Sentința civilă nr. 136/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 136/2011
Ședința { F. publică} de la 25 F. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE S. AL H. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta F. I. C. în contradictoriu cu pârâta A. N. P. R. P. A. - D. P. A. D. ÎN N., având ca obiect obligația de a face emitere titlu de despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat
R. T. M. în substituirea avocatului titular Turdean Ovidiu Laurean în reprezentarea intereselor reclamantei, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că acțiunea formulată este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Se mai învederează de către grefier faptul că la data de 7 februarie
2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentanta reclamantei, care depune la dosar delegația de substituire.
Curtea pune în discuție excepția prematurității, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Reprezentanta reclamantei apreciază că această excepție se poate uni cu fondul cauzei.
Curtea, după deliberare, unește cu fondul excepția prematurității, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra acțiunii formulate.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea excepției prematurității invocată de pârâtă prin întâmpinare, iar pe fond, solicită admiterea acțiunii formulată de reclamantă, în sensul obligării pârâtei la emiterea unui titlu de plată pentru suma de 221.016 lei și stabilirea unui termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii pentru virarea sumei în contul reclamantei.
Relevă că termenele prevăzute de dispozițiile OUG nr. 6. art. 3 alin 1 precum și cele reglementate de art. 182 lit.a din T. VII al L. nr. 2. nu sunt compatibile cu prevederile art. 6 din CEDO și art. 1 din Protocolul adițional nr.1 al CEDO. Depune practică judiciară - sentința civilă nr. 3. a C. de A. C. și decizia civilă nr.2235/2009 a Î.C.C.J. și arată că nu solicită cheltuieli de judecată. Curtea reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. de mai sus la data de (...), reclamanta F. I. C. a chemat în judecată pârâta A. N. pentru R. P., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să emită titlului de plată pentru suma de 221.016 lei, conform dosarului de opțiune nr.14353/(...), să vireze în contul reclamantei nr.(...)L0130120A891020XXX deschis la B. T. C. suma de 221.016 Ron, reprezentând plata despăgubirilor în numerar, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, sub sancțiunea aplicării în sarcina conducătorului pârâtei a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de întârziere. În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat următoarele: În conformitate cu dispozițiile L. nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, și ale a T. VII din L. nr. 2. privind reforma în domeniile proprietății și justiției, pârâta a emis D. nr. 5547/(...) acordând un titlu de despăgubire în cuantum de 231.016 RON. Urmare a dosarului de opțiune înregistrat sub nr. 14353/(...) în conformitate cu prevederile art. 18 din T. VII al L. nr. 2., au fost emise în favoarea reclamantei un T. de C. (D. 1396/(...)) în valoare de 10.000 Ron, echivalentul a 10.000 acțiuni la F. P. Potrivit prevederilor art. 3 lit. h) din T. VII a L. nr. 2., cu completările si modificările ulterioare "titlurile de plată sunt certificate emise de A. N. pentru R. P., în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român, de a primi, în numerar o sumă de maxim 500.000 lei. Sumele aferente despăgubirilor în numerar se plătesc în două tranșe, pe parcursul a doi ani, calculați cu începere de la data emiterii titlului de plată, până la concurența sumei de 500.000 lei, chiar dacă valoarea titlurilor de despăgubire depășește această sumă. Sumele aferente despăgubirilor în numerar în cuantum de maxim 250.000 lei se vor plăti într-o singură tranșă. Despăgubirile în numerar mai mari de 250.000 lei dar până în 500.000 lei se vor plăti astfel: prima tranșă a despăgubirilor în numerar va fi în cuantum de 250.000 lei, cea de-a doua tranșă a despăgubirilor va fi reprezentată de diferența între cuantumul total al despăgubirilor în numerar și suma de 250.000 lei . Întrucât până la această dată pârâta nu a emis titlul de plată și nu a efectuat plata efectivă a sumei de 221.016 Ron reprezentând despăgubiri în numerar, reclamanta s-a adresat pârâtei cu o solicitare de plată (plângere prealabilă) înregistrată sub nr. RG/35530/(...). S-a relevat că pârâta refuză în mod nejustificat efectuarea plății celei de-a doua tranșe prevalându-se de prevederile art. 182 lit. a) din OUG 81/2007, Capitolul V privind accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, potrivit cărora transferurile despăgubirilor în numerar se fac în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare în contul A. și Ordonanța de U. nr. 6. prin care se suspendă pe o perioadă de doi ani emiterea titlurilor de plată prevăzute de titlul 7 din L. nr. 2.. 