Sentința civilă nr. 135/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 135/2011
Ședința 24 F. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC M. C. T. SA împotriva pârâtei A. N. DE A. F. - D. G. A M. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
S-a făcut cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de
(...) s-au depus la dosar, de către reclamantă, concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că, prin încheierea de ședință din data de
(...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheire ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Reclamanta SC M. C. T. SA a chemat în judecată pe A. N. DE A. F. - D. G. A M. C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea deciziei 29955 din (...) prin care a fost soluționată contestația împotriva dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.28391 din (...), anularea deciziei 29956 din (...) prin care a fost soluționată contestația împotriva măsurii de reverificare a perioadei
(...)-(...), anularea deciziei de impunere nr.260 din (...), anularea raportului de inspecție fiscală nr.28333/(...) și anularea dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală 28391 din (...). În subsidiar, s-a solicitat anularea parțială a deciziei de impunere nr.260/(...) a RIF
28383/(...) în partea privitoare la TVA pe perioada (...)-(...) parte prin care s-a stabilit TVA suplimentar în sumă de 8.230.588 lei majorări întârziere de
10.707.875 lei și penalități 146.427 lei precum și orice majorări ce vor fi calculate aferente acestor sume precum și anularea parțială a deciziei și raportului de inspecție fiscală în partea privitoare la majorările de întârziere.
Ulterior, reclamanta și-a completat acțiunea solicitând și anularea deciziei 253 din (...).
În motivarea acțiunii se arată că reclamanta a efectuat exporturi în perioada 2005-2006 atât direct cât și prin unități exportatoare cu sau fără prelucrare. Perioada a fost verificată de către organele de inspecție fiscală însă cu toate acestea începând cu (...) au fost efectuate reverificări pentru aceleași taxe și pentru aceeași perioadă iar prin raportul de inspecție fiscală și decizia atacată au fost stabilite în sarcina societății noi obligații. În ceea ce privește raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere se susține că ar fi fost încălcat principiul unicității controlului fiscal regelemtat de art.105 alin.3 C.proc.fiscală raportat la faptul că pentru aceeași perioadă au fost anterior efectuate inspecții finalizate prin RIF 2. și decizia de impunere 540din (...) și RIF 13357 din (...) și decizia de impunere 1.. Pe de altă parte, decizia de reverificare a fost luată de un organ necompetent deoarece referatul de reverificare este aprobat de către D. general adjunct al Direcției Generale pentru A.a M. C. adică de un organ necompetent și de o persoană fără calitate. De asemenea, reverificarea a fost luată în condițiile inexistenței unor date suplimentare necunoscute iar sarcina probei datelor suplimentare motivând o nouă intervenție de control, revine organului fiscal. Totodată, reverificarea este inadmisibilă pentru marii contribuabili potrivit art.98 alin.2 iar inspecția fiscală s-a desfășurat pe o perioadă mai mare decât cea prev.de lege respectiv de art.204 alin.2 C.proc.fiscală fără să existe vreun referat de suspendare a inspecției fiscale. Inspecția fiscală este efectuată cu depășirea termenului chiar dacă se iau înc alcul suspendării neprocedurale pentru suma perioadelor de desfășurar e ainspecției fiscale este de 6 luni și
14 zile respectiv cu 14 zile mai mult decât termenele legale, iar reluarea inspecției fiscale pentru perioada (...)-(...) nu s-a realizat legal. Aceasta deoarece, reclamanta susține că nu a fost înștiințată în legătură cu reluarea inspecției fiscale așa cume ra necesar conform art.6 din Ordinul 1182 din
(...).
