Decizia civilă nr. 1101/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI COMERCIAL
Dosar nr. (...)
D. C. NR. 1101/2011
Ședința publică din data de (...)
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. A M. Z., împotriva sentinței civile nr. 5407 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., în contradictoriu cu reclamantul A. I. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. - M. M., având ca obiect anulare act de control și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 C. pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din L. nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar. CURTEA P rin Sentința civilă nr. 5407 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis cererea formulată de reclamantul A. I. împotriva pârâtelor A. F. P. A M. Z. - D. G. A F. P. S., pe care a obligat-o la restituirea sumei de 3.697lei reprezentând taxă de poluare. S-a respins excepția inadmisibilității invocate de pârâtă. S-a respins cererea de chemare în garanție a A. F. DE M. B.. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamantul a achitat la A. F. P. Z. suma de 3697 lei, cu titlul de taxă de primă înmatriculare a autoturismului, cu chitanța seria TS3A nr. 9503579 și a solicitat restituirea sumei, prin cererea înregistrată sub nr. 10860 din (...), considerând că această taxă contravine prevederilor din T. Constitutiv al Uniunii E.. Potrivit art. 2141 - 214 3 din Codul fiscal și pct. 311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în R., de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru persoane și autovehiculenoi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al Uniunii E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect,produselor naționale similare. Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în R. nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141 - 214 3 din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.C.E., în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în R. și cele existente în R.. Organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. Instanța a constatat că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente: 1. Constituția R.: de la 1 ianuarie 2007, R. este un stat membru al Uniunii E .. Potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E., precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2) , iar Parlamentul, Președintele R., G.ul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin.4). De altfel, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al C., dinainte de aderare. 2. Jurisprudența Curții de Justiție E. Prin D. în cazul Costa / Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de T. - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a C. însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin L. nr.343/2006 privind Codul fiscal. De asemenea în cauza Simmenthal ( 1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale. Chiar dacă hotărârile Curții nu au caracter normativ ele sunt obligatorii și produc efecte erga omnes. Și este ușor de observat că toate hotărârile Curții susțin ideea că regulile de drept comunitar se aplică de plin drept, cu efecte identice, pe toată suprafața C. E., fără ca statele membre să-i poată opune obstacole. Deoarece în R., stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R. după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în T. CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre U.E., în competiția cu produsele similare autohtone. Întrucât tribunalul a constatat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în R.. Cum organul fiscal a refuzat în mod expres restituirea taxei încasate, A. emițând o decizie în acest sens, aceasta a fost anulată. Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâții au fost obligați să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la art. 1082 Cod civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 alin 3 din O.G. nr. 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective. Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă pe motiv că reclamantul nu a atacat decizia prin care i s-a stabilit obligația de plată a taxei de poluare este nefondată și a fost respinsă întrucât conform dispozițiilor din capitolul I pct. 3 alin.1 din Ordinul nr.1899/2004 emis de M. F. publice, pentru restituirea sau rambursarea sumelor de la buget, nu se cere efectuarea unor proceduri prealabile, singura condiție fiind depunerea cererii de restituire în cadrul termenului legal de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire. Cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M.-M. M. a fost respinsă întrucât aceasta nu are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece taxa nu a constituit venit la bugetul F. pentru mediu, nefiind încasată de aceasta. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. a judetului S. in nume propriu si numele A. F. P. a municipiului Z. solicitând admiterea recursului, modificarea Sentintei Civile nr. 5407 din (...) pronuntata de T. S., in sensul: - admiterii cererii de chemare in garantie a A. F. pentru M., M. M., - respingerii actiunii formulata de A. I. ca inadmisibila, iar pe fondul cauzei ca nefondata. În motivare s-a arătat că: Considera criticabila sentinta pronuntata prin prisma art. 304 punct. 