Decizia civilă nr. 93/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR 93/2011
Ședința 22 N. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P. Grefier M. N. Țâr
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta N. F.-V., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea reclamantei - concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 noiembrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A :
Prin cererea înregistrată în dosarul cu numărul de mai sus, reclamanta N. F. V. a formulat acțiune în contradictoriu cu D. G. a F. P. C. prin care a solicitat să se dispună anularea Deciziei nr. 138/(...) privind soluționarea contestației fiscale nr.3332/(...) depuse de N. F. V., precum și anularea Deciziei de impunere nr.2193 din data de (...) și anularea R.ui de inspecție fiscala nr. 2193 din data de (...) emise de A. N. de A. F. - D. G. a F. P. a J. C., A. de inspecție fiscala, în ceea ce privește obligațiile fiscale de plata stabilite in sarcina reclamantei; repararea pagubei efectiv cauzate reclamantei urmare a punerii în executare a actelor fiscale mai sus menționate, respectiv restituirea către reclamantă a sumei de 626.986 le, împreună cu dobânda legală aferentă acestei sume începând cu data plății efective a sumelor care o compun și până la restituirea efectivă a acesteia; să se dispună restituirea către reclamantă a sumei de 626.986 iei reprezentând
150.046,01 euro, sau în echivalent în lei la cursul de vânzare al euro practicat de B. T. la data plătii efective; să se dispună anularea codului de înregistrare in scopuri de TVA emis pe numele reclamantului si pe cale de consecința, scoaterea reclamantei din evidențele de plătitor de taxa pe valoare adăugata; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că prin D. nr. 138 din data de (...). emisa pentru reclamantă și prin R. de inspecție fiscala nr. 2193 din data de 2..2010, organele fiscale în mod abuziv cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare și nerespectând dispozițiile și punctele de vedere clar exprimate de Ministerul
Finanțelor Publice și A. N. de A. F. au stabilit in sarcina reclamantei următoarele: calitatea de persoane impozabilă; bază de impozitare si calculul TVA aferenta tranzacțiilor imobiliare realizate de reclamantă; obligații de plata in sarcina reclamantei: taxa pe valoare adăugata în sumă de 291.765 lei majorări de întârziere în suma de 291.290 lei calculare pana la data de
(...) penalități în cota de 15% in suma de 43.769 lei înregistrarea din oficiu si atribuirea codului de T.
Actele fiscale mai sus menționate sunt criticabile, deoarece în perioada în care s-au stabilit obligații de plată în sarcina reclamantei, aceasta a efectuat numai tranzacții imobiliare având ca obiect terenuri aflate în circuitul agricol (scutite de TVA - aspect asupra cărora organul fiscal evita să facă vreo apreciere în cuprinsul deciziilor) și de case vechi pentru care nu a dobândit calitatea de persoana impozabila din perspectiva legislației de TVA și implicit nici nu a avut obligația plății TVA aferenta acestor tranzacții cu terenuri arabile. Reclamanta nu a realizat activitățile economice sau activități pentru care a existat obligația plății TVA către bugetul de stat și că autoritățile fiscale nu ap procedat corect la încadrarea reclamantei ca și persoană impozabilă din perspectiva T.
Reclamanta invocă faptul că nu îi este aplicabil statutul de persoana impozabila dat fiind faptul că legislația specifică de TVA a suferit numeroase modificări în perioada 2005 - 2009 și astfel consideră necesara prezentarea textelor de lege aplicabile în cazul situației lor specifice.
Astfel în perioada 2005 - 2009 statutul de persoana impozabilă era definit de L. nr.5. cu privire la C. fiscal.
Luând în considerare prevederile legale, se poate constata cu ușurință faptul că activitatea de vânzare de terenuri nu se încadrează în prevederile art. 126 al. 1 din L. 5., prevederi care fac referire la activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii precum și la activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, în ceea ce privește încadrarea vânzărilor de terenuri în categoria de activități de exploatare de bunuri corporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, arată că vânzarea de terenuri nu intra în categoria de activități de exploatare de bunuri corporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
Exploatarea unui bun corporal se refera la situația în care bunul rămâne in patrimoniul reclamantului și este folosit continuu cu scopul obținerii de venituri, cum este cazul activităților de închiriere de bunuri imobile și nu la situația in care bunul respectiv este înstrăinat. Apreciază că, exploatarea bunului de către vânzător, încetează anterior momentului în care are loc vânzarea.
Potrivit C.ui comercial reclamantul nu a efectuat activități economice
(de comerț), vânzarea de bunuri imobile fiind o operațiune esențialmente de natura civila, motiv pentru care astfel de operațiuni nu au fost incluse în categoria faptelor de comerț.