Pe fond, se arată că societatea reclamantă îndeplinea toate condițiile legale pentru aplicarea scutirii pe TVA conform art.143 C.fiscal. Se arată în privința mărfurilor exportate fără prelucrare că marfa a părăsit România dar se consideră că nu sunt îndeplinite condițiile formale de scutire de T. T. câtpă vreme rațiunea legii a fost aceea de a scuti de plata TVA livrările de bunuri ce părăsesc teritoriul României și câtă vreme societatea a produs bunuri pentru export erau îndeplinite condițiile scutirii. Această situație, reiese în privința mărfurilor exportate cu prelucrare în raport menționându- se că în perioada 2005-2006 reclamanta a emis către M. Metall Supply LTD M. Trading Elveția și M. Trading LTD Liechtenstein 603 facturi fiscale în valoare de 18.646.650 lei care au părăsit România fiind exportate de SC C. P. I. C. SRL la clienții săi. Doar în subsidiar, consideră reclamanta că nu datorează majorările de întârziere care sunt o formă a răspunderii juridice pentru angajarea căreia este necesar a fi îndeplinită și condiția a culpei părții. S. consideră că nu este culpabilă pentru situația intervenită prin reverificarea legalității operațiunilor efectuate în anii 2005-2006 deoarece dacă organele fiscale ar fi interpretat dispozițiile legale la nivelul anilor respectivi în același mod ca și astăzi, reclamanta nu ar fi fost expusă majorărilor de întârziere.
Se invocă de asemenea, atât în raportul de inspecție fiscală cât și în dispoziția 28391/(...) organul fiscal dă dovadă de inconsecvență în stabilirea metodei prețurilor de transfer. A., în ce privește impozitul pe profit, toate tranzacțiile cu cele trei persoane afiliate sau desfășurat la prețul de piață iar inspectorii fiscali în mod incorect au utilizat metoda cost-plus exclusiv pentru anul 2006 deși trebuiau să aplice metoda utilizată de contribuabili a comparării prețurilor. Această metodă este prioritară fiind prima indicată la art.23 din HG 44/2004 și pentru că în economia de piață sunt situații în care societatea est eobligată să vândă în pierdere deoarece așa s-au format prețurile iar societatea are nevoie de lichidități. Pe de altă parte, metoda cost-plus este aplicată exclusiv anului 2006 în timp ce pentru anul 2005 se utilizează metoda comparării prețurilor fără să fie explicat motivul pentru care inspectorii fiscali au respins metoda utilizată pe contribuabili.
Reclamanta mai invocă și faptul că interpretându-se literar textul art.126 alin.1 rezultă că prima condiție pentru ca operațiunea să fie cuprinsă de aplicare a TVA este ca operațiunea în cauză să reprezinte olivrare de bunuri iar suplimentar, această livrare să fie efectuată cu plata. Aceste condiții nu sunt îndeplinite pentru că predarea fizică a produselor la indicația cumpărătorului către persoanele juridice române nu constituie o livrare în sensul legii și nu a adus vreun avantaj societății reclamante iar prețul încasat este aferent altei relații și anume contractul încheiat cu cumpărătorul persoană juridică străină. Ca atare, se invocă HG
44/2004 pct.1 alin.2 și art.2 alin.1 din a șasea directivă 77/338/CEE din care reiese că TVA se aplică livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii efectuate cu titlu oneros pe teritoriul țării de către o persoană plătitoare de impozite care acționează ca atare.
Referitor la anularea deciziei 253/2010 a A. se arată că suspendarea soluționării contestației până la soluționarea irevocabilă a prezentului dosar este profund neîntemeiată și încalcă flagrant dispozițiile din materia contenciosului administrativ și fiscal privind soluționarea producerilor prealabile.
A., a fost încălcat termenul de soluționare a contestației iar măsura suspendării este o aplicare greșită a art.214 alin.1 lit.b C.proc.fiscală deoarece soluția dintr-un proces trebuie să depindă de rezolvarea unei chestiuni prejudiciale ce se rezolvă într-un alt proces. În cazul de față, cele două pricinii prestația fisclaă și litigiul de față reprezintă etape distincte ale aceluiași proces administrativ. Pe de altă parte, măsura suspendării este nejustificată datorită inexistenței legăturii de cauzalitate necesare și suficiente pentru a se dispune suspendarea.