1.Reclamanta susține că dispozițiile legale invocate de pârâtă în motivarea refuzului de a emite titlul de plată, respectiv termenele si condițiile impuse atât în T. VII al L. nr. 24712008 cât și în Ordonanța de U.nr.6. nu sunt compatibile cu prevederile ari. 6 paragraf 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) si cu cele ale art. 1 alin.1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO. În privința încălcării dreptului său de proprietate solicită a se reține că dreptul de creanță născut prin emiterea D. pârâtei nr. 5547/(...), neatacată, reprezintă o valoare patrimonială și are prin urmare caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art. 1 alin.1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO care nu are caracter revocabil si care îi conferă dreptul de a se prevala de toate mijloacele legale prevăzute de exercițiul dreptului de proprietate. În sensul indicat, este relevantă hotărârea C. Europene dată în cauza Ramadhi si alți cinci împotriva Albaniei, Curtea statuând că "indiferent dacă hotărârea definitivă care trebuie executată a luat forma unei hotărâri judecătorești sau a unei decizii a unei autorități administrative, aceasta trebuie pusă în aplicare, conform legilor interne și a C.i". Ori, în condițiile în care i-au fost acordate despăgubiri în cuantum total de 231.016 RON , iar reclamanta a optat pentru plata în numerar a sumei de 221.016 lei refuzul de efectuare a plății constituie o încălcare a prevederilor mai sus citate și a dreptului său de proprietate asupra unui bun . Reclamanta apreciază că pârâta este ținută a lua toate măsurile necesare pentru respectarea drepturilor decurgând din decizia mai sus menționată, existența disponibilităților bănești nefiind un argument care să-i poată fi opozabil. Prin refuzul de a da curs cererii de plată, pârâta prelungește în mod nejustificat și arbitrar termenul rezonabil de soluționare situație de natură a încălca dreptul său de proprietate. 2. D. pârâtei nr. 5547/(...) este un bun patrimonial in sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO, iar lipsirea de proprietatea unui bun poate fi justificată numai dacă se demonstrează că a intervenit o cauză de utilitate publică și doar în condițiile prevăzute de lege. ,orice ingerință în folosința proprietății trebuind să respecte criteriul proporționalității (cauza Brumărescu contra R.). Numeroasele cereri de restituire formulate de foști proprietari și lipsa disponibilităților financiare nu pot justifica termenul de 2 ani instituit de lege . 3.Chiar dacă este incontestabil faptul că termenul de doi ani este prevăzut de lege este discutabil în ce măsură considerentele de ordin financiar îi sunt opozabile, în condițiile în care Curtea Europeana s-a pronunțat în sensul în care lipsa de fonduri nu poate justifica neaplicarea într-un termen rezonabil a unei hotărâri definitive, concept care cuprinde și existența unei decizii a unei autorități administrative, întrucât obligația de a pune în executare o astfel de hotărâre revine statului (cauza Ramadhi si alti cinci contra Albaniei). În consecință, reclamanta apreciază că termenul de 2 ani adăugat la durata procedurilor urmate până în prezent de către aceasta, nu este compatibil cu existența unui remediu rapid și eficient ,iar exigențele unei bune administrații la care are dreptul orice cetățean nu sunt respectate. În plus, consideră că nu este îndeplinită nici cerința existenței unui just echilibru,reclamanta fiind pusă în situația de a mai aștepta încă un timp (incert si arbitrar) - respectiv existența disponibilităților financiare - sarcină pe care o consideră excesivă și exorbitantă imposibil de justificat prin rațiunile invocate de pârâtă. Este de subliniat că L. nr. 2. limitează la 500.000 lei cuantumul despăgubirilor în numerar, iar titlul VII al L. nu