Sentința civilă nr. 676/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTI. CIVILĂ Nr. 676/2011
Ședința publică de la 17 N. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul I. I.-V., în contradictoriu cu pârâții I. G. AL P. R. și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, având ca obiect anulare act administrativ sancțiune disciplinară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal și reprezentantul pârâtului IGPR, consilier juridic N. S., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de 09.11, respectiv (...), ambii pârâți au depus la dosar întâmpinări, comunicate cu reclamantul anterior începerii de dezbaterilor.
Curtea pune în discuția reclamantului excepția invocată prin întâmpinare, de către Ministerul Administrației și Internelor.
Reclamantul solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Administrației și Internelor, motivat de faptul că împrocesuarea acestuia, în această calitate s-a făcut ca urmare a precizării de acțiune, prin care se contestă OMAI nr. II/2549/(...), de respingere a contestației reclamantului, formulată împotriva Dispoziției nr.
1409/(...) a IGPR.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea acțiunii.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost precizată, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii. Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la data de (...) de reclamantul I. I.-V. în contradictoriu cu pârâții I. G. AL P. R. și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR s-a solicitat:
1. In principal ANULAREA Dispoziției nr. 1409 din (...) a Inspectorului G. al P. R., domnul Chestor de poliție dr. L. P., privind sancționarea disciplinară a reclamantului cu "trecerea într-o funcție inferioară până cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut" respectiv funcția de ofițer specialist 1, în temeiul art. 57 lit.b), 58 lit. CI, 59, 60 și 61 din Legea ne 360/2002 privind Statutul polițistului, art. 12 al (l) lit. b), 15 lit.b) și 17 lit. d), din OMAI nr. 400/2004, privind regimul disciplinar al personalului din MAI, a raportului de cercetare prealabilă nr. S/256.736 din (...) și Încheierea C.ui de D. nr. 99.246 din (...) si pe cale de consecință repunerea în funcția deținută anterior emiterii ordinului, cu drepturile bănești aferente,plus obligarea entității juridice emitente la plata diferenței de salariu de la data aplicării sancțiunii pană la date repunerii pe funcție.
2. În subsidiar înlocuirea sancțiunii disciplinare cu una mai puțin aspră, proporțională cu gravitatea faptei și cu gradul de vinovăție aplicată în conformitate cu principiile proporționalității și aplicării graduale a sancțiunilor prevăzute de art. 39 lit. e din OMAI nr. 400/2004 si art. 59 alin
(8) din Legea nr. 360/2002, și obligarea entității să-și modifice actul atacat.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
În subsidiar, reclamantul precizează că se impune înlocuirea sancțiunii, neexistând nici o justificare pentru care s-a aplicat o sancțiune mai aspră decât cea propusă de C. de D..
Pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a formulat întâmpinare la acțiunea formulată de rec1amantul I. I.-V., prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii formulate ca urmare a admiterii excepției procesuale pasive, nefiind emitentul dispoziției de sancționare, iar în subsidiar, respingerea ca nefondată a cererii.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, arată pârâtul că, în conformitate cu prevederile art. 49 alin. (1) lit. f) din O. m.a.i. nr. 400/2004, C. .. formulează concluzii cu privire la vinovăția sau nevinovăția polițistului cercetat și face propuneri în consecință. În functie de probele administrate", deci, cu privire la sancțiunea disciplinară, opinia membrilor consiliului este consultativă.
Astfel, sancțiunea dispusă de conducerea I. pentru comisarul-șef de poliție I. I.-V., s-a realizat în conformitate cu prevederile art. 54 alin. (2) din O. m.a.i. nr. 400/2004, unde este prevăzut faptul că, .. dacă șeful unității nu este de acord cu sanctiunea propusă poate dispune aplicarea unei alte sanctiuni disciplinare .....
Pârâtul I. G. al P. R. (I.) a formulat întâmpinare la acțiunea formulată de reclamantul I. I. V., prin care a solicitat respingerea cererii formulate, pentru aceleași motive invocate de pârâtul Ministerul
Administrației și Internelor.
Analizând, cu prioritate, excepția lipsei calității procesualepasive a pârâtului Ministerul Administrației și Internelor, Curtea reține următoarele:
Prin D. Inspectorului G. al P. R. nr. 1409/(...), reclamantul I. S. I. V., care până la acea dată ocupase funcția de șef al P. mun. B., a fost sancționat disciplinar cu „trecerea într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut";.