A. a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii în principal ca inadmisibilă iar în subsidiar, ca neîntemeiată. În privința excepției inadmisibilității se arată că reclamanta nu a respectat prevederile art.218
C.proc.fiscală care stabilesc faptul că obiectul acțiunii în contencios administrativ se limitează la atacarea deciziei de soluționare a contestației.
Aceste prevederi sunt derogatorii de la prev.Legii 5. în sensul că actul administrativ fiscal nu poate fi atacat direct ci numai împreună cu decizia de soluționare a contestației.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită anularea deciziei 29956 din (...) prin care a fost soluționată contestația administrativă formulată împotriva măsurii de reverificare a perioadei (...)-(...) solicită respingerea ca neîntemeiată a acțiunii pentru că organul fiscal competent este D. G. de A. a M. C. iar referatul de reverificare a fost aprobat de D. general adjunct potrivit art.7 din OPA. nr.1722/2009. R. a fost dispusă ca urmare a sesizării Gărzii Financiare în urma verificărilor efectuate asupra documentelor justificative ale unui grup de contribuabili din care face parte și reclamantul. În acest sens, a fost sesizat și Parchetul de pe lângă Î. în vederea constatării infracțiunilor prevăzute de art.9 alin.1 lit.a și b din Legea
241/2005, art.280 din Legea 31/1990 și art.23 din Legea 656/2002.
Din tranzacțiile succesive realizate de reclamantă a rezultat faptul că persoanele juridice nerezidente cărora au fost livrate de către reclamantă produsele erau doar intermediari externi pentru că mărfurile în realitate au fost livrate unor persoane juridice din România cu care reclamanta în aparență nu avea nici o relație comercială.
Cât privește capătul de cerere prin care se solicită anularea deciziei
2955 din (...) emisă de D. prin care a fost soluționată contestația administrativă împotriva dispoziției 28391 din (...) acesta este neîntemeiat întrucât prin această dispoziție s-a dispus diminuarea pierderii fiscale declarate prin declarația anuală de impozit pe profit pe anii 2005 și 2006 șisuma reprezentând veniturile ajustate prin metoda cost-plus, iar pentru anul 2007 cu o sumă reprezentând cheltuieli nedeductibile.
În acest sens s-a solicitat întocmirea dosarului prețurilor de transfer pentru că tranzacțiile comerciale au fost efectuate cu persoane afiliate existând riscul ca acestea să nu respecte principiul pieței libere.Utilizând metoda cost-plus pentru întreaga perioadă analizată s-au stabilit venituri suplimentare, astfel că s-a dispus diminuarea pierderii fiscale aferente exercițiului financiar.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea va reține următoarele:
La data de 20 iunie 2008 Comisariatul General al Gărzii Financiare a sesizat A. N. de A. F. - D. G. de A. a M. C. asupra operațiunilor comerciale efectuate de către reclamanta SC M. C. T. SA cu persoane juridice afiliate, arătând că se estimează un prejudiciu în urma acestor operațiuni de
8.243.622,44 lei TVA impozit pe profit în sumă de 200.267,04 lei precum și suma de 8.481.439,31 lei. Arătând actele și faptele pe care apreciază G. financiară că încalcă prevederile legale, aceasta a solicitat D. efectuarea unui control fiscal în vederea stabilirii cu exactitate a modului de constituire și virare a obligațiilor fiscale (f.94).
Referatul Serviciului de inspecție fiscală din cadrul activității de inspecție fiscală a D. a fost aprobat de către D. general adjunct al acestei instituții fiind emis avizul de inspecție fiscală de către D. general adjunct al D.. În urma acestor acte a fost efectuată inspecția fiscală finalizată cu raportul de inspecție fiscală generală nr.28.383/(...). Măsura de reverificare a fost contestată de către reclamantă, iar contestația a fost soluționată prin decizia 29956 din (...) prin care contestația a fost respinsă.
Reclamanta este mare contribuabil și a mai fost inspectată anterior prin inspecțiile finalizate cu raportul de inspecție fiscală 21152 din (...) pentru perioada (...)-(...) și raportul de inspecție fiscală 13357 din (...) pentru perioada (...)-(...).