prevede obligativitatea actualizării acestei sume la data efectivă a plății. Reclamanta solicită în conformitate cu prevederile art. 18 alin.6 coroborate cu dispozițiile art. 24 alin. 2 din L. nr. 554/2004 a contenciosuluiadministrativ, fixarea unui termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii pentru efectuarea plății sumei de 221.016 Ron sub sancțiunea aplicării în sarcina conducătorului A. a unei amenzi reprezentând 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere. A. N. pentru R. P., a formulat întâmpinare invocând excepția prematurității cererii de chemare În judecată . Referitor la excepția prematurității cererii de chemare în judecată s-au invocat prevederile art. 182 pct. 1 lit. a din H.G. nr. 128/2008 și art. 182 lit. a, T. VII al L. 2., cu modificările și completările O.U.G. 81/2007 potrivit cărora "emiterea unui titlu de plată si plata despăgubirilor bănesti în numerar către persoanele îndreptățite, se va dispune în termen de 15 zile de la existenta disponibilităților financiare în contul A., "în ordinea depunerii cererilor de opțiune, cererea de opțiune a reclamantei fiind înregistrată cu nr. 14353/(...), iar până în prezent despăgubirile în numerar au putut fi onorate doar până la cererea de opțiune înregistrată cu nr. 03967/(...). S-a relevat că L. nr. 2. este o lege specială ce reglementează o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, iar pentru emiterea titlului de plată, actul normativ stabilește termenul de 15 de zile de la data existenței disponibilităților financiare. după ce în prealabil a fost înregistrată cererea de opțiune privind valorificarea titlului de despăgubire emis de C. C. pentru Stabilirea D.. De altfel, din rațiuni financiare creanțele asupra statului nu se pot plăti decât în limita alocărilor bugetare si în condiții de solvabilitate. P. aceste considerente pârâta a considerat solicitarea reclamantei ca fiind prematură, termenul stabilit de lege pentru plata despăgubiri lor în numerar nefiind depășit, creanța reclamantei neavând caracter exigibil. În subsidiar pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente: Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele: În cadrul procedurii administrative reglementată prin T. VII al L. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, în condițiile O.U.G. nr. 81/2007, în baza D. nr. 5547/(...) emisă de C. C. pentru Stabilirea, D. și - în conformitate cu procedura privind valorificarea titlurilor de despăgubire, reclamanta formulat cererea de opțiune nr. 143S3/(...). D. pentru A. D. în N. a emis în favoarea reclamantei F. I. C. decizia titlu de conversie nr. 1396/(...) pentru suma de 10.000 lei, reprezentând un număr de 10.000 acțiuni. În conformitate cu prevederile art. 182, T. VII al L. nr. 2., cu modificările și completările O.U.G. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, transferul despăgubirilor în numerar se face în termen de maxim 15 zile calendaristice de la data existentei disponibilităților financiare în contul Autorității Naționale pentru R. P.. Conform art. 141 alin. 4, din T. VII al L. nr. 2. cu modificările și completările ulterioare, sursele de finanțare a acordării despăgubirilor în numerar de către D. pentru A. D. în numerar se asigură, până la listarea la B. a S. F. P. - S., din dividendele aferente acțiunilor deținute de stat la F. "P." și în completare de la bugetul de stat, prin bugetul M. E. și F. Potrivit art. 182 pct. 4 din H.G. 128/2008, în vederea acordării despăgubirilor bănești și/sau în acțiuni, D. pentru A. D. în N., va emitetitlurile de plată și, respectiv, de conversie în ordinea înregistrării cererilor de opțiune a persoanelor îndreptățite a primi despăgubiri, cereri însoțite de toate documentele necesare. Până în acest moment, plata despăgubirilor în numerar s-a realizat în limita disponibilități lor financiare corespunzătoare primei tranșe până la dosarul de opțiune înregistrat sub numărul 03967/(...), reclamanta având înregistrat dosarul de opțiune cu număruI 14353/(...). I. Reclamanta susține că : 1.Dispozițiile legale invocate de pârâtă în motivarea refuzului dea emite titlul de plată , respectiv termenele si condițiile impuse atât în T. VII al L. nr. 24712008 cât și în Ordonanța de U. nr.6. nu sunt compatibile cu prevederile ari. 6 paragraf 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) si cu cele ale art. 1 