Decizia civilă nr. 6018/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 6018/2011
Ședința publică de la 15 D. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător G.-A. N.
Judecător L. U.
G. M. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de către pârâta D. G. a F. P. a județului M. în nume propriu și în numele A. F. P. B. M. și de chemata în garanție A. F. pentru M. - M. M.lui împotriva sentinței civile nr. 3910 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu reclamantul SC X. S. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite
- restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Instanța, din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 3041 c.pr.civ. pune în discuția părților aspectul referitor la cesiunea de creanță, act în temeiul căruia își justifică reclamanta prezentul demers procedural, urmând ca acest aspect să fie analizat cu prilejul soluționării recursurilor. Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din L. nr. 5. este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 3910 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. s-au respins excepțiile invocate de pârâta D. G. a F. P. M.. S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC X. S., împotriva pârâtelor: D. G. A F. P. M., A. F. P. B. M. și A. F. PENTRU M., și în consecință: S-a anulat D. nr. 16788/(...) emisă de A. F. P. B. M. și D. nr. 668/(...) emisă de D. G. a F. P. M.. Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantei suma de 1.700 lei, încasată cu chitanța seria TS7 nr. 1475992 din data de (...), cu dobânda legală de la data de (...) și până la achitarea integrală a sumei. Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 193,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări în România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. B. M. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, reclamanta achitând taxa stabilită. Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar. Împotriva acestei hotărâri a declarat recursuri pârâtele D. G. a F. P. a județului M. prin A. F. P. a orașului B. M. și, respectiv A. F. pentru M., precum și reclamanta. Prin recursul formulat, D. G. a F. P. a județului M., prin A. F. P. B. M. a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.7,8 și 9 și în considerarea dispozițiilor art. 304 ind.1, pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit dispozițiile art.1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății. S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului. Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile C. de procedură fiscală. Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă. De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.. Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile C. de proc. fiscală, cât și pe cele ale Ordinului nr. (...) pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirăriitermenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la C. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și chemata în garanție A. F. pentru M., solicitând casarea în întregime a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei. 1.Critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozițiilor din Tratatul Comunității Europene în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare. In privința analizei taxei prin prisma art. 110, teza 1, TFUE ,atunci când si o astfel de exigență a fost supusă analizei, opinează că, instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevanta cu privire la înțelesul si întinderea art. 110, teza 1, TFUE în materia taxării interne, în genere, și a auto vehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea româna, ci la cea comunitară. S. că taxa pe poluare pentru autovehicule este conformă cu articolul 110 TFUE și nu reprezintă o măsură discriminatorie. Obiectivul articolului 110 TFUE, așa cum a reținut avocatul general, este să interzică impozitarea internă care discriminează, direct sau indirect, produsele importate în favoarea produselor naționale. 2. Critică, de asemenea, soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată. Consideră că instituția chemată în garanție nu poate fi obligată la plata acestora în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ D. de calcul și, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face în temeiul OUG nr. 5., neputând fi reținută vreo culpă. În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 1., precum și pe prevederile L. nr. 5. a contenciosului administrativ. R. a solicitat modificarea hotărârii recurate în ceea ce privește acordarea dobânzilor. Analizând recursurile formulate, din perspectiva dispozițiilor art. 3041 c.pr.civ., și în privința cesiunii de creanță, pe care își întemeiază reclamanta prezentul demers procedural, Curtea reține următoarele: Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele: R. SC X. S. a încheiat un contractract de cesiune a creanței pe care terțul cedent o avea împotriva S.ui constând in taxa pe poluare perceputa de administrațiile financiare în baza OUG 5., considerată ca fiind contrară dreptului comunitar. După încheierea contractelor, reclamanta a notificat cesiunea și a formulat contestație împotriva deciziei de calcul conform articolului 205 cod procedură fiscală. Aceste contestație a fost respinsă ca neîntemeiată. Potrivit articolului 23 cod procedură fiscală dreptul de creanță fiscală și obligația corelativă se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le reglementează. Ca atare, de regulă S. și unitățile administrativ teritoriale au calitatea de subiect activ in raporturile de drept procesual fiscal iar pe cale de excepție această calitate aparține persoanelor fizice și juridice care au dreptul la rambursarea sau restituirea de impozite și taxe . Prin urmare articolul 30 cod procedură fiscală stabilește și posibilitatea de cesiune a creanțelor fiscale constând în dreptul de restituire sau rambursare a unor sume dacă sunt îndeplinite două condiții: creanța să fie stabilită în condițiile legii și cesiunea să fie notificată organului fiscal. Prima condiție este o condiție de validitate deoarece creanța contribuabilului ce semnifică nașterea raportului de drept material fiscal prin recunoașterea creanței de către organul fiscal trebuie să rezulte din declarația de impunere, decizia de restituire sau hotărâre judecătorească în condițiile articolului 117 cod procedură fiscală . Această condiție nu este îndeplinită de reclamantă pentru că cesiunea nu poate fi anterioară stabilirii sale prin decizie sau hotărâre judecătorească. Fiind o reglementare derogatorie de la prevederile civile, cesiunea de creanță din fiscal poate avea loc și produce efecte față de organul fiscal cu condiția nașterii (recunoașterii) creanței contribuabilului. Cesiunea nu poate privi drepturi litigioase ci drepturi deja existente și recunoscute de către părți. R. nefiind parte în raportul de drept material fiscal născut prin emiterea deciziei de poluare și stins prin efectuarea plății în condițiile articolului 114 cod procedură fiscală, nu poate declanșa procedura fiscală prin efectuarea cesiunii și contestarea unei decizii definitivă în căile administrative de atac prin expirarea termenului prescris de articolul 207 cod procedură fiscală. Este adevărat că organul fiscal nu a respins contestația administrativă pe excepția lipsei calității procesuale active și în această situație tribunalul în mod întemeiat a respins excepția dar câștigarea soluționării litigiului pe fond nu poate semnifica și câștigarea procesului în lipsa îndeplinirii condiției de validitate impusă de articolul 30 cod procedură fiscală. Acest articol poate fi invocat atât pe cale de excepție cât și analizat cu ocazia soluționării fondului cauzei din moment ce, nefiind născută creanța contribuabilului, aceasta nu poate fi transmisă cesionarului. Mai mult, instanța de judecată nu poate recunoaște un drept propriu la restituire pentru că acesta nu există și nici unui drept de restituire în baza contractului de cesiune încheiat peste dispozițiile legale. Pe cale de consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., Curtea va admite recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. Borșa și de chemata în garanție A. F. PENTRU M. B. împotriva sentinței civile nr. 3910 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o modifică în sensul că va respinge acțiunea. Pentru considerentele de fond referitoare la temeinicia cererii de chemare în judecată se va respinge recursul reclamantei. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M. și de chemata în garanție A. F. PENTRU M. B. împotriva sentinței civile nr. 3910 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea. Respinge recursul reclamantei SC X. S. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI D . M. G.-A. N. L. U. G. M. N. Red. D.M. dact. G.C. 2 ex/(...) Jud.primă instanță: M.P.
| ← Sentința civilă nr. 520/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5485/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