Potrivit art.105 alin.3 C.proc.fiscală inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării. Prin excepție, conducătorul inspecției fiscale competent poate decide reverificarea unei perioade dacă de la data încheierii inspecției fiscale și până la data împlinirii termenului de prescripție apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării reverificărilor.
În ceea ce privește acest aspect, Curtea va aprecia că datele suplimentare necunoscute au fost constatate de către G. financiară ca urmare a efectuării unor verificări la persoanele juridice române, verificări care au dus la concluzia că aceste persoane juridice erau destinatarele produselor metalurgice livrate direct de reclamantă iar cu ocazia verificărilor efectuate cu ocazia inspecțiilor fiscale anterioare, documentele între aceste persoane juridice și persoanele cu care reclamanta avea raporturi comerciale documentare, nu apăreau în circuitul documentelor de la reclamantă, astfel că se poate considera că aceste date suplimentare necunoscute la data primei inspecții fiscale justificau efectuarea reverificărilor dispuse.
Competența de exercitare a inspecției fiscale se efectuează prin A. și unitățile sale subordonate potrivit art.99 C.proc.fiscală, iar reclamanta fiind mare contribuabil, organul fiscal competent este D. G. de A. a M. C.
Referatul de reverificat este supus aprobării conducătorului organului de inspecție fiscală competent potrivit pct.102.6 din HG 1050/2004 iar conform art.7 din OPA. 1722/2009 directorul general adjunct are caatribuții aprobarea reverificării unei anumite perioade impozabile potrivit legii.
Reclamanta în calitate de contribuabil a fost înștiințată conform art.101 C.proc.fiscală prin avizul de inspecție fiscală (f.65) care a arătat acesteia acțiunea care urma să se desfășoare.
Potrivit art.104 alin.2 C.proc.fiscală, durata efectuării inspecției fiscale nu poate fi mai mare de 6 luni însă, această prevedere trebuie interpretată în sensul că fiecare inspecție fiscală nu poate fi mai mare de 6 luni ori în acest caz pentru inspecția efectuată ca urmare a verificării nu a reieșit depășirea acestui termen potrivit art.49 C.proc.fiscală. De asemenea, prevederile art.105 alin.3 C.proc.fiscală sunt derogatorii de la prev.art.98 alin.2
C.proc.fiscală și pentru marii contribuabili putând fi decisă reverificarea unei anumite perioade.
Prin urmare, instanța va aprecia că decizia 29956/(...) este legală și temeinică și urmează a fi respins capătul de cerere privind anularea acestei decizii.
Din raportul de inspecție fiscală efectuat în urma acestei inspecții potrivit art.109 alin.2 C.proc.fiscală rezultă că societatea reclamantă a efectuat tranzacții comerciale cu persoane juridice nerezidente afiliate în mod direct care dețin 86,5607% din capitalul societății verificate precum și cu persoane juridice nerezidente afiliate în mod indirect, astfel că s-au constatat deficiențe în stabilirea cheltuielilor nedeductibile precum și ca urmare a ajustării veniturilor nerealizate în tranzacțiile cu persoanele afiliate. Prin dispoziția de măsuri, cu nr.28391 din (...) s-a dispus diminuarea pierderii fiscale declarate prin declarația de impozit pe profit pentru anul 2006, suma de 1.552.195 lei cheltuieli nedeductibile și
4.475.650 lei reprezentând venituri ajustate prin metoda cost-plus iar pentru anul 2007 cu suma de 2.243.975 lei reprezentând cheltuieli nedeductibile.
Această dispoziție a fost contestată de reclamantă care a emis decizia nr.29955 din (...) prin care a respins contestația formulată de reclamantă.
A., pentru a se ajunge la această concluzie din raportul de inspecție fiscală și ulterior prin dispoziția și decizia atacată, D. G. de A. a M. C. a solicitat întocmirea și prezentarea dosarului prețurilor de transfer în conformitate cu prevederile OMEF nr.222/2008.