alin.1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO. 2. În privința încălcării dreptului său de proprietate solicită a sereține că dreptul de creanță născut prin emiterea D. pârâtei nr. 5547/(...), neatacată, reprezintă o valoare patrimonială și are prinurmare caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art. 1 alin.1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO care nu are caracter revocabil si care îi conferă dreptul de a se prevala de toate mijloacele legale prevăzute de exercițiul dreptului de proprietate 3..Reclamanta apreciază că termenul de 2 ani adăugat la durataprocedurilor urmate până în prezent de către aceasta, nu este compatibil cu existența unui remediu rapid și eficient ,iar exigențele unei bune administrații la care are dreptul orice cetățean nu sunt respectate I I .Pârâta a considerat că solicitarea reclamantei este prematură,întrucât termenul stabilit de lege pentru plata despăgubirilor în numerar nu a fost depășit, creanța reclamantei neavând caracterexigibil. III:Curtea este chemată să analizeze dacă refuzul autorității dea proceda la emiterea titlului de plată este justificat sau nu . Refuzul autorității se întemeiază pe aceea că art. 3 din Ordonanța de U. nr. 6., intrată în vigoare la data de (...) stipulează că pe perioada de 2 ani de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din L. nr. 2. privind reforma în domeniile proprietății șijustiției, precum si unele măsuri adiacente este suspendată ". De asemenea conform alin. 2 și 3 din art. 3 "valorificarea titlurilor de despăgubire emise de C. C. pentru Stabilirea D. se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de F. P., corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea. Dacă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, persoanele îndreptățite la despăgubiri au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu au fost emise de A. N. pentru R. P., pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire În acțiuni emise de F. P. P. care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de F. P. vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin.l". Reclamanta apreciază însă că termenul de 2 ani adăugat ladurata procedurilor urmate până în prezent de către aceastaprin OUG 6., nu este compatibil cu existența unui remediu rapid și eficient ,iarexigențele unei bune administrații la care are dreptul orice cetățean nusunt respectate. În plus, consideră că nu este îndeplinită nici cerința existenței unui just echilibru,reclamanta fiind pusă în situația de a mai aștepta încă un timp (incert si arbitrar) - respectiv existența disponibilităților financiare - sarcină pe care o consideră excesivă și exorbitantă imposibil de justificat prin rațiunile invocate de pârâtă. IV.Dezlegarea excepției de prematuritate este indisolubil legatăde clarificarea unui alt aspect și anume acela dacă existăneconcordanțe între dispozițiile art. 6 din CEDO - referitoare la durata rezonabilă a procedurilor - art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO, referitor la protecția proprietății omului, la care R. este parte, și prevederile art. 3 din Ordonanța de U. nr. 6., intrată în vigoare la data de (...). Art. 6 din CEDO prevede că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa ..... " Art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO, referitor la protecția proprietății statuează următoarele: ,,1. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. 2. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor". Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția R. "dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile" fiind consacrat astfel principiul forței juridice superioare a reglementării internaționale (în speță Convenția). De asemenea, potrivit art. 148 alin.2 din Constituție "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare" . Așa cum art.1 din Protocolul nr.1 nu garantează un drept de a dobândi bunuri, el nu le impune statelor contractante nicio restricție cu privire la libertatea lor de a stabili domeniul de aplicare a legilor pe care le pot adopta în materie de restituire a bunurilor și de a alege condițiile în care acceptă să restituie drepturile de proprietate persoanelor deposedate (Van der Mussele împotriva Belgiei, 23 noiembrie 1983 & 48, seria A nr.70; Slivenko împotriva Letoniei dec.MC nr.48.321/99 & 121, CEDO 2002-II și Jantner). În schimb, art.1 