9 Cod Procedura C. si in considerarea dispozitiilor art. 304 ind. 1 deoarece: instanta de fond in mod nelegal a admis actiunea si a dispus obligarea DGFP , AFP Z. la restituirea sumei de 3697 lei reprezentind taxa de poluare. Totodata T. S. in mod eronat a respins cererea de chemare in garantie a A. F. pentru M. - M. M. si exceptia inadmisibilitatii actiunii. De asemenea sentinta a fost motivata nelegal in baza prevederilor art 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul fiscal in conditiile in care s-a platit taxa pe poluare in temeiul OUG nr. 5. si nu taxa speciala de prima inmatriculare. Referitor la adresa contestata, emisa de AFP Z. precizează ca aceasta nu este un act administrativ in sensul definit de art. 2 lit. C din L. nr. 554/2004, generator de efecte juridice, ci doar o simpla operatiune tehnico materiala. Stabilirea cuantumului sumei si a obligatiei platii taxei de poluare instituita prin OUG nr. 5. au fost stabilite prin D. de calcul a taxei pe poluare in urmacareia reclamantul a platit suma de 3697 lei cu chitanta seria TS5 nr. 4108033/(...). Asa cum rezulta din economia dispozitiilor art. 5 si art. 7 din OUG nr. 5. stabilirea, verificarea ,colectarea si executarea silita, inclusiv solutionarea contestatiilor privind taxa datorata de contribuabili, se realizeaza de catre autoritatea fiscala competenta potrivit prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura F. republicata cu modificarile si completarile ulterioare. A. fiind actul autoritatii fiscale reprezinta un titlu de creanta si constituie instiintare de plata conform legii. D. poate fi contestata in termen de 30 de zile de la data comunicarii sub sanctiunea decaderii, potrivit dispozitiilor art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003 republicata cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii ce au fost ignorate de instanta de judecata. Natura juridica a acestui act este surprinsa de insusi legiutorul delegat in conditiile art. 7 din OUG nr. 5. si a fost determinata de initierea si desfasurarea procedurii de infringement demarata de C. E. in cursul careia una dintre criticile adresate statului a fost aceea ca taxa nu este stabilita pe baza unui act administrativ de impunere care mai apoi sa poata fi contestat in concret si efectiv de catre contribuabil. Se poate observa ca reclamantul nu a urmat aceasta procedura prevazuta de legea procesuala fiscala pentru a contesta in substanta legalitatea stabilirii taxei de poluare ci s-a marginit sa declanseze un litigiu distinct de contestare a legalitatii actului administrativ fiscal, Prin urmare calea aleasa de reclamant ignora procedura deschisa de lege pentru contestarea actului de impunere si astfel daca s-ar valida s-ar deturna normele procesual fiscale care guverneaza solutionarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis. ( in acest sens intelege sa invoce si practica judiciara , respectiv D. C. nr .1832/(...) pronuntata de CA C. in speta similara). Reclamantul a disimulat demersul sau de a pune in discutie legalitatea stabilirii si incasarii taxei de poluare prin prisma apelarii la procedura administrativa de drept comun, ignorind faptul ca pentru a se statua asupra acestui conflict exista norme procesuale speciale clare, accesibile, previzivile si predictibile compatibile cu exigentele de calitate a unei legi asa cum rezulta din jurisprudenta instantei europene de contencios al drepturilor omului. Reclamantul a platit voluntar taxa de poluare supunindu-se astfel normei interne aplicate de organul fiscal prin intermediul deciziei administrative de stabilire si calculare a taxei. Desigur plata acestei taxe si maniera in care a fost stabilita nu inlatura dreptul contribuabilului de a contesta taxa si implicit de a se solicita verificarea in substanta a legalitatii impunerii. In aceasta ambianta factuala si procesuala ,atit in faza administrativa de solutionare cit si ulterior in faza de control judecatoresc si judiciar se poate pune in discutie nu numai modalitatea factuala si legala de stabilire a taxei ci si compatibilitatea normei interne cu norma comunitara pertinenta. Prin urmare , calea aleasa de reclamanta ignora procedura deschisa de lege pentru contestarea actului de impunere si astfel daca s-ar valida s-ar deturna normele procesual fiscale care guverneaza solutionarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis. Potrivit art. 1 din L. nr. 554/2004 "persoana care se considera vatamata Într-un drept al sau ori Într-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea În termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata" În speta, actul contestat, respectiv adresa nu este un act administrativ În sensul dispozitiilor anterior aratate, astfel ca nu poate face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanta contencios administrativ în temeiul art. 1 alin. (1) din L. nr, 554/2004, In acest context, demersul judiciar al reclamantului , nu se incadreaza in prevederile textelor legale precizate, acesta urmarind repararea unei pagube fara insa ca in prealabil , actul administrativ cauzator al pagubei sa fi fost defiintat . Fara o analiza a