Consideră că vânzarea de bunuri imobile respectiv terenuri aflate în circuitul agricol, nu constituie activitate economică în sensul prevăzut de art.127 alin.2 din C. fiscal, și prin urmare organele fiscale au procedat eronat la momentul încadrării reclamantului ca si persoana impozabila.
Prin urmare, dacă s-ar pune în discuție calitatea de persoane impozabile a reclamantei, pentru tranzacțiile imobiliare efectuate, această posibilitate ar putea fi analizată doar începând cu anul 2008.
Mai arată că în mod eronat organul de inspecție fiscală a stabilit că reclamanta a realizat tranzacții imobiliare taxabile fără a analiza dacă livrările de terenuri și case realizate de către reclamantă se încadrează sau nu în excepțiile prevăzute de codul fiscal la art.141 alin.2 lit.f, de unde rezultă că în categoria operațiunilor impozabile se includ doar livrările de terenuri construibile, celelalte tranzacții cu terenuri având o altă natură decât construibile, fiind scutite de TVA fără drept de deducere.
Pentru a-ș acoperi nelegalitatea impunerii și abuzul săvârșit,organele fiscale nu fac nicio referire în deciziile obiect a prezentei acțiuni la elementul esențial a tranzacțiilor imobiliare realizate de reclamantă pentru care organele fiscale au stabilit obligații de plată, respectiv despre faptul că acestea au avut ca si obiect exclusiv, livrări de terenuri arabile aflate în circuitul agricol, care sunt prevăzute în C. fiscal ca fiind scutite de T.
Prin urmare, întrucât analiza organelor fiscale nu a luat în considerare natura terenurilor care au fost subiectul tranzacțiilor realizate de reclamantă și nici momentul la care un teren devine construibil consideră ca atunci când se analizează daca un teren este construibil sau nu, nu trebuie luate în considerare evenimente probabile care pot sau nu să se producă în viitor. Cu alte cuvinte nu se susține teza potrivit căreia orice teren poate fi considerat teren construibil, chiar si in cazul in care acest teren este in circuitul agricol, plecând de la premisa ca in viitor se vor parcurge toate etapele si se vor obține toate autorizațiile necesare pentru a se putea executa construcții pe acesta.
Consideră ca un teren este construibil daca la momentul vânzării sunt îndeplinite toate condițiile legale prevăzute de legislația specifica in domeniul construcțiilor, respectiv L. 5. privind autorizarea lucrărilor de construcție.
Pentru o încadrare corectă a tranzacțiilor efectuate de reclamantă, organele fiscale aveau obligația de a ține seama și de modul verbal folosit de legiuitor în definirea noțiunii de teren construibil din codul fiscal, teren construibil reprezintă orice teren amenajat sau neamenajat pe care se pot execute construcții, conform legislației în vigoare, din care rezultă că voința legiuitorului a fost aceea de a considera terenul ca și construibil la momentul vânzării, modul verbal folosit fiind indicativ prezent, iar nu condițional optativ (s-ar putea executa construcții) sau viitor (se vor putea executa construcții) fiind evident faptul că executarea construcțiilor trebuie să fie o realitate confirmată la data vânzării prin un act administrativ susceptibil să producă efecte juridice care este autorizația de construire.
Astfel, consideră că un teren aflat încă în circuitul agricol nu poate fi considerat teren construibil în sensul art.141 alin.2 lit.f pct.1 C..
Prin urmare, având în vedere faptul că la momentul vânzării terenurile se aflau în circuitul agricol, livrarea acestora a beneficiat de scutirea de TVA prevăzută la art.141 alin.2 lit.f din C. fiscal în vigoare în perioada 2008-
2009, fapt ce reiese din adresa Oficiului de C. și publicitate imobiliară A. din care reiese că acestea se aflau în circuitul agricol la momentul vânzării și adresa Primăriei Municipiului A. I. din care rezultă că pentru terenurile care au făcut obiectul tranzacțiilor imobiliare realizate nu au fost eliberate autorizații de construire anterior vânzării terenurilor.
În sprijinul afirmației mai aduce și precizarea M.ui F. P. prin adresa nr.430419/2010 care confirmă faptul că terenul agricol (arabil) este încadrabilă la alte categorii și nu la categoria terenuri construibile și în consecință tranzacțiile cu terenuri agricole sunt scutite de T.
Consideră că un teren devine construibil doar în situația în care sunt parcurse toate etapele prevăzute de L. 5. privind autorizarea lucrărilor de construcție, etape din care menționează: scoaterea terenurilor din circuitul agricol, obținerea avizelor și acordurilor necesare, obținerea unei autorizații de construire.