din Protocolul nr.1 cere ca ingerința autorității publice în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor să fie legală (fostul rege al Greciei și alții împotriva Greciei (MC) nr.25.701/94, & 79, CEDO 2000-XII și Iatridis împotriva Greciei (MC) nr.31.107/96, & 58, CEDO 1999- II). Principiul legalității presupune și existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor (Beveler împotriva Italiei (MC) nr.33.202/96, && 109-110, CEDO 2000-I). În plus, orice ingerință în exercitarea unui drept sau a unei libertăți cunoscute de C. trebuie să urmărească un scop legitim. De asemenea, în cauzele care presupun o obligație pozitivă, trebuie să existe o justificare legitimă pentru inacțiunea statului. Principiul „justului echilibru";, inerent însuși art.1 din Protocolul nr.1, presupune existența unui interes general al comunității. Curtea a stabilit că datorită unei cunoașteri directe a societății lor și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine plasate decât judecătorul internațional pentru a determina ceea ce este de „. publică";. În mecanismul de protecție instituit de C., acestora le revine, așadar, obligația de a se pronunța primele asupra existenței unei probleme de interes general ce justifică măsuri aplicabile în domeniul exercitării dreptului de proprietate, inclusiv măsuri ce presupun privări și restituiri de bunuri. Prin urmare, ele se bucură aici de o anumită marjă de apreciere, ca în alte domenii asupra cărora se extind garanțiile C.i. În plus, noțiunea „. publică"; este amplă prin natura sa. În mod special, decizia de a adopta legi referitoare la privarea de proprietate sau care prevăd o despăgubire din fonduri publice pentru bunuri expropriate presupuse, de obicei, analiza unor chestiuni politice, economice și sociale. Considerând că este normal ca legislatorul să dispună de o largă marjă în politica sa economică și socială, Curtea a declarat că respectă modul în care acesta concepe imperativele „utilității publice";, cu excepția cazului în care judecata sa se dovedește a fi vădit lipsită de temei rezonabil (James și alții împotriva Regatului Unit, 21 februarie 1986 & 46, seria A nr.98) Atât atingerea adusă respectării bunurilor, cât și abținerea de la acțiune trebuie să păstreze un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. În mod special, trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit, prin orice măsură aplicată de stat, inclusiv măsurile care privează o persoană de proprietatea sa. Curtea a stabilit că principiile menționate mai sus sunt valabile, de asemenea, în situația unor modificări fundamentale ale sistemului unei țări, precum cele pe care le reprezintă tranziția de la un regim totalitar la o formă democratică de guvernare și reforma structurii politice, juridice și economice a statului, fenomene ce conduc inevitabil la adoptarea unor legi economice și sociale pe scară largă ( cauza Broniowski ). În hotărârea din 12 octombrie 2010 dată în cauza M. Atanasiu și alții împotriva R. Curte Europeană a Drepturilor omului a reținut următoarele: „În materie de restituire de proprietăți, o legislație de mare anvergură, mai ales dacă execută un program de reformă economică și socială, nu poate asigura o dreptate completă în fața varietății de situații în care se află numeroase persoane în cauză. Este în primul rând obligația autorităților interne, în special a Parlamentului, de a cântări avantajele și dezavantajele inerente diferitelor soluții dintre care să se poată alege, știut fiind faptul că este vorba de o alegere politică (a se vedea James și alții, menționată mai sus, && 68-69 și mutatis mutandis, Olaru și alții împotriva Moldovei nr.476/07, 22.539/05, 17.911. și 13.136/07 & 55, 28 iulie 2009)… Curtea a recunoscut deja că punerea în balanță a drepturilor în cauză și a câștigurilor și pierderilor diferitelor persoane afectate de procesul detransformare a economiei și a sistemului juridic al statului constituie un exercițiu de o dificultate deosebită… În aceste circumstanțe, autoritățile naționale trebuie să beneficieze de o largă marjă de apreciere, nu numai pentru a alege măsurile care să reglementeze raporturile de proprietate din țară, ci și pentru a avea la dispoziție timpul necesar pentru punerea lor în aplicare…. Totuși, această marjă, oricât de mare ar fi ea, nu este nelimitată, iar exercitarea punerii discreționare a statului, chiar și în