Mai mult, O. nr. 5. nu cuprinde dispoziții privitoare la diferențierea taxei pe criterii ce ar putea fi apreciate drept măsuri cu efect echivalent, nu se poate reține încălcarea art. 28 din T., reținând că legislația națională se aplică deopotrivă bunurilor din producția internă cât și din cea externă, obiectivul acesteia fiind de a proteja mediul, atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere. În sprijinul poziției sale, pârâta a făcut trimitere la dispoziții constituționale și la jurisprudența C. C., concluzionând că soluția instanței de fond trebuia pronunțată în raport de noile prevederi ale O. nr. 5., care este compatibilă cu prev. art. 90 din T.ul de instituire a C., prin noua taxă de poluare asigurându-se condițiile necesare respectării obiectivelor deprotecție a mediului, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal, așa cum rezultă și din hotărârile C. E. de J. . Drept urmare, a apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul solicitării înmatriculării autoturismului, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 din T.. În continuarea motivelor de recurs, pârâta a învederat că taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru M., fiind gestionata de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protectia mediului, iar hotărârea astfel pronunțată nu este opozabilă și A. F. pentru M.. În acest sens sunt și prev. art. 3 din H.G. nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O. nr. 5., potrivit cărora organul fiscal are doar atribuții de calculare a taxei, iar banii încasați constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de A. Referitor la admiterea de către instanta a capătului de cerere privind acordarea majorărilor de întârziere de la data achitării taxei până la data restituirii efective, pârâta solicită, de asemenea respingerea acestuia având în vedere faptul ca taxa a fost încasată în temeiul O. nr. 5., act normativ care este în vigoare si pe care Curtea Constituțională, în numeroasele decizii emise cu ocazia soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor O. nr. 5., l-a declarat ca fiind pe deplin constituțional. A., în ipoteza in care instanța de recurs va considera ca reclamantul- intimat este îndreptățit la plata dobânzii legale, pârâta a apreciat ca acesta are dreptul la plata dobânzii de la data înregistrării cererii, respectiv (...) si până la data plății efective a debitului. Prin întâmpinare, reclamantul S.-I.-G. a solicitat respingerea recursurilor ca netemeinice și nefondate și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală, argumentat de faptul că dispozițiile O. nr. 5., astfel cum a fost modificată prin O. nr. 2., respectiv prin O. nr. 7., nu sunt compatibile cu reglementările comunitare. Analizând recursurile formulate, raportat la probele administrate în cauză și la dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele: O primă critică adusă hotărârii instanței de fond vizează aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 1, 7 și 8 din L. nr. 554/2004. Curtea reține că susținerea recurentei D. S. potrivit căreia demersul reclamantului excede controlului de legalitate din partea instanței de contencios administrativ pe motiv că nu a contestat decizia de calcul a taxei de poluare și nu a solicitat anularea acesteia, nu poate fi primită pentru cele ce se vor arăta în continuare. În cauză, reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne privitoare la taxa de poluare și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). A. 8 alin. 1 teza finală din L. nr. 554/2004 prevede că se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana care se consideră vătămată într-un drept al său prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâtele și pe care reclamantul le-ar fi putut urma nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. A. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Atât timp cât reclamantul s-a aflat în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii, acesta are deschisă calea prev. de art. 1 al. 1 din L. 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. În ce privește admiterea cererii reclamantului de restituire a sumei de 1.997 lei, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, cu mențiunea că în mod greșit prima instanță a stabilit o obligație solidară de plată în sarcina pârâtelor D. S. și AFP Ș. S. și a chematei în garanție AFM B. de vreme ce legiuitorul nu a instituit un caz nou de solidaritate legală pasivă pentru o astfel de ipoteză. Ca atare soluția corectă pe care prima instanță trebuia să o adopte era aceea de a dispune obligarea pârâtelor D. S. și AFP Ș. S. la plata sumei de 1.997 lei în favoarea reclamantului S. I. G. și în mod subsecvent obligarea chematei în garanție AFM B. la plata aceleiași sume în favoarea D. S., pârâtă căzută în pretenții care a înțeles să apeleze la instituția chemării în garanție reglementată de dispozițiile art. 60 din Codul de procedură civilă. Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a avut în vedere faptul că raportul juridic de drept fiscal dintre părți este guvernat de forma modificată a OUG nr. 5., formă care realizează un tratament discriminatoriu între autovehiculele importate dintr-un stat membru și autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, sub aspectul taxei de poluare percepute. A., Curtea constată faptul că plata taxei a avut loc după data modificării O. 5. prin O. 2. si OUG 7.. A., plata taxei s-a realizat în (...), cererea de restituire adresata autorității administrative este datata (...). O. 2. a fost publicata in Monitorul Oficial in data de (...), iar O. 7. in Monitorul Oficial din (...). In consecința, compatibilitatea O. 5. cu prevederile comunitare incidente trebuie analizata prin raportare la modificările aduse formei initiale a ordonantei. Analiza trebuie efectuata in primul rând prin relevarea scopului urmărit de către Guvernul României prin adoptarea celor doua ordonante de urgenta. A., in preambulul ordonantei de urgenta 2. se prevede faptul ca adoptarea acesteia a fost necesara având in vedere: ,,concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a piețelor auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională precum și faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare,, E. lipsit de echivoc faptul ca intentia legiuitorului nu mai are nicio legătură cu scopul declarat al adoptării O. 5., care potrivit enuntului din preambulul acestui act normativ urmarea initial ,,asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de J. a C. E., având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale,,. Schimbarea de intentie declarata expres de către legiuitor nu lasă loc vreunei interpretări. A., de la necesitatea sustinerii unor programe de protectie a mediului prin îmbunătățirea calității aerului si pentru încadrarea in valorile limita prevăzute de legislatia comunitara in acest domeniu, scopul declarat al O. 5. s-a transformat in protejarea industriei interne de autovehicule si păstrarea locurilor de munca angrenate in producția de autovehicule. Intentia legiuitorului nu a suferit vreo modificare prin O. 7. sub aspectul protejării industriei interne de autoturisme, ci acest ultim act normativ are un declarat caracter reparatoriu, propunându-si înlăturarea discriminărilor intre contribuabilii care au achitat taxa de poluare anterior si ulterior datei de 15 decembrie 2008, data intrării in vigoare a O. 2.. Impactul negativ in plan social enuntat in preambulul ordonantei a fost înlăturat printr-o ajustare a nivelului taxei, insa acest fapt nu a produs nici o modificare cu privire la scopul declarat al O. 2., anterior analizat. Trebuie enuntat in acest context si faptul ca, desi initial taxa de poluare era datorata la prima înmatriculare a autoturismelor in R., indiferent daca este vorba despre autoturisme noi sau second hand, prin modificarile OUG 5., o anumita categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. A. ,,autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în R. sau în alte state membre ale Uniunii E. în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5.,,. Intr-un mod deloc intamplator, categoria de autoturisme exceptata de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în R., o noua dovada a intentiei clare de protejare a industriei interne in detrimentul produselor importate. Pentru aceste argumente, prin ultimele modificări aduse O. 5., taxa de poluare încălcă prev. art. 90 din T.ul de I. a C. E. A., in jurisprudența referitoare la art. 90 din T.ul CE, Curtea de Justiție E. a explicat care sunt conditiile in care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele nationale si produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate, prelevarea fiscala națională trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. In consecință, atunci când produsele interne si produsele importate se afla intr-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale nationale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați sa aleagă produsele importate in vederea realizarii unui scop declarat de protejare a industriei naționale si a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala națională contrara art. 90 trebuie înlăturata de la aplicare. In urma modificărilor aduse prin O. 2. si OUG 7., norma interna îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarata incompatibila cu art. 90 din T.ul CE. A., exista atât o discriminare intre autoturismele second-hand înmatriculate deja intr-un stat membru al Uniunii E. si care se înmatriculează in R. si autoturismele second hand deja înmatriculate in R. si mai mult, exista si o discriminare intre o anumita categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse in R. si restul autoturismelor noi,discriminare introdusa de către legiuitor cu intentia declarata de protejare a industriei nationale, scop incompatibil cu cerintele si rigorile spatiului de libera circulatie a mărfurilor, fortei de munca si capitalului. Exista