Împotriva acestei dispoziții, reclamantul a formulat contestație, care a fost respinsă prin O. M. A. și I. nr. II/2549/(...).
Acest ordin a fost atacat prin prezenta cerere, astfel încât, fiind emitentul actului administrativ contestat, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor nu poate susține cu succes excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin urmare, constatând neîntemeiată excepția invocată, Curtea o va respinge.
Pe fondul cauzei, Curtea constată următoarele:
Reclamantul a fost sancționat disciplinar cu „trecerea într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut";, pentru săvârșirea abaterii disciplinare de „. manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege";.
Un prim aspect reținut în cuprinsul deciziei de sancționare îl reprezintă faptul că, în perioada ianuarie-septembrie 2010 nu a dispus întocmirea planului propriu de măsuri, conform art. 18 din Concepția unitară privind modul de acțiune al efectivelor de poliție pentru preluarea și rezolvarea evenimentelor semnalate prin S. 112, nr. 44597/(...).
Reclamantul nu a contestat faptul că în cursul anului 2010 nu a întocmit planul propriu de măsuri, ci a apreciat că, în condițiile în care un astfel de plan era reactualizat încă din anul 2005, neîntocmirea altui plan în cursul anului 2010 nu a avut nici un fel de implicație cu privire la bunul mers al activității.
Curtea constată însă, că reclamantul avea obligația întocmirii planului propriu de măsuri în baza dispozițiilor art. 18 din Concepția Unitară a IGPR
44597/(...), care a fost elaborată după 1 an de la întocmirea planului de care se prevalează reclamantul. Prin urmare, indiferent dacă neîntocmirea acestui plan a avut sau nu repercusiuni asupra bunului mers al activităților desfășurate, Curtea constată că reclamantul se face vinovat de săvârșirea faptei reținute la pct. 1 din dispoziția atacată.
La pct. 2 din dispoziție, s-a reținut că reclamantul nu s-a implicat în organizarea și eficientizarea activităților de primire, înregistrare, intervenție și soluționare a evenimentelor sesizate prin S. 112, în sensul că nu a urmărit corespunzător modul în care este pusă în aplicare dispoziția sa, înregistrată cu nr. 43/2008. Deși în anul 2009 au fost semnalate disfuncții pe această linie, acestea au persistat și în anul 2010, fapt ce a permis ca la nivelul P. mun. B., în perioada iunie-august 2010, din cele 165 de apeluri de urgență verificate, în care sunt sesizate/semnalate fapte de natură penală, să se constate că în 30 de cazuri lucrătorii care s-au deplasat la fața locului nu au clarificat, din punct de vedere procedural, situația de fapt, nu au întocmit acte premergătoare și nici nu au aplicat sancțiuni contravenționale.
Acest fapt conduce la premisa că volumul infracționalității sesizate din datele statistice este prezentat în mod subdimensionat.
S-a mai reținut la acest punct din dispoziție că în alte 26 de cazuri, membrii echipei operative din cadrul Biroului de I. C. care s-au deplasat la fața locului, au audiat formal persoanele în cauză și ca urmare a celor declarate de acestea, respectiv că nu depun plângere pentru infracțiunea de distrugere, au omis să clarifice, în unele situații, dacă există urme de forțare a ușii de acces, de răvășire a lucrurilor sau dacă li s-au sustras bunuri, deși în unele dintre fișele de intervenție se precizează că părțile vătămate declară verbal că li s-au sustras bunuri, astfel că șeful Biroului de I. C. și adjunctul șefului P. mun. B. au avizat fișele de intervenție și nu au propus/dispus măsuri de înregistrare sau alte sarcini specifice, fiind de acord cu ușurință cu motivația invocată.
Cu privire la această faptă, Curtea reține că este reală susținerea pârâților în sensul că, potrivit art. 28 alin. 2 din D. I.ui G. al P. R. nr.
207/(...) pentru punerea în aplicare a Concepției Unitare privind modul de acțiune al efectivelor de poliție pentru preluarea și rezolvarea evenimentelor semnalate prin S. N. pentru apeluri de urgență șefii unităților teritoriale sunt direct răspunzători de modul de pregătire a efectivelor de poliție privind preluarea și transmiterea evenimentelor, precum și de modul în care se realizează intervenția efectivelor de poliție pentru soluționarea acestora, dar tocmai în realizarea acestei atribuții reclamantul a emis dispoziții prin care a delegat activitățile respective în sarcina ofițerilor cu funcții de conducere care s-au aflat în subordinea sa, respectiv cms. Șef Creța Dumitru și cms. Șef R. I.. Deși pârâții susțin că reclamantul nu ar fi putut să delege aceste atribuții, nu indică nici un text de lege care să conducă la această concluzie.