Reclamanta a criticat aceste acte pe motiv că metoda comparării prețurilor este prioritară iar tranzacțiile cu cele trei persoane afiliate au fost desfășurate la prețul de piață, însă tocmai datorită faptului că tranzacțiile comerciale au avut posibilitatea să nu respecte principiul pieței libere deoarece erau efectuate cu persoanele afiliate s-au avut în vedere prevederile art.11 C.fiscal potrivit cărora autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției. Așadar autoritatea fiscală a avut această posibilitate legală potrivit art.11 alin.2
C.fiscal de a stabili cea mai adecvată metodă pe care o consideră, în scopul reflectării prețului de piață a bunurilor și serviciilor efectuate în tranzacțiile dintre persoanele afiliate.
Așa fiind, critica reclamantei nu este întemeiată pentru că organul fiscal are posibilitatea utilizării metodei celei mai adecvate, iar această metodă cost-plus a fost preferată pentru că din analiza datelor prezentate în dosarul prețurilor de transfer a rezultat că în anul 2005 societatea a utilizat în tranzacțiile cu persoanele afiliate o marjă de profit mai mare la aceleași produse decât cu persoanele independente. Prin metoda cost-plus, prețul depiață se stabilește pe baza costului bunului sau serviciului asigurat prin tranzacție majorat cu marja de profit corespunzătoare, astfel că prin această metodă s-a reglat prețul de piață al tranzacției.
De asemenea, prin raportul de inspecție fiscală nr.28383/(...) s-a apreciat că din tranzacțiile succesive realizate de reclamantă a rezultat faptul că persoanele juridice nerezidente erau doar intermediari externi pentru că mărfurile în realitate au fost livrate unor persoane juridice române cu care reclamanta nu avea nici o relație comercială. Mărfurile exportate fără prelucrare au fost exportate în aceeași zi, în aceeași stare de către partenerii societății, iar mărfurile exportate cu prelucrare erau livrate la societăți juridice române cu care reclamanta nu avea relații comerciale.
Ca atare, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legislația fiscală pentru a beneficia de scutirea de taxă pe valoarea adăugată cu drept de deducere, a fost emisă decizia de impunere nr.260 din (...). Prin această decizie s-au stabilit obligații fiscale pe seama reclamantei în sumă de 8.230.588 lei TVA și 10.854.272 majorări de întârziere pe perioada (...)- (...) în privința TVA și (...)-(...) în privința majorărilor de întârziere precum și
4.516 lei contribuție asigurări pentru șomaj, 4.070 lei majorări de întârziere,
4.302 lei contribuție de asigurare pentru accidentele de muncă și 3901 lei majorări de întârziere, 426 lei contribuție angajator la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale și 363 lei majorări de întârziere.
Reclamanta a formulat contestație împotriva acestei decizii care a fost parțial soluționată în privința inadmisibilității raportului de inspecție fiscală
și a deciziei de impunere pe motiv că perioada cuprinsă în verificare a fost anterior verificată printr-o inspecție fiscală anterioară, iar prin decizia 253 din (...) a fost suspendată soluționarea contestației pe fond pe motiv că soluționarea contestației depinde de existența unui drept care face obiectul judecății conform art.214 alin.1 lit.b C.proc.fiscală.
În privința formulării acțiunii fără ca să fie soluționat contestația administrativ fiscală și emisă decizia finală conform art.218 C.proc.fiscală, pârâta a ridicat excepția inadmisibilității care a fost soluționată de instanță prin încheierea din data de 10 iunie 2010 prin care această excepție a fost respinsă.