cadrul celei mai complexe reforme a statului, nu poate determina consecințe incompatibile cu normele stabilite prin C. (Broniowski menționată mai sus, & 182)… Conform art.1 din Protocolul nr.1, statul are dreptul de a expropria bunuri - inclusiv orice drepturi la despăgubire consfințite de lege - și de a reduce, chiar foarte mult, nivelul despăgubirilor prin mijloace legislative. Ceea ce prevede art.1 din Protocolul nr.1 este ca valoarea despăgubirii acordate pentru o privare de proprietate operată de stat să fie „în mod rezonabil în raport"; cu valoarea bunului. O lipsă totală de despăgubire nu poate fi considerată ca fiind compatibilă cu art.1 din Protocolul nr.1 decât în cazuri excepționale (Broniowski, menționată mai sus, &186)…. …Astfel, Curtea a admis în mod explicit în cauzele Broniowski și Wolkenberg că reforma radicală a sistemului politic și economic din Polonia, precum și situația finanțelor sale puteau să justifice limitări draconice la despăgubirea repatriaților de dincolo de Bug (Broniowski, menționată mai sus, & 183 și Wolkenberg și alții împotriva Poloniei (dec.), nr.50.003/99, & 63, CEDO 2007-XIV (extrase)….. În plus, din jurisprudența sa reiese clar că, în situația în care Curtea a putut să considere că legile de restituire puse în aplicare pentru a atenua consecințele încălcărilor masie ale drepturilor de proprietate, cauzate, de exemplu, de regimurile comuniste, urmăreau un scop legitim, aceasta a considerat totuși necesar să facă în așa fel încât atenuarea încălcărilor din trecut să nu creeze noi nedreptăți disproporționate (a se vedea, de exemplu, P. și P. împotriva Republicii Cehe, nr.36.548/97, & 58, CEDO 2002-VIII)…";. G. R. s-a apărat în această cauză relevând C. că o serie deprobleme dintre cele mai grave a condus la încetinirea procesului de restituire și de despăgubire pentru bunurile naționalizate. El a precizat că se confruntă cu un mare număr de cereri derestituire sau de despăgubire provenite de la foști proprietari sau de lamoștenitorii acestora, la numărul mare de cereri de despăgubire adăugându- se și cerința unei despăgubiri integrale impusă la legile în vigoare. Conform unei evaluări aproximative, suma necesară pentru a plăti aceste despăgubiri se ridică la 21 de miliarde de euro. G. a precizat că că PIB-ul R. pentru anul 2009 a fost de 120 de miliarde de euro. S. despăgubirilor plătite efectiv până în prezent fiind de circa 84 de milioane de euro. Curtea, hotărând să suspende pentru o perioadă de 18 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în cauza M. Atanasiu și alții împotriva R. a reținut că :"; Statul pârât trebuie, așadar, să garanteze prin măsuri legale și administrative adecvate respectarea dreptului de proprietate al tuturor persoanelor aflate într-o situație similară celei a reclamantelor, ținând cont de principiile enunțate în jurisprudența C. cu privire la aplicarea art.1 din Protocolul nr.1 (paragrafele 162-177 de mai sus) .Aceste obiective ar putea fi atinse, de exemplu, prin modificarea mecanismului de restituire actual, cu privire la care Curtea a constatat anumite lipsuri, și prin implementarea urgentă a unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, care să poată menține un just echilibru între diferitele interese în cauză (Viașu, menționată mai sus, & 83). În același timp, Curtea apreciază că alte exemple de bune practici și de măsuri de modificare legislativă, ce respectă principiile impuse de C. și de protocoalele sale, oferite de alte state semnatare ale C.i, ar putea constitui o sursă de inspirație pentru guvernul pârât (a se vedea în special cauzele Broniowski și Wolkenberg, menționate mai sus). Astfel, refacerea totală a legislației, care să conducă la reguli de procedură clare și simplificate, ar face sistemul de despăgubire mai previzibil în aplicarea sa, spre deosebire de sistemul actual, ale cărui prevederi sunt dispersate în mai multe legi, ordonanțe și hotărâri. Plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte, de asemenea, măsuri c apabile să păstreze un just echilibru între interesele foștilor p roprietari și interesul general al colectivității. Guvernul României, ținând seama de impactul semnificativ asupra bugetului de stat pe care îl va avea plata despăgubirilor conform T. VII din L. 2., generând implicații financiare suplimentare asupra cheltuielilor bugetului de stat și care ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrului bugetar, a adoptat Ordonanța de U. nr. 6., prin care se modifică anumite prevederi cu privire la modalitatea de valorificare a titlurilor de despăgubire emise de către C. C. pentru Stabilirea D.. Conform art. 3 din Ordonanța de U. nr. 6., intrată în vigoare la data de (...) " pe perioada de 2 ani de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din L. nr. 2. privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum si unele măsuri adiacente". De asemenea conform alin. 2 și 3 din art. 3 "valorificarea titlurilor de despăgubire emise de C. C. pentru Stabilirea D. se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de F. P., corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea. Dacă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, persoanele îndreptățite la despăgubiri au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu au fost emise de A. N. pentru R. P., pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire În acțiuni emise de F. P. P. care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de F. P. vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin.l". Raportat la prevederile constituționale invocate de reclamantă, obligația judecătorul național de a aplica cu prioritate prevederile CEDO, atunci când normele interne nu sunt în concordanță cu acestea, nu poate fi contestată. Cu toate acestea, în privința duratei unei proceduri, s-a consacrat principiul conform căruia acest concept cuprinde si fazele administrative ale soluționării unei petiții legate de exercițiul unui drept civil, dar aprecierea caracterului rezonabil al acestuia trebuie făcută în fiecare caz în parte, în funcție de circumstanțele sale și de criteriile consacrate în jurisprudența CEDO privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul parților și miza procesului pentru cei interesați. Prin urmare, ținând cont de greutățile întâmpinate în finalizarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor, inclusiv sub aspect financiar, având în vedere și numărul mare al cererilor de restituire formulate de foștii proprietari, prin măsurile luate pentru accelerarea acestei proceduri, legiuitorul a stabilit un criteriu obiectiv pentru soluționareaacestor cereri, respectiv acela al ordinii cronologice în care au fost înregistrate opțiunile, asigurându-se astfel egalitatea de tratament a persoanelor aflate în aceeași situație. Într-adevăr, necesitatea asigurării unui just echilibru între exigențele intereselor generale ale comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului se reflectă în însăși structura art. 1 din Protocolul nr. 1 și se concretizează în necesitatea existentei unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite si scopul urmărit. Mai mult, instanța europeană a arătat că în situațiile ce presupun indemnizarea unor categorii largi de persoane prin măsuri legislative ce pot avea consecințe economice importante ale ansamblului unui stat, autoritățile naționale trebuie să dispună nu numai de măsurile de natură a garanta drepturile patrimoniale sau a reglementa raporturile de proprietate, dar și pentru a dispune de timpul necesar pentru aplicarea unor astfel de măsuri . În ceea ce privește motivarea reclamantei, luând exemple relevante cauza Manole împotriva R., cauza Belasin împotriva R. și cauza Ramadhi și alți cinci împotriva Albaniei, se pot reține următoarele: Curtea Europeană de Justiție a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar. În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv. Curtea Constituțională a R. a statuat cu valoare de principiu, că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât pentru situații diferite poate exista un tratament juridic diferit, recunoscându-se dreptul la diferențe. În același sens, cu referire la interpretarea și aplicarea prevederilor art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție, prin D. nr. 1/(...) Plenul C. Constituționale a statuat că "Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite". De aceea trimiterea la această jurisprudență nu este nerelevantă. Curtea a stabilit că principiile menționate mai sus sunt valabile, de asemenea, în situația unor modificări fundamentale ale sistemului unei țări, precum cele pe care le reprezintă tranziția de la un regim totalitar la o formă democratică de guvernare și reforma structurii politice, juridice și economice