Referitor la lipsa obligației de înregistrare în scopuri de TVA pentru operațiuni scutite fără drept de deducere precizează că până la finele anului
2006, în conformitate cu art.70 din OG 92/2003 privind C. de procedură fiscală, tranzacțiile cu imobile puteau fi purtătoare de TVA numai dacăexista dreptul de deducere a TVA în conformitate cu principiul care guvernează taxa pe valoare adăugată, respectiv că, plata TVA este datorată de consumatorul final, iar ulterior după aderare potrivit art. 168 din
Directiva 112/2006 CE privind sistemul comun al taxei pe valoare adăugată: "în măsura în care bunurile și serviciile sunt utilizate în scopul operațiunilor taxa bile ale unei persoane impozabile, persoana impozabilă are dreptul, în statul membru în care efectuează operațiunile respective. de a deduce din valoarea TVA pe care are obligația de a o plăti ... ", însă întrucât reclamanta a achiziționat terenurile de la persoane fizice neplătitoare de TVA doar pe bază de contract era exclusă exercitarea dreptului de deducere a TVA, ținând seama și de faptul că, persoanele fizice care au vândut terenuri reclamantei nu datorau TVA și nu puteau emite facturi, care să cuprindă baza impozabilă și cota de impozitare (19% TVA).
Pe cale de consecința, întrucât reclamanta a realizat exclusiv tranzacții imobiliare scutite fără drept de deducere, nu a existat și nici nu exista obligația înregistrării în scopuri de TVA, motiv pentru care consideră ca organele de inspecție fiscala au procedat greșit la atribuirea din oficiu a codului de T. la încadrarea reclamantei și a soțului ei într-o formă asociativă, cu scopul de a devansa momentul depășirii de către ea a plafonului de înregistrare în scopuri de TVA, (generând noi obligații nelegale suplimentare in sarcina ei), însă a emis două coduri de TVA pe numele fiecăruia dintre soți.
Chiar și în cazul în care o asemenea obligație de înregistrare ar fi existat, până la începutul anului 2008 nu a existat o procedura sau baza legala care sa permită înregistrarea în scopuri de TVA în cazul persoanelor fizice care au desfășurat "activități economice" cu caracter de continuitate.
In consecința, considera ca organul de inspecție fiscala a procedat greșit la atribuirea a două coduri de TVA în sarcina reclamantei și a soțului acesteia, fără a ține seama de prevederile legale menționate mai sus.
Referitor la stabilirea bazei de impozitare pentru tranzacțiile imobiliare realizate pe lângă taxarea nelegală și atribuirea în mod eronat a două coduri de înregistrare în scopuri de TVA pentru reclamantă și soțul său, organul de inspecție fiscala a procedat și la modificarea bazei de impozitare stabilita în cazul tranzacțiilor imobiliare realizate, în baza art. 11 din C. fiscal.
Astfel, folosindu-se de acest articol de lege organele de inspecție fiscala au schimbat natura juridică a unor acte autentice, cu valoare de titlu executoriu, legal încheiate și pentru care s-au achitat taxele și impozitele legale, transformând contracte de donație de terenuri aflate în circuitul agricol în contracte de vânzare cumpărare, stabilind un preț de vânzare, preț pe care nu l-a încasat niciodată și calculând în mod nejustificat TVA aferenta precum și alte accesorii de plata.
Întrucât prin definiție actele de donație sunt acte cu titlu gratuit, pentru care nu s-au încasat contraprestații, operațiunile în cauza nu sunt efectuate cu plata și nu constituie activități economice taxabile, consideră totodată ca au fost încălcate prevederile C.ui fiscal de la art. 137. alin.l lit.a) legate de baza de impozitare.
Astfel, consideră că organul de inspecție fiscala a procedat greșit la data includerii contractelor de donație încheiate de reclamantă înbaza de impozitare pentru care s-a stabilit atât TVA cât și majorări de întârziere, întrucât reclamanta nu a obținut nimic în contrapartidă care să poată presupune măcar ideea de obligare la plata T.
De asemenea, apreciază că, organul de control in mod eronat a făcut aplicarea art.11 din C. fiscal și atunci când a majorat valoarea terenurilor
(prețul) negociată de părți în cadrul contractului de schimb analizat, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 137 al. l lit. c) din C. fiscal.
Referitor la încălcarea principiilor fundamentale ale fiscalității arată că pe întreaga perioada în care a efectuat tranzacții imobiliare constând în livrări de terenuri aflate în circuitul agricol reclamanta a respectat toate prevederile legale in materie de fiscalitate, pentru a nu prejudicia bugetul de stat de eventuale impozite și taxe care le-ar fi putut datora in urma tranzacțiilor realizate și niciodată nu a avut restante obligațiile fiscale față de stat.
