Sentința civilă nr. 109/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 109/2011
Ședința publică de la 17 F. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta SC O. S. SA, în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal decizia nr. 99/(...) a DGFP C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Reclamanta SC O. S. SA a chemat în judecată pe D.G.F.P.C. solicitând anularea deciziei 99 din (...) precum și a deciziei de impunere 402/(...), raportul de inspecție fiscală 3631/(...), decizia de impunere 403 din (...), raportul de inspecție fiscală 40.083 din (...), decizia de impunere 405 din (...), decizia de impunere 406 din (...), raportul de inspecție fiscală 11.980 din (...), decizia de impunere 407/(...) și raportul de inspecție fiscală 3484/(...).
Rreclamanta susține că nu s-a adus dovada faptului că între reclamantă și M. există o corespondență scrisă, această societate era de altfel înregistrată la R. C. și derula relații comerciale cu SC T. SRL , faptul că nu s-a încălcat nici o normă legală prin livrarea mărfii unei societăți aflate în insolvență, că reclamanta nu a acordat mandat angajatului societății sale să dirijeze marfa către SC M. SRL prin SC T. SRL și nu a făcut acest lucru livrând marfa doar la firma T., astfel că reclamanta nu poate fi acuzată de fraudarea legii, că hotărârile Curții Europene de Justiție invocate nu au nici o legătură cu speța în cauză, că societatea reclamantă nu se face vinovată de vreo încălcare a legislației în condițiile în care marfa livrată la T. a ajuns și la M. din culpa D. G. a F. P. Bihor care nu a verificat această firmă, iar referitor la modalitatea de decontare între reclamantă și T. se susține că decontările între societăți prin diferite modalități de plată și stingerea obligațiilor se practică și sunt permise de legislație. Ca atare, se arată că măsurile organelor fiscale, referitor la taxarea cu TVA a operațiunilor facturate în regim de taxare inversă de către tobrasco sunt aberate și împotriva legii, deoarece la data livrărilor de marfă se aplica regimul taxării inverse. Astfel, în concepția organului fiscal oricare modalitate proceda reclamanta, putea fi acuzată că încalcă legea iar la data formulării acțiunii se arată că reclamanta este în procedura prevăzută de L. 8..
D. G. a F. P. C. a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe motiv că debitul TVA a fost stabilit urmare a constatării faptului că reclamanta a aplicat în mod nejustificat regimul de taxare inversă TVA folosindu-se de niște tranzacții derulate artificial prin interpunerea unei persoane juridice aflate în insolvență și a unei firme fantomă.
Ponderea principală în totalul veniturilor facturate în regimul de taxare inversă o reprezintă livrările către SC T. SRL firmă aflată în insolvență, astfel că soldul sumei negative a TVA de rambursat a provenit din aplicarea măsurilor de simplificare pentru livrările efectuate către firme în insolvență. În situația în care facturarea s-ar fi făcut fără să se treacă prin cei doi intermediari aflați în insolvență și firma fantomă, societatea ar fi fost în situația de TVA de plată.
Societatea reclamantă a fost inspectată în vederea verificării sumei negative de TVA solicitată la rambursare, întocmindu-se raportul de inspecție fiscală 24.878 din (...) pentru perioada (...) - (...) prin care s-a aprobat suma de 442.932, raportul de inspecție fiscală 28951/(...) pe perioada (...)-3(...) pentru care s-a aprobat suma de 180.022 lei, și raportul de inspecție fiscală 32331/(...) pe perioada (...)-3(...) privind aprobarea sumei de 171.494 lei fiind emise și deciziile de impunere aferente 402/2010, pentru suma de 150.480 lei TVA, decizia 403/2010 pentru suma de 202.152 lei TVA, decizia 405/2010 pentru suma de 141.257 lei TVA și decizia
407/(...) pentru suma de 86.350 lei T.
Ulterior, a fost reverificată perioada fiscală 2 martie 2005 - (...) pentru care s-a întocmit raportul de inspecție fiscală parțial cu nr.11980/(...) în baza căruia s-a emis decizia de impunere nr.406 din (...) fiind obligată reclamanta la plata sumei de 1.398.170 lei TVA din care 1.154.295 lei debit TVA și 243.875 lei majorări de întârziere stabilindu-se faptul că ponderea veniturilor facturate în regim de taxare inversă o reprezintă livrările de bunuri către SC T. SRL aflată în procedura de insolvență, soldul negativ de TVA provenind din aplicarea măsurilor de simplificare pentru aceste livrări.
Reclamanta a contestat conform art.205 C.proc.fiscală deciziile de impunere și rapoartele de inspecție fiscală aferente, iar prin decizia 99 din
(...) a D. G. a F. P. C., contestațiile au fost comasate în vederea unei soluționări unitare și respinse ca neîntemeiate.