desigur un raport de concurenta intre produsele importate si produsele nationale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, in speță fie spre cele deja înmatriculate in R., fie spre cele produse in R.. Față de aceste împrejurări, soluția tribunalului, de restituire a taxei de poluare astfel încasată apare ca temeinică și legală. Curtea mai observă că prima instanță a omis să se pronunțe în mod explicit asupra cererii de chemare în garanție formulate de pârâta D. S. E. adevărat că raportul de drept dintre pârâta D. S. și chemata în garanție AFM B. a fost dezlegat în mod implicit prin obligare chematei în garanție în solidar cu pârâta D. S. la restituirea sumei de 1.997 lei. Însă, așa cum s-a reținut într-un paragraf anterior, procedând în această modalitate, prima instanță a aplicat în mod greșit prevederile legale referitoare la solidaritatea pasivă cât timp nu este incident vreun caz de solidaritate legală sau convențională. Prima instanță trebuia să oblige mai întâi pârâta D. S. la plata sumei 1.997 lei în favoarea reclamantului și în mod subsecvent să admită cererea de chemare în garanție cu consecința obligării chematei în Garanție AFM B. la plata sumei de 1.997 lei în favoarea D. S. Sub acest aspect urmează a fi admise recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. S. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 3.389 din 29 iulie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o va modifica în sensul că se va admite acțiunea reclamantului împotriva pârâtei D. G. A F. P. S. pe care o va obliga să restituie reclamantului suma de 1.997 lei taxă de poluare și se va admite cererea de chemare în garanție cu consecința obligării AFM B. la plata sumei de 1.997 lei în favoarea pârâtei D. S. Ultima critică adusă de recurente are în vedere acordarea majorărilor legale de întârziere de către prima instanță. S-a obiectat că instanța, obligând pârâtele la plata majorărilor de întârziere în favoarea reclamantului, a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 70 și 124 din OG nr. 9.. După cum se poate observa reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la actualizarea sumei de 1997 lei cu indicele de inflație de la data înregistrării cererii de restituire până la data restituirii efective a sumei. Prima instanță, fără a analiza temeinicia acestei solicitări, a acordat în schimb majorări de întârziere în materie fiscală prevăzute de OG nr. 9.. De vreme ce nu a fost formulată o cerere în acest sens, prima instanță nu putea acorda reclamantului S. I. G. majorări de întârziere în condițiile OG nr. 9. decât prin încălcarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil. Această situație se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.proc.civ., teza finală, respectiv instanța a acordat ce nu s-a cerut, astfel că și sub acest aspect se impune admiterea recursului recurentelor. În plus, Curtea reține că pârâtele nu datorează dobânda stabilită de art. 120 și art. 124 din O.G. 9.. Singura modalitate de reparare integrală a prejudiciului cauzat particularului prin instituirea acestei taxe cu caracter discriminatoriu constă în obligarea autorității la restituirea taxei încasate și la plata unei dobânzi legale stabilite în condițiile OG nr. 9/2000, având în vedere că izvorul acestei obligații este răspunderea civilă delictuală derivânddin încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii normelor dreptului comunitar. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 6 și 9 C.proc.civ., Curtea apreciază că recursurile pârâtei D. S. și chematei în garanție A. F. PENTRU M. sunt întemeiate în parte, impunându-se modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii reclamantului împotriva pârâtei pe care o va obliga să restituie reclamantului suma de 1.997 lei taxă de poluare. De asemenea se va înlătura dispoziția privind obligarea pârâtei la plata majorărilor de întârziere și se va admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta D. S. împotriva chematei în garanție A. F. PENTRU M. care va fi obligată la plata sumei de 1.997 lei în favoarea pârâtei D. S. . PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. S. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 3.389 din 29 iulie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o modifică după cum urmează: Admite acțiunea reclamantului împotriva pârâtei și o obligă să restituie reclamantului suma de 1.997 lei taxă de poluare. Respinge petitul privind obligarea pârâtei la plata majorărilor de întârziere. Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta D. G. A F. P. S. împotriva chematei în garanție A. F. PENTRU M. și o obligă să restituie pârâtei D. G. A F. P. S. suma de 1.997 lei taxă de poluare. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A. C. M. S. M. I. I. L. F. GREFIER, Red.M.I.I. Dact.H.C./2 ex./(...). Jud.fond: M. S.
| ← Decizia civilă nr. 5951/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4284/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