Cu privire la capătul de cerere privind repararea pagubei cauzate reclamantei N. F. V. urmare a punerii în executare a executării Deciziei de impunere nr. 2193 din data de (...) și a R.ui de inspecție fiscala nr. 2193 din data de (...), în cuantum de 626.986 lei, la care se adaugă dobânda legală aferentă precizează că la data de (...) reclamanta N. F. V. a achitat către bugetul de stat suma de 266.372 lei. reprezentând TVA - plată nedatorată. La data de (...) din contul reclamantei deschis la B. T. a fost schimbată de către B. T. pentru plată poprire suma de 87.954,63 euro, la cursul de 4,10 lei (curs negociat), respectiv 360.614 lei. reprezentând TVA și accesorii de plată.
Pentru utilizarea fără drept a sumelor încasate urmare a nelegalei emiteri a actelor fiscale la care a făcut referire, începând cu data plății efective a sumelor care o compun (pentru suma de 266.372 lei sau
62.091,38 euro începând cu data de (...) și pentru suma de 360.614 lei sau
87.954,63 euro începând cu data de (...)) și pană la restituirea efectivă a acesteia, Statul Român datorează reclamantei dobânda legală de 6% la valută (conform HG 296/2010) sau dobânda legală (conform OG 9/2000).
Referitor la capătul de cerere privind restituirea către reclamanta N. F. V. a sumei de 626.924 lei, în echivalent euro, arată că întrucât pentru plata TVA și a accesoriilor reclamanta a fost obligată să schimbe în lei disponibilitățile pe care le avea păstrate în euro , apreciază că i se cuvine restituirea sumei în euro, respectiv 150.046,01 euro sau în echivalent euro la cursul de vânzare al euro practicat de B. T.
În ceea ce privește al patrulea capăt de cerere apreciază că, anularea actelor fiscale obiect al prezentei acțiuni atrage și anularea codului de înregistrare în scopuri de TVA emis din oficiu organele fiscale pentru reclamanta N. F. V., precum și scoaterea reclamantei din evidentele de plătitor de taxa pe valoare adăugată.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Examinând cererea, instanța reține următoarele:
Pârâta D. G. A F. P. A J. C. prin D. nr. 138 din data de (...) a respins ca neîntemeiată contestația formulata de N. F. V. pentru suma totala de
626.924 lei, reprezentând debit suplimentar (291.765 lei), majorări de întârziere (291.390 lei) si penalități de întârziere (43.769 lei) la sursa taxa pe valoarea adăugată, stabilita prin D. de impunere privind taxa pe valoarea adăugată stabilita de inspecția fiscala la persoane fizice care realizează venituri impozabile din activități economice nedeclarate la organele fiscale nr. 2.193/(...).
D. G. a F. P. a jud. C. a fost sesizata prin adresa nr. 3.332/(...), de către A. de I. F. C. - S. I. F. P. F. 2, asupra aspectelor cuprinse in contestația depusa de N. F. V. formulata împotriva Deciziei de impunere privind taxa pe valoarea adăugata stabilita de inspecția fiscala la persoane fizice care realizează venituri impozabile din activități economice nedeclarate la organele fiscale nr. 2.193/(...).
Obiectul contestației il reprezintă constatările din R. de inspecție fiscala încheiat la data de (...) de către organele de inspecție fiscala din cadrul Activității de I. F. C.-S. I. F. P. F. 2, constatări care au stat la baza emiterii Deciziei de impunere menționată mai sus. Prin actul administrativ atacat au fost stabilite in sarcina petentei obligații fiscale suplimentare la sursa taxa pe valoarea adăugată in suma totala de 626.924 lei, după cum urmează: 291.765 lei - taxa pe valoarea adăugată, 291.390 lei - majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată, 43.769 lei - penalități e întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată.
Organele de control fiscal din cadrul Activității de I. F. C.-S. I. F. P. F. nr. 2, au efectuat un control fiscal ce a avut ca obiectiv verificarea modului de determinare, declarare si virare a obligațiilor fata de bugetul consolidat de stat, aferente activității desfășurate de N. F. V. din mun. C.- N., in perioada (...)-(...).
In baza constatărilor din R. de inspecție fiscala încheiat la data de (...) a fost întocmita D. de impunere privind taxa pe valoarea adăugată stabilita de inspecția fiscala la persoane fizice care realizează venituri impozabile din activități economice nedeclarate de organele fiscale nr. 2.193/(...), prin care au fost reținute in seama contestatorului obligații fiscale suplimentare la sursa taxa pe valoarea adăugată in suma totala de 626.924 lei, reprezentând debit suplimentar (291.765 lei), majorări de întârziere (291.390 lei) si penalități de întârziere (43.769 lei).