În dovedirea afirmațiilor făcute, reclamanta nu a arătat actele și faptele care au stat la baza declarațiilor sale criticând doar probele sau constatările proprii efectuate de organul fiscal conform art.65 C.proc.fiscală în dovedirea situației de fapt fiscală.
Astfel, conform constatărilor făcute reclamanta a renunțat la relațiile comerciale directe cu unii clienți tradiționali efectuând livrări de bunuri prin intermediari în anul 2009, an în care erau aplicabile prevederile art.160
C.fiscal privitor la taxarea inversă reluând relațiile directe în ianuarie 2010. Societățile cu care reclamanta a înțeles să intermedieze relațiile comerciale cu clienții tradiționali sunt SC T. SRL, Oradea societate aflată în procedură de insolvență, precum și SC M. C. SRL, societate la care în urma controlului nu a fost găsiți reprezentanții societății, firma fiind cesionată în data de (...), actele contabile fiind predate noului administrator iar aceasta nedepunând la organul fiscal teritorial declarațiile privind achizițiile și livrările efectuate pe anii 2008-2009 deconturile de TVA și declarația privind impozitul pe profit pe anul 2009.
Acest fapt, privitor la cei doi intermediari nu a fost contestat de reclamantă aceasta arătând doar că este liberă să-și aleagă parteneriicomerciali, nefiind contestat nici modalitatea de plată a contravalorii mărfii care se făcea direct de la SC M. SRL cu garanții luate în relația SC T. SRL arătându-se că modalitatea de plată era posibilă iar livrările de bunuri se încadrau în cele pentru care se aplica regimul de taxare inversă.
Prin interpunerea SC T. SRL în loc de SC M. SRL s-a ajuns la necolectarea taxei pe valoarea adăugată deoarece dacă societatea reclamantă ar fi facturat livrarea către SC M. SRL la care au fost și livrate aceste bunuri în mod direct, nu ar fi fost întrunite condițiile regimului de taxare inversă potrivit art.160 alin.2 lit.b C.
Așa fiind, potrivit actelor și constatărilor făcute comenzile negocierea prețului și a celorlalte cauze, erau între client și SC O. S. SA în timp ce documentar era inclusă SC T. SRL firmă aflată în insolvență pentru ca reclamantă să creeze un avantaj fiscal prin necolectarea TVA și SC M. SRL care ar fi trebui să colecteze, să declare și să plătească taxa pe valoare adăugată fără ca aceasta să o facă.
Cu toate că reclamanta arată că reprezentantul societății A. K. nu a avut mandat în acest sens,și că s-a ales această variantă de relație comercială deoarece aceasta era avantajoasă iar pe de altă parte, au fost avute în vedere dificultățile financiare acest fapt nu poate fi avut în vedere pentru că după abrogarea aplicării măsurilor de simplificare prin OUG 1. reclamanta a furnizat marfa și a întocmit facturile direct către clienții tradiționali iar avantajul era determinat de neaplicarea legală a taxei pe valoarea adăugată.
De asemenea, există dovezi în sensul îndrumării societăților comerciale să cumpere marfa de la SC M. C. SRL atât conform explicațiilor reprezentantului societății reclamante K. A. cât și identificării unor societăți comerciale care au arătat modalitatea în care se derulau relațiile comerciale cu reclamanta respectiv, SC E. SRL, SC F. C. SRL, SC G. SRL și SC A. M C. S.
Toate aceste aspecte au determinat ca tranzacțiile să fie considerate ca fiind aferente unei practici abuzive, neavând conținutul economic reflectat în facturile cu taxare inversă și fiind efectuată în mod artificial cu scopul de a obține avantaje fiscale respectiv rambursare de T.
Având în vedere acest aspect, organul fiscal nu a ținut cont de tranzacțiile efectuate artificial și a aplicat și dispus colectarea taxei pe valoarea adăugată aferente livrărilor de bunuri, conform art.137 alin.1 lit.a și 140 alin.1 C.
Prin urmare, organul fiscal a aplicat normele legale incidente tranzacțiilor reale efectuate de reclamantă care impuneau colectarea și plata de TVA și nu aplicarea taxei inverse prevăzute de art.160 C.
Astfel, în conformitate cu art.218 C.proc.fiscală și art.18 din L.
554/2004 Curtea va respinge acțiunea și va menține actele administrativ fiscale atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Respinge acțiunea formulată de reclamanta SC O. S. SA cu sediul în
C.-N. str.Z. nr.1, jud.C. reprezentată prin administrator special M. A. încontradictoriu cu D. G. a F. P. a județului C. cu sediul în C.-N., str.A. I. nr.19.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2011.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R.-R. D. M. T.
Red.RRD/AC
4 ex. - (...)
| ← Decizia civilă nr. 31/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2027/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