Instanța a apreciat că împotriva deciziei de impunere nr.260 din (...) a
RIF 28383 din (...) și a dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.28391 din (...) reclamanta a formulat o singură contestație care fără o justificare temeinică și arătată prin actul administrativ a fost soluționată distinct, respectiv prin decizia 29955 din (...) fiind respinsă contestația împotriva dispoziției privind măsurile stabilite de organele fiscală nr.28391 din (...) în timp ce contestația împotriva deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală nu a fost soluționată de la data de (...) până la data de (...), data introducerii acțiunii. Chiar dacă reclamanta avea posibilitatea introducerii unei acțiuni în contencios fiscal prin care să solicite instanței obligarea organului fiscal la emiterea acestei decizii potrivit art.205 alin.1 teza a II-a C.proc.fiscală, dat fiind consecințele legate de impunerea unor sume mari de bani și de nesoluționarea contestației fără ca să existe vreo justificare în raport de susținerile părților, de dispozițiile legale invocate sau de documentele existente la dosarul cauzei, Curtea nu a făcut aplicarea prevederilor art.218 C.proc.fiscală, apreciind că sancționarea conduitei organului fiscal poate fi făcută și prin respingerea excepției inadmisibilității invocată de cel care nu a soluționat contestația depășind cu mult termenul de recomandare prevăzut de art.70 alin.1 C.proc.fiscală.
De altfel, decizia nr.253/(...) arată aceeași conduită de tergiversare a soluționării contestației în condițiile în care nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 214 alin.1 lit.b C.proc.fiscală deoarece organul fiscal avea toate datele și informațiile pentru a proceda la soluționarea contestației. Din acest punct de vedere, decizia 253/(...) este lovită de nulitate, Curtea urmând a dispune anularea acesteia în privința dispoziției suspendării contestației referitoare la suma de 19.084.860 lei apreciind că nu subzistă motivele pentru care s-a dispus suspendarea soluționării contestației atât timp cât motivul invocat se referă la un alt dosar decât cel care are ca obiect anularea deciziei de impunere ce face și obiectul contestației administrativ fiscale. Întrucât nu au fost aduse motive privind respingerea contestației pentru suma de 17.578 lei reprezentând contribuții și majorări de întârziere, motive care nu au fost invocate nici în contestația administrativ fiscală, va fi menținută această parte din decizia atacată.De altfel această parte din decizia 253/2010 nu a fost contestată ,nefiind cu privire la acest aspect contestată prin acțiune nici decizia de impunere.
În cauză a fost efectuat un raport de expertiză prin care experții au arătat că întreaga cantitate de produse livrată la export, respectiv atât cantitatea fără prelucrare cât și cantitatea livrată cu prelucrarea a părăsit teritoriul vamal al României, iar pentru produsele livrate fără prelucrare, transpsortul în afara teritoriului vamal al României este atribuit tranzacției încheiate între SC M. C. T. și cele trei companii din Liechtenstein și Elveția în calitate de cumpărător extern. De asemenea, s-a apreciat că pentru livrările fără prelucrare există un singur transport de la producător la clienții externi, iar pentru bunurile livrate la export cu prelucrare, transportul presupunea două faze respectiv: faza întâi în care produsele erau transportate de la SC M. C. T. la societățile care le prelucrau în urma dispozițiilor cumpărătorilor externi și faza a doua în care aceste produse erau transportate integral la beneficiarii externi finali. În concluzie, experții apreciază că pentru produsele livrate la export cu prelucrare întreaga cantitate supusă prelucrării a fost exportată.
În perioada ianuarie 2005-decembrie 2006 SC M. C. T. a facturat la export produse metalurgice în valoare de 153.794.392 lei din care 98.65% au reprezentat vânzări către firmele afiliate cu sedii în Elveția și Liechtenstein. O parte din aceste produse au fost livrate direct la societăți din România care apoi au fost exportate de acestea fără prelucrare și pentru care nu au fost întocmite declarații vamale de export de către SC M. C. T.
Potrivit art.143 alin.1 lit.a și alin.2 din Codul fiscal sunt scutite de taxă pe valoare adăugată, livrările de bunuri expediate s-au transportat în afara țării de către furnizor sau de o altă persoană în contul său, documentele care justifică regimul de scutire fiind conform art.2 din OMF
1846/2003 declarația fiscală și factura externă precum și declarația vamală de export. De asemenea, conform alin.4 din același act normativ, pentru exportul realizat prin comisionar, comitentul justifică scutirea cu contractul, copia de pe declarația vamală de export și factura fiscală oricum aceste acte nu au putut fi prezentate de către reclamantă organului fiscal în mod întemeiat s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143
C.fiscal pentru a beneficia de scutirea de taxă pe valoare adăugată cu drept de deducere.