Din conținutul raportului de inspecție fiscala încheiat la data de (...), se retine ca in perioada supusa inspecției fiscale, N. F. V. și soțul N. O. V. au desfășurat activități economice constând în vânzarea de bunuri imobile
(terenuri intravilan, extravilan și case) cu caracter de continuitate, devenind astfel persoana impozabilă în scop de TVA începând cu data de (...).
Tranzacțiile efectuate de către contribuabilă împreună cu soțul său în perioada iunie 2005 - iunie 2009, sunt în suma totală de 7.338.705 lei, la care se adaugă 13.546.525 Euro .
Având în vedere amploarea tranzacțiilor efectuate de către persoana fizică N. F. V. în perioada supusă verificării, respectiv 211 tranzacții imobiliare (210 tranzacții cu terenuri si o tranzacție cu 7 case), organul de inspecție fiscala constata ca din punct de vedere fiscal, aceasta a desfășurat o activitate economica în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate si pe cale de consecința intra în categoria persoanelor impozabile, in conformitate cu prevederile art. 127, alin. (1) si (2) din L. nr.
571/ (...), privind C. fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
De asemenea, s-a constatat ca activitatea desfășurata in perioada
2005-2009 de către contribuabilă prin efectuarea unui număr de 211 tranzacții imobiliare către terțe persoane prin acte autentificate de către notar public, reprezintă operațiuni impozabile din punct de vedere al taxei pe valoare adăugată în conformitate cu prevederile art. 126, alin. (1) din L. nr.
571/(...) privind C. Fiscal, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile pct. 2, alin. (1), si (2) din Normele metodologice de aplicare a L. 5. privind C. fiscal aprobate prin H. nr. 44/(...).
Pârâta a reținut prin actul contestat că intra în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată livrările de bunuri/prestările de servicii realizate cu plata pe teritoriul R., în condițiile în care sunt realizate de o persoana impozabila așa cum este definita la art. 127 alin. (1), iar livrarea bunurilor rezulta din una din activitățile economice prevăzute la art. 127 alin. (2) din
L. nr. 571/ (...) privind C. Fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
Este considerata persoana impozabila orice persoana care desfășoară, de o maniera independenta si indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități.
Activitățile economice cuprind activitățile producătorilor. comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economica exploatarea bunurilor corporale sau necorporale in scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
Începând cu data de (...), în contextul armonizării legislației naționale cu prevederile comunitare, la art. 125 alin. (1), pct. 18 din actul normativ menționat mai sus, referitor la definirea noțiunii de persoana impozabila din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, se arata: in sensul prezentului titlu, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificații: persoana impozabila are înțelesul art. 127 alin. (1) și reprezintă persoana fizica, grupul de persoane, instituția publica, persoana juridica, precum si orice entitate capabila sa desfășoare o activitate economica".
Prin urmare, din coroborarea dispozițiilor legale citate mai sus, se retine ca o persoana fizica reprezintă persoana impozabila in sensul titlului
VI privind taxa pe valoarea adăugată din C. fiscal, in condițiile în care aceasta desfășoară activități economice de natura celor prevăzute la art. 127, alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități.
In sensul art. 127 alin. (2) din C. fiscal, obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personala sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale, nu va fi considerata activitate economica, cu excepția situațiilor in care se constata ca activitatea respectiva este desfășurata in scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate in sensul ari. 127 alin. (2) din C. fiscal.
Întrucât din conținutul documentelor existente la dosarul cauzei rezulta ca la data de (...) a fost încheiat contractul nr. 13/(...) în suma de
274.871 lei, organul de inspecție fiscala constata ca în luna ianuarie 2006, contribuabila (împreuna cu soțul său) a depășit plafonul de scutire de TVA in valoare de 200.000 lei, prevăzut de dispozițiile art. 152, alin. (1) din L. nr.
571/(...), privind C. fiscal, cu modificările si completările ulterioare, acesta având obligația sa solicite înregistrarea ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată, în conformitate cu prevederile art. 152, alin. (3) din același act normativ (în vigoare la data depășirii plafon ului de scutire).
Așa cum rezulta din conținutul R.ui de inspecție fiscala încheiat la data de (...), cele 56 tranzacții imobiliare in suma totala de 1.824.569 lei (cota de 1/2 care revine petentei), aferent cărora organul de inspecție fiscala a stabilit în sarcina contribuabilei obligațiile fiscale in suma de 291.765 lei, au fost efectuate după cum urmează: - anul 2006, 22 tranzacții imobiliare în valoare de 643.526 lei, - anul 2008, 33 tranzacții imobiliare în valoare de
1.020.723 lei, - anul 2009, 1 tranzacții imobiliare in valoare de 160.320 lei.