Mai mult decât atât, Curtea apreciază că ar fi și practic imposibil ca o singură persoană să poată verifica efectiv modul de soluționare a sesizărilor semnalate prin S. 112, astfel încât delegarea atribuțiilor de verificare a respectării dispozițiilor legale în acest sens reprezintă tocmai îndeplinirea obligației de serviciu ce decurge din art. 28 alin. 2 din D. I.ui G. al P. R. nr.
207/(...).
Prin urmare, Curtea apreciază că fapta descrisă la pct. 2 din D. atacată nu poate fi reținută în sarcina reclamantului, fiind nefondată.
S-a mai reținut la pct. 3 din dispoziție că reclamantul a vizat cu ușurință în 7 cazuri din totalul celor identificate fișele de intervenție, fără a dispune măsuri de clarificare a situației din punct de vedere procedural, nerespectându-se art. 28 alin. 2 din D. I.ui G. al P. R. nr. 207/(...).
În acest context, Curtea contată că nu are relevanță faptul că reclamantul a avut convingerea că nu existau probleme cu privire la aceste fișe, în condițiile în care erau vizate de ofițerii care aveau obligația verificării modului de soluționare a sesizărilor formulate prin S. 112, atâta timp cât, prin vizarea acestor fișe, se presupune că se face o nouă verificare a lor. Cu alte cuvinte, vizarea fișelor de către reclamant nu reprezenta o obligație pur formală, astfel cum lasă acesta să se înțeleagă, ci reprezintă tocmai o confirmare a măsurilor evidențiate în cuprinsul acestora.
În consecință, Curtea apreciază că reclamantul se face vinovat de săvârșirea acestei fapte, apărările formulate nefiind de natură să îl exonereze de răspundere.
În fine, un ultim aspect reținut în dispoziția de sancționare este reprezentat de faptul că dispozitivul de siguranță publică organizat nu a avut eficiența scontată, în sensul că infracționalitatea stradală sesizată a cunoscut un trend ascendent cu 106%, respectiv cu 46,6% în mediul urban, iar în mediul rural de la 2 la 30, constatându-se astfel încălcarea dispozițiilor cap. D din fișa postului.
Raportat la această faptă, Curtea constată că însuși C. de disciplină desemnat cu efectuarea cercetării disciplinare a consemnat, în raportul de cercetare prealabilă (fila 75-77 dosar), că deficiența constatată la pct. 4 se confirmă doar în parte, datorită faptului că, deși au fost executate un număr mare de acțiuni la nivelul P. mun. B. iar reclamantul a avut o atitudine combativă, acestea nu au avut eficiența scontată și nu și-au atins întotdeauna scopul.
În acest sens, a reținut C. de disciplină că reclamantul a avut mai multe intervenții cu ocazia analizei situației operative, în sensul că a atras atenția și a punctat faptul că sunt foarte multe infracțiuni stradale, că nu este mulțumit de dispozitivele de ordine publică deoarece sunt foarte multe furturi, că agenții de siguranță publică nu se implică în muncă, a solicitat efectuarea controalelor cu simț de răspundere asupra agenților de siguranță publică. De asemenea, s-a mai reținut în cuprinsul raportului de cercetare prealabilă că au fost efectuate de către efectivele P. mun. B. un număr total de 550 de acțiuni pentru prevenirea faptelor antisociale, au fost efectuate numeroase activități de prevenire, exemplificând tipărirea unor broșuri informative cu recomandări antivictimizare și tipărirea a numeroase pliante care au fost distribuite prin poliția de proximitate și agenții de siguranță publică; de asemenea, s-au obținut 15 minute săptămânal în cadrul unei emisiuni TV la postul local AS TV, cu titlul „Săptămâna infracțională";, care a rulat în perioada septembrie 2009 până în prezent, unde polițiștii din cadrul P. de proximitate au prezentat materiale cu caracter preventiv.