a statului, fenomene ce conduc inevitabil la adoptarea unor legi economice și sociale pe scară largă ( cauza Broniowski). În raport de aceste considerente instanța apreciază că nu există neconcordanțe între dispozițiile art. 6 din CEDO - referitoare la durata rezonabilă a procedurilor - art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO, referitor la protecția proprietății omului, la care R. este parte, și prevederile art. 3 din Ordonanța de U. nr. 6., intrată în vigoare la data de (...). Prin măsura adoptată de executiv în baza OUG.6. s-a urmărit asigurarea unui just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității. Conform unei evaluări aproximative, suma necesară pentru a plătiaceste despăgubiri se ridică la 21 de miliarde de euro PIB-ul R. pentruanul 2009 fiind de 120 de miliarde de euro. S. despăgubirilor plătite efectiv până în prezent fiind de circa 84 demilioane de euro. P. acestor cheltuieli în PIB reprezintă o sarcinăexcesivă care pune într-un real pericol interesele generale alecolectivității. De aceea instanța a apreciat că termenul de 2 ani în care emiterea titluirol de plată a fost suspendată prin OUG 6. nu este incompatibil cu existența unui remediu rapid și eficient ,exigențele unei bune administrații la care are dreptul orice cetățean fiind respectate. Curtea europeană a admis, în mod explicit, în cauzele Broniowski și Wolkenberg, că reforma radicală a sistemului politic și economic din Polonia, precum și situația finanțelor sale puteau să justifice limitări draconice la despăgubirea repatriaților de dincolo de Bug (Broniowski, menționată mai sus, & 183 și Wolkenberg și alții împotriva Poloniei (dec.), nr.50.003/99, & 63, CEDO 2007-XIV (extrase)….. În plus, din jurisprudența sa reiese clar că, în situația în care Curtea a putut să considere că legile de restituire puse în aplicare pentru a atenua consecințele încălcărilor masive ale drepturilor de proprietate, cauzate, de exemplu, de regimurile comuniste, urmăreau un scop legitim, aceasta a considerat totuși necesar să facă în așa fel încât atenuarea încălcărilor din trecut să nu creeze noi nedreptățită disproporționate (a se vedea, de exemplu, P. și P. împotriva Republicii Cehe, nr.36.548/97, & 58, CEDO 2002-VIII)…";. Bugetul are un însemnat rol stabilizator al economiei naționale, iar cheltuielile statului cu aceste despăgubiri nu pot destabiliza procesul complex al distribuirii produsului social net în economia națională, pe de o parte și între stat și populație pe de altă parte. P. aceste considerente instanța va aprecia că suspendarea pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a OUG 6. a procedurii de emitere a titlurilor de plată prevăzute în titlul VII nu produce consecințe incompatibile cu normele stabilite prin C. și urmărește un scop legitim, și anume acela de a nu crea noi nedreptăți. Se poate înțelege cu ușurință că adoptarea OUG 6. s-a făcut din rațiuni ce țin de asigurarea echilibrului bugetar. În acest sens este relevantă expunerea de motive care precizează: urgența și necesitatea reglementării unor măsuri pentru instituirea unui regim echitabil în acordarea despăgubirilor privind condamnările cu caracter politic, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Executivul a subliniat impactul semnificativ asupra bugetului de stat, și implicațiile financiare asupra cheltuielilor bugetului de stat, pe care îl va avea plata despăgubirilor. S-a precizat că nepromovarea acestei ordonanțe de urgență ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrului bugetar. P. toate aceste considerente, instanța va aprecia că nu există neconcordanțe între dispozițiile OUG 6. și prevederile art.6 din CEDO, art.1 din Protocolul adițional nr.1 al CEDO, demersul judiciar inițiat de reclamantă fiind prematur. P. ACESTE MOTIVE IN NUMELE L. H O T A R A S T E Respinge acțiunea formulată de reclamanta F. I. C. cu domiciliul procesual ales la C. av.Turdean, P. și A. - C. D. nr.14-16, et.6, ap.21, jud. C. în contradictoriu cu pârâta A. N. P. R. P. A. - D. P. A. D. ÎN N. cu sediul în B., C. F. nr.202, sector 1, ca urmare a admiterii excepției prematurității. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2011. PREȘEDINTE, GREFIER, S. AL H. A. B. Red.S.AL H./A.C. 4 ex. - (...)
| ← Decizia civilă nr. 1779/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1202/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