In anul 2007, N. F. V. împreuna cu N. O. V. au efectuat 149 tranzacții imobiliare (vânzare terenuri) in suma totala de 13.546.525 euro care se încadrează în prevederile art. 141, alin. (2), lit. f) din L. nr. 571/(...), privind
C. fiscal și pe cale de consecința valoarea acestor tranzacții nu au fost cuprinsa în baza impozabila pentru stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare.
De asemenea, se retine ca în baza contractului nr. 148/(...), petenta împreuna cu soțul său a efectuat o tranzacție în suma totala de 3.170.825 lei, reprezentând înstrăinarea a 7 case mai vechi de 2 ani in mun. Tg. Mures,operațiune economica care în temeiul prevederilor art. 141, alin. (2), lit. f) din L. nr. 571/(...), privind C. fiscal, este operațiune scutita de taxa si prin urmare nu a fost cuprinsa în baza impozabila pentru stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare.
Așa fiind, in contextul celor de mai sus se constata ca susținerile petentei nu sunt justificate și pe cale de consecința acestea nu pot fi reținute in soluționarea favorabila a contestației, astfel încât contestația formulata de contribuabilă referitoare la suma de 291.765 lei, reprezentând debit suplimentar la sursa taxa pe valoarea adăugată, urmează a fi respinsa ca neîntemeiată pentru acest capăt de cerere.
Întrucât potrivit celor prezentate anterior, în sarcina contestatoarei a fost menținut ca datorat debitul de natura taxei pe valoarea adăugată in suma de 291.765 lei, se constata ca aceasta datorează si suma de 335.159 lei cu titlu de accesorii aferente debitului datorat, reprezentând măsura accesorie in raport cu debitul stabilit suplimentar, în conformitate cu principiul de drept "accesorium sequitur principale".
Întrucât, prin decizia de soluționarea contestației sunt menținute in totalitate ca datorate bugetului de stat obligațiile fiscale în suma de 626.924 lei (suma superioara plății efectuate de contribuabil), se constata ca solicitarea petentei privind restituirea sumei achitate nu este justificata.
Încă de la apariția L. nr. 3. privind TVA, persoanele fizice care realizau tranzacții imobiliare in scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, aveau obligația sa se înregistreze si sa plătească TVA, deoarece pana la 1 ianuarie 2007, data aderării R. la UE, nu exista nicio scutire de TVA pentru vânzările de terenuri și clădiri, orice tranzacție fiind taxabila daca era realizata de o persoana impozabila.
In ceea ce privește obligația de a colecta taxa pe valoarea adăugată aferenta tranzacțiilor imobiliare realizate de persoanele fizice in scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, se retine ca, pana la data de
(...), nu exista nicio scutire de TVA pentru vânzările de terenuri, orice tranzacție fiind taxabila daca era realizata de o persoana impozabila.
Începând cu (...), legislația în domeniul taxei pe valoarea adăugată privind tranzacțiile imobiliare este modificata, in sensul ca sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată livrările de construcții care nu mai sunt noi si terenuri, altele decât cele construibile.
Având in vedere ca N. F. are calitate de persoana impozabila încă din anul 2006, desfășurând activități economice, urmare tranzacțiilor comerciale derulate cu caracter de continuitate, precum si faptul ca bunurile tranzacționate constau in vânzarea de terenuri care depășesc natura unor bunuri de natura personala, rezulta ca operațiunile efectuate de către contestatară intra in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, prin îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 126 alin. (1) din C. fiscal, născându-se totodată obligația înregistrării ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată, respectiv înregistrarea in scopuri de TVA, in condițiile in care depășește plafonul de scutire de 200.000 lei.
In ceea ce privește cele 12 contracte de donație, baza de impozitare s-a stabilit ținând cont de aprecierea valorii donației făcuta de părțile contractante in cadrul contractelor de donație.
De asemenea, in anul 2009 a fost încheiat contractul de schimb nr.
682/(...), prin care N. F. V. împreună cu soțul ei cedează 17 terenuri si primesc 16 terenuri din partea lui T. M. M. Din cuprinsul contractului rezulta ca schimbul se face fara suita si valoarea celor 17 terenuri, insuprafața totala de 2.672 mp, este apreciata ca fiind de 1.336 euro, adică
5.635 lei.