actului administrativ prin care s-au stabilit in sarcina reclamantului obligatii fiscale, instanta nu putea trece direct la a dispune restituirea sumei astfel achitata Chiar daca reclamantul si-a Î. În drept cererea pe dispozitiile L. contenciosului administrativ nr, 554/2004. prin obiectul sau, cauza nu este de contencios aceasta având drept finalitate restituirea unei sume. Din coroborarea dispozitiilor L. nr, 554/2004,cu modificarile SI completările ulterioare rezultă că pentru sesizarea instantei de contencios administrativ, este necesar ca situatie premisa, fie existenta unui act administrativ susceptibil prin efectele sale sa vatame un drept ori un interes legitim, fie existenta unui refuz de solutionare a unei cereri sau nesoluționarea acesteia în termenul legal, ceea ce nu s-a constatat În cauza * Critica sentinta instantei de fond si sub aspectul respingerii cererii de chemare in garantie a A. F. pentru M. avand in vedere urmatoarele considerente: Textul OUG nr. 5. cuprinde suficiente prevederi care sa asigure si sa garanteze afectarea speciala a sumelor de bani rezultate din plata taxei pe poluare. A., art. 1 alin. (1) prevede ca taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestioneaza de A. F. pentru M., În vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului. Totodata, alineatul 2 al aceluiasi articol prevede programele si proiectele pentru protectia mediului finantate din plata taxei pe poluare, Mai departe, art. 5 alin. (4) prevede ca taxa se plateste de catre contribuabil Într-un cont distinct deschis la unitatile T. S. pe numele A. F. pentru M.. Aceeasi este situatia si in cazul restiturii sumelor reprezentând diferentele de taxa pe poluare rezultate În urma contestarii taxei. A. la art. 8 se prevede: (1) In cazul contestarii taxei platite, contribuabilul poate solicita restituirea diferentei de taxa fata de cea platita cu ocazia inmatricularii autovehiculului În R.. (5) Cererea de restituire se solutioneaza de organul fiscal competent În termenul prevazut de lege, iar restituirea sumelor reprezentând diferenta de taxa se face din bugetul F. pentru M.. In concluzie, nu organul fiscal este beneficiar al platii, si prin urmare nu are obligatia legala de a asigura restituirea sumei solicitate de reclamant. Din prevederile imperative reglementate de O. Nr. 5., rezulta ca aceasta suma constituie venit la bugetul F. pentru M., fiind gestionata de A. F. pentru M., În vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului, aspecte care au fost ignorate de instanta de fond, iar hotararea astfel pronuntata nu este opozabila si A. F. pentru M.. Pe fondul cauzei solicita instantei de recurs respingerea actiunii ca nefondata, pentru motivele expuse pe larg in intimpinarea depusa la dosarul cauzei . In concluzie, solicita admiterea recursului, modificarea Sentintei Civile nr 5407 din (...) pronuntata de T. S., in sensul: - admiterii cererii de chemare in garantie a A. F. pentru M.- M. M.; - respingerii actiunii formulata de A. I. ca inadmisibila, iar pe fondul cauzei ca nefondata. Analizând recursul formulat, prin prisma dispozițiilor art. 304, 304ind. 1 Cod proced. civilă, Curtea constată următoarele: Reclamantul solicită restituirea taxei de poluare achitată la data de (...), sub imperiul OG 5. în prima sa formă. A., din cuprinsul OUG nr. 5., în forma în vigoare la momentul achitării taxei, rezultă că aceasta respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 din T. CE. A., determinarea taxei pe poluare se face pe baza unor criterii obiective - capacitatea cilindrică, emisia de poluanti - luându-se în considerare și deprecierea autovehiculului conform coeficientilor din Anexa nr. 4. Pe de altă parte, atât timp cât taxa pe poluare percepută pentru prima înmatriculare a autovehiculului reclamantului este egală cu valoarea reziduală a taxei pentru un autovehicul identic cu cel cumpărat de reclamant și scos din parcul auto național în aceeași zi cu care s-a solicitat înmatriculare a primului, exigențele stipulate de T. CE sunt respectate. Față de sistemul de calcul al taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, reglementat la T. VII din Codul fiscal, C. E., prin avizul motivat din data de (...), a considerat că se încalcă principiile T. de instituire a C. E., în sensul că se aplica un regim discriminatoriu pentru autovehiculele second hand achiziționate din alte state membre, invitând țara noastră să adopte măsurile necesare pentru a se conforma avizului menționat anterior în termen de 2 luni de la primirea acestuia. Față de această observație a Comisiei E., s-a menționat că, potrivit reglementărilor naționale, taxa pentru autoturismele noi, care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în R., este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare. P. care a apărut s-a datorat nivelului ridicat de taxare a autovehiculelor second hand provenite din achiții din alte state membre, considerându-se că reprezintă o barieră privind libera circulație a mărfurilor. In acest caz, prima recomandare a Comisiei a fost ca taxa să se reducă pe măsură ce valoarea autoturismului scade. Ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru ca R. să se conformeze avizului motivat adresat de C. C. E. în temeiul art. 226 din T. de instituire a C. E., prin care s-a declanșat cea de-a doua etapă a procedurii de contestare a nerespectării obligațiilor de stat membru în cazul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a fost aprobată OUG nr. 5., act normativ acceptat de C. E. ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar. În forma publicată în aprilie 2008, OUG nr. 5. stabilește, prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.90 din T. de instituire a C. E., taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal C. E. a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propusa de G., în care emisiile CO2 sunt luate in considerare la taxarea masinilor Euro 4 si Euro 3, iar pentru autovehicule noi, cu o durata lungă de folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante. Or, câtă vreme chiar C. E. a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG nr. 5. corespunde normelor comunitare, nu pot fi reținute susținerile reclamantului potrivit cărora prin instituirea acestei taxe se constituie o discriminare a regimului fiscal și că aceasta taxă contravine dispozițiilor arte 90 din T. C. E.. De asemenea, Curtea a hotărât că taxa de înmatriculare plătită pentru un vehicul nou face parte din valoarea de piată a acestuia, statele membre având astfel obligatia de a tine seama de deprecierea reală a vehiculului atunci când calculează respectiva taxă (a se vedea cauzele CE] Nunes Tadeu, C-345/93, C./Danemarca, C47/88 si C./Republica E., C-375/95). Rezultă dintr-o jurisprudentă constantă că articolul 90 primul paragraf CE este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import si cel aplicat produsului national similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar si în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import (a se vedea în special Hotărârea C./Grecia, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C-393/98, Rec., p. 1-1327, punctul 21, precum si Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies si Siilin, C-l0l/00, Rec., p. 1-7487, punctul 53). A., Curtea a considerat ca fiind contrară articolului 90 CE perceperea de către un stat membru a unei taxe pe vehiculele de ocazie provenite dintr-un alt stat membru atunci când valoarea acestei taxe, calculată fără luarea în cazul a deprecierii reale a vehiculului, depăseste valoarea taxei reziduale încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul national (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C-345/93, Rec.,p. 1479,punctul 20, si Hotărârea Gomes Valente,punctul 23). Pentru aplicarea articolului 90 CE si în special în vederea comparării regimului de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate cu cel al autovehiculelor de ocazie cumpărate pe loc, care constituie produse similare sau concurente, este necesar să se ia în considerare nu numai valoarea impozitului intern care se aplică direct sau indirect produselor nationale si produselor importate ci si baza de impozitare si modalitătile de percepere a impozitului în cauză (Hotărârea din 22 martie 1977, Lannelli & Volpi, 74/76, Rec.,p. 557,punctul 21, Hotărârea din 11 decembrie 1990, C./Danemarca, C47/88, Rec.,p. 14509, punctul 18, precum si Hotărârea Nunes Tadeu, punctul 12). Reclamantul ar fi trebuit să producă probe din care să rezulte fără dubiu că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care reclamantul și-a achiziționat autoturismul. În această privință, Curtea a considerat că luarea în calcul a deprecierii reale a vehiculelor nu trebuie în mod necesar să dea naștere la o evaluare sau la o expertiză a fiecăruia dintre acestea. Într-adevăr, evitând dificultățile inerente unui astfel de sistem, un stat membru poate stabili, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ si calculate pe baza unor criterii precum vechimea, kilometrajul, starea generală, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoare a vehiculelor de ocazie care, ca regulă generală, ar fi foarte apropiată de valoarea lor reală (Hotărârile citate anterior, Gomes Valente, punctul 24, si Weigel, punctul 73). Față de aceste considerente, Curtea va admite, în baza art. 312 Cod proced. civilă, recursul declarat D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și pentru A. F. P. A M. Z. împotriva Sentinței civile nr. 5407 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o va modifica în parte în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul A. I. împotriva A. F. P. A M. Z. Dată fiind soluția pronunțată asupra cererii principale, vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate cu privire la cererea de chemare în garanție. Fără cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E Admite recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și pentru A. F. P. A M. Z. împotriva Sentinței civile nr. 5407 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul A. I. împotriva A. F. P. A M. Z.. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința din 14 Martie 2011. Red.M.H./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.fond: P. R.a M.lena
| ← Decizia civilă nr. 4258/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 93/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