Prin urmare, Curtea constată că însuși C. de D. desemnat cu efectuarea cercetării prealabile a reținut că reclamantul s-a implicat efectivîn limitarea activității infracționale, iar faptul că aceste activități nu au avut tot timpul efectul scontat nu poate conduce la concluzia încălcării, de către reclamant, a atribuțiilor prevăzute la cap. D din fișa postului („verifică indicatorii de performanță obținuți, finalitatea și eficiența activităților desfășurate, analizează evoluția situației operative de pe raza de competență și intervine cu măsuri corective în vederea combaterii fenomenului infracțional, evaluează nivelul îndeplinirii sarcinilor pe birouri și linii de muncă, dispune măsuri pentru îmbunătățirea activității, aprobă planurile de măsuri întocmite la nivel local și la nivelul posturilor de poliție arondate";).
Mai mult decât atât, Curtea constată că așa zisa creștere a infracționalității pe raza mun. B. a fost de fapt una conjuncturală, determinată de faptul că în lunile februarie și martie a acționat, pe raza mun. B., o grupare infracțională care a săvârșit mai multe furturi auto, grupare care, ulterior a fost prinsă, tocmai datorită acțiunilor de prevenire și combatere a furturilor din autoturisme desfășurate de efectivele P. mun. B..
Prin urmare, Curtea apreciază că reclamantul nu se face vinovat de săvârșirea faptei descrise la pct. 4.
Curtea constată că singurele fapte care pot fi reținute în sarcina reclamantului sunt cele descrise la punctele 1 și 3 din dispoziția atacată, referitoare la neîntocmirea planului propriu de măsuri și la vizarea, superficială, a celor 7 fișe de intervenție.
Or, raportat la faptele săvârșite de reclamant și confirmate de probatoriul administrat în cauză și la gravitatea redusă a acestora, Curtea apreciază că sancțiunea aplicată prin D. nr. 1409/(...) a Inspectorului G. al P. R. este disproporționată, mai ales în condițiile în care însuși C. de D. a reținut activitatea anterioară meritorie a reclamantului. Mai mult decât atât, nu este lipsit de relevanță faptul că însuși C. de D. însărcinat cu efectuarea cercetării disciplinare a propus aplicarea unei alte sancțiuni disciplinare, respectiv cea a diminuării drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu
10% pe o perioadă de 3 luni, iar pârâtul I. G. al P. R. nu a oferit nici o justificare pentru care a ales să aplice o sancțiune cu mult mai severă.
Este real că propunerea făcută de C. de D. nu se impune pârâtului, dar acesta nu poate aplica o sancțiune discreționară, ci trebuie să justifice împrejurările care îl determină să aplice o sancțiune mai aspră, fiind obligat să motiveze corespunzător actul administrativ și sub aspectul sancțiunii, în caz contrar săvârșindu-se un exces de putere.
Prin urmare, Curtea constată că dispoziția contestată este nelegală sub aspectul sancțiunii aplicate, sancțiune care nu respectă principiul proporționalității și care nu este în nici un fel justificată de nici unul dintre pârâți, motiv pentru care Curtea va admite în parte acțiunea reclamantului, va anula O. nr. II/2549/(...) emis de Ministerul Administrației și Internelor și, în consecință, va modifica D. nr. 1409/(...) emisă de I. G. al P. R., în sensul că va înlocui sancțiunea aplicată cu cea a diminuării drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 10% pe o perioadă de 3 luni.
De asemenea, pârâtele vor fi obligate la plata, în favoarea reclamantului, a diferențelor de drepturi salariale cuvenite ca urmare a înlocuirii sancțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
{ F. |HOTĂRĂȘTE}
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului
MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
Admite în parte cererea formulată de reclamantul I. I. V. cu domiciliul în B., B-dul I., bl. 60, sc. B. ap. 11, jud. B.-Năsăud, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR cu sediul în B., Piața R., nr. 1A, sector 1 și I. G. AL P. R. cu sediul în B., str. M. V., nr. 4-6, sector
5.
Anulează O. nr. II/2549/(...), emis de MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și în consecință modifică D. nr. 1409 din (...) emisă de I. G. AL P. R., în sensul că înlocuiește sancțiunea aplicată, de trecere a reclamantului într-o funcție inferioară, până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut cu sancțiunea diminuării drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 10% pe o perioadă de 3 luni.
Obligă pârâtele să plătească reclamantului diferențele de drepturi salariale cuvenite ca urmare a înlocuirii sancțiunii.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, GREFIER, M. D. M. T.
Red.M.D./dact.L.C.C.
5 ex./(...).
| ← Decizia civilă nr. 1202/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 495/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