Din informațiile obținute de la C. N. P. A. I., valoarea de circulație, potrivit expertizei efectuate la cererea notarilor publici, este de 120 lei/mp. astfel ca echipa de inspecție fiscala a stabilit valoarea tranzacției ca fiind de
320.640 lei (2.672 mp 120 lei)
In drept, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 130 L. nr. 571/ (...), privind C. Fiscal, care referitor la schimbul de bunuri si servicii, arata:
"In cazul unei operațiuni care implica o livrare de bunuri si/sau o prestare de servicii in schimbul unei livrări de bunuri si/sau prestări de servicii, fiecare persoana impozabila se considera ca s-a efectuat o livrare de bunuri si/sau o prestări de servicii cu plata".
Având in vedere conținutul contractelor încheiate, coroborate cu prevederile art. 11 si art. 130 din L. nr. 571/(...), privind C. Fiscal, se constata ca reconsiderarea contractelor de donație si a contractului de schimb este legala si corecta, astfel ca in acest mod ele reflecta adevăratul conținutul economic al operațiunilor economice efectuate.
Analiza aserțiunilor părților litigante relevă că disputa vizează în principal împrejurarea dacă reclamanta poate fi circumscrisă sferei persoanelor impozabile în înțelesul legii fiscale și dacă operațiunile desfășurate sunt supuse taxei pe valoarea adăugată.
Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități potrivit art. 127 C. fiscal.
Activitățile economice cuprind activitățile producătorilorcomercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate. S. în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile sunt explicitate prin norme.
Persoana impozabila din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, este persoana fizica, grupul de persoane, instituția publica, persoana juridica, precum si orice entitate capabila sa desfășoare o activitate economica, conform art. 1251, alin. (1), pct. 18 din același act normativ,.
O persoana fizica devine persoana impozabilă în sensul titlului VI privind taxa pe valoarea adăugată din C. fiscal, dacă aceasta desfășoară activități economice de natura celor prevăzute la art. 127, alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități.
Nu are caracter de continuitate, în sensul art. 127 alin. (2) din C.fiscal, obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personala sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale.
Ulterior, prin modificările intervenite, prevederile pct. 3, alin. (1), Titlul VI, din același act normativ menționat se arată că în sensul art. 127 alin. (2) din C. fiscal, obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personala sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale, nu va fi considerată activitate economică, cu excepția situațiilor în care se constată că activitatea respectivă este desfășurată în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate in sensul art. 127 alin. (2) din C. fiscal.
Probatoriul administrat a relevat efectuarea a 210 tranzacții cu terenuri si o tranzacție cu 7 case in județele A. si Mureș de către reclamantă, astfel că nu poate fi contestat caracterul repetat, de continuitate al activității .
Susținerile reclamantei referitoare la lipsa caracterului economic al activității de asemenea este apreciată ca lipsită de fundament .
Contrar susținerilor reclamantei potrivit căreia vânzarea de terenuri nu intra în categoria de activități de exploatare de bunuri corporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, instanța reține că organele fiscale au încadrat în mod corect activitatea reclamantului în această categorie.
Reclamanta interpretează prevederile legale incidente în sensul că exploatarea unui bun corporal se refera la situația în care bunul rămâne in patrimoniul reclamantei și este folosit continuu cu scopul obținerii de venituri, cum este cazul activităților de închiriere de bunuri imobile și nu la situația in care bunul respectiv este înstrăinat și apreciază că, exploatarea bunului de către vânzător, încetează anterior momentului în care are loc vânzarea, însă această teză nu este susținută prin nici un argument veridic, exploatarea bunurilor nefiind limitată la sensul indicat de reclamantă și nefiind în nici un caz restrânsă astfel .
Îndeplinirea de altfel a unor asemenea fapte cu caracter repetat iar
211 tranzacții în mod cert relevă un astfel de caracter demonstrează caracterul comercial al faptelor fără posibilitate de tăgadă.
Raportat la numărul mare de tranzacții și la perioada relativ îndelungată de desfășurare a activităților menționate anterior se poate conchide că reclamanta a desfășurat activitatea de vânzare-cumpărare de imobile cu caracter de continuitate și cu scopul obținerii de venituri.
Intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată livrările de bunuri/prestările de servicii realizate cu plata pe teritoriul R., dacă sunt realizate de o persoană impozabila astfel cum este definita la art. 127 alin. (1), iar livrarea bunurilor rezultă din una din activitățile economice prevăzute la art. 127 alin. (2) din L. nr. 571/(...) privind C. Fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
P.le fizice care efectuează activități în urma cărora obțin venituri din vânzarea locuințelor proprietate personala sau alte bunuri nu se consideră că desfășoară activitate economica și nu intră în categoria persoanelor impozabile, cu excepția situațiilor în care se constată că activitatea respectiva este desfășurata în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, în acest caz acesta dobândind calitatea de persoană impozabila, potrivit art. 127. alin. (1) si (2) din L. nr. 5..