În ceea ce privește produsele metalurgice livrate de SC M. C. T. SA la societăți din România care după prelucrare au exportat aceste produse, documentele de justificare de TVA prevăzute la art.4 din OMF 1846/2003 erau contractul cu beneficiarul produsului final, factura fiscală și facturaexternă emisă de către beneficiarul extern precum și avizul de însoțire a mărfii cu mențiunea „nu se facturează cu excepția exportatorului";. Această prevedere se coroborează cu art.82 din Legea 141/1997 privind Codul vamal în vigoare la acea dată conform cărora exportatorul este obligat să depună declarație vamală de export la biroul vamal în raza căreia își are domiciliul fiscal.
Aceste acte normative sunt de natură a înlătura concluziile raportului de expertiză contabilă deoarece fiind prevăzute anume obligații de actele normative, ele nu sunt lăsate la latitudinea partenerilor comerciali care prin condițiile contractuale să stabilească prevederi derogatorii. Chiar dacă experții arată că entitățile nu și-au exercitat dreptul de scutire la TVA cu ocazia livrărilor la extern, și că scutirea de TVA cu drept de deducere s-a realizat o singură dată cu ocazia livrărilor de la SC M. SA C. T. care este principalul generator de taxă pe valoare adăugată către cele trei societăți nerezidente M., această situație în lipsa documentelor prevăzute de lege face ca reclamanta să nu se încadreze în prevederile art.143 alin.1 lit.a C.fiscal.
Apreciind că obligațiile fiscale sunt datorate conform art.119 alin.1
C.proc.fiscală pentru neachitarea în termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere. R. unei perioade fiscale cu consecința stabilirii acestor obligații, nu duce la exceptarea de la plata majorărilor de întârziere conform art.119 alin.2
C.proc.fiscală.
Așa fiind, în conformitate cu prevederile art.218 C.proc.fiscală și art.18 din Legea 5., Curtea va admite în parte acțiunea formulată, va anula decizia
253/(...) emisă de D. G. de A. a M. C. în cadrul A. în privința măsurii suspendării contestației administrativ fiscale pentru suma de 19.084.860 lei stabilită în decizia de impune 260 din (...) și pentru suspendarea soluționării contestației referitoare la măsura de diminuare a pierderii fiscale dispuse prin dispoziția de măsuri nr.28391 din (...) și va respinge capetele de cerere pentru anularea deciziei 29955 din (...), deciziei 29956 din (...), deciziei de impunere 260 din (...), raportul de inspecție fiscală 28833 din (...) și dispoziției de măsuri 28.391 din (...).
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta SC M. C. T. SA cu sediul în municipiul C. T., str.L. nr.145, jud.Cluj în contradictoriu cu A. N. DE A. F. - D. G. DE A. A M. C. cu sediul în municipiul B., sector 5, str.M. S. nr.88 și în consecință: anulează decizia 253/(...) emisă de D. G. de A. a M. C. în cadrul A. în privința măsurii suspendării contestației administrativ fiscale pentru suma de 19.084.860 lei stabilită în decizia de impune 260 din (...) și pentru suspendarea soluționării contestației referitoare la măsura de diminuare a pierderii fiscale dispuse prin dispoziția de măsuri nr.28391 din (...) și respinge capetele de cerere pentru anularea deciziei 29955 din (...), deciziei 29956 din (...), deciziei de impunere 260 din (...), raportul de inspecție fiscală 28833 din (...) și dispoziției de măsuri 28.391 din (...).
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2011.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R.-R. D. M. T.
Red.RRD/AC
4 ex. - (...)
| ← Decizia civilă nr. 6/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 711/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