Întrucât reclamanta a efectuat tranzacții în perioada iunie 2005 - iunie
2009, în suma totală de 7.338.705 lei, la care se adaugă 13.546.525 Euro se poate susține cu temei că operațiunile economice efectuate au caracter de continuitate si reprezintă o activitate economica supusă taxării.
Referitor la calitatea de persoană impozabilă trebuie reținut că potrivit art. 153 alin.1, din L. nr. 5., orice persoană impozabilă trebuie să declare începerea, schimbarea și încetarea activității sale ca persoană impozabilă.
Condițiile în care persoanele impozabile se înregistrează ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată sunt prevăzute de legislația privind înregistrarea fiscala a plătitorilor de impozite si taxe.
P.le fizice care realizau tranzacții imobiliare in scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, aveau obligația sa se înregistreze si sa plătească TVA, încă de la apariția L. nr. 3. privind TVA, deoarece pana la 1ianuarie 2007, nu exista nicio scutire de TVA pentru vânzările de terenuri și clădiri, orice tranzacție fiind taxabila daca era realizata de o persoana impozabila astfel că aserțiunile reclamantului vizând lipsa obligației de declarare anterior anului 2008 în raport de interpretările anumitor entități sunt lipsite de suport.
Pârâta a reținut în mod corect că la data de (...) a fost încheiat contractul nr. 13/(...) în suma de 274.871 lei, astfel că încă în luna ianuarie
2006, contribuabila a depășit plafonul de scutire de TVA in valoare de
200.000 lei, prevăzut de dispozițiile art. 152, alin. (1) din L. nr. 571/(...), privind C. fiscal, cu modificările si completările ulterioare, acesta având obligația sa solicite înregistrarea ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată, în conformitate cu prevederile art. 152, alin. (3) din același act normativ, de la acest moment născându-se obligația să se înregistreze ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată.
Potrivit art.152, alin. (1) si (3) C. fiscal sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 200.000 lei, denumit în continuare plafon de scutire, dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adăugată.
Rezultă, așadar, că în speță, reclamanta avea obligația înregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal, în termen de 10 zile de la data constatării depășirii plafonului (sfârșitul lunii în care plafonul a fost depășit), situație în care contribuabila ar fi devenit plătitor de T.
Reclamanta nu a solicitat înregistrarea ca plătitor de TVA în termenul legal, și în consecință în mod corect organele de inspecție fiscală au stabilit obligațiile fiscale suplimentare datorate, aferente tranzacțiilor efectuate după data la care s-a născut obligația de declarare.
Majorările de întârziere la taxa pe valoarea adăugată, au fost stabilite potrivit art.119 C. fiscal, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată.
Modalitatea de calcul și cuantumul a fost stabilit conform art.120 din același act normativ, potrivit cărora majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv iar nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, și poate fi modificat prin legile bugetare anuale.
Rezultă, așadar, că în speță, reclamanta, întrucât nu și-a achitat la scadență obligațiile de plată datorează și majorări de întârziere calculate pentru perioada cuprinsă între termenul de scadență și data stingerii debitului datorat, susținerile contrare fiind nefondate.
Cerea reclamantei vizând restituirea sumei de 266.732 lei, virată din contul deschis la B. T.-S. C. pe numele N. F. V., reprezentând parte din taxa pe valoarea adăugată stabilita prin D. de impunere nr. 2.193/(...); ridicarea masurilor asiguratorii instituite pentru recuperarea sumelor stabilite nelegal in baza Deciziei de impunere mai sus menționată; anularea codului de înregistrare in scopuri de TVA emis pe numele contribuabilei N. F. V. si pe cale de consecința scoaterea din evidenta ca de plătitor de taxa pe valoarea adăugată, vor fi de asemenea apreciate ca nefondate având în vedere că s-a reținut că s-a apreciat în mod corect cu privire la sumele datorate, calitate de persoană impozabilă, iar în consecință toate măsurile subsecvente apar ca fiind corecte.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia acțiunea ca fiind nefondată iar în temeiul art.18 din L. nr.554/2004 raportat la art.126, 127,
119 și 120 C. o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta N. F. V., cu domiciliul ales în C. N., str C. nr 15 în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C., cu sediul în C. N., P. A. I.. Nr.
19, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER
D. P. M. N. TÂR
Red. D.P. dact. GC
4 ex/(...)
| ← Decizia civilă nr. 1101/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 19/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
